ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2270/2013

Asupra recursului de față

;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată Parchetului de pe lângă

Tribunalul Gorj, condamnatul I.C.D., deținut în Penitenciarul de Maximă Siguranță

Craiova a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 275 din 29 octombrie 2009 a

Tribunalului Gorj, definitivă prin decizia penală nr. 1939 din 12 mai 2011 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție.

În motivarea cererii a

arătat că nu se face vinovat de vreo infracțiune având ca părți vătămate pe numitele

L.C.R. și T.I., întrucât în perioada în care L.C.R. a sesizat că a fost transportată

și cazată în Grecia în scopul exploatării sexuale, el se afla împreună cu concubina

sa R.T. în Serbia, iar instanța de judecată, în mod neîntemeiat, l-a obligat la

daune morale față de cea de-a doua parte vătămată, fără ca aceasta să fi fost audiată

vreodată.

În drept, a invocat dispozițiile

art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., arătând că va face dovada netemeiniciei

hotărârii de condamnare prin pașaportul individual.

Făcând verificări D.I.I.C.O.T.,

Biroul Teritorial Gorj a întocmit concluzii de respingere, revizuientul nefăcând

dovada unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la data judecății.

Prin sentința penală

nr. 51 din 7 martie 2012, Tribunalul Gorj a respins cererea revizuientului condamnat

și l-a obligat la cheltuieli judiciare către stat.

Prin decizia penală

nr. 165 din 14 mai 2012 Curtea de Apel Craiova a admis apelul declarat de petentul

revizuient, a desființat sentința și a trimis cauza pentru rejudecare la instanța

de fond. În considerentele deciziei s-a reținut, în esență, că instanța de fond

a pronunțat sentința penală nr. 51 din 7 martie 2012 cu încălcarea dispozițiilor

art. 460 alin. (1) C. proc. pen. care prevăd în mod expres că, în cazul situațiilor

din speță, președintele dispune citarea părților interesate și ia măsuri pentru

desemnarea unui apărător din oficiu, în cazurile prevăzute de art. 171 C. proc.

pen. S-a reținut, totodată, că în cauză asistența juridică este obligatorie, potrivit

art. 171 alin. (2) C. proc. pen., iar sentința pronunțată este afectată de nulitatea

absolută prevăzută de art. 197 alin. (2) C. proc. pen.

După reînregistrarea cauzei

la Tribunalul Gorj, această instanță a pronunțat sentința penală nr. 176 din 29

august 2012 prin care a fost respinsă cererea de revizuire formulată de petent,

ca inadmisibilă.

Pentru a pronunța această

sentință, prima instanță a reținut următoarele:

Prin sentința penală

nr. 275 din 29 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Gorj, revizuientul a fost

condamnat la pedeapsa rezultantă de 10 ani și 6 luni închisoare și 3 ani pedeapsa

complementară constând în interzicerea drepturilor civile prevăzute de art. 64

alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Hotărârea instanței de

fond a rămas definitivă prin respingerea apelului și a recursului, ca nefondată.

S-a reținut că, în perioada

2003-2007, revizuientul împreună cu condamnatele R.T., M.R., C.M., S.G. și P.M.,

inițiind și constituind un grup infracțional, a comis infracțiuni de trafic de persoane,

proxenetism și prostituție, recrutând, transportând și găzduind minore și tinere

în vederea prostituției în țară și străinătate, profitând de imposibilitatea acestora

de a se apăra.

Referitor la minora L.C.R.

instanțele au reținut că, la îndemnul revizuientului și a condamnatei R.T., profitând

de imposibilitatea acesteia de a se apăra, au determinat-o, asigurându-i transport

și cazare, atât în Rovinari, cât și în Grecia, în anul 2007, să întrețină relații

sexuale cu diverși bărbați, în schimbul unor sume de bani.

În atare situație, probatoriul

constând în împrejurarea că revizuientul în perioada stabilită a comis infracțiunile

ce au ca parte vătămată pe numita L.C.R., în sensul că se afla în Serbia, și nu

pe teritoriul Greciei, s-a reținut că nu poate face dovada nevinovăției sale, în

condițiile în care inculpatul a arătat că a fost pe teritoriul Greciei în anii 2003-2004,

iar instanțele au reținut că partea vătămată a fost transportată și cazată în Grecia

în scop de exploatare sexuală, în anul 2007.

Mai mult, situația intrărilor

și ieșirilor din țară și tranzitarea mai multor state de către inculpat s-a reținut

că reies din probele administrate în cursul urmăririi penale, când inculpatul avea

posibilitatea să prezinte și pașaportul, iar faptul că acest act nu conține vize

pentru Grecia nu exclude posibilitatea inculpatului de a fi pătruns fraudulos în

acea țară.

