ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7264/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată sub nr. 10089/99/2010 revizuienta SC F. SRL a solicitat revizuirea

sentinței nr. 136/com din 20 ianuarie 2009 a Tribunalului Iași invocând incidența

în cauză a motivului prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

Prin sentința nr. 535 din 17 martie 2011

pronunțată de Tribunalul Iași, secția comercială și contencios administrativ, s-a

anulat ca netimbrată cererea revizuientei SC F. SRL

SC F. SRL a formulat apel împotriva sentinței

nr. 535/2011 pronunțată de Tribunalul Iași invocând motive de nelegalitate și netemeinicie.

Susține apelanta că pentru termenul de

judecată din 17 martie 2011 nu a primit citație, astfel că nu a achitat taxele de

timbru.

Pe fondul cauzei apelanta susține că Primăria

Iași nu este proprietara spațiului situat în Iași, str. P.Ț. și că acesta este un

portic, respectiv un teren acoperit cu dale mozaicate care face parte din spațiile

și suprafețele comune construite ale blocului, tronson III. Acest portic aparține

proprietarilor apartamentelor din blocul respectiv și a fost închis și amenajat

după ce a fost închiriat.

Apelanta susține că face dovada celor susținute

cu adresa nr. A1. din 28 noiembrie 2010 emisă de SC H.P. SA Iași și planșele anexă.

Intimatul Consiliul Local al Municipiului

Iași a depus întâmpinare prin care solicită respingerea apelului.

Precizează intimatul că cererea de revizuire

nu are temei legal și că la momentul participării la licitație apelanta nu a contestat

dreptul de proprietate al locatorului.

Prin decizia nr. 52 din 22 iunie 2011 pronunțată

de Curtea de Apel Iași, secția comercială, s-a admis apelul declarat de revizuienta

SC F. SRL, s-a anulat sent. nr. 535 din 17 martie 2011 pronunțată de Tribunalul

Iași și s-a reținut cauza spre rejudecare.

Prin decizia nr. 93 din 10 octombrie 2011

a Curții de Apel Iași, secția civilă, s-a respins cererea de revizuire.

În motivarea deciziei s-au reținut următoarele.

Instanța de apel a constatat că, față de

motivele invocate de către revizuienta, cererea acesteia se întemeiază pe motivul

prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

Pentru a se putea invoca acest motiv și

a se admite revizuirea trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

- partea interesată să se bazeze pe un

înscris probator, un înscris nou care să nu fi fost folosit în procesul în care

s-a pronunțat hotărârea atacată;

- înscrisul invocat să fi existat la data

când a fost pronunțată hotărârea ce se cere a fi revizuită;

- înscrisul să nu fi putut fi produs în

procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată, fie pentru că a fost reținut de

partea potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai presus de voința părții;

- înscrisul invocat pentru revizuire să

fie determinant, în sensul că dacă ar fi fost cunoscut de instanță cu ocazia judecării

pricinii, soluția ar fi putut fi alta decât cea pronunțată;

- înscrisul nou trebuie prezentat de partea

care solicită revizuirea și nu poate pretinde instanței să-l administreze din oficiu.

Curtea reține că actul invocat de revizuienta

SC F. SRL este emis de SC H.P. SA Iași, reprezentând o copie a proiectului nr. PR1.,

blocuri locuințe zona N. CUG 1/IIC-DDE, precum și copii ale planșelor A3, A8 și

A9.

Înscrisul nu îndeplinește condițiile impuse

de art. 322 pct. 5 C. proc. civ. în sensul că, prin el însuși, acesta nu face dovada

probantă a dreptului de proprietate a porticului și nu a fost reținut de partea

potrivnică ori nu a putut fi prezentat dintr-o împrejurare mai presus de voința

părții.

Cum înscrisul nu îndeplinește cumulativ

condițiile enumerate, în cauză nu poate opera motivul de revizuire prevăzut de

art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

Împotriva deciziei menționată anterior

a declarat recurs revizuentă SC F. SRL.

În motivarea recursului s-au arătat următoarele;

SC F. SRL nu a vrut sa facă dovada ca este

proprietara porticului ci ca Primăria Iași nu este proprietara porticului încasând

ilegal chirie.

