ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1709/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Soluția instanței de fond Petenta Uniunea Producătorilor de Film și Audiovizual din România - Asociația Română de Gestiune a Operelor Audiovizuale (U.P.F.A.R. – A.R.G.O.A.) a invocat, în contradictoriu cu A.G.I.C.O.A. România, U.P.F.R. și O.R.D.A. excepția de nelegalitate a Deciziei nr. 133 din 14 iulie 2008, în Dosarul nr. 100580/2/2010 de pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală. În motivarea excepției petenta a arătat că directorul general adjunct al O.R.D.A., care a semnat decizia se afla în conflict de interese întrucât sediul A.G.I.C.O.A.

România se afla în apartamentul fiului său iar administratorul general al acesteia era fiul său. Un alt motiv de nelegalitate se referă la încălcarea art. 126 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 8/1996 în sensul că membră a organismului de gestiune colectivă din România este A.G.I.C.O.A. Geneva care este, la rândul său, un organism de gestiune colectivă și nu un titular de drepturi. În aceste condiții lista cu operele audiovizuale depusă la constituire nu îndeplinește condițiile legale întrucât nu este vorba de drepturi ale membrului fondator ci de drepturi gestionate în mod colectiv de această asociere. S-a mai susținut de către petentă că în cauză au fost încălcate dispozițiile art. 125 alin. (2) din Legea nr. 8/1996 deoarece organismul de gestiune colectivă nu a fost înființat de către titularii de drepturi în mod direct, precum și dispozițiile art. 129 din același act normativ, întrucât A.G.I.C.O.A.

Geneva a dat mandat pentru gestionarea unor drepturi ce nu-i aparțineau și pe care le gestiona în mod colectiv și a dobândit un drept de vot în cadrul organismului constituit în România, deși, susține petenta, un organism de gestiune colectivă nu poate avea drept de vot într-un alt organism de gestiune colectivă. S-a susținut și că la constituire A.G.I.C.O.A. România nu s-a depus dovadă că are mijloace umane și materiale necesare gestionării repertoriului și că decizia a avizat o activitate pe care aceasta nu o are prevăzută în statut. Prin Încheierea de ședință din data de 24 martie 2011 instanța de fond a admis cererea de sesizare a instanței de contencios administrativ, în conformitate cu dispozițiile art. 4 din Legea contenciosului administrativ.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 5215 din 20 septembrie 2011 a admis excepția de nelegalitate formulată de U.P.F.A.R. – A.R.G.O.A., constatând nelegalitatea Deciziei O.R.D.A. nr. 133 din 14 iulie 2009. Totodată, a obligat pârâtele A.G.I.C.O.A. România și O.R.D.A. la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 4.294 lei către U.P.F.A.R. – A.R.G.O.A. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele: În ce privește competența directorului general adjunct, s-a reținut că art. 126 alin. (3) din Legea nr. 8/1996 prevede competența directorului general pentru emiterea avizului de constituire, în absența acestuia atribuțiile sunt exercitate de directorul general adjunct, legea neimpunând emiterea unui mandat pentru exercitarea atribuțiilor directorului general de către directorul general adjunct și nici nu precizează motivele absenței primului care justifică înlocuirea acestuia.

Prin urmare, persoana care a acordat avizul avea competență în acest sens. În ce privește conflictul de interese, s-a reținut că în lipsa unei probe din care să rezulte că fiul directorului general adjunct avea motive credibile și străine de orice interes patrimonial, pentru a permite folosirea apartamentului său cu titlu gratuit ca sediu al asociației, iar decizia de numire în funcția de administrator nu a fost prefigurată de părți încă de la momentul înființării, semnatarul actului s-a aflat, la data emiterii acestuia în conflict de interese, întrucât o rudă de gradul I avea un interes material în cauză. S-a apreciat că, este nerelevant faptul că semnatarul actului nu exercita atribuțiile proprii ci atribuțiile directorului general, conflictul de interese existând fără a se face distincție între situația în care funcționarul public este chemat să soluționeze o cerere în baza competențelor proprii sau ca locțiitor al unui alt funcționar public.

