Decizia nr. 1709/2007 — ÎCCJ, Secția I civilă — recurs

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La 4 ianuarie 2005, reclamantul V.A.G. junior a chemat în judecată pe pârâții primarul orașului Gătaia, SC A.B. SA, A.V.A.S.

și prefectul județului Timiș, solicitând, în principal: - anularea, ca nelegală, a Dispoziției nr. 311 din 19 noiembrie 2004, emisă de primul pârât; - constatarea încălcării de către același pârât a obligației prevăzute de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, prin neidentificarea unității deținătoare; - recunoașterea dreptului său la repararea prejudiciului creat ca urmare a preluării abuzive de către stat, prin expropriere conform Decretului nr. 83/1949, a construcțiilor antecesorului său situate pe teritoriul administrativ al orașului Gătaia, în satul Șemlacu Mare (locuință, locuința personalului, grajduri și anexe gospodărești); - determinarea autorității competente să soluționeze notificarea și să emită decizia de acordare a măsurilor reparatorii prevăzute de lege pentru construcțiile preluate abuziv; - repararea prejudiciului produs prin nerespectarea termenului de 60 de zile stabilit în art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

Totodată, reclamantul a chemat în judecată și pe pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând în subsidiar stabilirea modalității concrete de reparare a prejudiciului și cuantumului măsurilor reparatorii care i se cuvin pentru imobilul preluat abuziv, precum și obligarea pârâtului sus menționat la plata acestora. În motivarea cererii, întemeiate pe Legea nr. 10/2001, H.G. nr. 498/2003 și art. 480 și art. 1073 C. civ., reclamantul a susținut că: - toate construcțiile solicitate au aparținut defunctului V.A.G.

senior, de la care au fost preluate abuziv de stat, prin expropriere conform Decretului nr. 83/1949; -a făcut dovada dreptului de proprietate, preluării abuzive și calității sale de persoană îndreptățită la măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001; - prin dispoziția criticată, pârâtul primarul orașului Gătaia i-a respins notificarea formulată în baza legii precizate pe considerentul că nu are calitatea de a o soluționa; - pârâtul primar a mai consemnat în cuprinsul dispoziției atacate că ultimul proprietar al imobilului înainte de înstrăinare a fost SC A.B. SA dar nu a indicat datele de identificare a societății menționate, calitatea acesteia față de bunul în litigiu, momentul și modalitatea înstrăinării, precum și cine este actualul deținător; - lipsa elementelor menționate fac incidente prevederile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.

Tribunalul Timiș, secția civilă, prin sentința nr. 735 din 21 aprilie 2005, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților SC A.B. SA, A.V.A.S. și prefectul județului Timiș și drept consecință a respins acțiunea față de aceștia. Totodată, tribunalul a admis în parte acțiunea împotriva pârâtului primarul orașului Gătaia, a dispus anularea actului atacat, a respins restul pretențiilor, inclusiv cele referitoare la acordarea cheltuielilor de judecată și a disjuns cererea formulată împotriva pârâtului Statul Român.

S-a reținut că: - potrivit art. 26 din Legea nr. 10/2001, pârâtul primarul orașului Gătaia trebuia să identifice unitatea deținătoare a imobilului ori să comunice reclamantului că o asemenea identificare nu a fost posibilă, iar nu să respingă notificarea; - petitele privitoare la constatarea încălcării de către același pârât a prevederilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 și a îndreptățirii reclamantului la repararea prejudiciului creat prin exproprierea abuzivă sunt inadmisibile deoarece se poate solicita chiar realizarea dreptului; - petitele referitoare la determinarea autorității care trebuie să soluționeze notificarea și obligarea acesteia la emiterea deciziei de acordare a măsurilor reparatorii sunt neîntemeiate deoarece reclamantul nu a urmat calea prevăzută de art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001; - acțiunea formulată împotriva pârâtului Statul Român nu este în stare de judecată, iar cererea privitoare la cheltuielile ocazionate de proces nu a fost dovedită.

Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a declarat apel prin care a criticat respingerea excepției referitoare la lipsa calității sale procesuale pasive, precum și disjungerea capătului de cerere îndreptat împotriva Statului Român și a solicitat obligarea primarului orașului Gătaia la soluționarea legală a notificării. Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, prin decizia nr. 1857 din 14 noiembrie 2005, a respins ca nefondat apelul și l-a obligat pe apelant să-i plătească reclamantului 447,2 Ron cheltuieli de judecată. S-a reținut că disjungerea capătului de cerere privitor la pârâtul apelant este corectă deoarece unitatea deținătoare a imobilului revendicat nu a fost identificată, astfel că în speță sunt operante dispozițiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.

Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a declarat recurs, prin care a solicitat modificarea ultimei hotărâri, în sensul admiterii propriului apel, schimbării sentinței și respingerii acțiunii. În motivarea recursului, întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul a susținut că: - instanța de fond trebuia să-l oblige pe pârâtul primarul orașului Gătaia, care era învestit cu soluționarea notificării, să emită o nouă dispoziție motivată, iar nu să disjungă acțiunea îndreptată împotriva Statului Român; - pe de altă parte, instanța de fond a reținut greșit lipsa calității procesuale pasive a Prefecturii județului Timiș, instituție care, potrivit art. 36 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, este abilitată să soluționeze cererile de acordare a despăgubirilor bănești.

Prima critică este nefondată deoarece: - primăria localității în a cărui rază se află imobilul revendicat nu a comunicat reclamantului, în termenul prevăzut de lege, datele referitoare la unitatea deținătoare, - în atare situație, indiferent de motivele care au determinat neîndeplinirea obligației de identificare a unității deținătoare, devin incidente dispozițiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001. Cealaltă critică nu poate fi analizată deoarece a fost invocată pentru prima oară în recurs. Așa fiind, conform art. 312 alin. (1) cod, prezentul recurs va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat, recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice, prin D.G.F.P. Timiș împotriva deciziei nr. 1857 din 14 noiembrie 2005 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 februarie 2007.