ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1318/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 299 din 19 ianuarie 2010, a respins excepțiile lipsei de interes și lipsei calității procesuale active, a admis excepția rămânerii fără obiect în ceea ce privește capătul de cerere prin care s-a solicitat să se constate că a încetat mandatul acordat prin Ordinul Ministrului Cercetării și Tehnologiei nr. 4203 din 08 iulie 2004 domnului R.V.M. și a respins acest capăt de cerere ca rămas fără obiect; totodată, instanța a respins ca neîntemeiat capătul de cerere formulat de reclamantul Sindicatul I.N.F.L.P.R.

R. din cadrul Institutului Național de Cercetare, Dezvoltare pentru Fizica Laserelor, Plasmei și Radiației București în contradictoriu cu pârâții Ministerul Educației, Cercetării și Inovării, Autoritatea Națională pentru Cercetare Științifică, Institutul Național de Cercetare, Dezvoltare pentru Fizica Laserelor, Plasmei și Radiației București și R.V.M. privind obligarea pârâtului Ministerul Educației, Cercetării și Inovării la organizarea concursului pentru desemnarea directorului general și a pârâtului Ministrul Educației, Cercetării și Inovării la numirea acestuia prin ordin, sub sancțiunea amenzii prevăzută de art. 24 din Legea nr. 554/2004, și a obligat reclamanta la plata către pârâtul R.V.M.

a sumei de 2.400 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța o asemenea soluție, prima instanță a reținut următoarele: Reclamantul Sindicatul I.N.F.L.P.R. R. are interes în promovarea prezentei acțiuni în contencios administrativ, deoarece este o organizație sindicală constituită în cadrul Institutului Național de Cercetare, Dezvoltare pentru Fizica Laserelor, Plasmei și Radiației București, care, în baza statutului său și art. 28 din Legea sindicatelor nr. 54/2003, apără drepturile membrilor săi, ce decurg din legislația muncii, statutele funcționarilor publici, precum și din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcționarilor publici, în fața instanțelor judecătorești, organelor de jurisdicție, a altor instituții sau autorități ale statului, prin apărători proprii sau aleși.

De asemenea, potrivit alin. (2) al art. 28 din legea anterior enunțată, organizația sindicală, în exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (1), are dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune în justiție în numele membrilor săi, fără a avea nevoie de un mandat expres din partea celor în cauză. În plus, reclamanta a depus la dosar un mandat expres dat de cinci dintre membrii săi, care susțin această acțiune. Totodată, în speță, există un interes legitim public, legat de realizarea competențelor autorității publice pârâte, vizând gestionarea bunurilor, a modului de administrare a fondurilor publice și a raporturilor juridice de subordonare din interiorul autorității publice.

Pe de altă parte, există și un interes legitim privat, întrucât funcționarii publici din cadrul autorității pârâte invocă o vătămare legată de imposibilitatea înscrierii la un eventual concurs pentru ocuparea funcției publice de conducere de director general, în contextul în care se susține că a încetat mandatul pârâtului R.V.M., iar pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și Inovării avea obligația legală de a organiza concurs pentru ocuparea postului de director general. Reclamantul are calitate procesuală activă, în raport de prevederile art. 8 alin. (1 1 ) din Legea contenciosului administrativ care precizează că persoanele fizice și persoanele juridice de drept privat pot formula capete de cerere prin care invocă apărarea unui interes legitim public numai în subsidiar, în măsura în care vătămarea interesului legitim public decurge în mod logic din încălcarea dreptului subiectiv sau a interesului legitim privat.

Instanța a invocat ca un argument suplimentar și dispozițiile art. 8 alin. (1 2 ), precum și pe cele ale art. 2 alin. (1) lit. a) din aceeași lege. Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Educației, Cercetării și Inovării și Ministrul Educației, Cercetării și Inovării este nefondată, în condițiile în care aceste autorități publice au competența numirii directorului general al Institutului Național de Cercetare, Dezvoltare pentru Fizica Laserelor, Plasmei și Radiației București. Primul capăt de cerere privind constatarea faptului că a încetat mandatul acordat prin Ordinul Ministrului Cercetării și Tehnologiei nr. 4203 din 08 iulie 2004 domnului R.V.M. a rămas fără obiect deoarece, prin Ordinul nr. 5320 din 28 septembrie 2009 emis de aceeași autoritate publică, s-a dispus ca, începând cu data de 30 septembrie 2009, postul aflat în discuție să fie ocupat, cu delegare, pentru o perioadă de 6 luni, de domnul M.I.

În plus, pârâtului R.V.M. i-a fost prelungit mandatul de director pe o perioadă de un an, termen care s-ar fi împlinit la data de 10 noiembrie 2009. Cel de-al doilea capăt de cerere este neîntemeiat, întrucât nu poate fi vorba despre un refuz nejustificat de a soluționa cererea reclamantului de organizare a concursului pentru ocuparea postului de director general al Institutului Național de Cercetare, Dezvoltare pentru Fizica Laserelor, Plasmei și Radiației București, în condițiile în care pârâtului R.V.M. i-a fost prelungit mandatul de director până la data de 10 noiembrie 2009. În același timp, pârâta se află în procedura legală de organizare a concursului, motiv pentru care nu se poate reține o vătămare a intereselor reclamantului, în raport de dispozițiile art. 8 și art. 18 din Legea nr. 554/2004, modificată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul Sindicatul I.N.F.L.P.R. R. din cadrul Institutului Național de Cercetare, Dezvoltare pentru Fizica Laserelor, Plasmei și Radiației București, care a solicitat modificarea sa, în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată. În motivarea căii de atac, încadrată în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ., recurentul a susținut faptul că sentința contestată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii. În dezvoltarea acestui motiv de recurs au fost formulate de către recurent următoarele critici de nelegalitate: Primul capăt de cerere nu a rămas fără obiect deoarece, anterior datei de 30 septembrie 2009, funcția de director general al Institutului Național de Cercetare, Dezvoltare pentru Fizica Laserelor, Plasmei și Radiației București era exercitată de către pârâtul R.V.M.

