ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1443/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată Curții de Apel Pitești, secția

contencios administrativ și fiscal, reclamantul S.T.R. a chemat în judecată

Statul român, prin C.C.S.D. și pe conducătorul acestei autorități pentru a se

constata refuzul de a pune în executare Sentința nr. 132 din 11 iunie 2010 a

Curții de Apel Pitești, irevocabilă la 10 februarie 2011 și să se facă

aplicarea art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 aplicând conducătorului

amenda de 20% din salariul minim brut pe economie pe fiecare zi de întârziere.

S-a solicitat și

acordarea despăgubirilor bănești reprezentând dobânda legală aferentă sumei de

223.982,72 RON.

de fond

Prin Sentința civilă

nr. 28 din 25 ianuarie 2012 a Curții de Apel Pitești, secția contencios

administrativ și fiscal, a fost admisă în parte acțiunea reclamantului S.T.R.

împotriva Statului român prin C.C.S.D., a fost aplicată conducătorului pârâtei

C.C.S.D. amenda de 20% din salariul minim brut pe economie, pe zi de întârziere,

începând cu 19 decembrie 2011 și până la emiterea efectivă a titlului de

despăgubire și a fost respins capătul de cerere privind acordarea dobânzii

legale.

În motivarea

soluției, instanța de fond a reținut că prin Sentința nr. 1232 din 11 iunie

2010 a Curții de Apel Pitești, pârâta C.C.S.D. a fost obligată să emită titlu

de despăgubire în conformitate cu Sentința nr. 242/2005 a Tribunalului Gorj,

iar recursul declarat împotriva Sentinței civile nr. 1232/2010 a Curții de Apel

Pitești a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 807/2011 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal.

În raport de

dispozițiile art. 24 din Legea nr. 554/2004, s-a considerat că pârâta se

încadrează în aceste dispoziții iar susținerea legată de introducerea în cauză

a conducătorului unității nu este justificată pentru că nu trebuie nominalizat,

întrucât s-ar putea să nu mai coincidă cu cel care se afla în funcție la

momentul în care trebuia să emită titlul de despăgubire.

Măsura nu a fost

luată pentru a sancționa neglijența membrilor comisiei, ci pentru ca actualii

membri, la ordinul conducătorului, să execute sentința pronunțată de instanță.

S-a reținut că pârâta

se află în culpă, iar susținerile sale nu sunt argumentate și probate, iar

reclamantului i s-a produs un prejudiciu important, determinat prin

devalorizarea sumei, datorită creșterii inflației, dar aceste despăgubiri se

consideră că nu pot fi acordate deoarece pârâta nu urma să-i restituie suma de

bani, ci doar titlul de despăgubire, care se va valorifica ulterior, astfel că

acest capăt de cerere este apreciat ca ...

Amenda a fost

aplicată începând cu data introducerii acțiunii și până la îndeplinirea

efectivă a obligației de a emite titlu de despăgubiri.

exercitată

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs C.C.S.D. considerând hotărârea instanței de fond ca

fiind nelegală și netemeinică.

În motivele de recurs

se arată că din interpretarea dispozițiilor art. 24 alin. (2) din Legea nr.

554/2004, coroborat cu art. 25 din același act normativ reiese că sancțiunea

amenzii nu poate fi aplicată alternativ decât personal conducătorului

autorității publice obligată prin hotărâre la una din prestațiile prevăzute de

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Instanța, din oficiu,

în baza art. 16

1

din Legea nr. 554/2004 trebuia să pună în discuția

părților să-și precizeze cadrul procesual în vederea introducerii în cauză a

conducătorului autorității publice în nume personal pentru că reclamanții au

solicitat aplicarea amenzii față de conducătorul autorității publice chemate în

judecată fără să formuleze o cerere de introducere în proces a acestuia în nume

personal.

S-a invocat și faptul

că potrivit legii speciale, respectiv art. 13 din Titlul VII al Legii nr.

247/2005, atribuția de emitere a deciziilor referitoare la acordarea titlurilor

de despăgubire aparține C.S.D., care este un organism colegial alcătuit din 9

membri, fiecare având drepturi egale, iar președintele A.N.R.P. asigură

conducerea lucrărilor Comisiei Centrale însă votul acestuia este egal cu al

celorlalți membri.

Președintele Comisiei

nu are competența de a constrânge pe ceilalți membri să adopte o anume decizie,

că nu poate dispune individual emiterea unei decizii, totuși acest aspect nu a

fost analizat de instanța de fond.

