ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 29.03.2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1709/2012

HOTĂRÂRE
29.03.2012
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1709/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

de fond

Petenta Uniunea Producătorilor de Film și

Audiovizual din România - Asociația Română de Gestiune a Operelor Audiovizuale

(U.P.F.A.R. – A.R.G.O.A.) a invocat, în contradictoriu cu A.G.I.C.O.A. România,

U.P.F.R. și O.R.D.A. excepția de nelegalitate a Deciziei nr. 133 din 14 iulie 2008,

în Dosarul nr. 100580/2/2010 de pe rolul Curții de Apel București, secția a

IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală.

În motivarea

excepției petenta a arătat că directorul general adjunct al O.R.D.A., care a

semnat decizia se afla în conflict de interese întrucât sediul A.G.I.C.O.A.

România se afla în apartamentul fiului său iar administratorul general al acesteia

era fiul său.

Un alt motiv de

nelegalitate se referă la încălcarea art. 126 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 8/1996

în sensul că membră a organismului de gestiune colectivă din România este A.G.I.C.O.A.

Geneva care este, la rândul său, un organism de gestiune colectivă și nu un

titular de drepturi. În aceste condiții lista cu operele audiovizuale depusă la

constituire nu îndeplinește condițiile legale întrucât nu este vorba de

drepturi ale membrului fondator ci de drepturi gestionate în mod colectiv de

această asociere.

S-a mai susținut de

către petentă că în cauză au fost încălcate dispozițiile art. 125 alin. (2) din

Legea nr. 8/1996 deoarece organismul de gestiune colectivă nu a fost înființat de

către titularii de drepturi în mod direct, precum și dispozițiile art. 129 din

același act normativ, întrucât A.G.I.C.O.A. Geneva a dat mandat pentru

gestionarea unor drepturi ce nu-i aparțineau și pe care le gestiona în mod

colectiv și a dobândit un drept de vot în cadrul organismului constituit în

România, deși, susține petenta, un organism de gestiune colectivă nu poate avea

drept de vot într-un alt organism de gestiune colectivă.

S-a susținut și că la

constituire A.G.I.C.O.A. România nu s-a depus dovadă că are mijloace umane și

materiale necesare gestionării repertoriului și că decizia a avizat o

activitate pe care aceasta nu o are prevăzută în statut.

Prin Încheierea de

ședință din data de 24 martie 2011 instanța de fond a admis cererea de sesizare

a instanței de contencios administrativ, în conformitate cu dispozițiile art. 4

din Legea contenciosului administrativ.

Curtea de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința

civilă nr. 5215 din 20 septembrie 2011 a admis excepția de nelegalitate

formulată de U.P.F.A.R. – A.R.G.O.A., constatând nelegalitatea Deciziei O.R.D.A.

nr. 133 din 14 iulie 2009.

Totodată, a obligat

pârâtele A.G.I.C.O.A. România și O.R.D.A. la plata cheltuielilor de judecată în

cuantum de 4.294 lei către U.P.F.A.R. – A.R.G.O.A.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța a reținut următoarele:

În ce privește competența

directorului general adjunct, s-a reținut că art. 126 alin. (3) din Legea nr. 8/1996

prevede competența directorului general pentru emiterea avizului de

constituire, în absența acestuia atribuțiile sunt exercitate de directorul

general adjunct, legea neimpunând emiterea unui mandat pentru exercitarea atribuțiilor

directorului general de către directorul general adjunct și nici nu precizează

motivele absenței primului care justifică înlocuirea acestuia. Prin urmare,

persoana care a acordat avizul avea competență în acest sens.

În ce privește

conflictul de interese, s-a reținut că în lipsa unei probe din care să rezulte

că fiul directorului general adjunct avea motive credibile și străine de orice

interes patrimonial, pentru a permite folosirea apartamentului său cu titlu

gratuit ca sediu al asociației, iar decizia de numire în funcția de

administrator nu a fost prefigurată de părți încă de la momentul înființării,

semnatarul actului s-a aflat, la data emiterii acestuia în conflict de

interese, întrucât o rudă de gradul I avea un interes material în cauză.