În ceea ce privește consecința nerespectării normelor privitoare la conflictul de interese, Curtea a reținut că nerespectarea dispozițiilor privind conflictul de interese conduce la constatarea nelegalității actului atacat. Referitor la nerespectarea dispozițiilor art. 125 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, s-a reținut că potrivit acestui text de lege organismele de gestiune colectivă „sunt create direct de titularii drepturilor de autor sau ai drepturilor conexe, persoane fizice ori juridice, și acționează în limitele mandatului încredințat și pe baza statutului adoptat după procedura prevăzută de lege”, iar în raport de aceste dispoziții nu este posibilă înființarea unui organism de gestiune colectivă de către un alt organism de acest fel.

De asemenea, din actele constitutive ale A.G.I.C.O.A. România, rezultă calitatea de membru fondator a A.G.I.C.O.A. Geneva și nu a membrilor săi, iar intimata nu a probat acordarea unui mandat de către titularii de drepturi către organismul din Geneva în acest sens. Nerespectarea dispozițiilor art. 126 alin. (1) lit. b) din lege decurge din modul de constituire a asociației, care a avut ca membru fondator un alt organism de gestiune colectivă nu în mod direct titulari de drepturi de autor. Invocându-se încălcarea dispozițiilor art. 126 alin. (1) din Legea nr. 8/1996, care stabilesc condițiile în care se poate emite avizul pentru constituirea organismului de gestiune colectivă se pune în discuție legalitatea avizului nu legalitatea statutului sau a actului constitutiv, astfel că revine competența instanței de contencios administrativ.

Cât privește afirmația potrivit căreia O.R.D.A. nu avea competența să verifice legalitatea statutului Curtea a constatat că potrivit art. 126 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 8/1996, O.R.D.A. avea obligația să verifice, la acordarea avizului, dacă organismul de gestiune colectivă „urmează să se constituie sau funcționează potrivit reglementărilor legale la data intrării în vigoare a prezentei legi”. Or această verificare este indisolubil legată de prevederile actului constitutiv și ale statutului. S-a reținut și încălcarea dispozițiilor art. 129 din Legea nr. 8/1996, întrucât în lipsa unui mandat scris acordat direct de către titularii drepturilor gestionate de A.G.I.C.O.A. Geneva, în număr de 5000, aceasta nu are un drept de vot legal în cadrul adunării generale a A.G.I.C.O.A.

România. De asemenea, s-a reținut și faptul că în lipsa dovezilor, nu au fost respectate la emiterea avizului nici dispozițiile art. 126 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 8/1996. În ceea ce privește ultimul motiv de nelegalitate, menționat de autoarea excepției, care a afirmat că actele de înființare a asociației se referă la drepturile de autor reglementate de convenția de la Berna iar avizul se referă la constituirea ca organism de gestiune colectivă a drepturilor conexe ale producătorilor de opere audiovizuale și a drepturilor de autor deținute de aceștia, în condițiile în care drepturile conexe sunt reglementate de Convenția de la Geneva, Curtea a statuat că este competentă să analizeze acest aspect întrucât este invocat ca motiv de nelegalitate al avizului și nu al statutului.

S-a mai reținut că nu există o discrepanță între actele de înființare și avizul de constituire. Obiectivele A.G.I.C.O.A. România sunt mai complexe decât le prezintă petenta, care se raportează doar la art. 6.2.1 din statut, or acest articol se referă la obiectivul principal, nu la totalitatea obiectivelor A.G.I.C.O.A. România. Astfel, s-a statuat că acordarea avizului și pentru drepturi conexe apare ca fiind conformă cu actele de constituire. 2. Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe, considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs Asociația A.G.I.C.O.A. România, invocând ca temei legal dispozițiile art. 304 1 , art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate și pe fond, respingerea excepției de nelegalitate a Deciziei nr. 133 din 14 iulie 2008 emisă de O.R.D.A.

În motivarea căii de atac, deși au fost indicate ca temei legal al recursului dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., argumentele în dezvoltarea acestor motive nu au fost structurate. În cuprinsul motivării căii de atac se aduc, în esență, următoarele critici sentinței atacate: - Instanța de fond a interpretat și aplicat greșit dispozițiile procedurale referitoare la probe în procesul civil și a încălcat prevederile art. 6 din CEDO prin faptul că judecătorul, în momentul pronunțării, fără a se sprijini pe vreo probă, a reținut, pe baza unei prezumții, că la data emiterii avizului, fiul directorului general adjunct al O.R.D.A. ar fi avut un interes material, iar această prezumție nu a fost pusă în discuția părților.

