ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1709/2007

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La 4 ianuarie 2005, reclamantul

V.A.G. junior a chemat în judecată pe pârâții primarul orașului Gătaia, SC A.B.

SA, A.V.A.S. și prefectul județului Timiș, solicitând, în principal:

- anularea, ca nelegală, a

Dispoziției nr. 311 din 19 noiembrie 2004, emisă de primul pârât;

- constatarea încălcării de către

același pârât a obligației prevăzute de art. 26 alin. (2) din Legea nr.

10/2001, prin neidentificarea unității deținătoare;

- recunoașterea dreptului său la

repararea prejudiciului creat ca urmare a preluării abuzive de către stat, prin

expropriere conform Decretului nr. 83/1949, a construcțiilor antecesorului său

situate pe teritoriul administrativ al orașului Gătaia, în satul Șemlacu Mare

(locuință, locuința personalului, grajduri și anexe gospodărești);

- determinarea autorității

competente să soluționeze notificarea și să emită decizia de acordare a

măsurilor reparatorii prevăzute de lege pentru construcțiile preluate abuziv;

- repararea prejudiciului produs

prin nerespectarea termenului de 60 de zile stabilit în art. 23 alin. (1) din

Legea nr. 10/2001.

Totodată, reclamantul a chemat în

judecată și pe pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice,

solicitând în subsidiar stabilirea modalității concrete de reparare a

prejudiciului și cuantumului măsurilor reparatorii care i se cuvin pentru

imobilul preluat abuziv, precum și obligarea pârâtului sus menționat la plata

acestora.

În motivarea cererii, întemeiate pe

Legea nr. 10/2001, H.G. nr. 498/2003 și art. 480 și art. 1073 C. civ., reclamantul

a susținut că:

- toate construcțiile solicitate au

aparținut defunctului V.A.G. senior, de la care au fost preluate abuziv de

stat, prin expropriere conform Decretului nr. 83/1949;

-a făcut dovada dreptului de

proprietate, preluării abuzive și calității sale de persoană îndreptățită la

măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001;

- prin dispoziția criticată, pârâtul

primarul orașului Gătaia i-a respins notificarea formulată în baza legii

precizate pe considerentul că nu are calitatea de a o soluționa;

- pârâtul primar a mai consemnat în

cuprinsul dispoziției atacate că ultimul proprietar al imobilului înainte de

înstrăinare a fost SC A.B. SA dar nu a indicat datele de identificare a

societății menționate, calitatea acesteia față de bunul în litigiu, momentul și

modalitatea înstrăinării, precum și cine este actualul deținător;

- lipsa elementelor menționate fac

incidente prevederile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.

Tribunalul Timiș, secția civilă,

prin sentința nr. 735 din 21 aprilie 2005, a admis excepția lipsei calității

procesuale pasive a pârâților SC A.B. SA, A.V.A.S. și prefectul județului Timiș

și drept consecință a respins acțiunea față de aceștia.

Totodată, tribunalul a admis în

parte acțiunea împotriva pârâtului primarul orașului Gătaia, a dispus anularea

actului atacat, a respins restul pretențiilor, inclusiv cele referitoare la

acordarea cheltuielilor de judecată și a disjuns cererea formulată împotriva

pârâtului Statul Român.

S-a reținut că:

- potrivit art. 26 din Legea nr. 10/2001,

pârâtul primarul orașului Gătaia trebuia să identifice unitatea deținătoare a

imobilului ori să comunice reclamantului că o asemenea identificare nu a fost

posibilă, iar nu să respingă notificarea;

- petitele privitoare la constatarea

încălcării de către același pârât a prevederilor art. 26 alin. (2) din Legea

nr. 10/2001 și a îndreptățirii reclamantului la repararea prejudiciului creat

prin exproprierea abuzivă sunt inadmisibile deoarece se poate solicita chiar

realizarea dreptului;

- petitele referitoare la

determinarea autorității care trebuie să soluționeze notificarea și obligarea

acesteia la emiterea deciziei de acordare a măsurilor reparatorii sunt

neîntemeiate deoarece reclamantul nu a urmat calea prevăzută de art. 26 alin.

(3) din Legea nr. 10/2001;

- acțiunea formulată împotriva

pârâtului Statul Român nu este în stare de judecată, iar cererea privitoare la

cheltuielile ocazionate de proces nu a fost dovedită.

Pârâtul Ministerul Finanțelor

Publice a declarat apel prin care a criticat respingerea excepției referitoare

la lipsa calității sale procesuale pasive, precum și disjungerea capătului de

cerere îndreptat împotriva Statului Român și a solicitat obligarea primarului

orașului Gătaia la soluționarea legală a notificării.

Curtea de Apel Timișoara, secția

civilă, prin decizia nr. 1857 din 14 noiembrie 2005, a respins ca nefondat

apelul și l-a obligat pe apelant să-i plătească reclamantului 447,2 Ron

cheltuieli de judecată.

S-a reținut că disjungerea capătului

de cerere privitor la pârâtul apelant este corectă deoarece unitatea

deținătoare a imobilului revendicat nu a fost identificată, astfel că în speță

sunt operante dispozițiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.

Pârâtul Ministerul Finanțelor

Publice a declarat recurs, prin care a solicitat modificarea ultimei hotărâri,

în sensul admiterii propriului apel, schimbării sentinței și respingerii

acțiunii.

În motivarea recursului, întemeiat

pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul a susținut că:

- instanța de fond trebuia să-l

oblige pe pârâtul primarul orașului Gătaia, care era învestit cu soluționarea

notificării, să emită o nouă dispoziție motivată, iar nu să disjungă acțiunea

îndreptată împotriva Statului Român;

- pe de altă parte, instanța de fond

a reținut greșit lipsa calității procesuale pasive a Prefecturii județului

Timiș, instituție care, potrivit art. 36 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, este

abilitată să soluționeze cererile de acordare a despăgubirilor bănești.

Prima critică este nefondată deoarece:

- primăria localității în a cărui

rază se află imobilul revendicat nu a comunicat reclamantului, în termenul

prevăzut de lege, datele referitoare la unitatea deținătoare,

- în atare situație, indiferent de

motivele care au determinat neîndeplinirea obligației de identificare a unității

deținătoare, devin incidente dispozițiile art. 26 alin. (3) din Legea nr.

10/2001.

Cealaltă critică nu poate fi

analizată deoarece a fost invocată pentru prima oară în recurs.

Așa fiind, conform art. 312 alin.

(1) cod, prezentul recurs va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat, recursul

declarat de Ministerul Finanțelor Publice, prin D.G.F.P. Timiș împotriva

deciziei nr. 1857 din 14 noiembrie 2005 a Curții de Apel Timișoara, secția

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 22 februarie 2007.