Prima instanță trebuia să cerceteze, prin raportare la data introducerii acțiunii, existența unui mandat valabil până la numirea cu delegare a domnului M.I. La dosarul cauzei a fost depus Ordinul nr. 5860 din 10 noiembrie 2008 emis de Ministrului Cercetării și Tehnologiei prin care s-a dispus prelungirea cu un an a mandatului de director general, fără a se analiza activitatea managerială desfășurată anterior; în plus, acest ordin are prevederi retroactive, întrucât dispune că se aplică începând cu data de 29 septembrie 2008, cu încălcarea dispozițiilor art. 24 din H.G. nr. 1581/2004. În concepția recurentului, numirea unui alt director în timpul soluționării cauzei nu exonerează instanța de obligația de a examina situația de fapt existentă de la data introducerii acțiunii și până la emiterea actului de numire.

În mod greșit, prima instanță a reținut faptul că este în derulare procedura de concurs pentru postul de director general al Institutului Național de Cercetare, Dezvoltare pentru Fizica Laserelor, Plasmei și Radiației București, la dosar nefiind depusă nicio dovadă din care să rezulte acest fapt. Pe de altă parte, instanța de fond a eludat dispozițiile art. 1 și art. 8 din H.G. nr. 91/2003 privind aprobarea Metodologiei de concurs pentru ocuparea postului de director general la institutele de cercetare-dezvoltare. Intimatul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului a formulat întâmpinare în care a invocat excepția lipsei de obiect a recursului. În subsidiar, pârâtul a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

De asemenea, în cauză a formulat întâmpinare și pârâta Autoritatea Națională pentru Cercetare Științifică, care a solicitat, la rândul său, respingerea recursului. Analizând sentința atacată, în raport cu criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare: Instanța de control judiciar constată că, în speță, nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 304 sau art. 304 1 C. proc. civ., în vederea casării sau modificării hotărârii: prima instanță a reținut corect situația de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză, și a realizat o încadrare juridică adecvată.

Excepția lipsei de obiect a recursului este nefondată, întrucât acesta se referă la sentința nr. 299 din 19 ianuarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal. Criticile formulate de recurent cu privire la soluția pronunțată de judecătorul fondului pe primul capăt de cerere sunt nefondate. Într-adevăr, prin numirea, cu delegare pe o perioadă de 6 luni, a domnului M.I., la data de 30 septembrie 2009, în funcția de director general al Institutului Național de Cercetare, Dezvoltare pentru Fizica Laserelor, Plasmei și Radiației București capătul de cerere privind constatarea încetării mandatului pârâtului R.V.M. pe postul aflat în discuție a rămas fără obiect (a se vedea, în acest sens, Ordinul nr. 5320 din 28 septembrie 2009 emis de Ministerul Educației, Cercetării și Inovării).

Mai mult decât atât, este de observat și faptul că sunt nefondate criticile recurentului cu privire la Ordinul nr. 5860 din 10 noiembrie 2008 emis de Ministrului Cercetării și Tehnologiei, întrucât instanța de contencios administrativ nu a fost investită cu un capăt de cerere având ca obiect anularea acestui act administrativ unilateral cu caracter individual pe motive de nelegalitate. În mod corect, prima instanță a arătat faptul că, în speța dedusă judecății, nu se poate reține existența unui refuz nejustificat al pârâtului Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului de a soluționa cererea reclamantului de organizare a concursului pentru ocuparea postului de director general al Institutului Național de Cercetare, Dezvoltare pentru Fizica Laserelor, Plasmei și Radiației București.

Pe acest aspect, instanța de control judiciar are în vedere ordinul anterior individualizat, precum și Ordinul nr. 5293 din 23 septembrie 2010, prin care Ministrul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului a dispus, începând cu data de 30 septembrie2010, prelungirea delegării în funcția de director general și președinte al consiliului de administrație al Institutului Național de Cercetare, Dezvoltare pentru Fizica Laserelor, Plasmei și Radiației București pentru o perioadă de 6 luni, până la ocuparea postului prin concurs, în condițiile legii, a numitului M.I. Ca atare, în condițiile în care delegarea pe această funcție publică de conducere nu a expirat, nu poate fi vorba despre un refuz nejustificat al pârâtului Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului de a organiza concursul pentru ocuparea funcției, în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, modificată.

În consecință, din cele anterior expuse, rezultă că este nefondat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. iar, în cauză, nu există motive de ordine publică care să poată fi reținute, astfel încât, Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., raportat la art. 20 și art. 28 din Legea contenciosului administrativ, modificată, va respinge recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepția lipsei de obiect a recursului. Respinge recursul declarat de Sindicatul I.N.F.L.P.R. R. din cadrul Institutului Național de Cercetare Dezvoltare pentru Fizica Laserelor, Plasmei și Radiației București, împotriva sentinței civile nr. 299 din 19 ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Obligă recurentul-reclamant la plata sumei de 1.000 RON cheltuieli de judecată către intimatul-pârât R.V.M. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 4 martie 2011.