S-a apreciat că, este

nerelevant faptul că semnatarul actului nu exercita atribuțiile proprii ci

atribuțiile directorului general, conflictul de interese existând fără a se

face distincție între situația în care funcționarul public este chemat să

soluționeze o cerere în baza competențelor proprii sau ca locțiitor al unui alt

funcționar public.

În ceea ce privește

consecința nerespectării normelor privitoare la conflictul de interese, Curtea a

reținut că nerespectarea dispozițiilor privind conflictul de interese conduce

la constatarea nelegalității actului atacat.

Referitor la nerespectarea

dispozițiilor art. 125 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, s-a reținut că potrivit

acestui text de lege organismele de gestiune colectivă „sunt create direct de

titularii drepturilor de autor sau ai drepturilor conexe, persoane fizice ori

juridice, și acționează în limitele mandatului încredințat și pe baza

statutului adoptat după procedura prevăzută de lege”, iar în raport de aceste

dispoziții nu este posibilă înființarea unui organism de gestiune colectivă de

către un alt organism de acest fel.

De asemenea, din

actele constitutive ale A.G.I.C.O.A. România, rezultă calitatea de membru

fondator a A.G.I.C.O.A. Geneva și nu a membrilor săi, iar intimata nu a probat

acordarea unui mandat de către titularii de drepturi către organismul din

Geneva în acest sens.

Nerespectarea

dispozițiilor art. 126 alin. (1) lit. b) din lege decurge din modul de

constituire a asociației, care a avut ca membru fondator un alt organism de

gestiune colectivă nu în mod direct titulari de drepturi de autor.

Invocându-se

încălcarea dispozițiilor art. 126 alin. (1) din Legea nr. 8/1996, care

stabilesc condițiile în care se poate emite avizul pentru constituirea

organismului de gestiune colectivă se pune în discuție legalitatea avizului nu

legalitatea statutului sau a actului constitutiv, astfel că revine competența

instanței de contencios administrativ.

Cât privește

afirmația potrivit căreia O.R.D.A. nu avea competența să verifice legalitatea

statutului Curtea a constatat că potrivit art. 126 alin. (1) lit. a) din Legea nr.

8/1996, O.R.D.A. avea obligația să verifice, la acordarea avizului, dacă

organismul de gestiune colectivă „urmează să se constituie sau funcționează

potrivit reglementărilor legale la data intrării în vigoare a prezentei legi”.

Or această verificare este indisolubil legată de prevederile actului

constitutiv și ale statutului.

S-a reținut și

încălcarea dispozițiilor art. 129 din Legea nr. 8/1996, întrucât în lipsa unui

mandat scris acordat direct de către titularii drepturilor gestionate de A.G.I.C.O.A.

Geneva, în număr de 5000, aceasta nu are un drept de vot legal în cadrul

adunării generale a A.G.I.C.O.A. România.

De asemenea, s-a

reținut și faptul că în lipsa dovezilor, nu au fost respectate la emiterea

avizului nici dispozițiile art. 126 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 8/1996.

În ceea

ce privește ultimul motiv de nelegalitate, menționat de autoarea excepției,

care a afirmat că actele de înființare a asociației se referă la drepturile de

autor reglementate de convenția de la Berna iar avizul se referă la

constituirea ca organism de gestiune colectivă a drepturilor conexe ale

producătorilor de opere audiovizuale și a drepturilor de autor deținute de

aceștia, în condițiile în care drepturile conexe sunt reglementate de Convenția

de la Geneva, Curtea a statuat că este competentă să analizeze acest aspect

întrucât este invocat ca motiv de nelegalitate al avizului și nu al statutului.

S-a mai reținut că nu

există o discrepanță între actele de înființare și avizul de constituire.

Obiectivele A.G.I.C.O.A. România sunt mai complexe decât le prezintă petenta,

care se raportează doar la art. 6.2.1 din statut, or acest articol se referă la

obiectivul principal, nu la totalitatea obiectivelor A.G.I.C.O.A. România.

Astfel, s-a statuat că acordarea avizului și pentru drepturi conexe apare ca

fiind conformă cu actele de constituire.

exercitată

Împotriva acestei

sentințe, considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs Asociația A.G.I.C.O.A.

România, invocând ca temei legal dispozițiile art. 304

1

, art. 304 pct.

