ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 646/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal,

reclamantul R.I. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii

Cluj, anularea Hotărârii nr. 27651 din data de 8 decembrie 2010 emisă de

Comisia pentru Aplicarea prevederilor Legii nr. 189/2000 cu consecința

obligării pârâtei să-i recunoască calitatea de refugiat pentru perioada 25

martie 1942 - 6 martie 1945 începând cu data de 1 septembrie 2010 și acordarea

drepturilor prevăzute de art. 5 din O.U.G. nr. 105/1999, considerând că nu se

justifică un tratament discriminatoriu minorilor refugiați sau născuți în

refugiu împreună cu părinții lor.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a susținut că mama sa R.A. a fost nevoită ca în luna

octombrie a anului 1940 să se refugieze din cauza persecuțiilor etnice ca

urmare a cedării Ardealului de Nord în urma dictatului de la Viena din

Localitatea Cojocna, județul Cluj în Localitățile Turda, Boju Mic (Boju Cătun).

A mai arătat

reclamantul că la data de 25 martie 1945 s-a născut în timpul refugiului

părinților săi în Localitatea Boju și că a fost înregistrat la Registrele de

stare civilă ale Primăriei din Localitatea menționată.

Prin Sentința nr. 168

din 11 martie 2011 Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantului R.I. a dispus anularea

Hotărârii nr. 27651 din data de 18 decembrie 2010 emisă de Comisia pentru

Aplicarea prevederilor Legii nr. 189/2000 și a obligat pârâta să-i recunoască

acestuia calitatea de refugiat în perioada 25 martie 1942 - 6 martie 1945 și

să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/199 aprobată prin

Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 septembrie

2010.

În baza probelor

administrate în cauză, Curtea de Apel Cluj, secția contencios administrativ și

fiscal, a apreciat că legiuitorul a urmărit prin dispozițiile legale menționate

mai sus, ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele care

au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate asupra lor, din motive

etnice, acesta fiind și cazul copiilor născuți în refugiu, care au suportat

condițiile grele de viață ce au decurs din situația de refugiați a părinților.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, criticând-o

pentru nelegalitate, susținând în esență următoarele.

Sentința instanței de

fond este criticabilă sub aspectul aplicării greșite a prevederilor legale în

ceea ce privește condițiile de acordare a calității de beneficiar.

Se mai arată că

reclamantul nu și-a schimbat domiciliul, fiind născut în localitatea de

refugiu, din părinți care s-au refugiat anterior nașterii în această

localitate. De asemenea s-a reținut că reclamantul nu a suferit persecuții din

motive etnice, fiind născut pe un teritoriu liber.

Recursul este

nefondat.

Examinând sentința

atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de

recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele

ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că recursul este

nefondat, după cum se va arăta în continuare.

În conformitate cu

dispozițiile art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor

drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu

începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu

modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ

beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus-menționată, a avut

de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau

strămutată în altă localitate.

Din conținutul și

interpretarea textului de lege menționat, rezultă că drepturile compensatorii

se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuții în

perioada precizată, fără a se face distincție între persoanele care au fost

efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate și cele care au fost

nevoite să trăiască în refugiu. Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca de aceste

drepturi să se bucure toate persoanele, care au avut de suferit consecințele

persecuțiilor exercitate din motive etnice, fie în mod direct, fie în mod

implicit.

Prin Hotărârea

contestată nr. 27651 din 18 decembrie 2010 emisă de Comisia de Aplicare a Legii

nr. 189/2000 a fost respinsă cererea formulată de reclamant, reținându-se că

acesta nu era născut la data persecuției părinților, deci nu avea domiciliul de

unde să fie strămutat în altă localitate.

Conform art. 2 din

Normele de aplicare a prevederilor O.G. nr. 105/1999 aprobată prin H.G. nr.

127/2002, prin persoană strămutată în altă localitate, în sensul ordonanței, se

înțelege orice persoană care a fost mutată sau a fost nevoită să-și schimbe

domiciliul în altă localitate din motive etnice, în această categorie fiind

incluse și persoanele refugiate.

Din norma enunțată

rezultă că pentru a beneficia de prevederile legii este necesar a se face

dovada refugierii - proprii sau a părinților în cazul copiilor - refugiere

materializată în varianta părăsirii domiciliului și dovada faptului că această

părăsire este rezultatul persecuțiilor exercitate în perioada menționată.

Aceste condiții au

fost dovedite. Curtea a avut în vedere și împrejurarea că declarațiile

notariale provin de la persoane care la rândul lor sunt beneficiare ale

prevederilor Legii nr. 189/2000, fiindu-le recunoscută calitatea de refugiat

prin hotărâri similare ale pârâtei.

Pe de altă parte, nu

se pot reține susținerile recurentei-pârâte cum că "reclamantul nu a făcut

dovada persecuției etnice pe care o invocă", întrucât legiuitorul a

urmărit ca de drepturile compensatorii să se bucure toate persoanele, care au

avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, fie în

mod direct, fie în mod implicit.

Or, în cazul de față

reclamantul a fost nevoi să suporte alături de părinții săi privațiunile ce

sunt inerente strămutării dintr-o regiune în alta.

Astfel, așa cum în

mod corect a reținut și instanța de fond, prin nerecunoașterea reclamantului a

calității de beneficiar al dispozițiilor Legii nr. 189/2000, acesta a fost

vătămat într-un drept al său recunoscut de lege, fiind astfel îndeplinite

condițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004.

Pentru considerentele

arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată,

ca fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva Sentinței nr. 168

din 11 martie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 8 februarie 2012.

Procesat de GGC - AA