ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 21/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, reclamanta M.P. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Statul Român - prin Ministerul Finanțelor Publice și D.G.F.P. Botoșani ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați pârâții, în solidar, la achitarea sumei de 30.000 RON cu titlu de daune morale. Reclamanta a arătat că în anul 2002, prin notificarea nr. 25 a solicitat despăgubiri potrivit Legii nr. 10/2001, formându-se Dosarul nr. 1253/2003 la Prefectura Județului Botoșani.

În anul 2006, Primăria Ripiceni a emis dispoziția pentru acordare de despăgubiri, dar de atunci și până în prezent, deși există două hotărâri ale Curții de Apel Suceava, respectiv Sentințele nr. 92 din 30 aprilie 2009 și nr. 17 din 25 ianuarie 2010 nu s-a rezolvat nimic cu referire la dreptul său de proprietate și ca urmare se consideră îndreptățită în a solicita daune morale. La data de 29 octombrie 2010, reclamanta a precizat că-și întemeiază acțiunea pe dispozițiile art. 998 - 999 C. civ., coroborate cu art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004. Prin întâmpinare, pârâta D.J.F.P.J. Botoșani, a solicitat respingerea acțiunii îndreptată împotriva sa ca și față de Ministerul Finanțelor Publice, pentru lipsa calității procesuale pasive, iar pe fond ca netemeinică și nelegală.

2. Soluția primei instanțe Prin Sentința civilă nr. 388 din 17 noiembrie 2011 Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea formulată de reclamanta M.P., în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și D.G.F.P. Botoșani, ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă. Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că prin Sentința nr. 92 din 30 aprilie 2009 a Curții de Apel Suceava, pârâta A.N.R.P. - prin Secretariatul Comisiei Centrale a fost obligată să procedeze la analizarea dosarului reclamantei, privind măsurile reparatorii ce i se cuvin în termen de 30 zile de la rămânerea irevocabilă a sentinței.

Prin Sentința nr. 17 din 25 ianuarie 2010, Curtea de Apel Suceava a obligat pârâta Primăria Ripiceni să înainteze Statului Român - prin C.C.R.D., înscrisurile menționate în adresa din 29 iulie 2009. Autoritățile publice obligate "de a face" prin cele două hotărâri judecătorești sunt A.N.R.P., prin Secretariatul Comisiei Centrale și Primăria Ripiceni. Instanța de fond a reținut că în acțiunile prin care se solicită aplicarea prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, ca și în cauza de față, calitatea procesuală pasivă o are, așadar, autoritatea publică care a fost obligată prin hotărâre judecătorească la a lua una din măsurile enumerate în conținutul acestui text de lege, adică obligația executării sentinței date în contencios administrativ revine autorității care a fost parte în acțiunea în contencios administrativ sau conducătorului acesteia.

Reclamanta nu a înțeles să acționeze împotriva nici uneia dintre aceste autorități, chemând în judecată Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și D.G.F.P. Botoșani, care nu au avut calitatea de părți în acțiunea în contencios administrativ în cele două sentințe neexecutate de autoritățile publice obligate. 3. Calea de atac exercitată de recurenta-reclamantă și motivele înfățișate Împotriva hotărârii instanței de fond M.P. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Prin motive de recurs sumar formulate recurenta-reclamantă a arătat că înțelege să critice soluția primei instanțe întrucât apreciază că Statul român are calitate procesuală pasivă pentru că măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 nu sunt reale și efective în condițiile în care Fondul P. nu funcționează.

Recurenta a făcut referire și la practica Curții Europene a Drepturilor Omului, respectiv la Hotărârea pilot pronunțată în cauza "M.A. împotriva României", cu referire la încălcarea dreptului de proprietate garantat de art. 1 din Primul Protocol Adițional al Convenției Europene a Drepturilor Omului. 4. Soluția și considerentele instanței de recurs Analizând sentința atacată în raport de critica ce i-a fost adusă și față de prevederile legale incidente din materia supusă verificării, Înalta Curte reține că recursul de față nu este fondat și urmează a fi respins ca atare, în considerarea celor în continuare arătate. Judecătorul fondului, raportat, pe de-o parte la precizarea făcută de către reclamantă cu referire la temeiul legal pe care își fundamentează prezentul litigiu, iar pe de alta la excepțiile de procedură invocate de intimații-pârâți chemați în judecată, pe care cu justețe le-a soluționat cu prioritate, în temeiul art. 137 C. proc.

civ., a apreciat că în cadrul procesual astfel determinat cele două autorități pârâte nu au calitate procesuală pasivă. Raționamentul primei instanțe este corect, față de împrejurarea că în prezenta cauză reclamanta a solicitat practic sancționarea nepunerii în executare a două hotărâri judecătorești (Sentințele nr. 92 din 30 aprilie 2009 și respectiv nr. 17 din 25 ianuarie 2010, ambele ale Curții de Apel Suceava) care au fost pronunțate în contradictoriu cu A.N.R.P. - C.C.S.D. și respectiv Primăria Ripiceni.

Or, așa cum rezultă fără echivoc din cuprinsul textului legal invocat, art. 24 din Legea nr. 554/2004, republicată, procedura specială de executare instituită prin acest text de lege, se aplică numai dacă și numai față de autoritatea publică care, prin dispozitivul hotărârii irevocabile, este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative, amenda prevăzută în alin. (2) al aceluiași articol urmând a fi aplicată conducătorului autorității publice care se face vinovat de respectiva neexecutare în termenul legal prevăzut. Cum niciuna dintre autoritățile publice chemate în judecată în prezenta cauză nu au figurat ca părți în litigiile menționate de recurenta reclamantă și a căror neexecutare o reclamă, în mod legal, cu aplicarea prevederii textului de lege arătat, s-a reținut lipsa calității procesuale pasive.

Desigur că nimic nu o împiedică pe recurentă să inițieze demersuri judiciare distincte, în măsura în care hotărârile judecătorești indicate nu sunt aduse benevol la îndeplinire, dar cu respectarea prevederilor legale citate și îndreptate împotriva autorităților în sarcina cărora au fost stabilite obligații concrete și efective. În fine, în raport de cele cu justețe reținute de prima instanță și împărtășite și de instanța de control judiciar, apar ca irelevante referirile recurentei la hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată în Cauza M.A., situațiile de fapt vizate fiind total diferite. Față de cele arătate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., se va respinge așadar ca nefondat recursul de față.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de M.P. împotriva Sentinței civile nr. 388 din 17 noiembrie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 10 ianuarie 2012. Procesat de GGC - AA