ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1443/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Sesizarea instanței de fond Prin cererea adresată Curții de Apel Pitești, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul S.T.R. a chemat în judecată Statul român, prin C.C.S.D. și pe conducătorul acestei autorități pentru a se constata refuzul de a pune în executare Sentința nr. 132 din 11 iunie 2010 a Curții de Apel Pitești, irevocabilă la 10 februarie 2011 și să se facă aplicarea art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 aplicând conducătorului amenda de 20% din salariul minim brut pe economie pe fiecare zi de întârziere. S-a solicitat și acordarea despăgubirilor bănești reprezentând dobânda legală aferentă sumei de 223.982,72 RON.

2. Soluția instanței de fond Prin Sentința civilă nr. 28 din 25 ianuarie 2012 a Curții de Apel Pitești, secția contencios administrativ și fiscal, a fost admisă în parte acțiunea reclamantului S.T.R. împotriva Statului român prin C.C.S.D., a fost aplicată conducătorului pârâtei C.C.S.D. amenda de 20% din salariul minim brut pe economie, pe zi de întârziere, începând cu 19 decembrie 2011 și până la emiterea efectivă a titlului de despăgubire și a fost respins capătul de cerere privind acordarea dobânzii legale. În motivarea soluției, instanța de fond a reținut că prin Sentința nr. 1232 din 11 iunie 2010 a Curții de Apel Pitești, pârâta C.C.S.D.

a fost obligată să emită titlu de despăgubire în conformitate cu Sentința nr. 242/2005 a Tribunalului Gorj, iar recursul declarat împotriva Sentinței civile nr. 1232/2010 a Curții de Apel Pitești a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 807/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal. În raport de dispozițiile art. 24 din Legea nr. 554/2004, s-a considerat că pârâta se încadrează în aceste dispoziții iar susținerea legată de introducerea în cauză a conducătorului unității nu este justificată pentru că nu trebuie nominalizat, întrucât s-ar putea să nu mai coincidă cu cel care se afla în funcție la momentul în care trebuia să emită titlul de despăgubire.

Măsura nu a fost luată pentru a sancționa neglijența membrilor comisiei, ci pentru ca actualii membri, la ordinul conducătorului, să execute sentința pronunțată de instanță. S-a reținut că pârâta se află în culpă, iar susținerile sale nu sunt argumentate și probate, iar reclamantului i s-a produs un prejudiciu important, determinat prin devalorizarea sumei, datorită creșterii inflației, dar aceste despăgubiri se consideră că nu pot fi acordate deoarece pârâta nu urma să-i restituie suma de bani, ci doar titlul de despăgubire, care se va valorifica ulterior, astfel că acest capăt de cerere este apreciat ca ... Amenda a fost aplicată începând cu data introducerii acțiunii și până la îndeplinirea efectivă a obligației de a emite titlu de despăgubiri.

3. Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe a declarat recurs C.C.S.D. considerând hotărârea instanței de fond ca fiind nelegală și netemeinică. În motivele de recurs se arată că din interpretarea dispozițiilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, coroborat cu art. 25 din același act normativ reiese că sancțiunea amenzii nu poate fi aplicată alternativ decât personal conducătorului autorității publice obligată prin hotărâre la una din prestațiile prevăzute de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Instanța, din oficiu, în baza art. 16 1 din Legea nr. 554/2004 trebuia să pună în discuția părților să-și precizeze cadrul procesual în vederea introducerii în cauză a conducătorului autorității publice în nume personal pentru că reclamanții au solicitat aplicarea amenzii față de conducătorul autorității publice chemate în judecată fără să formuleze o cerere de introducere în proces a acestuia în nume personal.

S-a invocat și faptul că potrivit legii speciale, respectiv art. 13 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, atribuția de emitere a deciziilor referitoare la acordarea titlurilor de despăgubire aparține C.S.D., care este un organism colegial alcătuit din 9 membri, fiecare având drepturi egale, iar președintele A.N.R.P. asigură conducerea lucrărilor Comisiei Centrale însă votul acestuia este egal cu al celorlalți membri. Președintele Comisiei nu are competența de a constrânge pe ceilalți membri să adopte o anume decizie, că nu poate dispune individual emiterea unei decizii, totuși acest aspect nu a fost analizat de instanța de fond.

