ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4996/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele

cauzei. Conținutul Hotărârii nr. 584/2010 a Plenului C.S.M.

Prin cererea adresată C.S.M. (denumit în

continuare, în cuprinsul prezentei decizii, C.S.M.), M.M., judecător la

Judecătoria Moldova Nouă, a solicitat transferul la Judecătoria Drobeta Turnu

Severin invocând în susținerea cererii motive de ordin personal și medical.

1.1.Prin Hotărârea nr.

591 din 31 mai 2010, secția pentru judecători a C.S.M. a respins cererea de

transfer formulată de M.M., reținând că petenta are o vechime în funcția de

judecător de numai 3 luni și 3 zile, aflându-se în perioada de interdicție

reglementată de art. 33 alin. (14) din Legea nr. 303/2004 privind statutul

judecătorilor și procurorilor, republicată, cu completările și modificările

ulterioare, conform cărora: „persoanele numite în condițiile prezentului

articol nu pot fi delegate, detașate, transferate și nu pot promova la alte

instanțe sau parchete timp de cel puțin 3 ani de la numirea în funcție.”

Petenta M.M. a

formulat contestație împotriva Hotărârii nr. 591 din 31 mai 2010 a secției pentru

judecători a C.S.M.

1.2.Prin Hotărârea nr.

584 din 1 iulie 2010, Plenul C.S.M. a respins contestația formulată de Minea

Maricica împotriva Hotărârii nr. 591 din 31 mai 2010 a secției pentru

judecători a C.S.M.

În motivarea

hotărârii adoptate, Plenul C.S.M. a reținut, în esență, că, hotărârea secției pentru

judecători a C.S.M. este legală și temeinică, având în vedere că petenta a fost

numită în funcția de judecător la data de 24 februarie 2010, în urma promovării

concursului de admitere în magistratură organizat la data de 15 noiembrie 2009,

în condițiile art. 33 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și

completările ulterioare, astfel că, având o vechime în funcția de judecător de

3 luni și 3 zile la data formulării cererii de transfer, se află sub incidența

interdicției prevăzute de art. 33 alin. (14) din Legea nr. 303/2004,

republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Plenul a reținut că,

dată fiind incidența interdicției la transfer prevăzută de dispozițiile

menționate, nu mai este necesar a fi analizate în privința petentei criteriile

prevăzute de Regulamentul privind transferul și detașarea judecătorilor și

procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 193/2006.

Totodată, Plenul C.S.M.

a respins apărarea reclamantei în sensul că interdicția prevăzută de art. 33 alin.

(14) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările

ulterioare, trebuie să fie apreciată în raport cu data declanșării procedurii

de numire în funcția de judecător, reținând că aceasta nu este relevantă în

condițiile în care, în cazul petentei, atât derularea procedurii aferente

concursului de admitere în magistratură din 15 noiembrie 2009, cât și numirea

în funcția de judecător au avut loc sub imperiul ultimei modificări a Legii nr.

303/2004, care a instituit interdicția de transfer pentru o perioadă de 3 ani.

În legătură cu

criticile petentei referitoare la crearea unei discriminări între judecători în

materia transferului, în raport cu modalitatea de admitere în magistratură,

Plenul a apreciat că, întrucât concursul organizat în condițiile art. 33 din Lege

reprezintă o modalitate de derogare de la regula generală a admiterii în

magistratură, având ca scop ocuparea posturilor vacante precis delimitate și

alocate concursului, inexistența unei astfel de interdicții temporare, ar fi de

natură să golească de conținut scopul instituirii acestei modalități de acces

în magistratură. Totodată, a mai reținut Plenul că aceste prevederi legale nu

instituie un regim discriminatoriu față de absolvenții I.N.M., fiind vorba de

două categorii de magistrați care se află în situații diferite, pentru care

legiuitorul este îndreptățit să stabilească un tratament juridic diferențiat.

înfățișate de recurenta M.M.

Împotriva Hotărârii

Plenului C.S.M. nr. 584 din 1 iulie 2010 a declarat recurs petenta M.M.

În esență, recurenta

a susținut că prin respingerea cererii sale de transfer de către Plenul C.S.M.,

cu aceeași motivare cu cea inserată în Hotărârea nr. 591 din 31 mai 2010 a secției

pentru judecători a C.S.M., în temeiul interdicției prevăzute în art. 33 alin. (1)

4

din Legea nr. 303/2004, republicată, a fost practic confirmată discriminarea pe

care acest text de lege o realizează în materia transferului magistraților.

