ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2752/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, anularea, în parte,a art. 7 alin. (1) lit. a) din H.G. nr. 470/2014, respectiv a textului "retragerea acordului de distribuire și utilizare a documentelor cu regim special, fără posibilitatea eliberării unui nou acord", care reprezintă o măsură complementară a sancțiunii amenzii.

Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 69 din 23 iunie 2016, a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamantă, dispunând anularea tezei finale a dispozițiilor art. 7 alin. (1) lit. a) din H.G. nr. 470/2014 cu privire la "fără posibilitatea eliberării unui nou acord".

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Guvernul României, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurentul a reluat situația de fapt, susținând, în esență, că retragerea acordului de distribuire și utilizare a documentelor cu regim special, fără posibilitatea eliberării unui nou acord, are ca efect suspendarea dreptului de a transporta materiale lemnoase, sancțiune stabilită la art. 7 alin. (1) lit. a) din H.G. nr. 470/2014 care a transpus prevederea de la art. 19 alin. (2) lit. c) din Regulamentul Uniunii Europene nr. 995/2010.

Totodată, a arătat că, în raport cu vechea reglementare (H.G. nr. 996/2008), unde neraportarea în SUMAL - sistem care permite urmărirea trasabilității lemnului și stabilirea provenienței lui:legală sau ilegală - era sancționată doar cu amendă, prin sancționarea suplimentară, respectiv de retragere a acordului de distribuire și utilizare a documentelor cu regim special, s-a avut în vedere eliminarea operatorilor economici care persistă în încălcarea prevederilor legale.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Prin întâmpinare, intimata-reclamantă SC A. SRL a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate, fiind temeinică și legală.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor formulate de intimată și în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare.

Intimata-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere vizând anularea, în parte, a art. 7 alin. (1) lit. a) din H.G. nr. 470/2014, respectiv a textului "retragerea acordului de distribuire și utilizare a documentelor cu regim special, fără posibilitatea eliberării unui nou acord", care reprezintă o măsură complementară a sancțiunii amenzii.

Curtea de Apel Bacău a admis, în parte, acțiunea formulată, dispunând anularea tezei finale a textului de lege în discuție, respective cu privire la "fără posibilitatea eliberării unui nou acord".

Soluția Curții de apel este corectă, fiind adoptată și de instanța de control judiciar, în urma propriului demers de aplicare a dispozițiilor legale la situația de fapt.

Hotărârea Guvernului nr. 470/2014, prin care s-au aprobat Normele referitoare la proveniența, circulația și comercializarea materialelor lemnoase, la regimul spațiilor de depozitare a materialelor lemnoase și al instalațiilor de prelucrat lemn rotund, precum și unele măsuri de aplicare a Regulamentului (UE) nr. 995/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 octombrie 2010 de stabilire a obligațiilor ce revin operatorilor care introduc pe piață lemn și produse din lemn a prevăzut la art. 7 alin. (1) lit. a) că neutilizarea SUMAL sau transmiterea cu întârziere mai mare de 45 de zile de la data la care trebuia să se facă raportarea lunară de către profesioniști, din culpa acestora, a datelor în SUMAL, cu amendă de la 10.000 RON la 20.000 RON și cu retragerea acordului de distribuire și utilizare a documentelor cu regim special, fără posibilitatea eliberării unui nou acord.

În cauză, intimata-reclamantă a fost sancționată pentru raportarea cu o întârziere mai mare de 45 de zile în Sistemul informațional integrat de urmărire a materialelor lemnoase SUMAL, aceasta contestând, în parte, textul care a stat la baza sancțiunii.

Obligativitatea utilizării Sistemului SUMAL a fost prevăzută de actul normativ atacat, la art. 2 alin. (4), iar condițiile și procedura de emitere, suspendare sau retragere a acordului de distribuire și utilizare a formularelor documentelor cu regim special au fost aprobate prin Ordinul ministrului delegat pentru Ape, Păduri și Piscicultură nr. 836 din 7 octombrie 2014.

Se reține, totodată, că H.G. nr. 470/2014 a stabilit măsuri de aplicare a Regulamentului (UE) nr. 995/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 octombrie 2010 de stabilire a obligațiilor ce revin operatorilor care introduc pe piață lemn și produse din lemn.

În art. 19 din Regulamentul Uniunii Europene nr. 995/2010 se prevede: "(1) Statele membre stabilesc regimul sancțiunilor care se aplică în cazul încălcării dispozițiilor prezentului regulament și iau toate măsurile necesare asigurării punerii în aplicare a acestora.

