ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2270/2013

Asupra recursului de față ; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea adresată Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj, condamnatul I.C.D., deținut în Penitenciarul de Maximă Siguranță Craiova a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 275 din 29 octombrie 2009 a Tribunalului Gorj, definitivă prin decizia penală nr. 1939 din 12 mai 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. În motivarea cererii a arătat că nu se face vinovat de vreo infracțiune având ca părți vătămate pe numitele L.C.R. și T.I., întrucât în perioada în care L.C.R. a sesizat că a fost transportată și cazată în Grecia în scopul exploatării sexuale, el se afla împreună cu concubina sa R.T. în Serbia, iar instanța de judecată, în mod neîntemeiat, l-a obligat la daune morale față de cea de-a doua parte vătămată, fără ca aceasta să fi fost audiată vreodată.

În drept, a invocat dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., arătând că va face dovada netemeiniciei hotărârii de condamnare prin pașaportul individual. Făcând verificări D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Gorj a întocmit concluzii de respingere, revizuientul nefăcând dovada unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la data judecății. Prin sentința penală nr. 51 din 7 martie 2012, Tribunalul Gorj a respins cererea revizuientului condamnat și l-a obligat la cheltuieli judiciare către stat. Prin decizia penală nr. 165 din 14 mai 2012 Curtea de Apel Craiova a admis apelul declarat de petentul revizuient, a desființat sentința și a trimis cauza pentru rejudecare la instanța de fond.

În considerentele deciziei s-a reținut, în esență, că instanța de fond a pronunțat sentința penală nr. 51 din 7 martie 2012 cu încălcarea dispozițiilor art. 460 alin. (1) C. proc. pen. care prevăd în mod expres că, în cazul situațiilor din speță, președintele dispune citarea părților interesate și ia măsuri pentru desemnarea unui apărător din oficiu, în cazurile prevăzute de art. 171 C. proc. pen. S-a reținut, totodată, că în cauză asistența juridică este obligatorie, potrivit art. 171 alin. (2) C. proc. pen., iar sentința pronunțată este afectată de nulitatea absolută prevăzută de art. 197 alin. (2) C. proc. pen. După reînregistrarea cauzei la Tribunalul Gorj, această instanță a pronunțat sentința penală nr. 176 din 29 august 2012 prin care a fost respinsă cererea de revizuire formulată de petent, ca inadmisibilă.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele: Prin sentința penală nr. 275 din 29 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Gorj, revizuientul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 10 ani și 6 luni închisoare și 3 ani pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor civile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. Hotărârea instanței de fond a rămas definitivă prin respingerea apelului și a recursului, ca nefondată. S-a reținut că, în perioada 2003-2007, revizuientul împreună cu condamnatele R.T., M.R., C.M., S.G. și P.M., inițiind și constituind un grup infracțional, a comis infracțiuni de trafic de persoane, proxenetism și prostituție, recrutând, transportând și găzduind minore și tinere în vederea prostituției în țară și străinătate, profitând de imposibilitatea acestora de a se apăra.

Referitor la minora L.C.R. instanțele au reținut că, la îndemnul revizuientului și a condamnatei R.T., profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra, au determinat-o, asigurându-i transport și cazare, atât în Rovinari, cât și în Grecia, în anul 2007, să întrețină relații sexuale cu diverși bărbați, în schimbul unor sume de bani.

În atare situație, probatoriul constând în împrejurarea că revizuientul în perioada stabilită a comis infracțiunile ce au ca parte vătămată pe numita L.C.R., în sensul că se afla în Serbia, și nu pe teritoriul Greciei, s-a reținut că nu poate face dovada nevinovăției sale, în condițiile în care inculpatul a arătat că a fost pe teritoriul Greciei în anii 2003-2004, iar instanțele au reținut că partea vătămată a fost transportată și cazată în Grecia în scop de exploatare sexuală, în anul 2007. Mai mult, situația intrărilor și ieșirilor din țară și tranzitarea mai multor state de către inculpat s-a reținut că reies din probele administrate în cursul urmăririi penale, când inculpatul avea posibilitatea să prezinte și pașaportul, iar faptul că acest act nu conține vize pentru Grecia nu exclude posibilitatea inculpatului de a fi pătruns fraudulos în acea țară.

