ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3073/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

cauzei. Cadrul procesual

Prin cererea adresată Curții de Apel

București, reclamanta Universitatea V.A. din Bacău a chemat în judecată pe

pârâtul Ministerul Sănătății solicitând anularea Cap. I din Anexa la Ordinul

nr. 536/1997 al Ministrului Sănătății, pentru aprobarea Normelor de igienă și a

recomandărilor privind mediul de viață al populației.

de Apel

Prin Sentința nr.

4.411 din 24 iunie 2011 a Curții de Apel București a fost admisă acțiunea

formulată de reclamanta Universitatea V.A. din Bacău în contradictoriu cu

pârâtul Ministerul Sănătății, în sensul că a fost anulat Cap. I din Anexa la

O.M.S. nr. 536/1997.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a reținut în esență că dispozițiile Cap. I -

Norme de igienă referitoare la zonele de locuit, din Ordinul nr. 536/1997, nu

se încadrează în definiția dată noțiunii de norme de igienă de art. 82 alin.

(2) din Legea nr. 3/1978, privind asigurarea sănătății populației, act normativ

care era în vigoare la data adoptării O.M.S. nr. 536/1997 și, care prevedea, la

momentul respectiv, că "Prin normele de igienă se stabilesc condițiile de

asigurare a calității apei, aerului și solului, de igienă la locul de muncă și

în unitățile de folosință publică, de protecție sanitară a alimentelor,

surselor și instalațiilor de alimentare cu apă potabilă, de prevenire a

contaminării radioactive, de salubritate a localităților, unităților

socialiste, mijloacelor de transport în comun și locuințelor, de îndepărtare și

neutralizare a apelor uzate și a reziduurilor solide".

Prima instanță a

apreciat că aspectele la care se referă Cap. I din Ordinul nr. 536/1997, pentru

aprobarea Normelor de igienă și a recomandărilor privind mediul de viață al

populației, capitol intitulat Norme de igienă referitoare la zonele de locuit,

reprezintă reguli de urbanism care exced definiției legale a normelor de igienă

și nu se referă la condițiile de asigurare a calității apei, aerului și

solului, de igienă la locul de muncă și în unitățile de folosință publică, de

protecție sanitară a alimentelor, surselor și instalațiilor de alimentare cu

apă potabilă, de prevenire a contaminării radioactive, de salubritate a

localităților, unităților socialiste, mijloacelor de transport în comun și

locuințelor, de îndepărtare și neutralizare a apelor uzate și a reziduurilor

solide.

de Ministerul Sănătății

În termen legal,

împotriva hotărârii sus arătate a formulat recurs autoritatea pârâtă Ministerul

Sănătății, invocând ca temei al căii de atac promovate prevederile art. 304

pct. 9 C. proc. civ.

În esență, prin

criticile aduse hotărârii primei instanțe, recurenta-pârâtă a susținut

următoarele:

- instanța de fond

și-a motivat sumar și insuficient soluția adoptată, concluzia potrivit cu care

norma reprezintă "reguli de urbanism ce exced definiției legale a normelor

de igienă" fiind neconvingătoare;

- ordinul în discuție

a fost emis în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 3/1978 și nu numai prin

raportare la art. 82, fiind expres stipulată obligația ministerelor de a

răspunde de respectarea normelor de igienă și de aplicare a măsurilor necesare

pentru înlăturarea factorilor ce ar putea dăuna sănătății publice;

- normele de igienă

sunt concepute ca măsuri profilaxice destinate a proteja, menține și dezvolta

sănătatea populației;

- reglementările

cuprinse în Ordinul nr. 536/1997 nu sunt reguli de urbanism ce exced definiției

legale a normelor de igienă, astfel cum în mod eronat a reținut instanța de

fond.

considerentele instanței de recurs

Recursul este fondat

în sensul și pentru considerentele în continuare arătate.

Examinând sentința

atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, raportat la prevederile

legale incidente dar și la apărările intimatei cuprinse în întâmpinarea depusă

la dosar, Înalta Curte reține incidența în cauză a motivului de modificare

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și drept urmare, pe temeiul arătat,

în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., ca o consecință a admiterii

recursului, va modifica hotărârea atacată în sensul că va fi respinsă ca

neîntemeiată acțiunea reclamantei Universitatea V.A. din Bacău, față de

argumentele înfățișate în cele ce urmează.

