ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4000/2012

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii Prin cererea înregistrată și precizată pe rolul Tribunalului Suceava, secția civilă, reclamantul B.I., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Suceava, a solicitat anularea deciziei din 10 februarie 2011 privind acordarea pensiei de invaliditate, precum și anularea deciziilor asupra capacității de muncă din 27 iulie 2010 și din 08 decembrie 2010 emise de Casa Județeană de Pensii - C.E.M.R.C.M. Suceava. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în mod nejustificat pârâta i-a schimbat gradul de invaliditate, din gradul I în gradul II, cu diminuarea considerabilă a pensiei.

Prin întâmpinarea formulată, pârâta a invocat excepția tardivității, precum și excepția prematurității acțiunii, întrucât reclamantul a depășit termenul legal de 30 de zile stabilit prin art. 56 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 în ceea ce privește formularea acțiunii. 2. Hotărârile instanțelor aflate în conflict Tribunalul Suceava, secția civilă, prin sentința nr. 1627 din 12 septembrie 2011, în temeiul dispozițiilor art. 165 C. proc. civ., a disjuns capătul de cerere având ca obiect contestație îndreptată împotriva deciziei asupra capacității de muncă din 08 decembrie 2010, emisă de Casa Județeană de Pensii Suceava - C.E.M.R.C.M. Suceava.

Totodată, a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ, și a admis excepția prematurității contestației formulată de reclamant, îndreptată împotriva deciziei din 10 februarie 2011 emisă de Casa Județeană de Pensii Suceava, excepție invocată de pârâtă și, în consecință, a respins acțiunea având ca obiect „Legea nr. 19/2000” privind pe reclamantul B.I., prin mandatar B.C., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Suceava, ca fiind prematură. Pentru a se pronunța astfel, instanța, în esență, a reținut natura contencioasă a deciziei asupra capacității de muncă din 08 decembrie 2010 emisă de Casa Județeană de Pensii - C.E.M.R.C.M.

Suceava - astfel că a dispus disjungerea acestui capăt de cerere și înaintarea cauzei la instanța competentă invocând lipsa competenței materiale în soluționarea contestației, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 448/2006, H.G. nr. 648/2000 raportat la art. 3 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., considerând că secția de contencios administrativ a Curții de Apel Suceava are competența de a soluționa litigiul. În ceea ce privește contestația îndreptată împotriva deciziei din 10 februarie 2011, emisă de către pârâtă, instanța a reținut că aceasta este într-adevăr prematură, având în vedere dispozițiile art. 149 alin. (1) din Legea nr. 263/2010. Curtea de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal, învestită cu soluționarea capătului de cerere privind anularea deciziei din 08 decembrie 2010 emisă de Casa Județeană de Pensii - C.E.M.R.C.M.

Suceava, prin sentința nr. 140 din 11 aprilie 2012 și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ, cu soluționarea acestuia. În esență, pentru a se pronunța astfel, instanța a constatat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, H.G. nr. 400/2001 și având în vederea dispozițiile art. 56 din Legea nr. 19/2000, a reținut că litigiul de față se poartă asupra nemulțumirilor unui asigurat cu privire la dreptul de pensie, fiind incidente normele de competență specială care atrag competența Tribunalului Suceava.

3. Regulatorul de competență Verificând mai întâi regularitatea învestirii sale, Înalta Curte constată că sunt îndeplinite cerințele impuse de art. 20 pct. 2 C. proc. civ., întrucât Tribunalul Suceava, secția civilă, respectiv Curtea de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal, și-au declinat reciproc competența soluționării cererii având ca obiect anularea deciziei asupra capacității de muncă din 01 decembrie 2010 emisă de Casa Județeană de Pensii Suceava. În raport cu obiectul cauzei, competența de soluționare aparține Tribunalului Suceava, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

Astfel, după cum corect au arătat atât Curtea de apel, cât și intimata Casa Județeană de Pensii Suceava (prin întâmpinarea formulată la Curtea de apel), decizia atacată a fost emisă în temeiul dispozițiilor art. 53 și urm. din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, situate în Secțiunea a IV-a - Pensia de invaliditate. În cazul concret examinat, contestatorul a fost încadrat în gradul II de invaliditate, revizuindu-se gradul acordat anterior, deci se vizează modul cum a fost stabilită una dintre categoriile de pensii care se acordă în sistemul public, respectiv cea indicată de art. 40 lit. d), iar nu încadrarea într-un grad de handicap conform Legii nr. 448/2006, cum greșit a reținut tribunalul.

Potrivit procedurii de contestare reglementate de acest act normativ în art. 56, împotriva deciziei de încadrare într-un grad de invaliditate se poate formula contestație la casa teritorială de pensii, iar „decizia casei teritoriale de pensii, dată în soluționarea contestației (...) poate fi contestată la instanța judecătorească competentă, în termen de 30 de zile de la comunicarea acesteia”. La rândul său, art. 154 din același act normativ, stabilește că jurisdicția asigurărilor sociale se realizează prin tribunale și curți de apel în cadrul cărora se organizează secții sau, după caz, complete specializate pentru asigurări sociale, iar art. 115 particularizează, pe tipuri de litigii, competența de primă instanță a tribunalului, cererea de față încadrându-se la lit. i) – „alte drepturi și obligații de asigurări sociale născute în temeiul prezentei legi”.

Ca urmare, instanța inițial învestită de contestatorul B.I. era competentă după materie și în privința capătului de cerere disjuns, soluție care s-ar fi impus, de altfel, și potrivit art. 17 C. proc. civ. în raport de natura incidentală a acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul B.I. și pârâta Casa Județeană de Pensii Suceava în favoarea Tribunalului Suceava, secția conflicte de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 5 octombrie 2012.