ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6043/2011

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Deta sub nr. 1470/220 din 19 august 2010, reclamantul Ministerul Sănătății a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții Statul Român (prin Ministerul Finanțelor Publice), Orașul Gătaia (prin Primar): să constate nulitatea absolută a încheierii de C.F. nr. X/2006, în urma căreia pârâtul Orașul Gătaia și-a intabulat dreptul de proprietate asupra imobilului înscris în C.F. nr. Y Gătaia, provenit din conversia de pe hârtie a C.F. nr. Z Gătaia și să se dispună rectificarea C.F. nr. Y Gătaia, în sensul înscrierii Statului Român ca proprietar asupra imobilului cu drept de administrare în favoarea Ministerului Sănătății, cu obligarea pârâtului Orașul Gătaia la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 82 din 20 ianuarie 2011, pronunțată în Dosar nr. 1470/220/2010, Judecătoria Deta a admis acțiunea, așa cum a fost precizată, reclamantului Ministerul Sănătății în contradictoriu cu pârâții Orașul Gătaia, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, având ca obiect acțiune în rectificare carte funciară; a constatat nevalabilitatea parțială a încheierii de C.F. nr. X din 26 februarie 2007 pronunțată de Biroul de Carte Funciară și Publicitate Imobiliară Deta în Dosarul nr. 8220/2006 conexat cu Dosarul nr. 178/2007 în ceea ce privește intabularea dreptului de proprietate publică, conform H.G nr. 1106/2002 în favoarea Orașului Gătaia în C.F. nr. Y Gătaia și, pe cale de consecință, și nevalabilitatea înscrierii în C.F.

a dreptului de proprietate de proprietate publică în favoarea pârâtului Orașul Gătaia și a dispus rectificarea C.F. nr. Y Gătaia provenită din conversia de pe hârtie a C.F. nr. Z Gătaia compus din suprafața de 487.397 m.p. pădure, în sensul radierii dreptului de proprietate publică al Orașului Gătaia și înscrierii dreptului de proprietate publică, conform H.G nr. 1106/2002, în favoarea Statului Român și în administrarea Ministerului Sănătății și Familiei. Împotriva sentinței civile nr. 82 din 20 ianuarie 2011 a Judecătoriei Deta a declarat apel pârâtul Orașul Gătaia, iar dosarul a fost înaintat spre soluționare Tribunalului Timiș, secția civilă. Cu prilejul judecării apelului formulat împotriva sentinței civile nr. 82 din 20 ianuarie 2011 a Judecătoriei Deta, la termenul din data de 24 mai 2011, pârâtul apelant Orașul Gătaia a invocat excepția de nelegalitate a art. 1 pct. 25 din Anexa la H.G.

nr. 1106/2002. Prin încheierea pronunțată în Dosarul nr. 1470/220/2010 la data de 24 mai 2011, Tribunalul Timiș, secția civilă, a dispus suspendarea judecății în baza art. 4 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 și a fost sesizată Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, în vederea soluționării excepției de nelegalitate a art. 1 pct. 25 din Anexa la H.G. nr. 1106/2002. Cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel Timișoara sub nr. 1470/220/2010 la data de 27 iulie 2011. 2. Hotărârea Curții de Apel Prin sentința nr. 333 din 24 august 2011 a Curții de Apel Timișoara a fost admisă excepția de inadmisibilitate a excepției de nelegalitate și, în consecință, a fost respinsă excepția de nelegalitate a art. 1 pct. 25 din Anexa la H.G.

nr. 1106/2002, excepție invocată în Dosar nr. 1470/220/2010 al Tribunalului Timiș de pârâtul Orașul Gătaia, reprezentat prin primar, în contradictoriu cu Guvernul României, Ministerul Sănătății, și cu Statul Român, reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că excepția de nelegalitate invocată de pârâtul apelant Orașul Gătaia vizează art. 1 pct. 25 din Anexa la H.G. nr. 1106/2002, publicată în M. Of., Partea I, nr. 752 din 15 octombrie 2002. Conform H.G. nr. 1106/2002, intrată în vigoare la data de 15 octombrie 2002, abrogându-se H.G.

nr. 867 din 16 august 2002, s-a dispus la art. 1 că „unitățile prevăzute în anexa care face parte integrantă din hotărâre se declară de interes public național, iar imobilele compuse din construcții și terenuri aferente, în care își desfășoară activitatea aceste unități sanitare, aparțin domeniului public al statului și sunt în administrarea Ministerului Sănătății și Familiei”. (Spitalul de psihiatrie și pentru măsuri de siguranță Gătaia fiind menționat la nr. 25 din anexă). Curtea a reținut că Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 a intrat în vigoare la 30 de zile de la data publicării în M. Of. al României, Partea I, Legea nr. 554/2004 fiind publicată în M. Of., Partea I, nr. 1154 din 07 decembrie 2004, deci ulterior intrării în vigoare al H.G.

nr. 1106/2002, a cărei nelegalitate se invocă în prezenta speță. Instanța a constatat că Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, are o jurisprudența constantă în sensul că nu este admisibilă excepția de nelegalitate cu privire la un act administrativ emis anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004.