Reclamanta intimată a

sesizat instanța de contencios administrativ cu cererea de anulare a întregului

Cap. I din Anexa la Ordinul nr. 563/1997 al Ministrului Sănătății (O.M.S. nr.

536/1997), pentru aprobarea Normelor de igienă și a recomandărilor privind

mediul de viață al populației, susținând în esență că aspectele la care se

referă respectivul Cap. I, intitulat "Norme de igienă referitoare la

zonele de locuit", reprezintă reguli de urbanism care exced definiției

legale a normelor de igienă, ceea ce le conferă un caracter nelegal.

Această susținere a

reclamantei-intimate a fost totodată preluată și în succintele considerente ale

hotărârii primei instanțe, fiind totodată argumentul esențial ce a fundamentat

soluția adoptată.

Contrar celor astfel

reținute și în acord cu criticile recurentei-pârâte, Înalta Curte apreciază că

nu se impunea anularea întregului Cap. I din Anexa la Ordinul O.M.S. nr.

536/1997 întrucât nu au fost înfățișate și nici probate veritabile critici și

vicii menite a demonstra caracterul nelegal al reglementării.

Pornind de la

principiul legalității actelor administrative ce semnifică, în primul rând, că

actele administrative ale organelor administrației publice trebuie adoptate

și/sau emise numai pe baza și pentru executarea legii, Înalta Curte reține că

O.M.S. nr. 536/1997 a fost emis, astfel cum rezultă din preambulul său, inter

alia, în considerarea dispozițiilor legale în vigoare privind igiena mediului

de viață și muncă înscrise în Legea nr. 3/1978, privind asigurarea sănătății

populației, dispoziții obligatorii atât pentru unitățile publice și private

precum și pentru întreaga populație a țării.

Așa fiind, raportarea

conținutului celor 20 de capitole cuprinse în Cap. I din Anexa la O.M.S. nr.

536/1997 numai la definiția noțiunii de "norme de igienă" dată de

art. 82 alin. (2) din Legea nr. 3/1978 apare ca fiind nu numai insuficientă și

simplistă dar și irelevantă.

Și aceasta întrucât

în cuprinsul Legii nr. 3/1978 - privind asigurarea sănătății populației, la

Cap. IV - Secțiunea 1 - Igiena mediului de viață și muncă, se prevede expres,

în art. 83, în vigoare la momentul adoptării O.M.S. nr. 536/1997, după cum

urmează:

"Art. 83 -

Ministerul Sănătății îndrumă și controlează întreaga activitate de asigurare a

condițiilor de igienă a mediului de viață și muncă, în care scop:

a) studiază calitatea

factorilor de mediu în vederea valorificării în practica asigurării sănătății a

influenței pozitive a acestora pentru dezvoltarea și întărirea sănătății;

b) urmărește dinamica

stării de sănătate a populației, organizează și efectuează investigații

medicale de masă pentru cunoașterea influenței factorilor nocivi și stabilește

măsuri pentru eliminarea acestora;

c) organizează și

efectuează investigații pentru cunoașterea stării igienico-sanitare a

colectivităților de copii și tineri, propune măsuri pentru ca procesul

instructiv-educativ și regimul de activitate și odihnă să contribuie la

dezvoltarea armonioasă, fizică și intelectuală, a acestora;

d) elaborează și

supune spre aprobare normele de igienă, răspunde de aplicarea și respectarea

strictă a acestora pe întreg teritoriul țării;

e) ia măsuri pentru

aplicarea strictă a normelor de igienă la locurile de muncă, organizează

acțiuni în vederea prevenirii îmbolnăvirilor profesionale și pentru înlăturarea

cauzelor care determină îmbolnăviri cu incapacitate de muncă;

f) urmărește și ia

măsuri pentru respectarea normelor de igienă privind calitatea apei potabile,

protecția sanitară a surselor și instalațiilor de alimentare cu apă, a aerului,

solului și a sistemelor de îndepărtare și neutralizare a apelor uzate și

reziduurilor solide, precum și pentru prevenirea contaminării radioactive;

g) controlează

respectarea normelor de igienă la fabricarea, prelucrarea, depozitarea,

transportul și desfacerea alimentelor, utilizarea coloranților, conservanților

și altor substanțe chimice folosite la prepararea alimentelor, precum și

aplicarea normelor de alimentație rațională."

