ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 21/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Suceava, reclamanta M.P. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Statul

Român - prin Ministerul Finanțelor Publice și D.G.F.P. Botoșani ca prin

hotărârea ce se va pronunța să fie obligați pârâții, în solidar, la achitarea

sumei de 30.000 RON cu titlu de daune morale.

Reclamanta a arătat

că în anul 2002, prin notificarea nr. 25 a solicitat despăgubiri potrivit Legii

nr. 10/2001, formându-se Dosarul nr. 1253/2003 la Prefectura Județului

Botoșani.

În anul 2006,

Primăria Ripiceni a emis dispoziția pentru acordare de despăgubiri, dar de

atunci și până în prezent, deși există două hotărâri ale Curții de Apel

Suceava, respectiv Sentințele nr. 92 din 30 aprilie 2009 și nr. 17 din 25 ianuarie

2010 nu s-a rezolvat nimic cu referire la dreptul său de proprietate și ca

urmare se consideră îndreptățită în a solicita daune morale.

La data de 29

octombrie 2010, reclamanta a precizat că-și întemeiază acțiunea pe dispozițiile

art. 998 - 999 C. civ., coroborate cu art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Prin întâmpinare,

pârâta D.J.F.P.J. Botoșani, a solicitat respingerea acțiunii îndreptată

împotriva sa ca și față de Ministerul Finanțelor Publice, pentru lipsa

calității procesuale pasive, iar pe fond ca netemeinică și nelegală.

instanțe

Prin Sentința civilă

nr. 388 din 17 noiembrie 2011 Curtea de Apel Suceava, secția de contencios

administrativ și fiscal, a respins cererea formulată de reclamanta M.P., în

contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și D.G.F.P.

Botoșani, ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală

pasivă.

Pentru a pronunța

această soluție instanța de fond a reținut că prin Sentința nr. 92 din 30

aprilie 2009 a Curții de Apel Suceava, pârâta A.N.R.P. - prin Secretariatul

Comisiei Centrale a fost obligată să procedeze la analizarea dosarului

reclamantei, privind măsurile reparatorii ce i se cuvin în termen de 30 zile de

la rămânerea irevocabilă a sentinței.

Prin Sentința nr. 17

din 25 ianuarie 2010, Curtea de Apel Suceava a obligat pârâta Primăria Ripiceni

să înainteze Statului Român - prin C.C.R.D., înscrisurile menționate în adresa

din 29 iulie 2009.

Autoritățile publice

obligate "de a face" prin cele două hotărâri judecătorești sunt

A.N.R.P., prin Secretariatul Comisiei Centrale și Primăria Ripiceni.

Instanța de fond a

reținut că în acțiunile prin care se solicită aplicarea prevederilor art. 24

alin. (2) din Legea nr. 554/2004, ca și în cauza de față, calitatea procesuală

pasivă o are, așadar, autoritatea publică care a fost obligată prin hotărâre

judecătorească la a lua una din măsurile enumerate în conținutul acestui text

de lege, adică obligația executării sentinței date în contencios administrativ

revine autorității care a fost parte în acțiunea în contencios administrativ

sau conducătorului acesteia.

Reclamanta nu a

înțeles să acționeze împotriva nici uneia dintre aceste autorități, chemând în

judecată Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și D.G.F.P. Botoșani,

care nu au avut calitatea de părți în acțiunea în contencios administrativ în

cele două sentințe neexecutate de autoritățile publice obligate.

exercitată de recurenta-reclamantă și motivele înfățișate

Împotriva hotărârii

instanței de fond M.P. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Prin motive de recurs

sumar formulate recurenta-reclamantă a arătat că înțelege să critice soluția

primei instanțe întrucât apreciază că Statul român are calitate procesuală

pasivă pentru că măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 nu sunt

reale și efective în condițiile în care Fondul P. nu funcționează.

Recurenta a făcut

referire și la practica Curții Europene a Drepturilor Omului, respectiv la

Hotărârea pilot pronunțată în cauza "M.A. împotriva României", cu

referire la încălcarea dreptului de proprietate garantat de art. 1 din Primul

Protocol Adițional al Convenției Europene a Drepturilor Omului.

considerentele instanței de recurs

Analizând sentința

atacată în raport de critica ce i-a fost adusă și față de prevederile legale

incidente din materia supusă verificării, Înalta Curte reține că recursul de

față nu este fondat și urmează a fi respins ca atare, în considerarea celor în

continuare arătate.

Judecătorul fondului,

raportat, pe de-o parte la precizarea făcută de către reclamantă cu referire la

temeiul legal pe care își fundamentează prezentul litigiu, iar pe de alta la

excepțiile de procedură invocate de intimații-pârâți chemați în judecată, pe

care cu justețe le-a soluționat cu prioritate, în temeiul art. 137 C. proc.

civ., a apreciat că în cadrul procesual astfel determinat cele două autorități

pârâte nu au calitate procesuală pasivă.

Raționamentul primei

instanțe este corect, față de împrejurarea că în prezenta cauză reclamanta a

solicitat practic sancționarea nepunerii în executare a două hotărâri

judecătorești (Sentințele nr. 92 din 30 aprilie 2009 și respectiv nr. 17 din 25

ianuarie 2010, ambele ale Curții de Apel Suceava) care au fost pronunțate în

contradictoriu cu A.N.R.P. - C.C.S.D. și respectiv Primăria Ripiceni.

Or, așa cum rezultă

fără echivoc din cuprinsul textului legal invocat, art. 24 din Legea nr.

554/2004, republicată, procedura specială de executare instituită prin acest

text de lege, se aplică numai dacă și numai față de autoritatea publică care,

prin dispozitivul hotărârii irevocabile, este obligată să încheie, să

înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris

sau să efectueze anumite operațiuni administrative, amenda prevăzută în alin.

(2) al aceluiași articol urmând a fi aplicată conducătorului autorității

publice care se face vinovat de respectiva neexecutare în termenul legal

prevăzut.

Cum niciuna dintre

autoritățile publice chemate în judecată în prezenta cauză nu au figurat ca

părți în litigiile menționate de recurenta reclamantă și a căror neexecutare o

reclamă, în mod legal, cu aplicarea prevederii textului de lege arătat, s-a

reținut lipsa calității procesuale pasive.

Desigur că nimic nu o

împiedică pe recurentă să inițieze demersuri judiciare distincte, în măsura în

care hotărârile judecătorești indicate nu sunt aduse benevol la îndeplinire,

dar cu respectarea prevederilor legale citate și îndreptate împotriva

autorităților în sarcina cărora au fost stabilite obligații concrete și

efective.

În fine, în raport de

cele cu justețe reținute de prima instanță și împărtășite și de instanța de

control judiciar, apar ca irelevante referirile recurentei la hotărârea Curții

Europene a Drepturilor Omului pronunțată în Cauza M.A., situațiile de fapt

vizate fiind total diferite.

Față de cele arătate,

în temeiul art. 312 C. proc. civ., se va respinge așadar ca nefondat recursul

de față.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de M.P. împotriva Sentinței civile nr. 388 din 17 noiembrie 2011 a

Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 10 ianuarie 2012.

Procesat de GGC - AA