Cu privire la punerea în executare a Sentinței civile nr. 132 din 11 iunie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Pitești s-a arătat că la 12 octombrie 2011 a fost transmisă Secretariatului General al Guvernului o adresă prin care s-a solicitat inițierea demersurilor necesare emiterii deciziei primului ministru privind modificarea în mod corespunzător a componenței nominale a C.C.S.D., dar după numirea președintelui C.C.S.D. prin Decizia nr. 132 din 9 decembrie 2011 a Primului ministru, iar prima ședință a C.C.S.D. a fost convocată pentru data de 14 decembrie 2011 dar nu s-a întrunit cvorumul legal. S-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii ca neîntemeiate a acțiunii.

4. Soluția instanței de recurs După analiza motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză și a prevederilor art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat dar pentru următoarele considerente: Potrivit art. 304 1 C. proc. civ., instanța de recurs poate analiza cauza sub toate aspectele, iar în baza acestui text se poate constata că în cauză este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. În conformitate cu prevederile art. 312 alin. (3) teza a II-a coroborat cu art. 304 pct. 5 C. proc. civ., atunci când instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., se pronunță casarea hotărârii pronunțate.

Întrucât art. 105 alin. (2) C. proc. civ. constituie dreptul comun în materia nulității actelor de procedură, se poate susține că motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. include toate neregularitățile procedurale care atrag sancțiunea nulității, cu excepția celor menționate la pct. 1 - 4, precum și nesocotirea unor principii fundamentale a căror nerespectare nu se încadrează în alte motive de recurs. Dispozițiile art. 121 alin. (1) C. proc. civ.

consacră unul dintre principiile fundamentale ale dreptului procesual civil, respectiv principiul publicității dezbaterilor, constituind expresia prevederilor constituționale ale art. 127, potrivit căruia "Ședințele de judecată sunt publice, afară de cazurile prevăzute de lege" și a reglementării cuprinse în art. 6 pct. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, conform căreia orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale [...] Hotărârea trebuie să fie pronunțată în mod public, dar accesul în sala de ședință poate fi interzis presei și publicului pe întreaga durată a procesului [...] în interesul [...] ordinii publice [...] sau atunci când, în împrejurări speciale, ar fi de natură să aducă atingere intereselor justiției". Soluționarea litigiilor din faza punerii în executare a hotărârilor pronunțate în materia contenciosului administrativ, prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, este dată în competența instanței de executare, adică instanța care a soluționat fondul litigiului după cum se precizează în art. 25 alin. (1), teza I, corelat cu art. 2 alin. (1) lit. ț) din aceeași lege.

Prin art. 25 alin. (1) teza a II-a al aceluiași act normativ, legiuitorul a statuat în mod imperativ că hotărârea se ia în camera de consiliu, de urgență, cu citarea părților. În considerarea acestor prevederi legale, doctrina și jurisprudența relevantă în materie s-au pronunțat în mod constant în sensul că atunci când legea precizează, printr-o normă specială, derogatorie și imperativă, că judecata se face în camera de consiliu, judecata în ședință publică atrage nulitatea hotărârii. Actele dosarului atestă faptul că judecata s-a realizat în ședință publică, prin nesocotirea normei speciale, cuprinsă în art. 25 alin. (1), teza a II-a din Legea nr. 554/2004, normă cu caracter imperativ și derogatorie de la dreptul comun în materie, hotărârea dată în aceste condiții fiind lovită de nulitate absolută.

În consecință, în temeiul art. 312 alin. (3), teza a II-a, corelată cu art. 304 pct. 5 C. proc. civ., recursul va fi admis, dispunându-se casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe. Tot în categoria nulităților care atrage casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, se încadrează și judecarea cauzei fără citarea conducătorului autorității publice și căruia i-a fost aplicată sancțiunea amenzii. De altfel, din analiza cererii de chemare în judecată rezultă că reclamantul chiar a formulat cerere în contradictoriu cu C.C.S.D. și conducătorul acestei autorități astfel că și în raport de prevederile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 se impune citarea conducătorului autorității publice pentru că acestuia i se poate aplica amenda de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, în caz de neexecutare a unei hotărâri.

Pentru că s-a dispus casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru nerespectarea unor condiții ce duc la nelegalitatea hotărârii nu pot fi analizate criticile ce vizează fondul cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta C.C.S.D. împotriva Sentinței nr. 28/F-Cont din 25 ianuarie 2012 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 martie 2012. Procesat de GGC - AA