ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3073/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei. Cadrul procesual Prin cererea adresată Curții de Apel București, reclamanta Universitatea V.A. din Bacău a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Sănătății solicitând anularea Cap. I din Anexa la Ordinul nr. 536/1997 al Ministrului Sănătății, pentru aprobarea Normelor de igienă și a recomandărilor privind mediul de viață al populației. 2. Hotărârea Curții de Apel Prin Sentința nr. 4.411 din 24 iunie 2011 a Curții de Apel București a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta Universitatea V.A. din Bacău în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătății, în sensul că a fost anulat Cap. I din Anexa la O.M.S.

nr. 536/1997. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în esență că dispozițiile Cap. I - Norme de igienă referitoare la zonele de locuit, din Ordinul nr. 536/1997, nu se încadrează în definiția dată noțiunii de norme de igienă de art. 82 alin. (2) din Legea nr. 3/1978, privind asigurarea sănătății populației, act normativ care era în vigoare la data adoptării O.M.S.

nr. 536/1997 și, care prevedea, la momentul respectiv, că "Prin normele de igienă se stabilesc condițiile de asigurare a calității apei, aerului și solului, de igienă la locul de muncă și în unitățile de folosință publică, de protecție sanitară a alimentelor, surselor și instalațiilor de alimentare cu apă potabilă, de prevenire a contaminării radioactive, de salubritate a localităților, unităților socialiste, mijloacelor de transport în comun și locuințelor, de îndepărtare și neutralizare a apelor uzate și a reziduurilor solide". Prima instanță a apreciat că aspectele la care se referă Cap. I din Ordinul nr. 536/1997, pentru aprobarea Normelor de igienă și a recomandărilor privind mediul de viață al populației, capitol intitulat Norme de igienă referitoare la zonele de locuit, reprezintă reguli de urbanism care exced definiției legale a normelor de igienă și nu se referă la condițiile de asigurare a calității apei, aerului și solului, de igienă la locul de muncă și în unitățile de folosință publică, de protecție sanitară a alimentelor, surselor și instalațiilor de alimentare cu apă potabilă, de prevenire a contaminării radioactive, de salubritate a localităților, unităților socialiste, mijloacelor de transport în comun și locuințelor, de îndepărtare și neutralizare a apelor uzate și a reziduurilor solide.

3. Recursul declarat de Ministerul Sănătății În termen legal, împotriva hotărârii sus arătate a formulat recurs autoritatea pârâtă Ministerul Sănătății, invocând ca temei al căii de atac promovate prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În esență, prin criticile aduse hotărârii primei instanțe, recurenta-pârâtă a susținut următoarele: - instanța de fond și-a motivat sumar și insuficient soluția adoptată, concluzia potrivit cu care norma reprezintă "reguli de urbanism ce exced definiției legale a normelor de igienă" fiind neconvingătoare; - ordinul în discuție a fost emis în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 3/1978 și nu numai prin raportare la art. 82, fiind expres stipulată obligația ministerelor de a răspunde de respectarea normelor de igienă și de aplicare a măsurilor necesare pentru înlăturarea factorilor ce ar putea dăuna sănătății publice; - normele de igienă sunt concepute ca măsuri profilaxice destinate a proteja, menține și dezvolta sănătatea populației; - reglementările cuprinse în Ordinul nr. 536/1997 nu sunt reguli de urbanism ce exced definiției legale a normelor de igienă, astfel cum în mod eronat a reținut instanța de fond.

4. Soluția și considerentele instanței de recurs Recursul este fondat în sensul și pentru considerentele în continuare arătate. Examinând sentința atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, raportat la prevederile legale incidente dar și la apărările intimatei cuprinse în întâmpinarea depusă la dosar, Înalta Curte reține incidența în cauză a motivului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și drept urmare, pe temeiul arătat, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., ca o consecință a admiterii recursului, va modifica hotărârea atacată în sensul că va fi respinsă ca neîntemeiată acțiunea reclamantei Universitatea V.A. din Bacău, față de argumentele înfățișate în cele ce urmează.

