ÎCCJ, Secția penală

Deliberând

asupra plângerii de față,

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele;

Sub nr. 4404/D/P/2012 a fost

înregistrată la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial București, plângerea formulată de petenta Z.V.

prin care s-a solicitat efectuarea de cercetări față de persoane neidentificate

ce formează un grup infracțional organizat, specializat în infracțiuni contra

patrimoniului. Din cuprinsul plângerii a rezultat că SC F.T. SRL a făcut

numitei D.A. (verișoara petentei) o ofertă de contract prin care se angaja să

facă demersurile necesare pentru identificarea moștenitorilor numitei M.M.

(decedată în California, U.S.A) și identificarea bunurilor rămase în

patrimoniul persoanei decedate, contra unei părți, ⅓ din moștenire.

Prin rezoluția

nr. 4404/D/P/2012 din 19 decembrie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial București, s-a dispus,

în baza art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

neînceperea urmăririi penale față de SC F.T. SRL sub aspectul săvârșirii infracțiunii

prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, întrucât nu sunt întrunite

elementele constitutive ale acestei infracțiuni, sub aspectul laturii

obiective.

Prin rezoluția

nr. 21/II-2/2013 din 15 februarie 2013, a procurorului-șef al D.I.I.C.O.T., Serviciul

Tritorial București, a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea formulată de

petenta Z.V. împotriva rezoluției nr. 4404/D/P/2012 din 19 decembrie 2012 a

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T.,

Serviciul Teritorial București, cu motivarea că soluția dispusă este legală și

temeinică.

Nemulțumită,

petenta Z.V. s-a adresat, în condițiile art. 278

1

C. proc. pen., cu

plângere instanței de judecată.

La termenul

de judecată din 11 septembrie 2013 s-a pus în discuție, din oficiu excepția

necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție de a soluționa

cauza de față.

Examinând

excepția invocată, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare;

Potrivit art.

278

1

alin. (1) C. proc. pen., „După respingerea plângerii făcute

conform art. 275-art. 278 împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale

sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub

urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana

vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt

vătămate, pot face plângere în termen de 20 de zile de la data comunicării de

către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 și art. 278, la

judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să

judece cauza în primă instanță”.

Potrivit art.

29 pct. 1 C. proc. pen. Înalta Curte de Casație și Justiție judecă în primă

instanță:

a) infracțiunile

săvârșite de senatori, deputați și europarlamentari;

b) infracțiunile

săvârșite de membrii Guvernului;

c) infracțiunile

săvârșite de judecătorii Curții Constituționale;

d) infracțiunile

săvârșite de membrii Consiliului Superior al Magistraturii;

e) infracțiunile

săvârșite de judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție, precum și de

procurorii de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție;

f) infracțiunile

săvârșite de mareșali, amirali, generali și chestori;

g) alte cauze

date prin lege în competența sa;

Analizându-se

ordonanța atacată, se constată că prin aceasta s-a dispus neînceperea urmăririi

penale față de intimata SC F.T. SRL, care nu are calitatea prevăzută de art. 29

pct. 1 C. proc. pen. pentru a atrage competența Înaltei Curți.

Or, în raport

cu textele de lege mai sus-menționate, plângerile împotriva ordonanței de

neîncepere a urmăririi penale în speța de față se soluționează la judecătorul

de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza

în primă instanță, în speța de față aceasta fiind judecătoria; văzând și

prevederile art. 30 C. proc. pen., Înalta Curte va trimite plângerea spre

competentă soluționare, la Judecătoria sectorului 6 București, judecătorie în a

cărei circumscripție s-ar fi săvârșit presupusa infracțiune, și unde totodată, își

are domiciliul petenta.

Pentru

considerentele ce precedă, urmează ca plângerea formulată de petenta Z.V.

împotriva rezoluției nr. 4404/D/P/2012 din 19 decembrie 2012 a Parchetului de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T., Serviciul

Teritorial București, să fie trimisă spre competentă soluționare Ia Judecătoria

sectorului 6 București.

Potrivit art.

192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Trmite

plângerea formulată de petenta Z.V. împotriva rezoluției nr. 4404/D/P/2012 din

19 decembrie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, D.I.I.C.O.T., Serviciu Teritorial București, spre competentă soluționare

la Judecătoria sectorului 6 București.

Cheltuielile

judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 11 septembrie 2013.