ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3729/2013

Asupra conflictului de competență de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Cărbunești la data de 16 mai 2013 reclamanta G.M. a solicitat obligarea pârâtului SC F.C. SA Barcelona la eliberarea și curățarea terenului proprietatea sa, precum și la plata de despăgubiri civile reprezentând contravaloarea lipsei de folosință și de daune morale. În motivare, reclamanta a arătat că pârâtul a depozitat pe terenul său situat în satul F., comuna Ț., județul Gorj materiale și molozuri rezultate din lucrările de modernizare efectuate la drumul național 66. Ca urmare, reclamanta nu mai poate intra pe terenul său pentru a efectua lucrări specifice de agricultură.

Prin sentința nr. 2222 din data de 4 iulie 2012 Judecătoria Târgu Cărbunești a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat soluționarea cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 1. În motivare, instanța a reținut incidența art. 5 alin. (1) C. proc. civ., care prevede că „cererea se face la instanța domiciliului pârâtului". Învestită prin declinare, Judecătoria sectorului 1 a pronunțat sentința nr. 5363 din 14 martie 2013, prin care a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Târgu Cărbunești, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că cererea de chemare în judecată are caracterul unei cereri de revendicare, fiind aplicabile prevederile art. 10 alin. (1) pct 2 și 8 C. proc.

civ. și art. 13 alin. (1) C. proc. civ. A mai arătat instanța că terenul în litigiu se află în raza judecătoriei Târgu Cărbunești, iar reclamanta a învestit această instanță conform art. 12 C. proc. civ. Analizând conflictul de competență, Înalta Curte reține următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Cărbunești la data de 16 mai 2013 reclamanta G.M. a solicitat obligarea pârâtului SC F.C. SA Barcelona la eliberarea și curățarea terenului proprietatea sa, precum și la plata de despăgubiri civile reprezentând contravaloarea lipsei de folosință și de daune morale. În motivare, a arătat că pârâta a depozitat materiale de construcții pe terenul său.

A contactat pârâta pentru a-i aduce la cunoștință această împrejurare și pentru a-i solicita să elibereze terenul, dar pârâta nu a dat curs cererilor sale. Din conținutul cererii de chemare în judecată rezultă că obiectul acțiunii îl reprezintă obligația de a face, respectiv obligația pârâtei de a ridica materialele depozitate pe terenul reclamantei. Pârâta nu a contestat dreptul de proprietate al reclamantei, pentru a se reține că acțiunea are caracterul unei revendicări. Potrivit art. 5 alin. (1) C. proc. civ. „cererea se face la instanța domiciliului pârâtului". Față de împrejurarea că sediul pârâtei este în București, sector 1 str. D.I.F., etaj 2, Înalta Curte constată că instanța competentă să judece cererea de chemare în judecată este Judecătoria, sectorului 1, în favoarea căreia urmează a fi stabilită competența de soluționare a cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 septembrie 2013.