ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4996/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele 1. Circumstanțele cauzei. Conținutul Hotărârii nr. 584/2010 a Plenului C.S.M. Prin cererea adresată C.S.M. (denumit în continuare, în cuprinsul prezentei decizii, C.S.M.), M.M., judecător la Judecătoria Moldova Nouă, a solicitat transferul la Judecătoria Drobeta Turnu Severin invocând în susținerea cererii motive de ordin personal și medical. 1.1.Prin Hotărârea nr. 591 din 31 mai 2010, secția pentru judecători a C.S.M.

a respins cererea de transfer formulată de M.M., reținând că petenta are o vechime în funcția de judecător de numai 3 luni și 3 zile, aflându-se în perioada de interdicție reglementată de art. 33 alin. (14) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu completările și modificările ulterioare, conform cărora: „persoanele numite în condițiile prezentului articol nu pot fi delegate, detașate, transferate și nu pot promova la alte instanțe sau parchete timp de cel puțin 3 ani de la numirea în funcție.” Petenta M.M. a formulat contestație împotriva Hotărârii nr. 591 din 31 mai 2010 a secției pentru judecători a C.S.M. 1.2.Prin Hotărârea nr. 584 din 1 iulie 2010, Plenul C.S.M.

a respins contestația formulată de Minea Maricica împotriva Hotărârii nr. 591 din 31 mai 2010 a secției pentru judecători a C.S.M. În motivarea hotărârii adoptate, Plenul C.S.M. a reținut, în esență, că, hotărârea secției pentru judecători a C.S.M. este legală și temeinică, având în vedere că petenta a fost numită în funcția de judecător la data de 24 februarie 2010, în urma promovării concursului de admitere în magistratură organizat la data de 15 noiembrie 2009, în condițiile art. 33 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, astfel că, având o vechime în funcția de judecător de 3 luni și 3 zile la data formulării cererii de transfer, se află sub incidența interdicției prevăzute de art. 33 alin. (14) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Plenul a reținut că, dată fiind incidența interdicției la transfer prevăzută de dispozițiile menționate, nu mai este necesar a fi analizate în privința petentei criteriile prevăzute de Regulamentul privind transferul și detașarea judecătorilor și procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 193/2006. Totodată, Plenul C.S.M. a respins apărarea reclamantei în sensul că interdicția prevăzută de art. 33 alin. (14) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, trebuie să fie apreciată în raport cu data declanșării procedurii de numire în funcția de judecător, reținând că aceasta nu este relevantă în condițiile în care, în cazul petentei, atât derularea procedurii aferente concursului de admitere în magistratură din 15 noiembrie 2009, cât și numirea în funcția de judecător au avut loc sub imperiul ultimei modificări a Legii nr. 303/2004, care a instituit interdicția de transfer pentru o perioadă de 3 ani.

În legătură cu criticile petentei referitoare la crearea unei discriminări între judecători în materia transferului, în raport cu modalitatea de admitere în magistratură, Plenul a apreciat că, întrucât concursul organizat în condițiile art. 33 din Lege reprezintă o modalitate de derogare de la regula generală a admiterii în magistratură, având ca scop ocuparea posturilor vacante precis delimitate și alocate concursului, inexistența unei astfel de interdicții temporare, ar fi de natură să golească de conținut scopul instituirii acestei modalități de acces în magistratură. Totodată, a mai reținut Plenul că aceste prevederi legale nu instituie un regim discriminatoriu față de absolvenții I.N.M., fiind vorba de două categorii de magistrați care se află în situații diferite, pentru care legiuitorul este îndreptățit să stabilească un tratament juridic diferențiat.

2. Motivele de recurs înfățișate de recurenta M.M. Împotriva Hotărârii Plenului C.S.M. nr. 584 din 1 iulie 2010 a declarat recurs petenta M.M. În esență, recurenta a susținut că prin respingerea cererii sale de transfer de către Plenul C.S.M., cu aceeași motivare cu cea inserată în Hotărârea nr. 591 din 31 mai 2010 a secției pentru judecători a C.S.M., în temeiul interdicției prevăzute în art. 33 alin. (1) 4 din Legea nr. 303/2004, republicată, a fost practic confirmată discriminarea pe care acest text de lege o realizează în materia transferului magistraților. Recurenta a mai arătat că în opinia sa dispoziția legislativă invocată încalcă și prevederile art. 16 din Constituția României și ale art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, nefiind justificate tratamente diferite în interiorul corpului profesional al magistraților, având toți aceleași drepturi și obligații.