De asemenea, această prezumție, nu poate fi susținută pentru că schimbă esența gratuită a contractului de comodat, încercând să se acrediteze ideea că acesta a fost încheiat pentru ca fiul directorului general adjunct al O.R.D.A. să fie numit administrator al asociației. - Invocând dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., se susține, de fapt, interpretarea greșită cu privire la contractul de comodat, prin schimbarea naturii sau înțelesului acestuia. De asemenea, se arată că reținerea conflictului de interese nu se justifică cât timp la momentul emiterii deciziei fiul directorului general adjunct al O.R.D.A. nu avea vreo calitate în A.G.I.C.O.A. România, iar prin această decizie nu s-a avizat constituirea și funcționarea asociației.

- Invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se arată că instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile art. 79 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003, prin reținerea în mod eronat a conflictului de interese ca motiv de nulitate a actului administrativ pentru că sancțiunea pentru încălcarea acestor dispoziții vizează persoana funcționarului public și nu actul emis de aceasta; - Hotărârea instanței de fond a fost dată cu încălcarea autorității de lucru judecat a sentinței irevocabile a Judecătoriei Sectorului 6 București prin care s-a acordat personalitate juridică A.G.I.C.O.A. România, în acea cauză fiind formulate de U.P.F.A.R. – A.R.G.O.A. aceleași critici pe calea unei cereri de intervenție ca în prezenta cauză; - Se susține, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. și interpretarea și aplicarea greșită a prevederilor Legii nr. 8/1996, respectiv art. 125 alin. (2), art. 126 alin. (1) lit. b), art. 129. În esență, se menționează că cei 5000 de titulari de drepturi de autor și conexe ale producătorilor de opere audiovizuale au participat la înființarea asociației A.G.I.C.O.A. România prin mandatarul lor A.G.I.C.O.A. Geneva, iar Legea nr. 8/1996 nu impune ca aceștia să semneze personal la constituirea asociației un statut sau act constitutiv, fapt de altfel imposibil de realizat. O dovadă a constituirii directe prin reprezentantul A.G.I.C.O.A. Geneva este faptul că prin statutul A.G.I.C.O.A. România li s-a conferit drept de vot, A.G.I.C.O.A.

Geneva votând cu 5000 de voturi aferente celor 5000 de titulari de drepturi pe care îi reprezintă în temeiul unui mandat remunerat, neavând drepturi patrimoniale proprii cu privire la remunerațiile care ajung la titularii de drepturi, astfel că au fost greșit interpretate dispozițiile art. 125 alin. (2) din Legea nr. 8/1996. Greșit au fost interpretate și dispozițiile art. 126 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 8/1996 pentru că repertoriul aparține titularilor de drepturi care au mandatat A.G.I.C.O.A. România să le gestioneze operele pe teritoriul României, aceștia primind remunerațiile pentru aceste opere în temeiul contractului de mandat între A.G.I.C.O.A. Geneva și A.G.I.C.O.A. România, fiind depus la O.R.D.A.

repertoriul de opere pe care îl gestionează, al titularilor de drepturi reprezentați de A.G.I.C.O.A. Geneva, astfel că nu se poate reține că A.G.I.C.O.A. România nu a fost constituită în mod direct de către titularii de drepturi. Se susține de recurentă și interpretarea greșită a dispozițiilor art. 129 din Legea nr. 8/1996 din perspectiva faptului că motivele de nelegalitate a actelor de constituire a A.G.I.C.O.A. România exced cadrului procesual al contenciosului administrativ, fiind analizate irevocabil de judecătoria competentă. De asemenea, nici O.R.D.A. nu avea competența de a se pronunța cu privire la legalitatea statutului A.G.I.C.O.A. România, putând verifica doar dacă asociația a depus toate actele cerute de lege, ceea ce a și făcut.

În altă ordine, se susține că eronat s-a reținut că A.G.I.C.O.A. România nu deținea mijloace materiale umane pe teritoriul României la momentul emiterii avizului, din moment ce aceasta nici nu avea personalitate juridică și nu ar fi putut încheia valabil vreun act juridic. U.P.F.A.R. – A.R.G.O.A. a formulat concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, combătând motivele de recurs și criticile care vizează sentința recurată și susținând legalitatea și temeinicia acesteia.

În esență, se susține că în mod corect instanța a reținut că prezumția răstoarnă sarcina probei și că nu au fost încălcate prevederile CEDO pentru că prezumția e o probă ab initio, de la lege, și nu trebuia admisă prin punerea în discuția părților; concluziile instanței nu s-au bazat pe denaturarea naturii juridice a contractului de comodat, ci doar s-a apreciat că prin contract s-a atins un scop nepermis legal datorită conflictului de interese; că nulitatea actului este atrasă prin fraudarea legii; pretinsa activitate de gestiune colectivă a A.G.I.C.O.A.