Reclamanta intimată a sesizat instanța de contencios administrativ cu cererea de anulare a întregului Cap. I din Anexa la Ordinul nr. 563/1997 al Ministrului Sănătății (O.M.S. nr. 536/1997), pentru aprobarea Normelor de igienă și a recomandărilor privind mediul de viață al populației, susținând în esență că aspectele la care se referă respectivul Cap. I, intitulat "Norme de igienă referitoare la zonele de locuit", reprezintă reguli de urbanism care exced definiției legale a normelor de igienă, ceea ce le conferă un caracter nelegal. Această susținere a reclamantei-intimate a fost totodată preluată și în succintele considerente ale hotărârii primei instanțe, fiind totodată argumentul esențial ce a fundamentat soluția adoptată.

Contrar celor astfel reținute și în acord cu criticile recurentei-pârâte, Înalta Curte apreciază că nu se impunea anularea întregului Cap. I din Anexa la Ordinul O.M.S. nr. 536/1997 întrucât nu au fost înfățișate și nici probate veritabile critici și vicii menite a demonstra caracterul nelegal al reglementării. Pornind de la principiul legalității actelor administrative ce semnifică, în primul rând, că actele administrative ale organelor administrației publice trebuie adoptate și/sau emise numai pe baza și pentru executarea legii, Înalta Curte reține că O.M.S. nr. 536/1997 a fost emis, astfel cum rezultă din preambulul său, inter alia, în considerarea dispozițiilor legale în vigoare privind igiena mediului de viață și muncă înscrise în Legea nr. 3/1978, privind asigurarea sănătății populației, dispoziții obligatorii atât pentru unitățile publice și private precum și pentru întreaga populație a țării.

Așa fiind, raportarea conținutului celor 20 de capitole cuprinse în Cap. I din Anexa la O.M.S. nr. 536/1997 numai la definiția noțiunii de "norme de igienă" dată de art. 82 alin. (2) din Legea nr. 3/1978 apare ca fiind nu numai insuficientă și simplistă dar și irelevantă. Și aceasta întrucât în cuprinsul Legii nr. 3/1978 - privind asigurarea sănătății populației, la Cap. IV - Secțiunea 1 - Igiena mediului de viață și muncă, se prevede expres, în art. 83, în vigoare la momentul adoptării O.M.S.

nr. 536/1997, după cum urmează: "Art. 83 - Ministerul Sănătății îndrumă și controlează întreaga activitate de asigurare a condițiilor de igienă a mediului de viață și muncă, în care scop: a) studiază calitatea factorilor de mediu în vederea valorificării în practica asigurării sănătății a influenței pozitive a acestora pentru dezvoltarea și întărirea sănătății; b) urmărește dinamica stării de sănătate a populației, organizează și efectuează investigații medicale de masă pentru cunoașterea influenței factorilor nocivi și stabilește măsuri pentru eliminarea acestora; c) organizează și efectuează investigații pentru cunoașterea stării igienico-sanitare a colectivităților de copii și tineri, propune măsuri pentru ca procesul instructiv-educativ și regimul de activitate și odihnă să contribuie la dezvoltarea armonioasă, fizică și intelectuală, a acestora; d) elaborează și supune spre aprobare normele de igienă, răspunde de aplicarea și respectarea strictă a acestora pe întreg teritoriul țării; e) ia măsuri pentru aplicarea strictă a normelor de igienă la locurile de muncă, organizează acțiuni în vederea prevenirii îmbolnăvirilor profesionale și pentru înlăturarea cauzelor care determină îmbolnăviri cu incapacitate de muncă; f) urmărește și ia măsuri pentru respectarea normelor de igienă privind calitatea apei potabile,