În fine, s-a mai susținut că la nivelul C.S.M. nu există o practică unitară în această materie, discriminarea operată cu privire la transferul magistraților neavând nici o justificare obiectivă și rezonabilă și fără a urmări un scop legitim. Recurenta a depus la dosar și o serie de acte medicale ca și alte înscrisuri în dovedirea susținerilor și criticilor formulate. 3. Soluția și considerentele instanței de recurs Examinând actele și lucrările dosarului, hotărârea atacată, criticile recurentei dar și apărările intimatei cuprinse în întâmpinarea depusă la dosar, raportat la prevederile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul de față nu este fondat astfel că urmează a fi respins, în considerarea celor în continuare arătate.

Actele dosarului ca și susținerile părților atestă, necontestat, că doamna M.M. a fost numită în funcția de judecător la Judecătoria Moldova Nouă la data de 24 februarie 2010, urmare a promovării concursului de admitere în magistratură organizat la data de 15 noiembrie 2009, în condițiile art. 33 din Legea nr. 303/2004, cu modificări. Atât la data organizării concursului cât și la momentul declanșării procedurii de numire a recurentei în funcția de judecător erau în vigoare prevederile art. 33 alin. (1) 4 din Legea nr. 303/2004, republicată (intrate în vigoare la 18 aprilie 2008 urmare a adoptării Legii nr. 97/2008 de aprobare a O.U.G. nr. 100/2007). Potrivit acestui text de lege, astfel după cum s-a reținut și în cuprinsul hotărârilor C.S.M.

atacate, persoanele numite în magistratură în urma promovării unui concurs, cum este și cazul recurentei, nu pot fi delegate, detașate, transferate și nu pot promova la alte instanțe timp de cel puțin 3 ani de la numirea în funcție. Înalta Curte apreciază că intimatul C.S.M. a realizat o justă aplicare și interpretare a prevederilor legale sus-citate, în același sens fiind de altfel și jurisprudența Înaltei Curți în această materie . În ceea ce privește criticile recurentei vizând nerespectarea și încălcarea principiilor nediscriminării și al egalității de tratament între magistrați, Înalta Curte reține, cu prioritate că situația de fapt învederată în contextul celor arătate nu se circumscrie conceptului de discriminare.

Contrar celor susținute de către recurentă, Înalta Curte reamintește că în jurisprudența Curții Constituționale, conformă cu cea a C.E.D.O., este fără echivoc afirmat că principiul egalității în drepturi ca și cel al nediscriminării presupun identitate de soluții numai pentru situații identice, ceea ce nu exclude ca legiuitorul național să stabilească norme diferite în raport cu persoane aflate în situații deosebite. În cauza de față, în mod evident recurenta nu se află în situația altor categorii de magistrați, diferențiați din perspectiva sistemului ales pentru admiterea în corpul profesional, asumarea condiționalității prevăzute de lege pentru cei ce optează pentru participarea la concursul de promovare organizat în condițiile art. 33 din Legea nr. 554/2004, republicată fiind făcută de recurentă, în deplină cunoștință de cauză câtă vreme textul aplicabil era în vigoare la data concursului pentru ocuparea unor posturi vacante expres alocate.

Autoritățile statului pot stabili condițiile de numire și/sau de promovare într-o funcție incluzând interdicții temporare, cum este cea în discuție, câtă vreme dreptul la alegerea liberă a profesiei se subordonează interesului general al eficientizării actului de justiție fără însă ca prin aceasta să se genereze o discriminare în sensul arătat de către recurentă. Față de toate cele învederate, se va respinge ca nefondat recursul de față, cererea subsidiară expresă a recurentei în sensul dispunerii de către Înalta Curte a transferului său de la Judecătoria Moldova Nouă la Judecătoria Drobeta Turnu Severin fiind neîntemeiată și raportat la împrejurarea că soluționarea unor astfel de cereri este numai de competența secției corespunzătoare din cadrul C.S.M.

conform art. 40 lit. i) din Legea nr. 317/2004, republicată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de M.M. împotriva Hotărârii nr. 584 din 1 iulie 2010 a Plenului C.S.M., ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 16 noiembrie 2010.