ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 41/2013

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 77 din data de 12 martie 2012 pronunțată de Tribunalul Prahova, s-au dispus următoarele:

În baza dispozițiilor art. 183 C. pen., infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, faptă din data de 9 iulie 2010, a fost condamnat inculpatul C.C., la pedeapsa de 6 ani închisoare.

S-a dispus aplicarea dispozițiilor art. 71 C. pen. raportat la dispozițiilor art. 64 lit. a) și lit. b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege.

În baza art. 14 raportat la art. 346 C. proc. pen., art. 998 și urm. C. civ. s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de părțile civile G.I. și G.E.

Inculpatul a fost obligat la plata către părțile civile a sumelor de 11.000 RON daune materiale și 30.000 RON daune morale.

S-au respins în rest despăgubirile solicitate, cât și cererea de obligare a inculpatului la plata unei prestații lunare în cuantum de 500 RON.

În baza art. 191 C. proc. pen. inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în cuantum de 700 RON.

Instanța a luat act că părțile civile nu au solicitat cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:

În seara zilei de 9 iulie 2010, numitul G.N. se deplasa cu o bicicletă pe o strada din satul P., comuna B., județul Prahova. Acesta era însoțit de martorul N.I., care, de asemenea, se deplasa cu o bicicletă. În dreptul magazinului „P.A.”, numitul G.N. l-a văzut în zona pe numitul C.C. S-a oprit și a avut o altercație cu acesta. Inculpatul i-a cerut explicații cu privire la motivele pentru care are un astfel de comportament. G.N. s-a îndreptat către sus-numitul și a ridicat bicicleta. În aceste împrejurări numitul C.C. a prins bicicleta și s-a îmbrâncit cu G.N., context în care inculpatul a împins puternic victima, aplicându-i o lovitură de pumn la nivelul feței, care s-a dezechilibrat și a căzut, lovindu-se cu capul de marginea unei gropi din asfalt. Victima agresiunii a rămas în stare de inconștiență, având o leziune vizibilă la nivelul capului. A fost transportată cu o ambulanță la Spitalul Județean de Urgență Ploiești, unde i-a fost stabilit diagnosticul: TCC grav, hematom subdural FTP, stâng, fractura TP stâng, coma CGS grad III. Ulterior, numitul G.N. a fost transferat la Spitalul „B.A.” București unde a fost operat, în dimineața zilei de 10 iulie 2010 survenind decesul acestuia.

Din raportul medico-legal de autopsie din 2010 eliberat de Institutul Național de Medicină Legală M.M., din municipiul București, a rezultat că moartea numitului G.N. „a fost violentă” și s-a produs prin hemoragie meningo-cerebrală, consecința unui TCC cu fractură multieschiloasă de boltă craniană parieto-temporal stângă cu iradieri multiple la baza craniului și hematom subdural de emisfer cerebral drept operat”. Din același raport medico-legal a rezultat că „leziunile traumatice tanato-generatoare precum și celelalte leziuni traumatice constatate le necropsie: plăgi contuze buză superioară și mucoasă jugală stângă și echimoze ambe coate posterior s-au putut produce în același context traumatic prin lovire cu corp dur, posibil cu pumnul (leziunile traumatice ale buzelor) și de plan dur (leziunile traumatice cranio-cerebrale cu impact parietal stânga și cele din regiunea coatelor).

Această situație de fapt s-a reținut urmare analizării materialului probator administrat în cauză, atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de cercetare judecătorească, respectiv din: procese-verbale de cercetare la fața locului și planșa foto, raportul medico-legal de autopsie din 2010 eliberat de Institutul Național de Medicină Legală M.M. din București, declarațiile martorilor O.C.A., S.L.V., C.D., B.C.R., I.O.A., N.I., S.F.C., G.C., G.D.A., R.I., R.G., declarație părților civile toate coroborate și cu declarațiile inculpatului, totodată fiind audiat în circumstanțiere martorul I.N.M.

În ceea ce privește latura civilă au fost administrate proba cu înscrisuri, cât și testimonială cu martorul C.I., care s-a ocupat de înmormântarea victimei.

Așadar, instanța a reținut că, în drept, fapta inculpatului C.C. care, în seara zilei de 9 iulie 2010, în jurul orei 21:00, în urma unor discuții contradictorii pe care le-a avut cu numitul G.N. pe str. P.B. din satul P., comuna B., județul Prahova, s-a îmbrâncit cu acesta, context în care i-a aplicat o lovitură, probabil cu pumnul, la nivelul feței, împrejurare în care victima s-a dezechilibrat și a căzut, lovindu-se cu capul de partea carosabilă, fiindu-i produsă o leziune gravă care a condus la deces, survenit în dimineața zilei de 10 iulie 2010, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzute de art. 183 C. pen.