protecția sanitară a surselor și instalațiilor de alimentare cu apă, a aerului, solului și a sistemelor de îndepărtare și neutralizare a apelor uzate și reziduurilor solide, precum și pentru prevenirea contaminării radioactive; g) controlează respectarea normelor de igienă la fabricarea, prelucrarea, depozitarea, transportul și desfacerea alimentelor, utilizarea coloranților, conservanților și altor substanțe chimice folosite la prepararea alimentelor, precum și aplicarea normelor de alimentație rațională." Din cuprinsul celor mai sus redate, rezultă așadar că emiterea O.M.S. nr. 536/1997 nu s-a realizat nici cu exces de putere și nici contrar normei în executarea căreia a fost emisă, Ministerul Sănătății îndeplinindu-și practic atribuțiile stabilite în sarcina sa și în vigoare la acel moment, în domeniul asigurării sănătății populației.

Așa fiind, în exercitarea atribuției de îndrumare și control a activității de asigurare a condițiilor de igienă a mediului de viață și de muncă, autoritatea pârâtă era abilitată să elaboreze norme de igienă, inclusiv cu referire la cele menționate în Cap.I din Anexa la O.M.S. nr. 536/1997, privind asigurarea unor condiții de igienă în activitatea de proiectare și construire a diferitelor categorii de construcții, fără ca prin aceasta să fie depășite limitele consacrate de actele normative cu forță juridică superioară, în vigoare la momentul emiterii acestui act normativ.

În fine, Înalta Curte reține totodată și că actul administrativ normativ atacat este concordant cu prevederea cuprinsă în art. 89 din aceeași Lege nr. 3/1978 în executarea căreia a fost emis, potrivit cu care: "Unitățile de proiectare sunt obligate ca la elaborarea studiilor și proiectelor pentru orice fel de construcții să adopte soluții tehnice eficiente pentru aplicarea normelor de igienă, de tehnică securității muncii și de protecția mediului înconjurător, în vederea prevenirii îmbolnăvirilor și accidentelor." Astfel, pentru prevenirea îmbolnăvirilor, legea a statuat necesitatea reglementării la nivel de normă, ordin de ministru, prin stabilirea unor norme de igienă pe care unitățile de proiectare pentru proiectele de construcții de orice fel aveau obligația de a le respecta în vederea prevenirii îmbolnăvirilor.

Normele de igienă referitoare la zonele de locuit nu reprezintă reguli de urbanism care exced definiției legale a normelor de igienă așa cum menționează reclamanta, ci reprezintă norme de igienă menite să asigure sănătatea populației prin implementarea unor "soluții tehnice eficiente pentru aplicarea normelor de igiena" așa cum statuează legiuitorul. Perioada de însorire a locuinței sau a imobilului, zgomotul, vibrațiile, praful și substanțele toxice sunt de natura a influența sănătatea populației, motiv pentru care acești toți factori au făcut obiectul normelor de igienă.

În considerarea tuturor celor mai sus arătate, la care se adaugă și împrejurarea că reclamanta intimată nu și-a dovedit efectiv nici vătămarea dreptului său, căruia i-ar fi adus atingere actul a cărui anulare s-a solicitat, indicarea sumară a "interesului în promovarea acțiunii" nefiind de natură a satisface cerința prevederilor art. 1 și 2 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte apreciază așadar că sunt fondate criticile recurentei astfel că se va admite recursul promovat cu consecința modificării sentinței atacate în sensul și pe temeiul legal mai sus arătat.

Înalta Curte afirmă totodată că referirea intimatei la o decizie izolată, anterioară a instanței (Decizia nr. 2.256 din 29 aprilie 2010) în care a fost examinat același ordin însă pe calea unei excepții de nelegalitate, nu prezintă relevanța unei jurisprudențe consolidate, dat fiind atât cadrul procesual diferit ca și premisele diferite de analiză avute în vedere în ceea ce privește atribuțiile și competențele autorității emitente.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Ministerul Sănătății împotriva Sentinței nr. 4.411 din 24 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că respinge acțiunea reclamantei ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 19 iunie 2012. Procesat de GGC - AM