ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3247/2010

Deliberând asupra recursului de față, din actele și lucrările dosarului constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 462 din 21 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, în Dosarul nr.33987/3/2009, s-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta SC L. SA în contradictoriu cu pârâta SC R.C. SRL, având ca obiect încuviințarea executării silite a Hotărârii Tribunalului de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a Ucrainei din 22 decembrie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 212/P/2006, hotărâre recunoscută pe teritoriul României prin decizia comercială nr. 123 din 6 martie 2009, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, în Dosarul nr. 28517/3/2008, definitivă și irevocabilă.

Pentru a hotărî astfel s-a reținut că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de dispozițiile articolelor 174 și 175 din Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internațional privat, în sensul că reclamanta nu a făcut dovada faptului că hotărârea arbitrală ucraineană este executorie potrivit legii instanței ucrainene și nici nu a depus dovada caracterului executor al hotărârii străine, eliberată de instanța care a pronunțat-o, potrivit și cu articolul 41 din Tratatul dintre România și Ucraina, tratat ratificat prin Legea nr. 3/2005. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta care solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței atacate și pe fond admiterea acțiunii formulate.

Prin decizia nr. 294 din 11 mai 2010 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, a fost admis apelul reclamantei, a fost schimbată sentința atacată în sensul că s-a admis acțiunea reclamantei și s-a dispus încuviințarea executării silite a hotărârii pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a Ucrainei la data de 22 decembrie 2006 în Dosarul AC nr. 212/P/2006. Prin aceeași decizie s-a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de apelantă. Împotriva deciziei pronunțate în apel pârâta a declarat recurs pe care nu l-a timbrat. Întrucât timbrarea prevalează asupra oricăror chestiuni prealabile, Înalta Curte rămâne în pronunțare pe excepția netimbrării.

Potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, republicată, taxele de timbru se plătesc anticipat, iar conform aceluiași articol alin. (3) din aceeași lege neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau cererii. În cauză, s-a calculat în sarcina recurentei o taxă judiciară de timbru în sumă de 5 lei și un timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, conform art. 1 din Legea nr. 146/1997, republicată, stabilindu-se termen de judecată astăzi, pentru când recurentele au fost legal citate cu mențiunea timbrării, așa cum rezultă din dovezile de îndeplinire a procedurii de citare aflate la filele 7 dosar recurs. Cum recurentul nu s-a conformat obligației legale de timbrare a recursului, Înalta Curte urmează să aplice sancțiunea prevăzută de dispozițiile art. 20 alin. (3) din actul normativ menționat și să anuleze recursul ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează ca netimbrat recursul declarat de pârâta SC R.C. SRL București împotriva deciziei nr. 294 din 11 mai 2010 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 octombrie 2010.