ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3729/2013
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3729/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra conflictului de competență de față,
constată următoarele:
Prin
cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Cărbunești la data de 16 mai 2013
reclamanta G.M. a solicitat obligarea pârâtului SC F.C. SA Barcelona la eliberarea
și curățarea terenului proprietatea sa, precum și la plata de despăgubiri civile
reprezentând contravaloarea lipsei de folosință și de daune morale.
În motivare, reclamanta a arătat că pârâtul
a depozitat pe terenul său situat în satul F., comuna Ț., județul Gorj materiale
și molozuri rezultate din lucrările de modernizare efectuate la drumul național
Ca urmare, reclamanta nu mai poate intra pe terenul său pentru a efectua lucrări
specifice de agricultură.
Prin sentința nr. 2222 din data de 4 iulie
2012 Judecătoria Târgu Cărbunești a admis excepția necompetenței teritoriale și
a declinat soluționarea cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 1.
În motivare, instanța a reținut incidența
art. 5 alin. (1) C. proc. civ., care prevede că „cererea se face la instanța domiciliului
pârâtului".
Învestită prin declinare, Judecătoria sectorului
1 a pronunțat sentința nr. 5363 din 14 martie 2013, prin care a declinat competența
de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Târgu Cărbunești, a constatat
ivit conflictul negativ de competență și a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație
și Justiție.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut
că cererea de chemare în judecată are caracterul unei cereri de revendicare, fiind
aplicabile prevederile art. 10 alin. (1) pct 2 și 8 C. proc. civ. și art. 13
alin. (1) C. proc. civ.
A mai arătat instanța că terenul în litigiu
se află în raza judecătoriei Târgu Cărbunești, iar reclamanta a învestit această
instanță conform art. 12 C. proc. civ.
Analizând conflictul de competență,
Înalta Curte reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată
pe rolul Judecătoriei Târgu Cărbunești la data de 16 mai 2013 reclamanta G.M. a
solicitat obligarea pârâtului SC F.C. SA Barcelona la eliberarea și curățarea terenului
proprietatea sa, precum și la plata de despăgubiri civile reprezentând contravaloarea
lipsei de folosință și de daune morale.
În motivare, a arătat că pârâta a depozitat
materiale de construcții pe terenul său. A contactat pârâta pentru a-i aduce la
cunoștință această împrejurare și pentru a-i solicita să elibereze terenul, dar
pârâta nu a dat curs cererilor sale.
Din conținutul cererii de chemare în judecată
rezultă că obiectul acțiunii îl reprezintă obligația de a face, respectiv obligația
pârâtei de a ridica materialele depozitate pe terenul reclamantei.
Pârâta nu a contestat dreptul de proprietate
al reclamantei, pentru a se reține că acțiunea are caracterul unei revendicări.
Potrivit art. 5 alin. (1) C. proc. civ.
„cererea se face la instanța domiciliului pârâtului".
Față de împrejurarea că sediul pârâtei
este în București, sector 1 str. D.I.F., etaj 2, Înalta Curte constată că instanța
competentă să judece cererea de chemare în judecată este Judecătoria, sectorului
1, în favoarea căreia urmează a fi stabilită competența de soluționare a cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește
competența de soluționare în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București.
Irevocabilă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 12 septembrie 2013.