ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1318/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel București, secția de contencios

administrativ și fiscal, prin sentința nr. 299 din 19 ianuarie 2010, a respins

excepțiile lipsei de interes și lipsei calității procesuale active, a admis

excepția rămânerii fără obiect în ceea ce privește capătul de cerere prin care

s-a solicitat să se constate că a încetat mandatul acordat prin Ordinul

Ministrului Cercetării și Tehnologiei nr. 4203 din 08 iulie 2004 domnului

R.V.M. și a respins acest capăt de cerere ca rămas fără obiect; totodată, instanța

a respins ca neîntemeiat capătul de cerere formulat de reclamantul Sindicatul

I.N.F.L.P.R. R. din cadrul Institutului Național de Cercetare, Dezvoltare

pentru Fizica Laserelor, Plasmei și Radiației București în contradictoriu cu

pârâții Ministerul Educației, Cercetării și Inovării, Autoritatea Națională

pentru Cercetare Științifică, Institutul Național de Cercetare, Dezvoltare

pentru Fizica Laserelor, Plasmei și Radiației București și R.V.M. privind

obligarea pârâtului Ministerul Educației, Cercetării și Inovării la organizarea

concursului pentru desemnarea directorului general și a pârâtului Ministrul

Educației, Cercetării și Inovării la numirea acestuia prin ordin, sub

sancțiunea amenzii prevăzută de art. 24 din Legea nr. 554/2004, și a obligat reclamanta

la plata către pârâtul R.V.M. a sumei de 2.400 RON, cu titlu de cheltuieli de

judecată.

Pentru a pronunța o

asemenea soluție, prima instanță a reținut următoarele:

Reclamantul

Sindicatul I.N.F.L.P.R. R. are interes în promovarea prezentei acțiuni în

contencios administrativ, deoarece este o organizație sindicală constituită în

cadrul Institutului Național de Cercetare, Dezvoltare pentru Fizica Laserelor,

Plasmei și Radiației București, care, în baza statutului său și art. 28 din

Legea sindicatelor nr. 54/2003, apără drepturile membrilor săi, ce decurg din

legislația muncii, statutele funcționarilor publici, precum și din acordurile

privind raporturile de serviciu ale funcționarilor publici, în fața instanțelor

judecătorești, organelor de jurisdicție, a altor instituții sau autorități ale

statului, prin apărători proprii sau aleși.

De asemenea, potrivit

alin. (2) al art. 28 din legea anterior enunțată, organizația sindicală, în

exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (1), are dreptul de a întreprinde

orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune în justiție în

numele membrilor săi, fără a avea nevoie de un mandat expres din partea celor

în cauză.

În plus, reclamanta a

depus la dosar un mandat expres dat de cinci dintre membrii săi, care susțin

această acțiune. Totodată, în speță, există un interes legitim public, legat de

realizarea competențelor autorității publice pârâte, vizând gestionarea

bunurilor, a modului de administrare a fondurilor publice și a raporturilor

juridice de subordonare din interiorul autorității publice.

Pe de altă parte,

există și un interes legitim privat, întrucât funcționarii publici din cadrul

autorității pârâte invocă o vătămare legată de imposibilitatea înscrierii la un

eventual concurs pentru ocuparea funcției publice de conducere de director

general, în contextul în care se susține că a încetat mandatul pârâtului

R.V.M., iar pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și Inovării avea obligația

legală de a organiza concurs pentru ocuparea postului de director general.

Reclamantul are

calitate procesuală activă, în raport de prevederile art. 8 alin. (1

1

)

din Legea contenciosului administrativ care precizează că persoanele fizice și

persoanele juridice de drept privat pot formula capete de cerere prin care invocă

apărarea unui interes legitim public numai în subsidiar, în măsura în care

vătămarea interesului legitim public decurge în mod logic din încălcarea

dreptului subiectiv sau a interesului legitim privat.

Instanța a invocat ca

un argument suplimentar și dispozițiile art. 8 alin. (1

2

), precum și

pe cele ale art. 2 alin. (1) lit. a) din aceeași lege.

