ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra plângerii de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele; Sub nr. 4404/D/P/2012 a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial București, plângerea formulată de petenta Z.V. prin care s-a solicitat efectuarea de cercetări față de persoane neidentificate ce formează un grup infracțional organizat, specializat în infracțiuni contra patrimoniului. Din cuprinsul plângerii a rezultat că SC F.T. SRL a făcut numitei D.A. (verișoara petentei) o ofertă de contract prin care se angaja să facă demersurile necesare pentru identificarea moștenitorilor numitei M.M. (decedată în California, U.S.A) și identificarea bunurilor rămase în patrimoniul persoanei decedate, contra unei părți, ⅓ din moștenire.

Prin rezoluția nr. 4404/D/P/2012 din 19 decembrie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial București, s-a dispus, în baza art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. neînceperea urmăririi penale față de SC F.T. SRL sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, sub aspectul laturii obiective. Prin rezoluția nr. 21/II-2/2013 din 15 februarie 2013, a procurorului-șef al D.I.I.C.O.T., Serviciul Tritorial București, a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea formulată de petenta Z.V. împotriva rezoluției nr. 4404/D/P/2012 din 19 decembrie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial București, cu motivarea că soluția dispusă este legală și temeinică.

Nemulțumită, petenta Z.V. s-a adresat, în condițiile art. 278 1 C. proc. pen., cu plângere instanței de judecată. La termenul de judecată din 11 septembrie 2013 s-a pus în discuție, din oficiu excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție de a soluționa cauza de față. Examinând excepția invocată, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare; Potrivit art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen., „După respingerea plângerii făcute conform art. 275-art.

278 împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate, pot face plângere în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 și art. 278, la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță”. Potrivit art. 29 pct. 1 C. proc. pen.

Înalta Curte de Casație și Justiție judecă în primă instanță: a) infracțiunile săvârșite de senatori, deputați și europarlamentari; b) infracțiunile săvârșite de membrii Guvernului; c) infracțiunile săvârșite de judecătorii Curții Constituționale; d) infracțiunile săvârșite de membrii Consiliului Superior al Magistraturii; e) infracțiunile săvârșite de judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție, precum și de procurorii de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție; f) infracțiunile săvârșite de mareșali, amirali, generali și chestori; g) alte cauze date prin lege în competența sa; Analizându-se ordonanța atacată, se constată că prin aceasta s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimata SC F.T.

SRL, care nu are calitatea prevăzută de art. 29 pct. 1 C. proc. pen. pentru a atrage competența Înaltei Curți. Or, în raport cu textele de lege mai sus-menționate, plângerile împotriva ordonanței de neîncepere a urmăririi penale în speța de față se soluționează la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță, în speța de față aceasta fiind judecătoria; văzând și prevederile art. 30 C. proc. pen., Înalta Curte va trimite plângerea spre competentă soluționare, la Judecătoria sectorului 6 București, judecătorie în a cărei circumscripție s-ar fi săvârșit presupusa infracțiune, și unde totodată, își are domiciliul petenta. Pentru considerentele ce precedă, urmează ca plângerea formulată de petenta Z.V.

împotriva rezoluției nr. 4404/D/P/2012 din 19 decembrie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial București, să fie trimisă spre competentă soluționare Ia Judecătoria sectorului 6 București. Potrivit art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Trmite plângerea formulată de petenta Z.V. împotriva rezoluției nr. 4404/D/P/2012 din 19 decembrie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T., Serviciu Teritorial București, spre competentă soluționare la Judecătoria sectorului 6 București. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 septembrie 2013.