Recurenta a mai

arătat că în opinia sa dispoziția legislativă invocată încalcă și prevederile art.

16 din Constituția României și ale art. 14 din Convenția Europeană a

Drepturilor Omului, nefiind justificate tratamente diferite în interiorul

corpului profesional al magistraților, având toți aceleași drepturi și

obligații.

În fine, s-a mai

susținut că la nivelul C.S.M. nu există o practică unitară în această materie,

discriminarea operată cu privire la transferul magistraților neavând nici o

justificare obiectivă și rezonabilă și fără a urmări un scop legitim.

Recurenta a depus la

dosar și o serie de acte medicale ca și alte înscrisuri în dovedirea

susținerilor și criticilor formulate.

considerentele instanței de recurs

Examinând actele și

lucrările dosarului, hotărârea atacată, criticile recurentei dar și apărările

intimatei cuprinse în întâmpinarea depusă la dosar, raportat la prevederile

legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul de față nu este

fondat astfel că urmează a fi respins, în considerarea celor în continuare

arătate.

Actele dosarului ca

și susținerile părților atestă, necontestat, că doamna M.M. a fost numită în

funcția de judecător la Judecătoria Moldova Nouă la data de 24 februarie 2010,

urmare a promovării concursului de admitere în magistratură organizat la data

de 15 noiembrie 2009, în condițiile art. 33 din Legea nr. 303/2004, cu

modificări.

Atât la data

organizării concursului cât și la momentul declanșării procedurii de numire a

recurentei în funcția de judecător erau în vigoare prevederile art. 33 alin. (1)

4

din Legea nr. 303/2004, republicată (intrate în vigoare la 18 aprilie 2008

urmare a adoptării Legii nr. 97/2008 de aprobare a O.U.G. nr. 100/2007).

Potrivit acestui text

de lege, astfel după cum s-a reținut și în cuprinsul hotărârilor C.S.M.

atacate, persoanele numite în magistratură în urma promovării unui concurs, cum

este și cazul recurentei, nu pot fi delegate, detașate, transferate și nu pot

promova la alte instanțe timp de cel puțin 3 ani de la numirea în funcție.

Înalta Curte

apreciază că intimatul C.S.M. a realizat o justă aplicare și interpretare a

prevederilor legale sus-citate, în același sens fiind de altfel și

jurisprudența Înaltei Curți în această materie .

În ceea ce privește

criticile recurentei vizând nerespectarea și încălcarea principiilor

nediscriminării și al egalității de tratament între magistrați, Înalta Curte

reține, cu prioritate că situația de fapt învederată în contextul celor arătate

nu se circumscrie conceptului de discriminare.

Contrar celor

susținute de către recurentă, Înalta Curte reamintește că în jurisprudența

Curții Constituționale, conformă cu cea a C.E.D.O., este fără echivoc afirmat

că principiul egalității în drepturi ca și cel al nediscriminării presupun

identitate de soluții numai pentru situații identice, ceea ce nu exclude ca

legiuitorul național să stabilească norme diferite în raport cu persoane aflate

în situații deosebite.

În cauza de față, în

mod evident recurenta nu se află în situația altor categorii de magistrați,

diferențiați din perspectiva sistemului ales pentru admiterea în corpul

profesional, asumarea condiționalității prevăzute de lege pentru cei ce optează

pentru participarea la concursul de promovare organizat în condițiile art. 33

din Legea nr. 554/2004, republicată fiind făcută de recurentă, în deplină

cunoștință de cauză câtă vreme textul aplicabil era în vigoare la data

concursului pentru ocuparea unor posturi vacante expres alocate.

Autoritățile statului

pot stabili condițiile de numire și/sau de promovare într-o funcție incluzând

interdicții temporare, cum este cea în discuție, câtă vreme dreptul la alegerea

liberă a profesiei se subordonează interesului general al eficientizării

actului de justiție fără însă ca prin aceasta să se genereze o discriminare în

sensul arătat de către recurentă.

Față de toate cele

învederate, se va respinge ca nefondat recursul de față, cererea subsidiară

expresă a recurentei în sensul dispunerii de către Înalta Curte a transferului

său de la Judecătoria Moldova Nouă la Judecătoria Drobeta Turnu Severin fiind

neîntemeiată și raportat la împrejurarea că soluționarea unor astfel de cereri

este numai de competența secției corespunzătoare din cadrul C.S.M. conform art.

40 lit. i) din Legea nr. 317/2004, republicată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de M.M. împotriva Hotărârii nr. 584 din 1 iulie 2010 a Plenului C.S.M.,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 16 noiembrie 2010.