8 și 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a

sentinței recurate și pe fond, respingerea excepției de nelegalitate a Deciziei

nr. 133 din 14 iulie 2008 emisă de O.R.D.A.

În motivarea căii de

atac, deși au fost indicate ca temei legal al recursului dispozițiile art. 304 pct.

8 și 9 C. proc. civ., argumentele în dezvoltarea acestor motive nu au fost structurate.

În cuprinsul

motivării căii de atac se aduc, în esență, următoarele critici sentinței

atacate:

- Instanța de fond a

interpretat și aplicat greșit dispozițiile procedurale referitoare la probe în

procesul civil și a încălcat prevederile art. 6 din CEDO prin faptul că

judecătorul, în momentul pronunțării, fără a se sprijini pe vreo probă, a

reținut, pe baza unei prezumții, că la data emiterii avizului, fiul

directorului general adjunct al O.R.D.A. ar fi avut un interes material, iar

această prezumție nu a fost pusă în discuția părților.

De asemenea, această

prezumție, nu poate fi susținută pentru că schimbă esența gratuită a

contractului de comodat, încercând să se acrediteze ideea că acesta a fost

încheiat pentru ca fiul directorului general adjunct al O.R.D.A. să fie numit

administrator al asociației.

- Invocând

dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., se susține, de fapt, interpretarea

greșită cu privire la contractul de comodat, prin schimbarea naturii sau

înțelesului acestuia.

De asemenea, se arată

că reținerea conflictului de interese nu se justifică cât timp la momentul

emiterii deciziei fiul directorului general adjunct al O.R.D.A. nu avea vreo

calitate în A.G.I.C.O.A. România, iar prin această decizie nu s-a avizat

constituirea și funcționarea asociației.

- Invocând

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se arată că instanța de fond a

interpretat greșit dispozițiile art. 79 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003,

prin reținerea în mod eronat a conflictului de interese ca motiv de nulitate a

actului administrativ pentru că sancțiunea pentru încălcarea acestor dispoziții

vizează persoana funcționarului public și nu actul emis de aceasta;

- Hotărârea instanței

de fond a fost dată cu încălcarea autorității de lucru judecat a sentinței

irevocabile a Judecătoriei Sectorului 6 București prin care s-a acordat

personalitate juridică A.G.I.C.O.A. România, în acea cauză fiind formulate de U.P.F.A.R.

– A.R.G.O.A. aceleași critici pe calea unei cereri de intervenție ca în

prezenta cauză;

- Se susține, în

temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și interpretarea și aplicarea greșită a

prevederilor Legii nr. 8/1996, respectiv art. 125 alin. (2), art. 126 alin. (1)

lit. b), art. 129.

În esență, se

menționează că cei 5000 de titulari de drepturi de autor și conexe ale

producătorilor de opere audiovizuale au participat la înființarea asociației A.G.I.C.O.A.

România prin mandatarul lor A.G.I.C.O.A. Geneva, iar Legea nr. 8/1996 nu impune

ca aceștia să semneze personal la constituirea asociației un statut sau act

constitutiv, fapt de altfel imposibil de realizat.

O dovadă a

constituirii directe prin reprezentantul A.G.I.C.O.A. Geneva este faptul că

prin statutul A.G.I.C.O.A. România li s-a conferit drept de vot, A.G.I.C.O.A.

Geneva votând cu 5000 de voturi aferente celor 5000 de titulari de drepturi pe

care îi reprezintă în temeiul unui mandat remunerat, neavând drepturi

patrimoniale proprii cu privire la remunerațiile care ajung la titularii de

drepturi, astfel că au fost greșit interpretate dispozițiile art. 125 alin. (2)

din Legea nr. 8/1996.

Greșit au fost

interpretate și dispozițiile art. 126 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 8/1996

pentru că repertoriul aparține titularilor de drepturi care au mandatat A.G.I.C.O.A.

România să le gestioneze operele pe teritoriul României, aceștia primind

remunerațiile pentru aceste opere în temeiul contractului de mandat între A.G.I.C.O.A.

Geneva și A.G.I.C.O.A. România, fiind depus la O.R.D.A. repertoriul de opere pe

care îl gestionează, al titularilor de drepturi reprezentați de A.G.I.C.O.A.

