ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 299/2014

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, a fost învestită de către reclamanta D.R. și pârâții P.M., P.P.C. cu soluționarea recursurilor declarate împotriva deciziei civile nr. 333A din 30 aprilie 2014 a Tribunalului Timiș, secția I civilă, în litigiul având ca obiect pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare pentru apartamentul nr. X din str. B. Timișoara, Dosar nr. 19245/325/2011. În acest dosar, la data de 8 octombrie 2013, petentul (recurentul-pârât) P.M. a formulat cerere de recuzare a completului de judecată format din doamnele judecător M.L., D.C. și C.R. de la judecata recursurilor declarate de reclamanta D.R.

și pârâții P.M. și P.P.C. împotriva deciziei civile nr. 333/A din 30 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 19245/325/2011, recursuri înregistrate la Curtea de Apel Timișoara sub numărul de dosar sus-menționat. În motivare, petentul a invocat că membrii completului și-au spus părerea cu privire la fondul cauzei (apartamentul nr. X din Timișoara, str. B.), dispunând inclusiv evacuarea pârâților și cauzându-le, astfel, vătămări și prejudicii. Prin completarea la cererea de recuzare, la data de 9 octombrie 2013, petentul a învederat că d-na judecător C.R. și-a spus părerea cu privire la pricină (respectiv la sus-menționatul apartament) prin încheierea din Dosarul nr. 801/59/2010, prin decizia civilă nr. 108/A din 17 februarie 2006 în Dosarul nr. 12193/C/2005, în Dosarul nr. 2489/325/2009 și prin decizia civilă nr. 213/A din 5 martie 2009, provocându-i prejudicii materiale.

A învederat că d-na judecător are interese personale în soluționarea prezentului recurs, astfel nu s-ar justifica faptul că s-a pronunțat de atâtea ori în legătură cu apartamentul în litigiu și nici poziția sa, la termenul din 8 octombrie 2013, de pronunțare asupra excepțiilor invocate. În dovedire, petentul a depus în copie decizia civilă nr. 213/A din 5 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 2489/325/2008; proces-verbal încheiat de executorul judecătoresc D.D.; decizia civilă nr. 108/A din 7 februarie 2006 pronunțată în Dosarul nr. 12193/C/2005 de Tribunalul Timiș; încheierea de ședință din 9 august 2010 dată în Dosarul nr. 801/59/2010. Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 44, art. 45, art. 46, art. 47 din noul C. proc.

civ. Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, la data de 21 octombrie 2013 a respins cererea de recuzare formulată de către petenți (recurenții-pârâți) reținând că nu sunt motive temeinice pentru admiterea cererii dintre cele prevăzute de dispozițiile art. 27 C. proc. civ., 1865, aplicabil speței. La data de 29 octombrie 2013, petenții P.M. și P.P.C. au solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 281 și urm. C. proc. civ., îndreptarea, lămurirea și completarea încheierii din camera de consiliu din 21 octombrie 2013. Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, la data de 1 noiembrie 2013 a respins cerea de îndreptare, lămurire și completare a încheierii de ședință din 21 octombrie 2013 formulată de petenți, reținând că argumentele cererii petenților vizează fondul cauzei.

La data de 24 octombrie 2013 petenții au atacat cu recurs încheierea de ședință din data de 21 octombrie 2013, iar la data de 4 noiembrie 2013 au atacat cu recurs încheierea de ședință din 1 noiembrie 2013, Înalta Curtea fiind astfel învestită cu soluționarea căii de atac. În motivarea recursului, petenții (recurenții-pârâți) au reluat susținerile din cererea de recuzare, în sensul în care judecătorul C.R. și ceilalți membrii ai completului de judecată și-ar fi spus părerea în mai multe litigii derulate între părțile cauzei. Totodată, au susținut că prin respingerea cererii de îndreptare eroare materială au fost favorizați avocații interesați de imobil și li s-a produs un prejudiciu. La termenul de judecată din data de 30 ianuarie 2014, Înalta Curte a pus în discuție excepția inadmisibilității recursului în raport de dispozițiile art. 34 alin. (2) și art. 281 3 alin. (1) C. proc.

civ., pe care o găsește incidentă speței pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 34 alin. (2) C. proc. civ. încheierea prin care s-a respins recuzarea se poate ataca numai împreună cu fondul. Potrivit dispozițiilor art. 281 3 alin. (1) C. proc. civ. încheierile pronunțate în temeiul art. 281, 281 1 , 281 2 C. proc. civ. sunt supuse acelorași căi de atac ca și hotărârile în legătură cu care s-a solicitat, după caz, îndreptarea, lămurirea sau înlăturarea dispozițiilor potrivnice ori completarea. Prin urmare, atât timp cât încheierea de recuzare poate fi atacată cu recurs numai o dată cu fondul cauzei, iar hotărârea de îndreptare eroare materială a încheierii de recuzare urmează, în ceea ce privește calea de atac, regimul juridic al încheierii de recuzare, în conformitate cu dispozițiile legale anterior menționate rezultă că nu poate fi primită cererea de recurs formulată de petenții P.M.

și P.P.C. independent și anterior pronunțării instanței de judecată pe fondul cauzei. În speță, însă, se reține că instanța care a pronunțat cele două încheieri atacate era învestită cu soluționarea recursurilor formulate de către petenții (pârâți) și intimata (reclamantă) D.R. și, prin urmare, ca instanță de recurs, pronunță o hotărâre irevocabilă. Având în vedere această împrejurare, recursul declarat în cauză apare ca inadmisibil față de dispozițiile legale mai sus menționate coroborate cu cele ale art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., întrucât o hotărâre irevocabilă nu poate fi atacată pe această cale. De altfel, această concluzie decurge și din regula unicității dreptului de a folosi o cale de atac, care se epuizează chiar prin exercițiul lui, deoarece o altă soluție ar tinde la ipoteza acceptării unui „recurs la recurs”, situație nepermisă de normele de procedură civilă română.

Pentru aceste considerente, recursul va fi respins, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâții P.M. și P.P.C. împotriva încheierilor din Camera de Consiliu din 21 octombrie 2013 și 01 noiembrie 2013, ambele pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 ianuarie 2014.