ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 299/2014

Deliberând asupra cauzei

civile de față, constată următoarele:

Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, a fost

învestită de către reclamanta D.R. și pârâții P.M., P.P.C. cu soluționarea recursurilor

declarate împotriva deciziei civile nr. 333A din 30 aprilie 2014 a Tribunalului

Timiș, secția I civilă, în litigiul având ca obiect pronunțarea unei hotărâri care

să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare pentru apartamentul nr. X din str.

B. Timișoara, Dosar nr. 19245/325/2011.

În acest dosar, la data

de 8 octombrie 2013, petentul (recurentul-pârât) P.M. a formulat cerere de recuzare

a completului de judecată format din doamnele judecător M.L., D.C. și C.R. de la

judecata recursurilor declarate de reclamanta D.R. și pârâții P.M. și P.P.C. împotriva

deciziei civile nr. 333/A din 30 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul Timiș în

Dosarul nr. 19245/325/2011, recursuri înregistrate la Curtea de Apel Timișoara sub

numărul de dosar sus-menționat.

În motivare, petentul

a invocat că membrii completului și-au spus părerea cu privire la fondul cauzei

(apartamentul nr. X din Timișoara, str. B.), dispunând inclusiv evacuarea pârâților

și cauzându-le, astfel, vătămări și prejudicii.

Prin completarea la cererea

de recuzare, la data de 9 octombrie 2013, petentul a învederat că d-na judecător

C.R. și-a spus părerea cu privire la pricină (respectiv la sus-menționatul apartament)

prin încheierea din Dosarul nr. 801/59/2010, prin decizia civilă nr. 108/A din 17

februarie 2006 în Dosarul nr. 12193/C/2005, în Dosarul nr. 2489/325/2009 și prin

decizia civilă nr. 213/A din 5 martie 2009, provocându-i prejudicii materiale.

A învederat că d-na judecător

are interese personale în soluționarea prezentului recurs, astfel nu s-ar justifica

faptul că s-a pronunțat de atâtea ori în legătură cu apartamentul în litigiu și

nici poziția sa, la termenul din 8 octombrie 2013, de pronunțare asupra excepțiilor

invocate.

În dovedire, petentul

a depus în copie decizia civilă nr. 213/A din 5 martie 2009 pronunțată de Tribunalul

Timiș în Dosarul nr. 2489/325/2008; proces-verbal încheiat de executorul judecătoresc

D.D.; decizia civilă nr. 108/A din 7 februarie 2006 pronunțată în Dosarul nr. 12193/C/2005

de Tribunalul Timiș; încheierea de ședință din 9 august 2010 dată în Dosarul

nr. 801/59/2010.

Cererea a fost întemeiată

pe dispozițiile art. 44, art. 45, art. 46, art. 47 din noul C. proc. civ.

Curtea de Apel Timișoara,

secția I civilă, la data de 21 octombrie 2013 a respins cererea de recuzare formulată

de către petenți (recurenții-pârâți) reținând că nu sunt motive temeinice pentru

admiterea cererii dintre cele prevăzute de dispozițiile art. 27 C. proc. civ., 1865,

aplicabil speței.

La data de 29

octombrie 2013, petenții P.M. și P.P.C. au solicitat, în temeiul dispozițiilor

art. 281 și urm. C. proc. civ., îndreptarea, lămurirea și completarea încheierii

din camera de consiliu din 21 octombrie 2013.

Curtea de Apel Timișoara,

secția I civilă, la data de 1 noiembrie 2013 a respins cerea de îndreptare, lămurire

și completare a încheierii de ședință din 21 octombrie 2013 formulată de petenți,

reținând că argumentele cererii petenților vizează fondul cauzei.

La data de 24

octombrie 2013 petenții au atacat cu recurs încheierea de ședință din data de 21

octombrie 2013, iar la data de 4 noiembrie 2013 au atacat cu recurs încheierea de

ședință din 1 noiembrie 2013, Înalta Curtea fiind astfel învestită cu soluționarea

căii de atac.

În motivarea recursului,

petenții (recurenții-pârâți) au reluat susținerile din cererea de recuzare, în sensul

în care judecătorul C.R. și ceilalți membrii ai completului de judecată și-ar fi

spus părerea în mai multe litigii derulate între părțile cauzei. Totodată, au susținut

că prin respingerea cererii de îndreptare eroare materială au fost favorizați avocații

interesați de imobil și li s-a produs un prejudiciu.

La termenul de judecată

din data de 30 ianuarie 2014, Înalta Curte a pus în discuție excepția inadmisibilității

recursului în raport de dispozițiile art. 34 alin. (2) și art. 281

3

alin.

(1) C. proc. civ., pe care o găsește incidentă speței pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor

art. 34 alin. (2) C. proc. civ. încheierea prin care s-a respins recuzarea se poate

ataca numai împreună cu fondul.

Potrivit dispozițiilor

art. 281

3

alin. (1) C. proc. civ. încheierile pronunțate în temeiul

art. 281, 281

1

, 281

2

C. proc. civ. sunt supuse acelorași căi

de atac ca și hotărârile în legătură cu care s-a solicitat, după caz, îndreptarea,

lămurirea sau înlăturarea dispozițiilor potrivnice ori completarea.

Prin urmare, atât timp

cât încheierea de recuzare poate fi atacată cu recurs numai o dată cu fondul cauzei,

iar hotărârea de îndreptare eroare materială a încheierii de recuzare urmează, în

ceea ce privește calea de atac, regimul juridic al încheierii de recuzare, în conformitate

cu dispozițiile legale anterior menționate rezultă că nu poate fi primită cererea

de recurs formulată de petenții P.M. și P.P.C. independent și anterior pronunțării

instanței de judecată pe fondul cauzei.

În speță, însă, se reține

că instanța care a pronunțat cele două încheieri atacate era învestită cu soluționarea

recursurilor formulate de către petenții (pârâți) și intimata (reclamantă) D.R.

și, prin urmare, ca instanță de recurs, pronunță o hotărâre irevocabilă.

Având în vedere această

împrejurare, recursul declarat în cauză apare ca inadmisibil față de dispozițiile

legale mai sus menționate coroborate cu cele ale art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc.

civ., întrucât o hotărâre irevocabilă nu poate fi atacată pe această cale.

De altfel, această concluzie

decurge și din regula unicității dreptului de a folosi o cale de atac, care se epuizează

chiar prin exercițiul lui, deoarece o altă soluție ar tinde la ipoteza acceptării

unui „recurs la recurs”, situație nepermisă de normele de procedură civilă română.

Pentru aceste considerente,

recursul va fi respins, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil,

recursul declarat de pârâții P.M. și P.P.C. împotriva încheierilor din Camera de

Consiliu din 21 octombrie 2013 și 01 noiembrie 2013, ambele pronunțate de Curtea

de Apel Timișoara, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 30 ianuarie 2014.