Excepția lipsei

calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Educației, Cercetării și

Inovării și Ministrul Educației, Cercetării și Inovării este nefondată, în

condițiile în care aceste autorități publice au competența numirii directorului

general al Institutului Național de Cercetare, Dezvoltare pentru Fizica

Laserelor, Plasmei și Radiației București.

Primul capăt de

cerere privind constatarea faptului că a încetat mandatul acordat prin Ordinul

Ministrului Cercetării și Tehnologiei nr. 4203 din 08 iulie 2004 domnului

R.V.M. a rămas fără obiect deoarece, prin Ordinul nr. 5320 din 28 septembrie 2009

emis de aceeași autoritate publică, s-a dispus ca, începând cu data de 30 septembrie

2009, postul aflat în discuție să fie ocupat, cu delegare, pentru o perioadă de

6 luni, de domnul M.I.

În plus, pârâtului

R.V.M. i-a fost prelungit mandatul de director pe o perioadă de un an, termen

care s-ar fi împlinit la data de 10 noiembrie 2009.

Cel de-al doilea

capăt de cerere este neîntemeiat, întrucât nu poate fi vorba despre un refuz

nejustificat de a soluționa cererea reclamantului de organizare a concursului

pentru ocuparea postului de director general al Institutului Național de

Cercetare, Dezvoltare pentru Fizica Laserelor, Plasmei și Radiației București,

în condițiile în care pârâtului R.V.M. i-a fost prelungit mandatul de director

până la data de 10 noiembrie 2009.

În același timp,

pârâta se află în procedura legală de organizare a concursului, motiv pentru

care nu se poate reține o vătămare a intereselor reclamantului, în raport de

dispozițiile art. 8 și art. 18 din Legea nr. 554/2004, modificată.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs reclamantul Sindicatul I.N.F.L.P.R. R. din cadrul

Institutului Național de Cercetare, Dezvoltare pentru Fizica Laserelor, Plasmei

și Radiației București, care a solicitat modificarea sa, în sensul admiterii

acțiunii astfel cum a fost formulată.

În motivarea căii de

atac, încadrată în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ., recurentul a susținut faptul că sentința contestată este lipsită

de temei legal, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.

În dezvoltarea

acestui motiv de recurs au fost formulate de către recurent următoarele critici

de nelegalitate:

Primul capăt de

cerere nu a rămas fără obiect deoarece, anterior datei de 30 septembrie 2009,

funcția de director general al Institutului Național de Cercetare, Dezvoltare

pentru Fizica Laserelor, Plasmei și Radiației București era exercitată de către

pârâtul R.V.M. Prima instanță trebuia să cerceteze, prin raportare la data

introducerii acțiunii, existența unui mandat valabil până la numirea cu

delegare a domnului M.I.

La dosarul cauzei a

fost depus Ordinul nr. 5860 din 10 noiembrie 2008 emis de Ministrului

Cercetării și Tehnologiei prin care s-a dispus prelungirea cu un an a

mandatului de director general, fără a se analiza activitatea managerială

desfășurată anterior; în plus, acest ordin are prevederi retroactive, întrucât

dispune că se aplică începând cu data de 29 septembrie 2008, cu încălcarea

dispozițiilor art. 24 din H.G. nr. 1581/2004.

În concepția

recurentului, numirea unui alt director în timpul soluționării cauzei nu

exonerează instanța de obligația de a examina situația de fapt existentă de la

data introducerii acțiunii și până la emiterea actului de numire.

În mod greșit, prima

instanță a reținut faptul că este în derulare procedura de concurs pentru

postul de director general al Institutului Național de Cercetare, Dezvoltare

pentru Fizica Laserelor, Plasmei și Radiației București, la dosar nefiind

depusă nicio dovadă din care să rezulte acest fapt.

Pe de altă parte,

instanța de fond a eludat dispozițiile art. 1 și art. 8 din H.G. nr. 91/2003

privind aprobarea Metodologiei de concurs pentru ocuparea postului de director

general la institutele de cercetare-dezvoltare.

Intimatul Ministerul

Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului a formulat întâmpinare în care

a invocat excepția lipsei de obiect a recursului. În subsidiar, pârâtul a

solicitat respingerea recursului ca nefondat.