România se face în și din România, în timp ce repartiția și plata sumelor se face pe teritoriul altei țări și după legislația elvețiană, în fapt repartiția nemaifăcându-se pentru titularii din România deloc; în lipsa triplei identități, corect nu a fost reținută autoritatea de lucru judecat; legalitatea Deciziei nr. 133/2008 nu a mai fost analizată în altă cauză; dispozițiile art. 125 alin. (2), art. 126 alin. (1) lit. b), art. 129 din Legea nr. 8/1996 au fost interpretate în mod corect, avizul de constituire și funcționare fiind contrar legii. U.P.F.R. (UPFR) a depus la dosar concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței recurate apreciată ca fiind legală și temeinică.

S-a susținut că sunt nefondate toate criticile recurentei iar încheierea contractului de mandat între A.G.I.C.O.A. Geneva și A.G.I.C.O.A. România ulterior deciziei atacate, nu justifică calitatea de membru fondator al A.G.I.C.O.A. Geneva, dispozițiile legale incidente cauzei fiind corect interpretate de prima instanță. Recurenta a depus, de asemenea, concluzii scrise, prin care a reiterat criticile din cuprinsul cererii de recurs și a combătut apărările intimatelor. 3. Soluția instanței de recurs Înalta Curte, analizând recursul în raport de motivele invocate, apreciază că este nefondat. Astfel cum rezultă din expunerea prezentată la pct. 1 al prezentei decizii, instanța de contencios administrativ a fost investită cu excepția de nelegalitate a Deciziei nr. 133/2008 emisă, pentru directorul general al O.R.D.A.,de directorul general adjunct.

Această decizie a fost emisă în temeiul art. 125 alin. (1) și art. 126 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, cu modificările și completările ulterioare. Prin urmare, legalitatea acestei decizii, ca act administrativ, urmează a fi analizată în raport de dispozițiile din actul normativ în temeiul și în executarea căruia a fost emisă. Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., potrivit căruia „Când instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia”, astfel cum acesta a fost argumentat, nu este fondat. Pe de o parte actul juridic dedus judecății care face obiectul excepției de nelegalitate este Decizia nr. 133/2008 și nu contractul de comodat.

Cu privire la această decizie nu se susține/ dovedește schimbarea naturii juridice. Pe de altă parte, analiza legalității acestei decizii cu referire și la contractul de comodat, nu poate conduce la reținerea ca fiind fondat acestui motiv de recurs cât timp contractul de comodat nu a constituit și nu putea constitui obiectul excepției de nelegalitate supusă analizei în cauză, iar instanța nu a pronunțat o soluție cu privire la acesta. Contractul de comodat a fost analizat de prima instanță ca mijloc de probă cu scopul stabilirii situației de fapt și aplicării corecte a dispozițiilor legale incidente în cauză, acest aspect fiind cunoscut de părțile din dosar care și-au făcut apărările în raport de acesta.

Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. potrivit căruia „Hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii”, astfel cum a fost argumentat, este nefondat. Se pune problema dacă instanța de fond a aplicat corect dispozițiile legale incidente în cauză când a examinat legalitatea Deciziei nr. 133/2008. Astfel cum s-a reținut anterior, acest act administrativ a fost emis în temeiul și în executarea dispozițiilor Legii nr. 8/1996. Deci, in speță, instanța de contencios administrativ este competentă și verifică dacă avizul acordat Asociației A.G.I.C.O.A.

România, de constituire și funcționare ca organism de gestiune colectivă a drepturilor conexe ale producătorilor de opere audiovizuale și a drepturilor de autor, prin Decizia nr. 133/2008, a fost acordat în condițiile îndeplinirii cumulative de către recurentă a prevederilor Legii nr. 8/1996, modificată și completată, respectiv cele cuprinse în art. 126 din lege. Potrivit art. 124 din Legea nr. 8/1996 „Organismele de gestiune colectivă a dreptului de autor și a drepturilor conexe, denumite în cuprinsul legii organisme de gestiune colectivă, sunt, în sensul prezentei legi, persoane juridice constituite prin liberă asociere, care au ca obiect de activitate, în principal, colectarea și repartizarea drepturilor a căror gestiune le este încredințată de către titulari”.

