ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1248/2013

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 157 de la 04 iulie 2012, pronunțată de Tribunalul Gorj în Dosarul cu nr. 7556/95/2012, s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de condamnatul R.A.I., prin care a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 131 din 02 iunie 2010 pronunțată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. 7835/95/2009; a fost obligat revizuentul la 50 lei cheltuieli judiciare statului.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin cererea formulată de petentul R.A.I., s-a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 131 din 02 iunie 2010 pronunțată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. 7835/95/2009, motivându-se că în cursul cercetării judecătorești și în căile de atac, a achitat prejudiciile produse în patrimoniul părților civile, dar aceste

împrejurări care atestă că nu a avut intenția să înșele părțile civile, lipsind latura

subiectivă a infracțiunii, nu au fost cunoscute de instanțele ierarhic superioare, care trebuiau oricum să țină cont de această condiție la individualizarea pedepsei, atât în ceea ce privește cuantumul cât și modalitatea de executare. în drept, revizuientul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma celor susținute de petent în cererea de revizuire, instanța de fond a reținut că prin sentința penală nr. 131 din 02 iunie 2010 pronunțată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. 7835/95/2009, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1549 din 14 mai 2012 a Înaltei Curții de Casație și Justiție, petentul R.A.I. a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor civile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen. Raportat la cauza de față, s-a arătat de prima instanță, că este exclus ca într-o cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. să se verifice latura subiectivă a unei infracțiuni, invocându-se ca împrejurare nouă faptul că inculpatul a achitat prejudiciile produse în patrimoniul părților civile sau să se procedeze la o reapreciere a probatoriului administrat pentru o nouă individualizare a

pedepsei, instanța de fond precizând că aceste aspecte puteau fi invocate în fața

instanțelor de control judiciar și, oricum, nu pot conduce la o soluție diametral opusă (în cazul în speță de achitare), pentru a ne afla în prezența cazului de revizuire prevăzut în dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termenul prevăzut de

lege, revizuientul R.A.I.,

arătând că în cauză există fapte noi, necunoscute de instanțele care au soluționat cauza pe fond și anume că revizuientul a dovedit că a achitat o parte din prejudiciul cauzat prin săvârșirea infracțiunii, iar înscrisul depus la dosar la acest termen de judecată face dovada achitării în plus a unei sume din prejudiciu. A solicitat astfel admiterea apelului, desființarea hotărârii primei instanțe și, pe fond, admiterea cererii de revizuire astfel cum a fost formulată.

Prin decizia penală nr. 311 din 19 octombrie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a respins, ca nefondat, apelul revizuentului R.A.I. împotriva sentinței penale nr. 157 din 04 iulie 2012, pronunțată de Tribunalul Gorj în Dosarul cu nr. 7556/95/2012.

A fost obligat revizuientul la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Revizuentul a fost condamnat definitiv la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată, constând în inducerea în eroare a 11 societăți comerciale și determinarea acestora să-i livreze mărfuri pentru care apelantul a emis file cec fără acoperire, în perioada mai-august 2008. Faptul nou, necunoscut de instanță și pe care se întemeiază cererea de revizuire ar fi constat în acoperirea prejudiciului cauzat unora dintre părțile vătămate constituite părți civile atât în cursul cercetării judecătorești și în căile de atac declarate cât și după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare. In mod corect prima instanță, analizând cererea de revizuire a reținut că împrejurarea invocată de apelant nu se circumscrie cazului de revizuire prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., în sensul că nu reprezintă o împrejurare care, dacă ar fi fost cunoscută de instanță la soluționarea cauzei, ar fi fost aptă să ducă la o soluție de achitare a inculpatului, ci reprezintă o executare voluntară a laturii civile a hotărârii de condamnare. Intenția apelantului revizuent de a înșela părțile vătămate a fost analizată de instanța de fond la momentul comiterii infracțiunii, mai 2008 - august 2008 și nu este înlăturată de executarea în parte a obligațiilor civile stabilite de aceasta în sarcina apelantului odată cu condamnarea sa penală.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuientul R.A.I. pentru motivele expuse oral în ședință publică și redate în partea introductivă.

Înalta Curte, analizând hotărârea din perspectiva motivelor invocate și a cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen., apreciază calea de atac ca fiind nefondată pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 394 C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută când:

a)

s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei;

b)

un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere;

c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;

d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere;

e)

când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.

Referitor la cazul de revizuire prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., invocat de petent, se constată că faptele sau împrejurările ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei se referă la schimbarea poziției condamnatului față de săvârșirea faptei, acesta susținându-și în prezent nevinovăția cu motivarea că efortul său pentru acoperirea prejudiciului, chiar ulterior rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, demonstrează lipsa intenției în săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.

Înalta Curte apreciază că în cursul judecății acțiunii penale petentul a avut posibilitatea să administreze probe și să-și susțină interesele legitime, de-a lungul întregii judecăți. Astfel de exemplu, în calea de atac a recursului, a invocat aspecte ce au vizat încadrarea juridică, lipsa vinovăției și, în subsidiar, reindividualizarea judiciară a pedepsei.

Mai mult decât atât, pe latură civilă, petentul a fost obligat la acoperirea prejudiciului creat, iar efortul său de a acoperi, cel puțin în parte acest prejudiciu, după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, nu poate constitui un temei pentru rejudecarea cauzei, nefiind incident niciunul dintre cauzele expres și limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen., pentru admiterea cererii de revizuire.

Ca urmare, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuient.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de revizuientul R.A.I.

împotriva deciziei penale nr. 311 din 19 octombrie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul revizuient la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 10 aprilie 2013.