ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4384/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Tribunalul Brașov, prin Sentința civilă nr. 148 din 22 mai 2009 a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Ș.U., în contradictoriu cu intimații Statul Român reprezentat convențional de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Brașov, SC R.I.A.L. S.KL., Municipiul Brașov prin primar, V.D.V., și pe cale de consecință: a constatat că Statul Român a preluat imobilul înscris în CF. nr. 160 Brașov, nr. top 5108 -5109/2/V, compus din cameră, bucătărie, baie, pivniță și cota de 6,35% din părțile de uz comun, în temeiul unui titlu nevalabil; a respins restul pretențiilor formulate de reclamantă. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, pârâtul V.D.V.

a fost de bună-credință la data când a cumpărat imobilul, cu destinația de locuință, din litigiu, deoarece a procedat la cumpărarea acestuia în temeiul unor hotărâri judecătorești rămase irevocabile și cu respectarea condițiilor prevăzute de art. 9 din Legea nr. 112/1995. Instanța de Apel a respins apelurile declarate de reclamanta Ș.U. și pârâtul Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice prin reprezentant convențional Direcția Generală a Finanțelor Publice Brașov, împotriva Sentinței civile nr. 148/S din 22 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Brașov pe care o păstrează. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că intimatul-pârât V.D.V. a fost cumpărător de bună-credință cu privire la apartamentul nr. 5 din imobilul în litigiu, lucru ce rezultă din Contractul de vânzare-cumpărare nr. 24.833 din 15 iunie 2006 întocmit cu respectarea condițiilor prevăzute de Legea nr. 112/1995.

Împotriva deciziei civile mai sus menționată au declarat recurs: reclamanta Ș.U. și pârâtul Ministerul Finanțelor Publice pentru Statul Român. Reclamanta Ș.U. critică sentința atacată ca fiind netemeinică și nelegală, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice pentru Statul Român, critică decizia atacată ca fiind nelegală, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece: - În mod greșit instanța de apel a reținut că imobilul în litigiu a fost preluat fără titlu valabil de Statul Român. - În prezenta cauză Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice nu poate avea calitate procesuală pasivă, o astfel de legitimitate revenindu-i municipiului Brașov, prin primar, deoarece obiectul litigiului nu face parte din domeniul public conform Legii nr. 213/1998.

- Reclamanta nu a făcut dovada că are calitatea de succesor în drepturi a proprietarului inițial cu privire la imobilul în litigiu. - Titlul Statului Român cu privire la imobilul în litigiu este valabil, deoarece nu s-au încălcat dispozițiile Decretului nr. 92/1950 atunci când imobilul menționat a fost preluat de Statul Român. - Acțiunea fondată de reclamantă este inadmisibilă, deoarece, după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, nu se mai pot formula cereri având ca obiect combaterea nevalabilității titlului statului și revendicarea imobilelor preluate de stat. Cu privire la recursul declarat de reclamanta Ș.U., se rețin următoarele: La data de 21 mai 2010, recurenta-reclamantă Ș.U. a depus la dosarul cauzei declarația autentificată sub nr. 460 din 19 mai 2010 la B.N.P.

M.G., prin care a înțeles să renunțe la judecata recursului. Prin urmare, se va lua act de renunțarea la judecata recursului de către reclamantă, cu privire la Decizia civilă nr. 145 din 26 noiembrie 2009 a Curții de Apel Brașov, secția civilă. Cu privire la recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice pentru Statul Român, se rețin următoarele: Nu poate fi reținută critica referitoare la lipsa calității procesuale a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice în prezenta cauză, având în vedere dispozițiile art. 25 din Decretul nr. 31/1954, precum și mențiunile din cartea funciară, unde Statul Român figurează ca proprietar tabular. Nu poate fi reținută nici critica referitoare la faptul că acțiunea formulată de reclamanta Ș.U.

este inadmisibilă, deoarece prezenta acțiune are ca temei legal dispozițiile art. 111 C. proc. civ. și nu prevederile art. 480 C. civ., respectiv avem de-a face cu o acțiune în constatare și nu cu o acțiune în revendicare. Nefondată este și critica referitoare la faptul că reclamanta nu a făcut dovada calității de succesor în drepturi a proprietarului inițial, deoarece din Cartea funciară nr. 160 Brașov rezultă că imobilele înscrise sub normele topografice 5108 și 5109, constând din casă de locuit cu teren și grădină, a constituit obiectul dreptului de proprietate al autoarei reclamantei R.E. născută S. Nu poate fi primită nici critica potrivit căreia titlul statului cu privire la imobilul în litigiu este legal, deoarece imobilul în litigiu a fost preluat de către Statul Român în temeiul Decretului nr. 92/1950, ori acest act normativ contravenea Constituției și legislației interne în vigoare la data adoptării sale.

în acest sens, art. 8 din Constituția României din 1948, sub imperiul căreia a fost adoptat Decretul nr. 92/1950, prevedea cu titlu de principiu că proprietatea particulară este recunoscută și garantată prin lege. Față de cele reținute, se va lua act de renunțarea de către reclamantă la judecarea recursului, și se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de Statul Român prin Ministerul Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Brașov.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Ia act de renunțarea la judecata recursului declarat de reclamanta Ș.U. împotriva Deciziei civile nr. 145/AP din 26 noiembrie 2009 a Curții de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Brașov împotriva aceleiași decizii. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 septembrie 2010. Procesat de GGC - AM