ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 374/2014

Deliberând asupra recursului penal de față, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 325 din data de 23 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, a fost respinsă - ca inadmisibilă - cererea de revizuire a Sentinței penale nr. 849/F din 24 iulie 2006, pronunțată de către Tribunalul București, secția a II-a penală, formulată de condamnatul S.A., cu obligarea acestuia la 200 RON, cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, prin cererea sa, revizuentul S.A. a solicitat revizuirea Sentinței penale nr. 849 din 24 iulie 2006, pronunțată de către Tribunalul București, secția a II-a penală, cu motivarea că după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare a descoperit elemente noi în ceea ce privește probatoriul avut în vedere la pronunțarea acesteia.

Potrivit art. 394 C. proc. pen.: "Revizuirea poate fi cerută când: a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei; b) un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere; c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals; d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere; e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia." Cazul de la lit. a) constituie motiv de revizuire, dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare.

Cazurile de la lit. b), c) și d) constituie motive de revizuire, dacă au dus la darea unei hotărâri nelegale sau netemeinice. Prin prisma dispozițiilor art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., tribunalul a reținut că admisibilitatea cererii de revizuire este posibilă când împrejurările noi invocate de revizuent ar duce la achitarea sa pentru fapta pentru care a fost condamnat. Cazurile de la lit. b) și c) constituie motive de revizuire, dacă au dus la darea unei hotărâri nelegale sau netemeinice. Or, motivele invocate de revizuent nu se încadrează în niciunul din cazurile de revizuire prevăzute de lege și nu vizează netemeinicia sau nelegalitatea hotărârii de condamnare. Modul în care instanțele de judecată au valorificat materialul probatoriu nu poate fi analizat pe calea revizuirii, întrucât criticile invocate de revizuent trebuiau și puteau fi valorificate pe calea apelului sau recursului.

Or, nereținerea sau neinvocarea acestor critici în căile ordinare de atac nu poate duce la repunerea lor în discuție în calea de atac a revizuirii, întrucât dispozițiile legale privind calea de atac a revizuirii nu prevăd o asemenea posibilitate. Tribunalul a mai reținut că ceea ce dorește revizuentul, respectiv readministrarea și reexaminarea probatoriului avut în vedere la pronunțarea hotărârii de condamnare, constituie o împrejurare ce nu poate fi valorificată pe calea revizuirii, singurele probe admisibile pentru schimbarea unei hotărâri de condamnare fiind cele noi, necunoscute judecătorului și despre care nu existau date la dosarul cauzei. De altfel, așa cum se reține și prin referatul procurorului, probele invocate au fost cunoscute de judecători ca făcând parte integrantă din materialul probator administrat în cauză.

Împotriva acestei sentințe, în termenul legal, a declarat apel revizuentul condamnat S.A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Prin Decizia penală nr. 169 din 19 iunie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, s-a respins ca nefondat apelul formulat de revizuentul condamnat S.A., împotriva Sentinței penale nr. 325 din 23 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală. A fost obligat apelantul revizuent la plata cheltuielilor judiciare către stat. Curtea a apreciat că apelul este nefondat. S-a arătat că prima instanță a constatat - în mod corect - că pe calea de atac a revizuirii petentul încearcă să obțină o reanalizare a materialului probator administrat în cauză, element incompatibil cu această cale de retractare.

Revizuentul nu face dovada apariției unor împrejurări noi de care să nu fi avut cunoștință judecătorul la momentul pronunțării soluției de condamnare, astfel încât cererea de revizuire a fost corect respinsă. Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuentul condamnat, solicitând admiterea cererii de revizuire a hotărârii de condamnare întrucât aceasta s-a bazat pe declarațiile unor martori mincinoși, care în prezent sunt cercetați pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă. Recursul declarat este nefondat. Potrivit dispozițiilor art. 393 și art. 394 C. proc. pen., revizuirea este o cale extraordinară de atac, prin folosirea căreia se pot înlătura erorile judiciare cu privire la faptele reținute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, datorită necunoașterii de către instanțe a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu legea și adevărul judiciar.

Din aceleași dispoziții rezultă că revizuirea are rolul de a atrage anularea hotărârii în care judecata s-a bazat pe o eroare de fapt și poate privi exclusiv hotărârile determinate de art. 393 C. proc. pen. și numai pentru cazurile înscrise în art. 394 C. proc. pen., singurele apte a provoca o reexaminare în fapt a cauzei penale. Cazul de revizuire prevăzut de art. 394 lit. b) C. proc. pen., invocat de revizuentul S.A. în calea de atac a recursului, este incident atunci când "un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere." Potrivit textului de lege menționat, este justificată atacarea cu revizuire a unei hotărâri penale definitive care s-a întemeiat pe declarațiile unor martori mincinoși.

Pentru a fi admisibil cazul de revizuire prevăzut în art. 394 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. este necesară îndeplinirea unor condiții, respectiv săvârșirea de către un martor, expert sau interpret a infracțiunii de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere; mărturia mincinoasă să fi dus la pronunțarea unei hotărâri nelegale sau netemeinice, iar declarațiile mincinoase să fi fost dovedite anterior, prin hotărâre judecătorească sau prin ordonanță a procurorului. În cauza de față, revizuentul a susținut că nu este vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost condamnat, iar hotărârea de condamnare a avut la bază declarațiile unor martori care, în prezent sunt cercetați pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă.

Din materialul probator aflat la dosar rezultă că existența faptei și a vinovăției revizuentului au fost constatate de instanțele care au judecat fondul cauzei, iar condamnarea acestuia s-a dispus coroborându-se întregul material probator administrat în cauză. Mai rezultă de asemenea că recurentul revizuent nu a făcut dovada că hotărârea de condamnare s-a bazat pe declarațiile mincinoase ale unor martori prin existența unei hotărâri judecătorești de condamnare pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă a acestora. Se constată deci că în speță nu este incident cazul de revizuire prev. de art. 394 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., întrucât nu s-a făcut dovada săvârșirii infracțiunii de mărturie mincinoasă de către vreun martor în cauza a cărei revizuire se cere și așa cum a constatat și instanța de apel, nu s-au descoperit fapte sau împrejurări noi care să nu fi fost cunoscute de instanță la pronunțarea hotărârii de condamnare.

Așa fiind, Înalta Curte constată că decizia pronunțată de instanța de apel este legală și temeinică, iar recursul declarat de revizuent este nefondat, urmând a fi respins în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul revizuent la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul S.A. împotriva Deciziei penale nr. 169 din 19 iunie 2013, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 400 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi, 30 ianuarie 2014. Procesat de GGC - AZ