Actualii asociați și administratori ai

SC F. SRL au cumpărat societatea în aprilie 2008 conform actele ce sunt la dosar,

de aceea la momentul licitației în 2003 noii proprietari nu puteau contesta dreptul

de proprietate al Primăriei mun. Iași așa cum susține Primăria. Aceste acte nu au

putut fi prezentate nu pentru că au fost reținute de partea potrivnică ci dintr-o

împrejurarea mai presus de voința părții, deoarece preluând societatea în aprilie

2008 nu au aflat de existenta acestora decât în 2010, după ce au discutat cu mai

multe persoane care au avut și ele aceleași probleme, deci după data la care s-a

dat hotărârea de evacuare, 20 ianuarie 2009.

Analizând actele și lucrările dosarului

prin raportare la motivele de recurs, Înalta Curte a constatat nefondat recursul

pentru considerentele expuse mai jos.

Întrucât conform motivelor de recurs se

pune problema greșitei interpretări și aplicări a prevederilor art. 322 alin.

(1) pct. 5 C. proc. civ. de către instanța de apel, Înalta Curte va analiza criticile

formulate conform art. 306 alin. (3) C. proc. civ. din perspectiva art. 304

alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., recurentul neindicând în cadrul recursului vreun

temei de drept.

Potrivit art. 322 alin. (1) pct. 5 C.

proc. civ. revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin

neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă

fondul, se poate cere dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare,

reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare

mai presus de voința părților.

Nu constituie motiv de revizuire descoperirea

oricăror acte, ci numai a acelora reținute de partea potrivnică sau a celor care

nu au putut fi produse datorită forței majore (împrejurare de fapt, imprevizibilă

și de neînlăturat, care-l împiedică să acționeze în mod efectiv și fără nicio culpă

din partea celui obligat).

Faptul că societatea pârâtă și-a schimbat

acționariatul și administratorul la un moment dat în cursul procesului, cu mult

după încheierea contractelor de închiriere cu reclamanta, nu reprezintă un caz de

forță majoră care să fi împiedicat societatea să producă aceste acte.

De asemenea faptul că au aflat despre existența

actelor ce au stat la baza formulării cererii de revizuire după ce au discutat cu

mai multe persoane care au avut și ele aceleași probleme reprezintă un argument

în plus în susținerea ideii că în speță nu a existat o situație de forță majoră

(mai presus de voința părții) care să o împiedice pe pârâta revizuentă să facă dovada

faptului că reclamanta nu era proprietara spațiilor din care a cerut evacuarea pârâtei.

Acest înscris nu este determinant nici

datorită faptului că nu poate face dovada prin sine a dreptului de proprietate al

altor persoane asupra spațiului în cauză, reprezentând doar niște schițe/planuri

de ansamblu ale unor blocuri, despre care revizuenta susține că din acestea ar rezulta

că spațiile din care a fost evacuată ar fi proprietatea comună a locatarilor.

Or, înscrisul nou în sensul punctului 5

al art. 322 C. proc. civ. trebuie să aibă forță probantă prin el însuși fără să

fie nevoie să fie confirmat prin alte mijloace de probă.

De altfel, evacuarea s-a cerut ca urmare

a faptului că nu au mai fost prelungite contractele de închiriere pe care pârâta

le încheiase cu reclamanta, urmare a neexecutării obligațiilor contractuale de către

pârâtă. Or, acțiunea în evacuare poate fi formulată și de către un posesor, titular

al unui dezmembrământ al dreptului de proprietate, calitate pe care cel puțin se

prezumă că o are reclamantul în cauză, atâta timp cât a încheiat contracte de închiriere

cu pârâta și alte persoane juridice, cu privire la anumite spații comerciale, în

urma desfășurării unei licitații.

Ca atare, înscrisul nou invocat de către

revizuenta nu este nici determinant, în sensul că dacă ar fi fost cunoscut de instanță

cu ocazia judecării pricinii, soluția ar fi putut fi alta decât cea pronunțată.

Astfel, în mod legal a reținut instanța

de apel că nu sunt îndeplinite condițiile art. 322 alin. (1) pct. 5 C. proc.

civ.

În consecință, în temeiul art. 312

alin. (1) raportat la art. 304 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ. Înalta Curte va respinge

ca nefondat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat

de revizuenta SC F. SRL împotriva deciziei nr. 93 din 10 octombrie 2011 a Curții

de Apel Iași, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

27 noiembrie 2012.