Curtea subliniază că această opinie a fost exprimată de Înalta Curte de Casație și Justiție în numeroase decizii, între care se regăsesc, de pildă, deciziile nr. 2116 din 09 aprilie 2009, nr. 2248 din 15 aprilie 2009, nr. 3231 din 01 iunie 2009, nr. 4771 din 03 noiembrie 2009, nr. 1477 din 18 martie 2009, nr. 3609 din 26 iunie 2009, nr. 1027 din 25 februarie 2009, nr. 103 din 13 ianuarie 2009, nr. 2248 din 15 aprilie 2009, nr. 3207 din 10 iunie 2009, nr. 208 din 20 ianuarie 2009, nr. 2020 din 07 aprilie 2009, nr. 832 din 17 februarie 2009 și nr. 2616 din 15 mai 2009. Însușindu-și raționamentul Înaltei Curți de Casație și Justiție expus mai sus și reținând că nu este admisibilă excepția de nelegalitate cu privire la un act administrativ emis anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004, Curtea constată că este inadmisibilă cenzurarea legalității H.G.

nr. 1106/2002 pe calea excepției de nelegalitate prevăzută de art. 4 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. 3. Recursul declarat de Orașul Gătaia, prin primar. Recurentul a criticat hotărârea instanței de fond ca nelegală și netemeinică, arătând că deși opinia Înaltei Curți, reflectată în considerentele sentinței atacate, este în sensul că actele administrative cu caracter individual emise anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004 nu fac obiectul excepției de nelegalitate, totuși se apreciază că invocarea excepției este instrumentul indubitabil, necesar asigurării efectului deplin al principiilor Curții Europene a Drepturilor Omului.

Recurenta a subliniat că este adevărat că, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului principiul securității raporturilor juridice este unul dintre elementele fundamentale ale preeminenței dreptului, însă cu siguranță Curtea nu stabilește o ierarhie a principiilor care stau la baza deciziilor sale, astfel că a apreciat că în cauza de față, respectându-se principiul securității raporturilor juridice, poate fi încălcat art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție. Recurentul a arătat că prin H.G. nr. 1106/2002 a fost încălcat dreptul de proprietate privată a orașului Gătaia asupra unui bun, în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1, respectiv asupra imobilului teren forestier, în suprafață de 487.397 m.p.

redobândit de către unitatea administrativ teritorială, prin reconstituirea dreptului de proprietate, în conformitate cu prevederile Legii nr. 1/2000. A precizat faptul că principiul securității raporturilor juridice constă mai degrabă în irevocabilitatea actelor administrative care au produs efecte juridice, decât în inadmisibilitatea excepției de nelegalitate. Recurentul a arătat că nu există similitudine între hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă și actul administrativ emis de o autoritate publică. II. Decizia instanței de recurs Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză va respinge recursul ca nefondat pentru considerentele ce urmează: Văzând obiectul cererii deduse judecății, excepția de nelegalitate a art. 1 pct. 25 din Anexa la H.G.

nr. 1106/2002, excepție invocată în Dosar nr. 1470/220/2010 al Tribunalului Timiș în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, Înalta Curte reține că judecătorului național îi revine rolul de a aprecia, pe de o parte, în sensul art. 20 alin. (2) din Constituție, republicată, cu privire la eventuala prioritate a tratatelor privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte (cum este cazul Convenției Europene), iar pe de altă parte, în sensul art. 148 alin. (2) din Constituție, republicată, cu privire la compatibilitatea și concordanța normelor din dreptul intern cu reglementările și jurisprudența comunitare.

În acest sens, judecătorul național, în calitate de prim judecător al Convenției Europene a Drepturilor Omului, are obligația de a „asigura efectul deplin al normelor acesteia (Convenției), asigurându-i preeminența față de orice altă prevedere contrară din legislația națională, fără să fie nevoie să aștepte abrogarea acesteia de către legiuitor (Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Hotărârea din 26 aprilie 2007, cauza Dumitru Popescu împotriva României nr. 2). Curtea de Justiție de la Luxemburg, cu privire la rolul ce revine judecătorului național în calitate de prim judecător comunitar, a reținut și ea că „este de competența instanței naționale să asigure pe deplin aplicarea dreptului comunitar, îndepărtând sau interpretând, în măsura necesară, un act normativ național precum legea generală, privind dreptul administrativ, care i s-ar putea opune.

Instanța națională poate pune în aplicare principiile comunitare ale securității juridice și protecției încrederii legitime în aprecierea comportamentului atât al beneficiarilor fondurilor pierdute, cât și al autorităților administrative, cu condiția ca interesul Comunității să fie pe deplin luat în considerare”. (Hotărârea din 13 martie 2008, cauzele conexate C-383/06 și C-385/06).

Raportându-se, așadar, la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, la practica Curții Europenen a Drepturilor Omului, precum și la reglementările comunitare și jurisprudența Curții de Justiție de la Luxemburg, Înalta Curte va constata că soluția instanței de fond, de respingere a excepției de nelegalitate este corectă, având în vedere că dispozițiile din Legea contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, care permit cenzurarea fără limită în timp, pe calea incidentală a excepției de nelegalitate, a actelor administrative unilaterale cu caracter individual emise anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004, contravin unor principii fundamentale convenționale și comunitare a căror respectare asigură exercițiul real al drepturilor fundamentale ale omului.

În măsura în care permit cenzurarea legalității actelor administrative cu caracter individual emise anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004, dispozițiile sus-menționate din Legea contenciosului administrativ, încalcă astfel dreptul la un proces echitabil consacrat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și în practica Curții Europene a Drepturilor Omului, precum și art. 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, prin prisma atingerii aduse „principiului securității juridice, care se regăsește în totalitatea articolelor Convenției, constituind unul din elementele fundamentale ale statului de drept” (Hotărârea din 06 decembrie 2007, Beian contra României, Hotărârea din 28 octombrie 1999 în cauza Brumărescu împotriva României).

Criticile formulate de recurent nu pot fi primite de Înalta Curte și, văzând că nu sunt motive de casare sau modificare a sentinței atacate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul declarat va fi respins nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul formulat de Orașul Gătaia, prin Primar, împotriva sentinței nr. 333 din 24 august 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 decembrie 2011.