ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1275/2015

Asupra conflictului

negativ de competență, constată următoarele;

Prin cererea înregistrată la data de 21 iulie

2014 sub nr. 25124/3/2014 pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă,

reclamantul M.N. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.N.C.I., ca prin

hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea Deciziei de compensare cu nr.

1122 din 24 aprilie 2014 emisă de pârâtă și obligarea acesteia la emiterea unei

decizii de validare a măsurii reprezentând titlu de despăgubiri bănești

aferente imobilului preluat abuziv de stat situat în Craiova, Dolj conform

Dispoziției nr. 11272/2005 a primarului Craiova pentru acordarea de puncte în

cuantum de 161.424,2 lei.

În drept, au fost

invocate dispozițiile art. 21, art. 35 și art. 41 din Legea nr. 165/2013 și art.

223 alin. (3) C. proc. civ.

Prin

sentința nr. 1564 din 25 noiembrie 2014, Tribunalul București, secția a III-a

civilă, a admis excepția de necompetenței sale teritoriale și a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.

Pentru a pronunța

această sentință, tribunalul a reținut că

decizia contestată este emisă de pârâtă în

aplicarea art. 25 alin. (2) din Legea nr. 165/2013.

Potrivit art. 21 din

același act normativ, emiterea deciziei de validare sau de invalidare coincide

cu momentul finalizării procedurii administrative de control al existenței

dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii,

control care se desfășoară centralizat la nivelul întregii țări de către Secretariatul

C.N. Acesta este abilitat de lege să solicite documente în completare

entităților învestite de lege care i-au transmis deciziile cu propunere de

acordare de măsuri compensatorii.

În noțiunea de

„entitate învestită de lege” în accepțiunea actului normativ special intră,

potrivit art. 3 pct. 4 și C.J.F.F.

În același timp, art.

35 din Legea nr. 165/2013 reprezintă o normă atributivă de competență

teritorială în soluționarea contestațiilor promovate conform art. 34 în

favoarea secției civile a tribunalului în a cărui circumscripție de află sediul

entității.

Art. 34 alin. (1) din

același act normative prevede că dosarele înregistrate la Secretariatul

C.C.S.D. vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data intrării în

vigoare a legii, cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate

în termen de 36 de luni. Alin. (2) stipulează că dosarele care vor fi transmise

Secretariatului C.N. ulterior datei intrării în vigoare a legii vor fi

soluționate în termen de 60 de luni de la data înregistrării lor, cu excepția dosarelor

de fond funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 de luni. Numărul dosarelor

prevăzute la alin. (1) și data înregistrării dosarelor prevăzute la alin. (2)

se publică pe pagina de internet a A.N.R.P. și se comunică, la cerere, persoanelor

îndreptățite, potrivit alin. 3.

Tribunalul a

constatat că acest text de lege nu tranșează cu claritate noțiunea de

„entitate", în raport de care se stabilește competența de soluționare a

cererii. Această noțiune este definită de art. 3 pct. 4 din Legea nr. 165/2013,

respectiv unitatea deținătoare, în înțelesul H.G. nr. 250/2007 pentru aprobarea

Normelor Metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul

juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22

decembrie 1989. cu modificările și completările ulterioare, al O.U.G. nr. 94/2000,

republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și al O.U.G. nr.

83/1999, republicată.

Din interpretarea

coroborată a dispozițiilor legale menționate în precedent, Tribunalul a reținut

competența de soluționare a contestațiilor formulate împotriva deciziilor emise

de C.N.C.I. în favoarea secției civile a Tribunalului în a cărui circumscripție

se află sediul entității învestite cu soluționarea cererii, în speța de față,

Tribunalul Dolj.

Prin

sentința civilă nr. 123 din 6 martie 2015, Tribunalul Dolj a declinat la rândul

său competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București și,

constatând ivit conflict negativ de competență, a sesizat Înalta Curte de

Casație și Justiție pentru soluționarea regulatorului de competență ivit între

cele două instanțe.

Pentru

a pronunța această sentință, Tribunalul Dolj a reținut că, potrivit art. 35 alin.

(1) din Legea nr. 165 din 16 mai 2013, deciziile emise cu respectarea

prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră

îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află

sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării.

Prin

„entitate” în sensul acestor dispoziții se înțelege entitatea care a emis

actul, respectiv decizia care se contestă.

Reținând

că sediul entității emitente a deciziei de invalidare contestată se află în

circumscripția Tribunalului București, Tribunalul Dolj și-a declinat competența

în favoarea acestei instanțe.

Înalta

Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la

art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei

în favoarea Tribunalului București, pentru următoarele considerente:

Într-adevăr,

norma de competență incidență raportului juridic litigios este cea invocată de

cele două instanțe, respectiv dispozițiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165

din 16 mai 2013.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 35 alin. (1) „Deciziile

emise cu respectarea prevederile art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care

se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui

circumscripție se află sediul entității, în termen e 30 de zile de la data

comunicării”.

Dispozițiile legale

sus-menționate instituie o normă de competență teritorială absolută, ce conferă

tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității învestite de

lege competența de soluționare a contestației formulate împotriva deciziilor

emise de aceasta.

Noțiunea

de entitate învestită de lege este explicitată la art. 3 alin (1) pct. 4 din

Legea nr. 165/2013 în sensul că au această semnificație următoarele structuri

cu atribuții în procesul de restituire a imobilelor preluate abuziv și de

stabilire a măsurilor reparatorii: a) unitatea deținătoare, în înțelesul H.G. nr.

250/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr.

10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în

perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, cu modificările și completările

ulterioare, al O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările și completările

ulterioare, precum și al O.U.G. nr. 83/1999, republicată; b) entitatea

învestită cu soluționarea notificării, în înțelesul H.G. nr. 250/2007, cu

modificările și completările ulterioare; c) comisia locală de fond funciar,

comisiile comunale, orășenești și municipale constituite în temeiul Legii nr. 18/1991,

republicată, cu modificările și completările ulterioare; d) comisia județeană

de fond funciar sau, după caz, C.F.F. a Municipiului București, constituite în

temeiul Legii nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările

ulterioare; e) Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au

aparținut cultelor religioase și comunităților cetățenilor aparținând

minorităților naționale din România; f) A.N.R.P., organ de specialitate al

administrației publice centrale, cu personalitate juridică; g) C.N.C.I.,

înființată potrivit legii.

Întrucât

în cauză, Decizia de invalidare nr. 1122 din 24 aprilie 2014, contestată de

reclamant, a fost emisă de C.N.C.I., potrivit art. 3 pct. 4 lit. g) din Legea nr.

165/2013, această instituție are calitatea de entitate învestită de lege,

astfel încât, conform art. 35 alin. (1) din același act normativ, competența de

soluționare a cauzei revine tribunalului în a cărui circumscripție se află

sediul acestei entități.

Având

în vedere că sediul C.N.C.I. se află în circumscripția Tribunalului București,

aceasta este instanța competentă teritorial să soluționeze cauza dedusă

judecății.

În

consecință, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în

favoarea tribunalului în circumscripția căreia se află sediul C.N.C.I.,

respectiv Tribunalul București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 14 mai 2015.