Geneva, astfel că nu se poate reține că A.G.I.C.O.A. România nu a fost

constituită în mod direct de către titularii de drepturi.

Se susține de

recurentă și interpretarea greșită a dispozițiilor art. 129 din Legea nr. 8/1996

din perspectiva faptului că motivele de nelegalitate a actelor de constituire a

A.G.I.C.O.A. România exced cadrului procesual al contenciosului administrativ,

fiind analizate irevocabil de judecătoria competentă.

De asemenea, nici O.R.D.A.

nu avea competența de a se pronunța cu privire la legalitatea statutului A.G.I.C.O.A.

România, putând verifica doar dacă asociația a depus toate actele cerute de

lege, ceea ce a și făcut.

În altă ordine, se

susține că eronat s-a reținut că A.G.I.C.O.A. România nu deținea mijloace

materiale umane pe teritoriul României la momentul emiterii avizului, din

moment ce aceasta nici nu avea personalitate juridică și nu ar fi putut încheia

valabil vreun act juridic.

a formulat concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca

nefondat, combătând motivele de recurs și criticile care vizează sentința

recurată și susținând legalitatea și temeinicia acesteia.

În esență, se susține

că în mod corect instanța a reținut că prezumția răstoarnă sarcina probei și că

nu au fost încălcate prevederile CEDO pentru că prezumția e o probă ab initio,

de la lege, și nu trebuia admisă prin punerea în discuția părților; concluziile

instanței nu s-au bazat pe denaturarea naturii juridice a contractului de

comodat, ci doar s-a apreciat că prin contract s-a atins un scop nepermis legal

datorită conflictului de interese; că nulitatea actului este atrasă prin

fraudarea legii; pretinsa activitate de gestiune colectivă a A.G.I.C.O.A. România

se face în și din România, în timp ce repartiția și plata sumelor se face pe

teritoriul altei țări și după legislația elvețiană, în fapt repartiția nemaifăcându-se

pentru titularii din România deloc; în lipsa triplei identități, corect nu a

fost reținută autoritatea de lucru judecat; legalitatea Deciziei nr. 133/2008

nu a mai fost analizată în altă cauză; dispozițiile art. 125 alin. (2), art. 126

alin. (1) lit. b), art. 129 din Legea nr. 8/1996 au fost interpretate în mod

corect, avizul de constituire și funcționare fiind contrar legii.

U.P.F.R. (UPFR) a

depus la dosar concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca

nefondat, menținerea sentinței recurate apreciată ca fiind legală și temeinică.

S-a susținut că sunt nefondate toate criticile recurentei iar încheierea

contractului de mandat între A.G.I.C.O.A. Geneva și A.G.I.C.O.A. România

ulterior deciziei atacate, nu justifică calitatea de membru fondator al A.G.I.C.O.A.

Geneva, dispozițiile legale incidente cauzei fiind corect interpretate de prima

instanță.

Recurenta a depus, de

asemenea, concluzii scrise, prin care a reiterat criticile din cuprinsul

cererii de recurs și a combătut apărările intimatelor.

de recurs

Înalta Curte,

analizând recursul în raport de motivele invocate, apreciază că este nefondat.

Astfel cum rezultă

din expunerea prezentată la pct. 1 al prezentei decizii, instanța de contencios

administrativ a fost investită cu excepția de nelegalitate a Deciziei nr. 133/2008

emisă, pentru directorul general al O.R.D.A.,de directorul general adjunct.

Această decizie a

fost emisă în temeiul art. 125 alin. (1) și art. 126 din Legea nr. 8/1996

privind dreptul de autor și drepturile conexe, cu modificările și completările

ulterioare.

Prin urmare,

legalitatea acestei decizii, ca act administrativ, urmează a fi analizată în

raport de dispozițiile din actul normativ în temeiul și în executarea căruia a

fost emisă.

Motivul de recurs

prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., potrivit căruia „Când instanța,

interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori

înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia”, astfel cum acesta a fost

argumentat, nu este fondat.

Pe de o parte actul

juridic dedus judecății care face obiectul excepției de nelegalitate este

Decizia nr. 133/2008 și nu contractul de comodat.