Conform art. 125 alin. (1) și (2) din Legea nr. 8/1996 „(1) Organismele de gestiune colectivă prevăzute în prezentul capitol se constituie în condițiile legii, cu avizul O.R.D.A., și funcționează potrivit reglementărilor privind asociațiile fără scop lucrativ și potrivit prevederilor prezentei legi. (2) Aceste organisme sunt create direct de titularii drepturilor de autor sau ai drepturilor conexe, persoane fizice ori juridice, și acționează în limitele mandatului încredințat și pe baza statutului adoptat după procedura prevăzută de lege”. Art. 126 din aceeași lege, prevede că „ (1) Avizul prevăzut la art. 125 alin. (1) se acordă organismelor de gestiune colectivă cu sediul România, care: a) urmează să se constituie sau funcționează potrivit reglementărilor legale la data intrării în vigoare a prezentei legi; b) depun la O.R.D.A.

repertoriul de opere, interpretări și execuții artistice, fonograme și videograme, aparținând propriilor membri și pe care îl gestionează, precum și contractele încheiate, pentru gestionarea de drepturi similare, cu organisme străine; c) au adoptat un statut care îndeplinește condițiile prevăzute de prezenta lege; d) au capacitate economică de gestionare colectivă și dispun de mijloacele umane și materiale necesare gestionării repertoriului pe întregul teritoriu al țării; e) permit, potrivit procedurilor exprese din propriul statut, accesul oricăror titulari ai drepturilor de autor sau drepturi conexe din domeniul pentru care se înființează și care doresc să le încredințeze un mandat.

(2) Repertoriul menționat la alin. (1) lit. b) se depune în regim de bază de date, protejat potrivit legii, în format scris și electronic, stabilit prin decizie a directorului general, și conține cel puțin numele autorului, numele titularului de drepturi, titlul operei, elementele de identificare a artiștilor interpreți și executanți, a fonogramelor sau video-gramelor. (3) Avizul de constituire și funcționare pentru organismul de gestiune colectivă se acordă prin decizie a directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor și se publică în M. Of. al României, Partea I, pe cheltuiala organismului de gestiune colectivă”. Potrivit art. 129 din același act normativ „ (1) Mandatul de gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale, de autor sau conexe, este acordat direct, prin contract scris de către titularii de drepturi.

(2) Fiecare titular de drepturi care a acordat un mandat organismului de gestiune colectivă are dreptul la un vot în cadrul adunării generale. Artiștii interpreți sau executanți care au participat la o execuție sau o interpretare colectivă a unei opere au dreptul la un singur vot în cadrul adunării generale, prin reprezentantul desemnat conform procedurii prevăzute la art. 99 alin. (2). ( 3) Mandatul de gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale, de autor sau conexe, poate fi acordat și indirect de către titulari, prin contracte scrise, încheiate între organisme de gestiune colectivă din România și organisme străine care gestionează drepturi similare, pe baza repertoriilor membrilor acestora.

Mandatul indirect nu conferă drept de vot titularilor de drepturi”. Din cuprinsul acestor dispoziții legale enunțate, rezultă că avizul O.R.D.A. se acordă organismelor de gestiune colectivă cu sediul în România care urmează să se constituie sau funcționează potrivit reglementărilor legale la data intrării în vigoare a Legii nr. 8/1996. Avizul este un act ce condiționează acordarea statutului și funcționarea recurentei potrivit reglementărilor privind asociațiile fără scop patrimonial și conform prevederilor Legii nr. 8/1996. Reglementările legale, respectiv art. 125 alin. (2) menționat, prevăd că aceste organisme să fie create direct de titularii drepturilor de autor sau ai drepturilor conexe, persoane fizice ori juridice, acționând în baza mandatului acordat și pe baza statutului adoptat.

Deci, legea condiționează calitatea de membru al unui astfel de organism de calitatea de titular de drepturi de autor sau conexe. Legiuitorul a prevăzut și modalitatea de acordare a mandatului de gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale, de autor sau conexe și anume: direct, prin contract scris de către fiecare dintre titularii de drepturi care vor avea dreptul la un vot în cadrul adunării generale; indirect, prin contracte scrise încheiate între organisme de gestiune colectivă din România și organisme străine care gestionează drepturi similare, pe baza repertoriilor membrilor acestora, iar în acest caz, mandatul indirect nu conferă drept de vot titularilor de drepturi. Necontestat este că A.G.I.C.O.A., ca membru fondator al A.G.I.C.O.A.

