ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 646/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul R.I. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Cluj, anularea Hotărârii nr. 27651 din data de 8 decembrie 2010 emisă de Comisia pentru Aplicarea prevederilor Legii nr. 189/2000 cu consecința obligării pârâtei să-i recunoască calitatea de refugiat pentru perioada 25 martie 1942 - 6 martie 1945 începând cu data de 1 septembrie 2010 și acordarea drepturilor prevăzute de art. 5 din O.U.G. nr. 105/1999, considerând că nu se justifică un tratament discriminatoriu minorilor refugiați sau născuți în refugiu împreună cu părinții lor.

În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că mama sa R.A. a fost nevoită ca în luna octombrie a anului 1940 să se refugieze din cauza persecuțiilor etnice ca urmare a cedării Ardealului de Nord în urma dictatului de la Viena din Localitatea Cojocna, județul Cluj în Localitățile Turda, Boju Mic (Boju Cătun). A mai arătat reclamantul că la data de 25 martie 1945 s-a născut în timpul refugiului părinților săi în Localitatea Boju și că a fost înregistrat la Registrele de stare civilă ale Primăriei din Localitatea menționată. Prin Sentința nr. 168 din 11 martie 2011 Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantului R.I.

a dispus anularea Hotărârii nr. 27651 din data de 18 decembrie 2010 emisă de Comisia pentru Aplicarea prevederilor Legii nr. 189/2000 și a obligat pârâta să-i recunoască acestuia calitatea de refugiat în perioada 25 martie 1942 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/199 aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 septembrie 2010. În baza probelor administrate în cauză, Curtea de Apel Cluj, secția contencios administrativ și fiscal, a apreciat că legiuitorul a urmărit prin dispozițiile legale menționate mai sus, ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate asupra lor, din motive etnice, acesta fiind și cazul copiilor născuți în refugiu, care au suportat condițiile grele de viață ce au decurs din situația de refugiați a părinților.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, criticând-o pentru nelegalitate, susținând în esență următoarele. Sentința instanței de fond este criticabilă sub aspectul aplicării greșite a prevederilor legale în ceea ce privește condițiile de acordare a calității de beneficiar. Se mai arată că reclamantul nu și-a schimbat domiciliul, fiind născut în localitatea de refugiu, din părinți care s-au refugiat anterior nașterii în această localitate. De asemenea s-a reținut că reclamantul nu a suferit persecuții din motive etnice, fiind născut pe un teritoriu liber. Recursul este nefondat. Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc.

civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare. În conformitate cu dispozițiile art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus-menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate. Din conținutul și interpretarea textului de lege menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuții în perioada precizată, fără a se face distincție între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate și cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu.

Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, fie în mod direct, fie în mod implicit. Prin Hotărârea contestată nr. 27651 din 18 decembrie 2010 emisă de Comisia de Aplicare a Legii nr. 189/2000 a fost respinsă cererea formulată de reclamant, reținându-se că acesta nu era născut la data persecuției părinților, deci nu avea domiciliul de unde să fie strămutat în altă localitate. Conform art. 2 din Normele de aplicare a prevederilor O.G. nr. 105/1999 aprobată prin H.G. nr. 127/2002, prin persoană strămutată în altă localitate, în sensul ordonanței, se înțelege orice persoană care a fost mutată sau a fost nevoită să-și schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice, în această categorie fiind incluse și persoanele refugiate.

Din norma enunțată rezultă că pentru a beneficia de prevederile legii este necesar a se face dovada refugierii - proprii sau a părinților în cazul copiilor - refugiere materializată în varianta părăsirii domiciliului și dovada faptului că această părăsire este rezultatul persecuțiilor exercitate în perioada menționată. Aceste condiții au fost dovedite. Curtea a avut în vedere și împrejurarea că declarațiile notariale provin de la persoane care la rândul lor sunt beneficiare ale prevederilor Legii nr. 189/2000, fiindu-le recunoscută calitatea de refugiat prin hotărâri similare ale pârâtei. Pe de altă parte, nu se pot reține susținerile recurentei-pârâte cum că "reclamantul nu a făcut dovada persecuției etnice pe care o invocă", întrucât legiuitorul a urmărit ca de drepturile compensatorii să se bucure toate persoanele, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, fie în mod direct, fie în mod implicit.

Or, în cazul de față reclamantul a fost nevoi să suporte alături de părinții săi privațiunile ce sunt inerente strămutării dintr-o regiune în alta. Astfel, așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond, prin nerecunoașterea reclamantului a calității de beneficiar al dispozițiilor Legii nr. 189/2000, acesta a fost vătămat într-un drept al său recunoscut de lege, fiind astfel îndeplinite condițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004. Pentru considerentele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată, ca fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva Sentinței nr. 168 din 11 martie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 februarie 2012. Procesat de GGC - AA