Cu privire la punerea

în executare a Sentinței civile nr. 132 din 11 iunie 2010 pronunțată de Curtea

de Apel Pitești s-a arătat că la 12 octombrie 2011 a fost transmisă

Secretariatului General al Guvernului o adresă prin care s-a solicitat

inițierea demersurilor necesare emiterii deciziei primului ministru privind

modificarea în mod corespunzător a componenței nominale a C.C.S.D., dar după

numirea președintelui C.C.S.D. prin Decizia nr. 132 din 9 decembrie 2011 a

Primului ministru, iar prima ședință a C.C.S.D. a fost convocată pentru data de

14 decembrie 2011 dar nu s-a întrunit cvorumul legal.

S-a solicitat

admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii ca

neîntemeiate a acțiunii.

de recurs

După analiza motivelor

de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză și a prevederilor art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat dar pentru următoarele

considerente:

Potrivit art. 304

1

C. proc. civ., instanța de recurs poate analiza cauza sub toate aspectele, iar

în baza acestui text se poate constata că în cauză este incident motivul de

recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ.

În conformitate cu

prevederile art. 312 alin. (3) teza a II-a coroborat cu art. 304 pct. 5 C.

proc. civ., atunci când instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub

sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., se pronunță casarea

hotărârii pronunțate.

Întrucât art. 105

alin. (2) C. proc. civ. constituie dreptul comun în materia nulității actelor

de procedură, se poate susține că motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5

C. proc. civ. include toate neregularitățile procedurale care atrag sancțiunea

nulității, cu excepția celor menționate la pct. 1 - 4, precum și nesocotirea

unor principii fundamentale a căror nerespectare nu se încadrează în alte

motive de recurs.

Dispozițiile art. 121

alin. (1) C. proc. civ. consacră unul dintre principiile fundamentale ale

dreptului procesual civil, respectiv principiul publicității dezbaterilor,

constituind expresia prevederilor constituționale ale art. 127, potrivit căruia

"Ședințele de judecată sunt publice, afară de cazurile prevăzute de

lege" și a reglementării cuprinse în art. 6 pct. 1 din Convenția Europeană

a Drepturilor Omului, conform căreia orice persoană are dreptul la judecarea în

mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale [...]

Hotărârea trebuie să fie pronunțată în mod public, dar accesul în sala de

ședință poate fi interzis presei și publicului pe întreaga durată a procesului

[...] în interesul [...] ordinii publice [...] sau atunci când, în împrejurări

speciale, ar fi de natură să aducă atingere intereselor justiției".

Soluționarea

litigiilor din faza punerii în executare a hotărârilor pronunțate în materia

contenciosului administrativ, prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr.

554/2004, este dată în competența instanței de executare, adică instanța care a

soluționat fondul litigiului după cum se precizează în art. 25 alin. (1), teza

I, corelat cu art. 2 alin. (1) lit. ț) din aceeași lege.

Prin art. 25 alin.

(1) teza a II-a al aceluiași act normativ, legiuitorul a statuat în mod

imperativ că hotărârea se ia în camera de consiliu, de urgență, cu citarea

părților.

În considerarea

acestor prevederi legale, doctrina și jurisprudența relevantă în materie s-au

pronunțat în mod constant în sensul că atunci când legea precizează, printr-o

normă specială, derogatorie și imperativă, că judecata se face în camera de

consiliu, judecata în ședință publică atrage nulitatea hotărârii.

Actele dosarului

atestă faptul că judecata s-a realizat în ședință publică, prin nesocotirea

normei speciale, cuprinsă în art. 25 alin. (1), teza a II-a din Legea nr.

554/2004, normă cu caracter imperativ și derogatorie de la dreptul comun în

materie, hotărârea dată în aceste condiții fiind lovită de nulitate absolută.

În consecință, în

temeiul art. 312 alin. (3), teza a II-a, corelată cu art. 304 pct. 5 C. proc.

civ., recursul va fi admis, dispunându-se casarea sentinței atacate și

trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

Tot în categoria

nulităților care atrage casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare,

se încadrează și judecarea cauzei fără citarea conducătorului autorității

publice și căruia i-a fost aplicată sancțiunea amenzii.

De altfel, din

analiza cererii de chemare în judecată rezultă că reclamantul chiar a formulat

cerere în contradictoriu cu C.C.S.D. și conducătorul acestei autorități astfel

că și în raport de prevederile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 se

impune citarea conducătorului autorității publice pentru că acestuia i se poate

aplica amenda de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere,

în caz de neexecutare a unei hotărâri.

Pentru că s-a dispus

casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru nerespectarea

unor condiții ce duc la nelegalitatea hotărârii nu pot fi analizate criticile

ce vizează fondul cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de pârâta C.C.S.D. împotriva Sentinței nr. 28/F-Cont din 25 ianuarie

2012 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, contencios administrativ

și fiscal.

Casează sentința

atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 16 martie 2012.

Procesat de GGC - AA