De asemenea, în cauză

a formulat întâmpinare și pârâta Autoritatea Națională pentru Cercetare

Științifică, care a solicitat, la rândul său, respingerea recursului.

Analizând sentința

atacată, în raport cu criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru

considerentele care vor fi expuse în continuare:

Instanța de control

judiciar constată că, în speță, nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 304

sau art. 304

1

C. proc. civ., în vederea casării sau modificării

hotărârii: prima instanță a reținut corect situația de fapt, în raport de

materialul probator administrat în cauză, și a realizat o încadrare juridică

adecvată.

Excepția lipsei de

obiect a recursului este nefondată, întrucât acesta se referă la sentința nr.

299 din 19 ianuarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția de contencios

administrativ și fiscal.

Criticile formulate

de recurent cu privire la soluția pronunțată de judecătorul fondului pe primul

capăt de cerere sunt nefondate.

Într-adevăr, prin

numirea, cu delegare pe o perioadă de 6 luni, a domnului M.I., la data de 30 septembrie

2009, în funcția de director general al Institutului Național de Cercetare,

Dezvoltare pentru Fizica Laserelor, Plasmei și Radiației București capătul de

cerere privind constatarea încetării mandatului pârâtului R.V.M. pe postul

aflat în discuție a rămas fără obiect (a se vedea, în acest sens, Ordinul nr.

5320 din 28 septembrie 2009 emis de Ministerul Educației, Cercetării și

Inovării).

Mai mult decât atât,

este de observat și faptul că sunt nefondate criticile recurentului cu privire

la Ordinul nr. 5860 din 10 noiembrie 2008 emis de Ministrului Cercetării și

Tehnologiei, întrucât instanța de contencios administrativ nu a fost investită

cu un capăt de cerere având ca obiect anularea acestui act administrativ

unilateral cu caracter individual pe motive de nelegalitate.

În mod corect, prima

instanță a arătat faptul că, în speța dedusă judecății, nu se poate reține

existența unui refuz nejustificat al pârâtului Ministerul Educației,

Cercetării, Tineretului și Sportului de a soluționa cererea reclamantului de

organizare a concursului pentru ocuparea postului de director general al

Institutului Național de Cercetare, Dezvoltare pentru Fizica Laserelor, Plasmei

și Radiației București.

Pe acest aspect,

instanța de control judiciar are în vedere ordinul anterior individualizat,

precum și Ordinul nr. 5293 din 23 septembrie 2010, prin care Ministrul

Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului a dispus, începând cu data de

30 septembrie2010, prelungirea delegării în funcția de director general și

președinte al consiliului de administrație al Institutului Național de

Cercetare, Dezvoltare pentru Fizica Laserelor, Plasmei și Radiației București

pentru o perioadă de 6 luni, până la ocuparea postului prin concurs, în

condițiile legii, a numitului M.I.

Ca atare, în

condițiile în care delegarea pe această funcție publică de conducere nu a

expirat, nu poate fi vorba despre un refuz nejustificat al pârâtului Ministerul

Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului de a organiza concursul pentru

ocuparea funcției, în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004,

modificată.

În consecință, din

cele anterior expuse, rezultă că este nefondat motivul de recurs prevăzut de

art. 304 pct. 9 C. proc. civ. iar, în cauză, nu există motive de ordine publică

care să poată fi reținute, astfel încât, Înalta Curte, în baza art. 312 alin.

(1) teza a II-a C. proc. civ., raportat la art. 20 și art. 28 din Legea

contenciosului administrativ, modificată, va respinge recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția

lipsei de obiect a recursului.

Respinge recursul

declarat de Sindicatul I.N.F.L.P.R. R. din cadrul Institutului Național de

Cercetare Dezvoltare pentru Fizica Laserelor, Plasmei și Radiației București,

împotriva sentinței civile nr. 299 din 19 ianuarie 2010 a Curții de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă

recurentul-reclamant la plata sumei de 1.000 RON cheltuieli de judecată către

intimatul-pârât R.V.M.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 4 martie 2011.