Cea de-a doua împrejurare invocată de inculpat, care în viziunea sa, ar schimba radical soluția, s-a reținut că nu are suport real, partea vătămată T.I. fiind audiată în cauză și stabilindu-se că cele susținute de ea corespund adevărului. De altfel, prin hotărârea de condamnare, inculpatul nu a fost obligat la daune morale față de aceasta. S-a reținut că infracțiunile au fost comise în condițiile art. 41-art. 42 C. pen., ceea ce exclude revizuirea unor acte materiale continuate, în sensul art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., cunoscut fiind că o asemenea revizuire ar determina stabilirea unei vinovății mai mici și, implicit, o redozare a pedepsei, și nu o soluție diametral opusă, așa cum cer dispozițiile alin. (2) ale art. 394 C. proc.

pen. Față de cele arătate, având în vedere că motivele invocate de revizuient nu se constituie în împrejurări noi, în sensul legii, s-a respins cererea de revizuire ca inadmisibilă. De asemenea, a fost respins ca nefondat apelul revizuientului împotriva acestei sentințe, reținându-se că motivele invocate de inculpat nu se încadrează în temeiurile legale pentru admiterea unei astfel de cerere. Împotriva deciziei penale nr. 62 din 27 februarie 2013 a Curții de Apel Craiova, în termen legal, a declarat recurs revizuientul, de această dată invocând mărturii mincinoase, ale unor martori, fără a prezenta vreo dovadă. Recursul este nefondat. Examinând recursul declarat prin prisma dispozițiilor legale Înalta Curte constată că este nefondat pentru următoarele considerente: Potrivit art. 394 alin. (1) C. proc.

pen., revizuirea poate fi cerută când: a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei; b) un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere; c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals; d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere; e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia. În prezenta cauză, pe calea revizuirii, condamnatul a solicitat rejudecarea cauzei instanța urmând a reaprecia probelor deja administrate.

Verificând cererea de revizuire, prima instanță a apreciat că motivele invocate de revizuent nu reprezintă fapte sau împrejurări necunoscute instanței și care afectează temeinicia hotărârii atacate, în sensul la care se referă legiuitorul în art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. Din analiza textului legal menționat rezultă că temeiul revizuirii nu se referă la probe noi prezentate instanței în această procedură, revizuirea nefiind o cale ordinară de atac în care s-ar putea continua probațiunea. Dimpotrivă, în calea extraordinară de atac a revizuirii, ceea ce pare a fi nouă este fapta probatorie și nu mijlocul nou de probă prin care s-ar putea face dovada existenței unei fapte probatorii necunoscută de instanță la momentul judecății.

Susținerea revizuientului că în perioada anilor 2003-2004 în sensul că nu s-a aflat pe teritoriul Greciei așa cum afirmă partea vătămată L.C.R., aspect ce poate fi dovedit cu pașaportul individual din care rezultă că se afla în Serbia nu poate fi încadrată în cazul de revizuire prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. întrucât prin hotărârea de condamnare s-a reținut în sarcina revizuientului cu privire la partea vătămată că a fost transportată în Grecia în anul 2007 și nu în perioada 2003-2004 la care face referire revizuientul. Cu privire la faptul că nu ar fi comis infracțiunile reținute în sarcina sa deoarece în perioada în care se susține că le-ar fi comis se afla la muncă pe teritoriul Serbiei, acestea au mai fost invocate în cuprinsul motivelor de apel din Dosarul Curții de Apel Craiova nr. 4430/95/2010.

Așa cum rezultă din întreg parcursul dosarului, revizuientul a introdus o cerere de revizuire inadmisibilă, corect respinsă de prima instanță, soluție menținută în apel și care va trebui menținută și de această instanță, prin respingerea, ca nefondat a recursului revizuientului, declarat împotriva deciziei pronunțate în apel. Văzând și reglementarea plății cheltuielilor judiciare către stat;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul condamnat I.C.D. împotriva deciziei penale nr. 62 din 27 februarie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul revizuient la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 26 iunie 2013.