(2) Sancțiunile prevăzute trebuie să fie eficiente, proporționale și disuasive și pot include, printre altele:

(a) amenzi proporționale cu daunele ecologice produse, cu valoarea lemnului sau a produselor din lemn în cauză și cu pierderile fiscale și prejudiciul economic cauzate de încălcare, calculând nivelul sancțiunilor astfel încât să se asigure că acestea privează persoanele responsabile de avantajele economice obținute ca urmare a încălcărilor grave comise de acestea, fără a aduce atingere dreptului legitim la exercitarea unei profesii, și majorând progresiv amenzile pentru încălcările grave și repetate;

(b) confiscarea lemnului și a produselor din lemn în cauză;

(c) suspendarea imediată a autorizației de funcționare."

Instanța de control judiciar constată că nu poate primi criticile recurentului care, în esență, sunt centrate pe faptul că retragerea acordului de distribuire și utilizare a documentelor cu regim special, fără posibilitatea eliberării unui nou acord, are ca efect suspendarea dreptului de a transporta materiale lemnoase, iar sancționarea suplimentară instituită prin H.G. nr. 470/2014 a avut în vedere eliminarea operatorilor economici care persistă în încălcarea prevederilor legale, respectându-se prevederile Regulamentului Uniunii Europene nr. 995/2010.

Contrar susținerilor recurentei, retragerea acordului nu înseamnă suspendarea dreptului de a transporta materiale lemnoase prevăzută de normele europene, astfel, cele două sancțiuni nu pot fi echivalente, suspendarea este o măsură provizorie, în timp ce retragerea este una definitivă.

De asemenea, în raport cu susținerile recurentului, în sensul că textul de lege contestat are în vedere operatorii economici care persistă în încălcarea prevederilor legale, se apreciază, față de vechea reglementare în care respectiva contravenție era sancționată doar cu amendă, că sancțiunea instituită prin actul normativ în vigoare, care prevede în plus și măsura retragerii acordului de distribuire și utilizare a documentelor cu regim special, fără posibilitatea eliberării unui nou acord, se aplică de la prima faptă contravențională constatată, ceea ce confirmă caracterul disproporționat al sancțiunii.

Or, principiul proporționalității, unul dintre principiile fundamentale ale dreptului comunitar, consacrat pentru prima dată în jurisprudența comunitară în Cauza C-8/55 Federation Charbonniere de Belgique vs High Authority, reprezintă o măsură de siguranță împotriva folosirii excesive a puterii legislative și administrative a statului.

Prin decizia dată în cauza C-331/88, R vs. Minister of Agriculture, Fisheriesand Food ex parte Fedesa, Curtea Europeană de Justiție a statuat următoarele: "Curtea a reținut în mod constant că principiul proporționalității este unul dintre principiile generale ale legii Comunității. În virtutea acestui principiu, legalitatea instituirii unei prohibiții asupra desfășurării unei anume activități economice este supusă condiției ca măsurile de prohibiție să fie corespunzătoare și necesare obiectivului public protejat de legislația în speță; acolo unde există posibilitatea de a alege între mai multe măsuri considerate corespunzătoare, trebuie să se apeleze la cea mai puțin oneroasă, iar dezavantajele nu trebuie să fie disproporționate cu scopul urmărit"

Totodată, "în acord cu principiul proporționalități, un Stat Membru trebuie să angajeze acele mijloace care, permițându-i să își atingă obiectivele propuse, aduc cel mai puțin atingere scopurilor și principiilor susținute de legislația comunitară" (Cauza C 286/94 Garage Molenheide BVBA v. Belgian State).

Importanța principiului proporționalității cu privire la sancțiunile ce pot fi instituite de statele membre în diverse domenii a fost subliniată în C-210/91 Comisia Europeană vs. Grecia:

"Măsurile administrative și penalitățile nu trebuie să treacă dincolo de ce este strict necesar, în așa fel încât procedurile de control să nu îngrădească libertățile pe care le cere Tratatul și nu trebuie să fie însoțite de o penalitate disproporționată cu gravitatea încălcării, încât să devină un obstacol în exercitarea acelei libertăți.".

Se reține astfel că sancțiunile impuse profesionistului sunt sancțiuni graduale, fiind stabilite prin raportare la gravitatea faptei ilicite, așadar măsura aplicată intimatului, de retragere a acordului de distribuire și utilizare a documentelor cu regim special, fără posibilitatea eliberării unui nou acord, deși nu se regăsește printre sancțiunile prevăzute de norma comunitară (sancțiunile propuse având caracter exemplificativ), reprezintă cea mai severă sancțiune dintre cele impuse pentru contravenția reținută,imposibilitatea obținerii unui alt acord plasând măsura dispusă sub incidența interdicției prevăzute de Regulament, referitoare la dreptul legitim la exercitarea unei profesii.

Prin urmare, toate criticile formulate sunt nefondate, soluția pronunțată de prima instanță reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinței în limitele art. 488 alin. (1) pct. 8 din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâtul Guvernul României împotriva Sentinței nr. 69 din 23 iunie 2016 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 mai 2019.

GGC - GV