Cu privire la această

decizie nu se susține/ dovedește schimbarea naturii juridice.

Pe de altă parte,

analiza legalității acestei decizii cu referire și la contractul de comodat, nu

poate conduce la reținerea ca fiind fondat acestui motiv de recurs cât timp

contractul de comodat nu a constituit și nu putea constitui obiectul excepției

de nelegalitate supusă analizei în cauză, iar instanța nu a pronunțat o soluție

cu privire la acesta.

Contractul de comodat

a fost analizat de prima instanță ca mijloc de probă cu scopul stabilirii

situației de fapt și aplicării corecte a dispozițiilor legale incidente în

cauză, acest aspect fiind cunoscut de părțile din dosar care și-au făcut

apărările în raport de acesta.

Motivul de recurs

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. potrivit căruia „Hotărârea pronunțată

este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită

a legii”, astfel cum a fost argumentat, este nefondat.

Se pune problema dacă

instanța de fond a aplicat corect dispozițiile legale incidente în cauză când a

examinat legalitatea Deciziei nr. 133/2008.

Astfel cum s-a

reținut anterior, acest act administrativ a fost emis în temeiul și în

executarea dispozițiilor Legii nr. 8/1996.

Deci, in speță,

instanța de contencios administrativ este competentă și verifică dacă avizul acordat

Asociației A.G.I.C.O.A. România, de constituire și funcționare ca organism de

gestiune colectivă a drepturilor conexe ale producătorilor de opere

audiovizuale și a drepturilor de autor, prin Decizia nr. 133/2008, a fost acordat

în condițiile îndeplinirii cumulative de către recurentă a prevederilor Legii nr.

8/1996, modificată și completată, respectiv cele cuprinse în art. 126 din lege.

Potrivit

art. 124 din Legea nr. 8/1996 „Organismele de gestiune colectivă a dreptului de

autor și a drepturilor conexe, denumite în cuprinsul legii organisme de

gestiune colectivă, sunt, în sensul prezentei legi, persoane juridice

constituite prin liberă asociere, care au ca obiect de activitate, în

principal, colectarea și repartizarea drepturilor a căror gestiune le este

încredințată de către titulari”.

Conform art. 125 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 8/1996 „(1) Organismele de gestiune colectivă

prevăzute în prezentul capitol se constituie în condițiile legii, cu avizul O.R.D.A.,

și funcționează potrivit reglementărilor privind asociațiile fără scop lucrativ

și potrivit prevederilor prezentei legi. (2) Aceste organisme sunt create

direct de titularii drepturilor de autor sau ai drepturilor conexe, persoane

fizice ori juridice, și acționează în limitele mandatului încredințat și pe

baza statutului adoptat după procedura prevăzută de lege”.

Art.

126 din aceeași lege, prevede că „

(1) Avizul prevăzut

la art. 125 alin. (1) se acordă organismelor de gestiune colectivă cu sediul România,

care:

a) urmează să se constituie sau funcționează potrivit

reglementărilor legale la data intrării în vigoare a prezentei legi;

b)

depun la O.R.D.A. repertoriul de opere, interpretări și execuții artistice,

fonograme și videograme, aparținând propriilor membri și pe care îl

gestionează, precum și contractele încheiate, pentru gestionarea de drepturi

similare, cu organisme străine;

c) au adoptat un

statut care îndeplinește condițiile prevăzute de prezenta lege;

d)

au capacitate economică de gestionare colectivă și dispun de mijloacele umane

și materiale necesare gestionării repertoriului pe întregul teritoriu al țării;

e) permit, potrivit procedurilor exprese din propriul

statut, accesul oricăror titulari ai drepturilor de autor sau drepturi conexe din

domeniul pentru care se înființează și care doresc să le încredințeze un

mandat. (2) Repertoriul menționat la alin. (1) lit. b)

se depune în regim de bază de date, protejat potrivit legii, în format scris și

electronic, stabilit prin decizie a directorului general, și conține cel puțin

numele autorului, numele titularului de drepturi, titlul operei, elementele de

identificare a artiștilor interpreți și executanți, a fonogramelor sau video-gramelor.