Din cuprinsul celor

mai sus redate, rezultă așadar că emiterea O.M.S. nr. 536/1997 nu s-a realizat

nici cu exces de putere și nici contrar normei în executarea căreia a fost

emisă, Ministerul Sănătății îndeplinindu-și practic atribuțiile stabilite în

sarcina sa și în vigoare la acel moment, în domeniul asigurării sănătății

populației.

Așa fiind, în

exercitarea atribuției de îndrumare și control a activității de asigurare a

condițiilor de igienă a mediului de viață și de muncă, autoritatea pârâtă era

abilitată să elaboreze norme de igienă, inclusiv cu referire la cele menționate

în Cap.I din Anexa la O.M.S. nr. 536/1997, privind asigurarea unor condiții de

igienă în activitatea de proiectare și construire a diferitelor categorii de

construcții, fără ca prin aceasta să fie depășite limitele consacrate de actele

normative cu forță juridică superioară, în vigoare la momentul emiterii acestui

act normativ.

În fine, Înalta Curte

reține totodată și că actul administrativ normativ atacat este concordant cu

prevederea cuprinsă în art. 89 din aceeași Lege nr. 3/1978 în executarea căreia

a fost emis, potrivit cu care:

"Unitățile de

proiectare sunt obligate ca la elaborarea studiilor și proiectelor pentru orice

fel de construcții să adopte soluții tehnice eficiente pentru aplicarea

normelor de igienă, de tehnică securității muncii și de protecția mediului

înconjurător, în vederea prevenirii îmbolnăvirilor și accidentelor."

Astfel, pentru

prevenirea îmbolnăvirilor, legea a statuat necesitatea reglementării la nivel

de normă, ordin de ministru, prin stabilirea unor norme de igienă pe care

unitățile de proiectare pentru proiectele de construcții de orice fel aveau

obligația de a le respecta în vederea prevenirii îmbolnăvirilor.

Normele de igienă

referitoare la zonele de locuit nu reprezintă reguli de urbanism care exced

definiției legale a normelor de igienă așa cum menționează reclamanta, ci

reprezintă norme de igienă menite să asigure sănătatea populației prin implementarea

unor "soluții tehnice eficiente pentru aplicarea normelor de igiena"

așa cum statuează legiuitorul. Perioada de însorire a locuinței sau a

imobilului, zgomotul, vibrațiile, praful și substanțele toxice sunt de natura a

influența sănătatea populației, motiv pentru care acești toți factori au făcut

obiectul normelor de igienă.

În considerarea

tuturor celor mai sus arătate, la care se adaugă și împrejurarea că reclamanta

intimată nu și-a dovedit efectiv nici vătămarea dreptului său, căruia i-ar fi

adus atingere actul a cărui anulare s-a solicitat, indicarea sumară a

"interesului în promovarea acțiunii" nefiind de natură a satisface

cerința prevederilor art. 1 și 2 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte apreciază

așadar că sunt fondate criticile recurentei astfel că se va admite recursul

promovat cu consecința modificării sentinței atacate în sensul și pe temeiul

legal mai sus arătat.

Înalta Curte afirmă

totodată că referirea intimatei la o decizie izolată, anterioară a instanței

(Decizia nr. 2.256 din 29 aprilie 2010) în care a fost examinat același ordin

însă pe calea unei excepții de nelegalitate, nu prezintă relevanța unei

jurisprudențe consolidate, dat fiind atât cadrul procesual diferit ca și

premisele diferite de analiză avute în vedere în ceea ce privește atribuțiile

și competențele autorității emitente.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de Ministerul Sănătății împotriva Sentinței nr. 4.411 din 24 iunie

2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal.

Modifică sentința

atacată în sensul că respinge acțiunea reclamantei ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 19 iunie 2012.

Procesat de GGC - AM