România nu este titular de drepturi de autor sau drepturi conexe. Deși se susține de recurentă că a avut loc crearea sa prin mandat direct urmat de dreptul de vot al celor 5000 de titulari de drepturi de autor, totuși nedovedit, și de altfel necontestat, este faptul că la crearea A.G.I.C.O.A. România nu au existat mandate de gestiune a drepturilor patrimoniale de autor sau conexe, acordate direct prin contract scris de către titularii de drepturi, cum prevăd dispozițiile art. 125 alin. (2) coroborate cu art. 129 alin. (1) și (2) din Legea nr. 8/1996 menționate, pentru a se confirma crearea sa în această modalitate prevăzută de dispozițiile legale.

Mențiunile din cuprinsul statutului recurentei, respectiv art. 24.5 potrivit cărora „Fiecare membru are dreptul la un număr de voturi egal cu numărul de titulari de drepturi reprezentați” - nu justifică și nici nu complinesc acordarea mandatului de gestiune colectivă impus de art. 129 din Legea nr. 8/1996, votul fiind de fapt un efect/ consecință a mandatului acordat. De asemenea, nici lista cu operele audiovizuale, lista cu titularii de drepturi din cadrul A.G.I.C.O.A. și nici contractele ulterioare acordării avizului nu echivalează cu mandatul ce trebuia acordat de titularii drepturilor de autor sau ai drepturilor conexe la momentul acordării avizului pentru crearea, constituirea și funcționarea recurentei.

A.G.I.C.O.A., ca membru fondator al A.G.I.C.O.A. România, conform statutului său depus la dosarul cauzei, este o asociație non-profit (art. 1), căreia membrii săi prevăzuți la art. 5, 9 și 10 prin adeziune, au conferit A.G.I.C.O.A. mandatul doar pentru gestionarea colectivă a intereselor lor materiale sau nemateriale, aceasta beneficiind de atributul de autorizare și/ sau interzicere a retransmisiei prin satelit a operelor audiovizuale aparținând membrilor săi (art. 8). De altfel, după cum se constată din actele constitutive ale A.G.I.C.O.A. România, titularii de drepturi pretins vătămate, reprezentați de A.G.I.C.O.A. nu sunt membri ai A.G.I.C.O.A. România, aceasta acționând în nume propriu, deși nu este titulară de drepturi și nu putea participa la constituirea unui organism de gestiune colectivă din România, conform art. 125 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, situație care contravine regulilor imperative de constituire a organismelor de gestiune colectivă.

Nici înscrisurile depuse în cursul judecării cauzei, de asemenea, nu fac dovada îndeplinirii condițiilor legale la momentul acordării avizului prin Decizia nr. 133/2008, în condiții de legalitate, astfel cum impun prevederile art. 126 alin. (1) lit. a), b), c) din Legea nr. 8/1996. Mai mult, nu s-a dovedit existența nici a unui mandat indirect în condițiile art. 129 alin. (3) din legea menționată, pentru ca prin intermediul A.G.I.C.O.A. Geneva, titularii de drepturi a căror listă se regăsește pe CD-ul depus la dosar să participe la crearea A.G.I.C.O.A. România. Deci, în raport de cele reținute, de înscrisurile depuse la dosarul cauzei, de dispozițiile legale menționate anterior ca incidente în cauză, instanța de recurs reține că acordarea avizului prevăzut de art. 125 alin. (1) nu respectă condițiile impuse de dispozițiile legale menționate prevăzute de Legea nr. 8/1996.

În consecință, avizul a fost acordat nelegal, fapt care face de prisos analiza celorlalte argumente în dezvoltarea motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În altă ordine, criticile privind autoritatea de lucru judecat nu sunt justificate, pentru că în cauză nu există identitate de părți, obiect și cauză, cum eronat susține recurenta, cele statuate de instanța de fond cu privire la această excepție fiind corect, cu atât mai mult cu cât Decizia nr. 133/2008 nu a mai fost supusă cenzurii sub aspectul legalității în fața nici unei instanțe. Față de toate considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, Înalta Curte va respinge recursul formulat, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Asociația A.G.I.C.O.A. România împotriva Sentinței civile nr. 5215 din 20 septembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Obligă recurenta la 5.347,16 lei cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 martie 2012.