(3) Avizul de constituire și

funcționare pentru organismul de gestiune colectivă se acordă prin decizie a

directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor și se

publică în M. Of. al României, Partea I, pe cheltuiala organismului de gestiune

colectivă”.

Potrivit art. 129 din același act normativ

(1)

Mandatul de gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale, de autor sau conexe,

este acordat direct, prin contract scris de către titularii de drepturi. (2)

Fiecare titular de drepturi care a acordat un mandat organismului de gestiune

colectivă are dreptul la un vot în cadrul adunării generale. Artiștii

interpreți sau executanți care au participat la o execuție sau o interpretare

colectivă a unei opere au dreptul la un singur vot în cadrul adunării generale,

prin reprezentantul desemnat conform procedurii prevăzute la art. 99 alin. (2).

(

3) Mandatul de gestiune colectivă a

drepturilor patrimoniale, de autor sau conexe, poate fi acordat și indirect de

către titulari, prin contracte scrise, încheiate între organisme de gestiune

colectivă din România și organisme străine care gestionează drepturi similare,

pe baza repertoriilor membrilor acestora. Mandatul indirect nu conferă drept de

vot titularilor de drepturi”.

Din

cuprinsul acestor dispoziții legale enunțate, rezultă că avizul O.R.D.A. se

acordă organismelor de gestiune colectivă cu sediul în România care urmează să

se constituie sau funcționează potrivit reglementărilor legale la data intrării

în vigoare a Legii nr. 8/1996. Avizul este un act ce condiționează acordarea

statutului și funcționarea recurentei potrivit reglementărilor privind

asociațiile fără scop patrimonial și conform prevederilor Legii nr. 8/1996.

Reglementările

legale, respectiv art. 125 alin. (2) menționat, prevăd că aceste organisme să

fie create direct de titularii drepturilor de autor sau ai drepturilor conexe,

persoane fizice ori juridice, acționând în baza mandatului acordat și pe baza

statutului adoptat.

Deci, legea

condiționează calitatea de membru al unui astfel de organism de calitatea de

titular de drepturi de autor sau conexe.

Legiuitorul a

prevăzut și modalitatea de acordare a mandatului de gestiune colectivă a

drepturilor patrimoniale, de autor sau conexe și anume: direct, prin contract

scris de către fiecare dintre titularii de drepturi care vor avea dreptul la un

vot în cadrul adunării generale; indirect, prin contracte scrise încheiate

între organisme de gestiune colectivă din România și organisme străine care

gestionează drepturi similare, pe baza repertoriilor membrilor acestora, iar în

acest caz, mandatul indirect nu conferă drept de vot titularilor de drepturi.

Necontestat este că A.G.I.C.O.A.,

ca membru fondator al A.G.I.C.O.A. România nu este titular de drepturi de autor

sau drepturi conexe.

Deși se susține de

recurentă că a avut loc crearea sa prin mandat direct urmat de dreptul de vot

al celor 5000 de titulari de drepturi de autor, totuși nedovedit, și de altfel

necontestat, este faptul că la crearea A.G.I.C.O.A. România nu au existat

mandate de gestiune a drepturilor patrimoniale de autor sau conexe, acordate

direct prin contract scris de către titularii de drepturi, cum prevăd

dispozițiile art. 125 alin. (2) coroborate cu art. 129 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 8/1996 menționate, pentru a se confirma crearea sa în această

modalitate prevăzută de dispozițiile legale.

Mențiunile din

cuprinsul statutului recurentei, respectiv art. 24.5 potrivit cărora „Fiecare

membru are dreptul la un număr de voturi egal cu numărul de titulari de drepturi

reprezentați” - nu justifică și nici nu complinesc acordarea mandatului de gestiune

colectivă impus de art. 129 din Legea nr. 8/1996, votul fiind de fapt un efect/

consecință a mandatului acordat.

De asemenea, nici

lista cu operele audiovizuale, lista cu titularii de drepturi din cadrul A.G.I.C.O.A.

și nici contractele ulterioare acordării avizului nu echivalează cu mandatul ce

trebuia acordat de titularii drepturilor de autor sau ai drepturilor conexe la

momentul acordării avizului pentru crearea, constituirea și funcționarea

recurentei.

