ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4000/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4000/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra conflictului negativ
de competență de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul acțiunii
Prin cererea înregistrată
și precizată pe rolul Tribunalului Suceava, secția civilă, reclamantul B.I., în
contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Suceava, a solicitat anularea
deciziei din 10 februarie 2011 privind acordarea pensiei de invaliditate, precum
și anularea deciziilor asupra capacității de muncă din 27 iulie 2010 și din 08
decembrie 2010 emise de Casa Județeană de Pensii - C.E.M.R.C.M. Suceava.
În motivarea acțiunii,
reclamantul a arătat că în mod nejustificat pârâta i-a schimbat gradul de invaliditate,
din gradul
I
în gradul
II,
cu diminuarea
considerabilă a pensiei.
Prin întâmpinarea formulată,
pârâta a invocat excepția tardivității, precum și excepția prematurității acțiunii,
întrucât reclamantul a depășit termenul legal de 30 de zile stabilit prin art. 56
alin. (2) din Legea nr. 19/2000 în ceea ce privește formularea acțiunii.
Hotărârile instanțelor
aflate în conflict
Tribunalul Suceava, secția
civilă, prin sentința nr. 1627 din 12 septembrie 2011, în temeiul
dispozițiilor art. 165
C. proc. civ., a disjuns capătul
de cerere având ca obiect contestație îndreptată împotriva deciziei asupra capacității
de muncă din 08 decembrie 2010, emisă de Casa Județeană de Pensii Suceava - C.E.M.R.C.M.
Suceava.
Totodată, a declinat competența
de soluționare a cererii în favoarea Curții de Apel Suceava, secția de contencios
administrativ, și a admis excepția prematurității contestației formulată de reclamant,
îndreptată împotriva deciziei din 10 februarie 2011 emisă de Casa Județeană de Pensii
Suceava, excepție invocată de pârâtă și, în consecință, a respins acțiunea având
ca obiect „Legea nr. 19/2000” privind pe reclamantul B.I., prin mandatar B.C., în
contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Suceava, ca fiind prematură.
Pentru a se pronunța astfel,
instanța, în esență, a reținut natura contencioasă a deciziei asupra capacității
de muncă din 08 decembrie 2010 emisă de Casa Județeană de Pensii - C.E.M.R.C.M.
Suceava - astfel că a dispus disjungerea acestui capăt de cerere și înaintarea cauzei
la instanța competentă invocând lipsa competenței materiale în soluționarea contestației,
în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 448/2006, H.G. nr. 648/2000 raportat la
art. 3 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., considerând că secția de contencios administrativ
a Curții de Apel Suceava are competența de a soluționa litigiul.
În ceea ce privește contestația
îndreptată împotriva deciziei din 10 februarie 2011, emisă de către pârâtă, instanța
a reținut că aceasta este într-adevăr prematură, având în vedere dispozițiile
art. 149 alin. (1) din Legea nr. 263/2010.
Curtea de Apel Suceava,
secția contencios administrativ și fiscal, învestită cu soluționarea capătului de
cerere privind anularea deciziei din 08 decembrie 2010 emisă de Casa Județeană de
Pensii - C.E.M.R.C.M. Suceava, prin sentința nr. 140 din 11 aprilie 2012 și-a declinat
competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava, a constatat
ivit conflictul negativ de competență și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție,
secția contencios administrativ, cu soluționarea acestuia.
În esență, pentru a se
pronunța astfel, instanța a constatat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile Legii
nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, H.G. nr. 400/2001
și având în vederea dispozițiile art. 56 din Legea nr. 19/2000, a reținut că litigiul
de față se poartă asupra nemulțumirilor unui asigurat cu privire la dreptul de pensie,
fiind incidente normele de competență specială care atrag competența Tribunalului
Suceava.
Regulatorul de competență
Verificând mai întâi regularitatea
învestirii sale, Înalta Curte constată că sunt îndeplinite cerințele impuse de
art. 20 pct. 2 C. proc. civ., întrucât Tribunalul Suceava, secția civilă, respectiv
Curtea de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal, și-au declinat
reciproc competența soluționării cererii având ca obiect anularea deciziei asupra
capacității de muncă din 01 decembrie 2010 emisă de Casa Județeană de Pensii Suceava.
În raport cu obiectul
cauzei, competența de soluționare aparține Tribunalului Suceava, secția conflicte
de muncă și asigurări sociale.
Astfel, după cum corect
au arătat atât Curtea de apel, cât și intimata Casa Județeană de Pensii Suceava
(prin întâmpinarea formulată la Curtea de apel), decizia atacată a fost emisă în
temeiul dispozițiilor art. 53 și urm. din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public
de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, situate în Secțiunea a IV-a - Pensia
de invaliditate. În cazul concret examinat, contestatorul a fost încadrat în gradul
II de invaliditate, revizuindu-se gradul acordat anterior, deci se vizează modul
cum a fost stabilită una dintre categoriile de pensii care se acordă în sistemul
public, respectiv cea indicată de art. 40 lit. d), iar nu încadrarea într-un grad
de handicap conform Legii nr. 448/2006, cum greșit a reținut tribunalul.
Potrivit procedurii de
contestare reglementate de acest act normativ în art. 56, împotriva deciziei de
încadrare într-un grad de invaliditate se poate formula contestație la casa teritorială
de pensii, iar „decizia casei teritoriale de pensii, dată în soluționarea contestației
(...) poate fi contestată la instanța judecătorească competentă, în termen de 30
de zile de la comunicarea acesteia”.
La rândul său, art. 154
din același act normativ, stabilește că jurisdicția asigurărilor sociale se realizează
prin tribunale și curți de apel în cadrul cărora se organizează secții sau, după
caz, complete specializate pentru asigurări sociale, iar art. 115 particularizează,
pe tipuri de litigii, competența de primă instanță a tribunalului, cererea de față
încadrându-se la lit. i) – „alte drepturi și obligații de asigurări sociale născute
în temeiul prezentei legi”.
Ca urmare, instanța inițial
învestită de contestatorul B.I. era competentă după materie și în privința capătului
de cerere disjuns, soluție care s-ar fi impus, de altfel, și potrivit art. 17 C.
proc. civ. în raport de natura incidentală a acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența
de soluționare a cauzei privind pe reclamantul B.I. și pârâta Casa Județeană de
Pensii Suceava în favoarea Tribunalului Suceava, secția conflicte de muncă și
asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință
publică, astăzi 5 octombrie 2012.