Cea de-a doua împrejurare

invocată de inculpat, care în viziunea sa, ar schimba radical soluția, s-a reținut

că nu are suport real, partea vătămată T.I. fiind audiată în cauză și stabilindu-se

că cele susținute de ea corespund adevărului. De altfel, prin hotărârea de condamnare,

inculpatul nu a fost obligat la daune morale față de aceasta.

S-a reținut că infracțiunile

au fost comise în condițiile art. 41-art. 42 C. pen., ceea ce exclude revizuirea

unor acte materiale continuate, în sensul art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.,

cunoscut fiind că o asemenea revizuire ar determina stabilirea unei vinovății mai

mici și, implicit, o redozare a pedepsei, și nu o soluție diametral opusă, așa cum

cer dispozițiile alin. (2) ale art. 394 C. proc. pen.

Față de cele arătate,

având în vedere că motivele invocate de revizuient nu se constituie în împrejurări

noi, în sensul legii, s-a respins cererea de revizuire ca inadmisibilă.

De asemenea, a fost respins

ca nefondat apelul revizuientului împotriva acestei sentințe, reținându-se că motivele

invocate de inculpat nu se încadrează în temeiurile legale pentru admiterea unei

astfel de cerere.

Împotriva deciziei penale

nr. 62 din 27 februarie 2013 a Curții de Apel Craiova, în termen legal, a declarat

recurs revizuientul, de această dată invocând mărturii mincinoase, ale unor martori,

fără a prezenta vreo dovadă.

Recursul este nefondat.

Examinând recursul declarat

prin prisma dispozițiilor legale Înalta Curte constată că este nefondat pentru următoarele

considerente:

Potrivit art. 394

alin. (1) C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută când:

a) s-au descoperit fapte

sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei;

b) un martor, un expert

sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei

revizuire se cere;

c) un înscris care a servit

ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;

d) un membru al completului

de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a

comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere;

e) când două sau mai multe

hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.

În prezenta cauză, pe

calea revizuirii, condamnatul a solicitat rejudecarea cauzei instanța urmând a reaprecia

probelor deja administrate.

Verificând cererea de

revizuire, prima instanță a apreciat că motivele invocate de revizuent nu reprezintă

fapte sau împrejurări necunoscute instanței și care afectează temeinicia hotărârii

atacate, în sensul la care se referă legiuitorul în art. 394 alin. (1) lit. a) C.

proc. pen.

Din analiza textului legal

menționat rezultă că temeiul revizuirii nu se referă la probe noi prezentate instanței

în această procedură, revizuirea nefiind o cale ordinară de atac în care s-ar putea

continua probațiunea.

Dimpotrivă, în calea extraordinară

de atac a revizuirii, ceea ce pare a fi nouă este fapta probatorie și nu mijlocul

nou de probă prin care s-ar putea face dovada existenței unei fapte probatorii necunoscută

de instanță la momentul judecății.

Susținerea revizuientului

că în perioada anilor 2003-2004 în sensul că nu s-a aflat pe teritoriul Greciei

așa cum afirmă partea vătămată L.C.R., aspect ce poate fi dovedit cu pașaportul

individual din care rezultă că se afla în Serbia nu poate fi încadrată în cazul

de revizuire prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. întrucât prin

hotărârea de condamnare s-a reținut în sarcina revizuientului cu privire la partea

vătămată că a fost transportată în Grecia în anul 2007 și nu în perioada 2003-2004

la care face referire revizuientul.

Cu privire la faptul că

nu ar fi comis infracțiunile reținute în sarcina sa deoarece în perioada în care

se susține că le-ar fi comis se afla la muncă pe teritoriul Serbiei, acestea au

mai fost invocate în cuprinsul motivelor de apel din Dosarul Curții de Apel Craiova

nr. 4430/95/2010.

Așa cum rezultă din întreg

parcursul dosarului, revizuientul a introdus o cerere de revizuire inadmisibilă,

corect respinsă de prima instanță, soluție menținută în apel și care va trebui menținută

și de această instanță, prin respingerea, ca nefondat a recursului revizuientului,

declarat împotriva deciziei pronunțate în apel.

Văzând și reglementarea

plății cheltuielilor judiciare către stat;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de revizuientul condamnat I.C.D. împotriva deciziei penale

nr. 62 din 27 februarie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru

cauze cu minori.

Obligă recurentul revizuient

la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință

publică, azi 26 iunie 2013.