A.G.I.C.O.A., ca

membru fondator al A.G.I.C.O.A. România, conform statutului său depus la

dosarul cauzei, este o asociație non-profit (art. 1), căreia membrii săi

prevăzuți la art. 5, 9 și 10 prin adeziune, au conferit A.G.I.C.O.A. mandatul

doar pentru gestionarea colectivă a intereselor lor materiale sau nemateriale,

aceasta beneficiind de atributul de autorizare și/ sau interzicere a

retransmisiei prin satelit a operelor audiovizuale aparținând membrilor săi (art.

8).

De altfel, după cum

se constată din actele constitutive ale A.G.I.C.O.A. România, titularii de

drepturi pretins vătămate, reprezentați de A.G.I.C.O.A. nu sunt membri ai A.G.I.C.O.A.

România, aceasta acționând în nume propriu, deși nu este titulară de drepturi

și nu putea participa la constituirea unui organism de gestiune colectivă din România,

conform art. 125 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, situație care contravine

regulilor imperative de constituire a organismelor de gestiune colectivă.

Nici înscrisurile

depuse în cursul judecării cauzei, de asemenea, nu fac dovada îndeplinirii

condițiilor legale la momentul acordării avizului prin Decizia nr. 133/2008, în

condiții de legalitate, astfel cum impun prevederile art. 126 alin. (1) lit. a),

b), c) din Legea nr. 8/1996.

Mai mult, nu s-a

dovedit existența nici a unui mandat indirect în condițiile art. 129 alin. (3)

din legea menționată, pentru ca prin intermediul A.G.I.C.O.A. Geneva, titularii

de drepturi a căror listă se regăsește pe CD-ul depus la dosar să participe la

crearea A.G.I.C.O.A. România.

Deci, în raport de

cele reținute, de înscrisurile depuse la dosarul cauzei, de dispozițiile legale

menționate anterior ca incidente în cauză, instanța de recurs reține că acordarea

avizului prevăzut de art. 125 alin. (1) nu respectă condițiile impuse de

dispozițiile legale menționate prevăzute de Legea nr. 8/1996.

În consecință, avizul

a fost acordat nelegal, fapt care face de prisos analiza celorlalte argumente

în dezvoltarea motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În altă ordine,

criticile privind autoritatea de lucru judecat nu sunt justificate, pentru că

în cauză nu există identitate de părți, obiect și cauză, cum eronat susține

recurenta, cele statuate de instanța de fond cu privire la această excepție

fiind corect, cu atât mai mult cu cât Decizia nr. 133/2008 nu a mai fost supusă

cenzurii sub aspectul legalității în fața nici unei instanțe.

Față de toate

considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.,

art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, Înalta Curte va

respinge recursul formulat, ca nefondat.

Respinge recursul

declarat de Asociația A.G.I.C.O.A. România împotriva Sentinței civile nr. 5215

din 20 septembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta la

5.347,16 lei cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 29 martie 2012.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2013-06-19
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5807/2013
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Cererea de chemare în judecată și soluția instanței de fond. Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios admi
ÎCCJ 2014-10-03
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3605/2014
at și sunt și în prezent în vigoare, apreciază că Asociația Română pentru Drepturi de Autor din Audiovizual nu întrunește condițiile minime necesare constituirii acesteia. În plus, la data de 22 mai 2012, domnul P.C. prin adresă a comunicat
ÎCCJ 2015-04-28
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1740/2015
dispozițiile legale "nu prevăd o competență exclusivă a unui organism de gestiune colectivă într-un anumit domeniu ci, dimpotrivă, prevăd expres situația în care există mai multe organisme de gestiune colectivă pentru aceeași categorie de d
ÎCCJ
0,92
ÎCCJ, decizie (scj.ro #126138)
a drepturilor conexe au ca obligație legală colectarea și repartizarea drepturilor a căror gestiune le este încredințată potrivit legii și/sau de către titulari, sens în care colectează sumele datorate de utilizatori și le repartizează într
ÎCCJ
0,92
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1021/2015
prinzând drepturile patrimoniale cuvenite; doar aceste metodologii sunt stabilite în urma negocierii organismelor de gestiune colectivă cu reprezentanții utilizatorilor, iar nu sumele datorate de aceștia. Critica privind procedura de negoci
Sursă