ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3247/2010

Deliberând

asupra recursului de față, din actele și lucrările dosarului constată

următoarele:

Prin sentința

comercială nr. 462 din 21 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția

a VI-a comercială, în Dosarul nr.33987/3/2009, s-a respins ca neîntemeiată

cererea formulată de reclamanta SC L. SA în contradictoriu cu pârâta SC R.C. SRL,

având ca obiect încuviințarea executării silite a Hotărârii Tribunalului de

Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a

Ucrainei din 22 decembrie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 212/P/2006, hotărâre

recunoscută pe teritoriul României prin decizia comercială nr. 123 din 6 martie

2009, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, în Dosarul

nr. 28517/3/2008, definitivă și irevocabilă.

Pentru

a hotărî astfel s-a reținut că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile cumulative

prevăzute de dispozițiile articolelor 174 și 175 din Legea nr. 105/1992 cu

privire la reglementarea raporturilor de drept internațional privat, în sensul

că reclamanta nu a făcut dovada faptului că hotărârea arbitrală ucraineană este

executorie potrivit legii instanței ucrainene și nici nu a depus dovada

caracterului executor al hotărârii străine, eliberată de instanța care a

pronunțat-o, potrivit și cu articolul 41 din Tratatul dintre România și

Ucraina, tratat ratificat prin Legea nr. 3/2005.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat apel reclamanta care solicită admiterea apelului,

schimbarea sentinței atacate și pe fond admiterea acțiunii formulate.

Prin

decizia nr. 294 din 11 mai 2010 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială,

a fost admis apelul reclamantei, a fost schimbată sentința atacată în sensul că

s-a admis acțiunea reclamantei și s-a dispus încuviințarea executării silite a

hotărârii pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă

Camera de Comerț și Industrie a Ucrainei la data de 22 decembrie 2006 în Dosarul

AC nr. 212/P/2006.

Prin

aceeași decizie s-a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată

formulată de apelantă.

Împotriva

deciziei pronunțate în apel pârâta a declarat recurs pe care nu l-a timbrat.

Întrucât

timbrarea prevalează asupra oricăror chestiuni prealabile, Înalta Curte rămâne

în pronunțare pe excepția netimbrării.

Potrivit

dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, republicată, taxele de

timbru se plătesc anticipat, iar conform aceluiași articol alin. (3) din

aceeași lege neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se

sancționează cu anularea acțiunii sau cererii.

În

cauză, s-a calculat în sarcina recurentei o taxă judiciară de timbru în sumă de

5 lei și un timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, conform art. 1 din Legea

nr. 146/1997, republicată, stabilindu-se termen de judecată astăzi, pentru când

recurentele au fost legal citate

cu

mențiunea timbrării, așa cum rezultă din dovezile de îndeplinire a

procedurii

de citare aflate la filele 7 dosar recurs.

Cum recurentul nu s-a conformat obligației legale

de timbrare a

recursului, Înalta Curte

urmează să aplice sancțiunea prevăzută de dispozițiile art. 20 alin. (3) din

actul normativ menționat și să anuleze

recursul ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E

C I D E

Anulează

ca netimbrat recursul declarat de pârâta SC R.C. SRL București împotriva

deciziei nr. 294 din 11 mai 2010 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12

octombrie 2010.