ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6446/2020
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6446/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)
Asupra contestație în anulare de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Obiectul acțiunii deduse judecății
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 04.11.2014 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii: 1) anularea Rezoluției 3222/IJ/2126/DIJ/2014; 2) constatarea nulității absolute a Deciziei 1403/R/25.10.2015 pronunțate de Curtea de Apel Pitești; 3) trimiterea Corpului de Control la parchetele și instanțele din Pitești în vederea verificării activității acestora cât privește încălcarea drepturilor de proprietate și de moștenire asupra bunurilor transmise prin succesiune de la B. și C.; 4) obligarea CSM la sesizarea Curții Constituționale în legătură cu existența conflictului juridic de natură constituțională între puterea judecătorească și puterea legislativă.
Soluția instanței de fond
Prin sentința nr. 1212 din data de 11.04.2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a constatat perimarea cererii de chemare în judecată formulate de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior Al Magistraturii.
Hotărârea instanței de recurs
Prin decizia nr. 1424 din 14 martie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2014, s-a anulat recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 1212/2016 din 11 aprilie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, pentru lipsa capacității procesuale de folosință a recurentei-reclamante.
În esență, instanța de recurs a reținut că potrivit certificatului de deces depus la dosar, recurenta-reclamantă A. a decedat la data de 28 mai 2018, iar în ceea ce privește cererea depusă la dosar la data de 14 martie 2019 de către D., în calitate de soț supraviețuitor, s-a constatat că această cerere este formulată de o persoană care nu are calitatea de parte în cauză, întrucât acțiunea ce face obiectul prezentului dosar are un caracter personal, calitatea procesuală nefiind transmisibilă moștenitorilor, în aceste condiții.
Contestația în anulare formulată în cauză
Împotriva deciziei nr. 1424 din 14 martie 2019, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2014, a formulat contestație în anulare contestatorul E., solicitând să se constate nulitatea deciziei contestate, iar pe fond, casarea sentinței recurate și admiterea cererii de chemare în judecată.
Apărările formulate
Prin întâmpinare, intimatul Consiliul Superior al Magistraturii invocă excepția lipsei calității procesuale active a contestatorului, precum și excepția nulității contestației în anulare pentru nemotivare, iar pe fond, solicită respingerea contestației, ca neîntemeiată.
II. Considerentele Înaltei Curți asupra contestației în anulare
În ceea ce privește cererea de repunere pe rol formulată de contestatorul E., Înalta Curte constată că la momentul formulării acesteia - 02.10.2020, era împlinit termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) din C. proc. civ.
Prin urmare, întrucât perimarea reprezintă o excepție peremptorie, dirimantă și absolută, iar cererea de repunere pe rol a cauzei a fost formulată după împlinirea termenului de perimare, Înalta Curte apreciază că soluționarea excepției de perimare primează în raport cu cererea de repunere pe rol a cauzei.
În consecință, Înalta Curte va respinge cererea de repunere pe rol formulată de contestatorul E..
Analizând cu prioritate excepția perimării contestației în anulare formulate împotriva deciziei nr. 1424 din 14 martie 2019, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2014, Înalta Curte constată următoarele:
La termenul de judecată din data de 02 octombrie 2019, Înalta Curte a dispus suspendarea judecării cauzei în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., pentru lipsa nejustificată a părților.
La data de 25 septembrie 2020, grefa instanței a întocmit Referatul cu propunerea de fixare a unui termen în vederea verificării menținerii condițiilor ce au determinat suspendarea judecării cauzei.
Având a se pronunța asupra excepției perimării, Înalta Curte reține că potrivit dispozițiilor art. art. 416 alin. (1) din C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de 6 luni.
Cum în cauză nu au fost îndeplinite acte de procedură de natură a întrerupe sau suspenda cursul perimării, potrivit prevederilor art. 417 - 418 din C. proc. civ., Înalta Curte va face aplicarea dispozițiilor art. 420 alin. (1) din C. proc. civ. și va constata perimată contestația în anulare de față.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de repunere pe rol formulată de contestatorul E..
Constată perimată contestația în anulare formulată de contestatorul E. împotriva deciziei nr. 1424 din 14 martie 2019, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2014.
Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțare la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 decembrie 2020.