Cu privire la acțiunea civilă, s-a constatat că aceasta este întemeiată în parte, acordându-se părților civile sumele de 11.000 RON daune materiale și 30.000 RON daune morale.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, părțile civile G.E., G.I. și inculpatul C.C.

Parchetul a criticat netemeinicia pedepsei aplicate inculpatului, prea mică în raport cu circumstanțele sale personale, omisiunea obligării inculpatului la plata cheltuielilor de spitalizare către unitățile sanitare ce s-au constituit părți civile în cauză, precum și stabilirea greșită a cuantumului cheltuielilor de judecată inferior celui stabilit la urmărirea penală.

Inculpatul a solicitat, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât i s-a încălcat dreptul la un proces echitabil și, în subsidiar, schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte în infracțiunea de ucidere din culpă, decesul victimei producându-se fără ca între aceasta și inculpat să fi existat vreun contact fizic.

Părțile civile au solicitat acordarea despăgubirilor în cuantumul pretins prin cererea de constituire de parte civilă inclusiv obligarea inculpatului la prestație periodică în favoarea părții civile G.E.

Instanța de apel a apreciat ca nefondate apelurile declarate de inculpat și părțile civile și ca întemeiat doar apelul declarat de parchet.

Sub aspectul criticilor formulate de inculpat s-a reținut că, deși inculpatul a negat lovirea victimei peste față, gest ce a avut drept consecință dezechilibrarea acesteia și, în final, lovirea cu capul de marginea unei gropi din asfalt, acest aspect rezultă din declarațiile martorilor și constatările raportului medico-legal de autopsie.

Prin urmare, fapta inculpatului care, aplicând victimei un pumn în zona feței, a determinat căderea și lovirea victimei cu capul de marginea gropii din asfalt și, în cele din urmă, decesul acesteia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, iar nu pe cele ale infracțiunii de ucidere din culpă, așa cum pretinde inculpatul.

Spre deosebire de uciderea din culpă, în cazul căreia culpa privește atât lovirea victimei cât și rezultatul letal produs, în privința infracțiunii prevăzute de art. 183 C. pen. numai rezultatul letal, mai grav decât cel urmărit sau acceptat se produce din culpă, lovirea fiind cu intenție, cum este și cazul în speță.

Nici critica inculpatului, potrivit căreia i s-ar fi încălcat dreptul la un proces echitabil prin aceea că prima instanță nu a pus în discuție cererea sa de schimbare a încadrării juridice a faptei nu a fost reținută.

Curtea de apel a constatat că solicitarea inculpatului de schimbare a încadrării juridice a faptei în infracțiunea prevăzută de art. 178 C. pen. a fost pusă în discuția părților, reprezentantul Ministerului Public și părțile s-au pronunțat asupra acesteia, iar inculpatul și-a făcut toate apărările necesare în raport de noua încadrare solicitată.

Referitor la apelurile declarate de părțile civile s-a reținut că acestea nu sunt fondate, pretențiile solicitate fiind acordate integral sub aspectul despăgubirilor materiale, iar daunele morale au fost corect evaluate. Cât privește prestația periodică solicitată de partea civilă G.E., s-a apreciat că nu sunt întrunite condițiile pentru acordarea acesteia.

Instanța de apel a apreciat ca întemeiate criticile formulate de parchet.

S-a reținut că pedeapsa aplicată inculpatului nu corespunde gravității faptei și circumstanțelor personale ale inculpatului, care perseverează în săvârșirea unor fapte penale cu violență.

S-a mai constatat că instanța a omis să se pronunțe asupra solicitărilor unităților spitalicești care s-au constituit părți civile în cauză, conform art. 313 din Legea nr. 95/1996, art. 14, art. 15 și art. 346 C. proc. pen., iar cheltuielile judiciare din faza de urmărire penală, de 1.000 RON, nu au fost adăugate celor stabilite pentru judecata în fond.

Pentru aceste argumente, Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia nr. 93 din 13 iunie 2012, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova împotriva sentinței penale nr. 77 din data de 12 martie 2012 pronunțate de Tribunalul Prahova.

A desființat în parte, în latură penală și civilă, sentința atacată și, pronunțând o nouă hotărâre:

A majorat pedeapsa aplicată inculpatului C.C., în prezent aflat în stare de deținere în Penitenciarul Mărgineni, pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., de la 6 ani închisoare la 8 ani închisoare.

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998-art. 999 C. civ. și art. 313 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 a obligat inculpatul să plătească părților civile Spitalul Județean de Urgentă Ploiești suma de 349,69 RON plus dobânda legală aferentă până la data achitării integrale a debitului, Spitalul de Urgență B.A.e suma de 3.470,70 RON plus dobânda legală aferentă până la data achitării integrale a debitului și Serviciul Județean de Ambulanță Prahova suma de 480,25 RON plus dobânda legală aferentă până la data achitării integrale a debitului, cu titlu de despăgubiri civile.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței atacate în măsura în care nu contravin prezentei hotărâri.

A respins, ca nefondate, apelurile declarate părțile civile G.I. și G.E. și de inculpatul C.C., împotriva aceleiași sentințe penale.

A luat act că inculpatul C.C. este arestat în altă cauză.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat părțile civile la câte 100 RON cheltuieli judiciare către stat, iar pe inculpatul C.C. la 1.100 RON.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpatul C.C. și părțile civile G.E. și G.I.

Inculpatul, conform precizărilor apărătorului ales al acestuia, făcute cu prilejul dezbaterilor, care a arătat că nu înțelege să mai susțină motivele de recurs formulate în scris, a solicitat, în cadrul cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., aplicarea art. 320

1

C. proc. pen. și reducerea cuantumului pedepsei.

Părțile civile au susținut că în mod greșit nu li s-au acordat daunele morale în cuantumul solicitat și, de asemenea, greșit a fost respinsă solicitarea părții civile G.E. de obligarea inculpatului la plata unei prestații periodice în favoarea acesteia.

Recursurile sunt neîntemeiate.

Înalta Curte, analizând decizia penală recurată, atât prin prisma criticilor formulate ale recurentei, cât și conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., apreciază că aceasta este legală și temeinică.

Cu referire la recursul declarat de inculpat, Înalta Curte constată că solicitarea acestuia de judecare în procedura simplificată, prevăzută de art. 320

1

C. proc. pen., formulată direct în recurs, nu poate fi primită, în condițiile în care judecata cauzei în fond a început după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, primul termen de judecată la tribunal fiind fixat la data de 26 mai 2011.

Nici critica privind cuantumul pedepsei nu este întemeiată, Înalta Curte apreciind că, în mod corect, în apel s-a reevaluat pedeapsa aplicată de prima instanță, în raport de gravitatea faptei comise, consecințele acesteia (decesul victimei), dar și de circumstanțele personale ale inculpatului care a manifestat o perseverență infracțională în comiterea faptelor de violență, acesta fiind în prezent în executarea unei pedepse privative de libertate de 6 ani și 6 luni închisoare aplicate, printre altele pentru săvârșirea unei infracțiuni de tâlhărie.

Înalta Curte apreciază, de asemenea, că nici recursurile declarate de părțile civile nu sunt fondate.

Critica acestora privind cuantumul daunelor morale este o chestiune de apreciere, ce nu poate fi cenzurată de instanța de recurs în cadrul niciunuia din cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de art. 385

9

C. proc. pen. și care devoluează, în principal în drept.

Solicitarea părții civile G.E. de obligare a inculpatului la plata unei prestații periodice ar putea fi examinată în cadrul cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen., dar nu este fondată, atât instanța de fond cât și cea de apel reținând corect că nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru acordarea acestei prestații.

S-a reținut, din probele administrate, că victima, deși locuia cu părinții săi, o ajuta benevol pe mama sa, între cei doi neexistând un raport de întreținere direct, partea civilă beneficiind de sprijinul celorlalți trei copii ai săi și al soțului său, partea civilă G.I.

Conform art. 524 C. civ., are drept la întreținere numai cel care se află în nevoie, neputându-se întreține, din muncă sau din bunurile sale, situație în care partea civilă G.E. nu a dovedit că s-ar fi aflat în raport cu fiul său, victima în cauză.

Pentru considerentele mai sus expuse, Înalta Curte în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpat și părțile civile, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

Onorariul parțial cuvenit avocatului desemnat din oficiu pentru inculpat se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de părțile civile G.E., G.I. și de inculpatul C.C. împotriva deciziei penale nr. 93 din 13 iunie 2012 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Constată că inculpatul este arestat în altă cauză.

Obligă recurentele părți civile la plata sumei de câte 50 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 350 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 9 ianuarie 2013.