ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 180/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 180/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului de

față;

Examinând actele și

lucrările cauzei, reține următoarele:

Prin Sentința penală nr. 16 din 22 ianuarie

2013 Tribunalul Prahova a condamnat, printre alții, pe inculpatul B.M. la

pedepsele de 2 ani închisoare și 1 (un) an interzicerea drepturilor prev. de

art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de

art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 14 lit. c) din Legea nr.

143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320

1

C. proc.

pen., trafic de droguri de risc către consumatori minori, 1 an închisoare

pentru infracțiunea prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic.

art. 14 lit. c) C. pen. din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C.

pen. și art. 320

1

C. proc. pen., deținere de droguri de risc și 2

ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 26 rap. la art. 208 alin. (1),

art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) și i) C. pen. cu aplic. art. 75 alin. (1)

lit. c) C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320

1

C. proc.

pen., complicitate la furt calificat.

În baza art. 33 lit.

a) și 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate urmând ca inculpatul să

execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 (doi) ani închisoare și 1 (un) an

interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a și b) C. pen.

Potrivit art. 71 C.

pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prev. de art. 64 lit. a) teza a

II-a și b) C. pen.

Conform art. 86

1

C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe durata

termenului de încercare de 4 ani, calculat potrivit art. 86

2

C.

pen., iar în baza art. 86

3

C. pen., inculpatul a fost obligat să se

supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la datele fixate la

Serviciul de protecție a victimelor și reintegrare a infractorilor de pe lângă

Tribunalul București; să anunțe în prealabil, orice schimbare de domiciliu,

reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și

întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă sau a

unității de învățământ; să comunice informații de natură a putea fi controlate

mijloacele de existență, atrăgându-i-se atenția asupra disp. art. 83 și 84 C.

pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în

cazul neîndeplinirii cu rea-credință a măsurilor de supraveghere.

În baza art. 71 alin.

(5) C. pen., a dispus suspendarea pedepselor accesorii pe durata suspendării

executării sub supraveghere a pedepselor principale.

În temeiul art. 5 și

6 din Legea nr. 76/2008, a dispus prelevarea de probe biologice care vor fi

puse la dispoziția S.N.D.G.J. pentru constituirea profilului biologic.

Pentru a hotărî

astfel prima instanță a reținut că prin Rechizitoriul nr. 227/D/P/2012 al

D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Ploiești s-a dispus trimiterea în judecată

alături de alții, a inculpatului B.M. pentru săvârșirea infracțiunilor de

trafic de droguri de risc către consumatori minori, deținere pentru consum de

droguri de risc inclusiv cu consumatori minori, prev. și ped. de art. 2 alin.

(1) și art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 14 lit. c) din

același act normativ și art. 41 alin. (2) C. pen. și complicitate la furt

calificat prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 208 alin. (1) C. pen. art.

209 alin. (1) lit. a), e), g) și i) C. pen. cu aplic. art. 75 alin. (1) lit. c)

C. pen. și aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Pe baza probelor

administrate în cursul urmăririi penale, însușite de inculpat, s-a reținut

vinovăția acestuia și situația de fapt, în sensul că, în noaptea de 6 iulie

2012, inculpatul B.M., în baza aceleiași rezoluții infracționale și a unei

înțelegeri prealabile cu alți inculpați, a deținut pentru consum propriu

droguri de risc (cannabis), în interiorul Cabanei V., din Valea Doftanei,

județul Prahova, și a sustras trei televizoare tip LCD, marca D., cu

complicitatea celorlalți inculpați, bunuri pe care le-a transportat în

portbagajul autoturismului aparținând altui inculpat.

În drept, instanța a

stabilit că faptele inculpatului B.M. întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunilor prev. de art. 4 alin. (1) cu aplic. art. 14 lit. c) din Legea

nr. 143/2000 și art. 208 - 209 alin. (1) lit. a), e), g) și i) C. pen., cu

aplic. art. 75 alin. (1) lit. c) pentru ambele cu aplic. art. 41 alin. (2) C.

pen. La individualizarea acestora instanța a avut în vedere criteriile generale

prev. de art. 72 C. pen., respectiv dispozițiile părții generale a Codului

penal, respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de textele incriminatorii,

modalitatea concretă de comitere a faptelor penale, gradul de pericol social al

acestora, precum și persoana inculpatului care este tânăr, nu are antecedente

penale, a recunoscut săvârșirea faptelor, fiind aplicabile dispozițiile art.

320

1

C. proc. pen., apreciind că scopul preventiv-educativ al

pedepselor poate fi atins și fără executare în regim privativ de libertate, s-a

dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere conform art. 86

1

C. pen., inculpatul fiind obligat să se supună măsurilor prevăzute de art. 86

3

C. pen. pe durata termenului de încercare stabilit.

Sub aspectul laturii

civile, s-a reținut că partea vătămată C.A. nu s-a constituit parte civilă în

procesul penal.

Împotriva acestei

hotărâri, în termen legal, a declarat apel, printre alții, inculpatul B.M.,

criticând hotărârea sub aspectul nelegalității și netemeiniciei.

S-a susținut că a

fost condamnat pentru alte fapte decât cele reținute în actul de sesizare

întrucât a fost trimis în judecată pentru infracțiunile de deținere de droguri

de risc pentru consum, inclusiv cu consumatori minori și furt calificat, iar

instanța de fond l-a condamnat pentru infracțiunile de trafic de droguri de

risc către consumatori minori și complicitate la săvârșirea infracțiunii de

furt calificat fără eventual să pună în discuție schimbarea încadrării juridice

sau extinderea procesului penal pentru aceste fapte.

S-a mai susținut că

instanța de fond nu a ținut seama de înscrisurile în circumstanțiere aflate la

dosar, care justificau reținerea circumstanțelor atenuante personale prev. de

art. 74 C. pen. și coborârea pedepsei sub limita minimă redusă cu 1/3 ca efect

al judecării cauzei în procedură simplificată, precum și schimbarea modalității

de executare a pedepselor în sensul aplicării disp. art. 81 C. pen. nu este

justificată față de atitudinea sinceră manifestată în cursul procesului penal

și de lipsa antecedentelor penale.

Prin Decizia penală

nr. 90 din 30 aprilie 2013 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru

cauze cu minori și de familie, a admis admiterea apelurilor, conform art. 379

pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a desființat sentința în parte, a descontopit

pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev.

de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., aplicată inculpatului B.M.,

în pedepsele componente.

În baza art. 334 C.

proc. pen., a schimbat încadrarea juridică din infracțiunea prev. de art. 26

rap. la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) și i) C. pen.

cu aplic. art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen. și art.

320

1

C. proc. pen. în infracțiunea prev. de art. 208 alin. (1) -

art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) și i) C. pen. cu aplic. art. 75 alin. (1)

lit. c) C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320

1

C. proc.

pen. și a menținut pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată de prima instanță.

În temeiul art. 11

pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. f) C. proc. pen., a încetat procesul penal

pentru infracțiunea de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin. (1) cu

aplic. art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000 și art. 41 alin. (2) C. pen.

întrucât instanța nu a fost sesizată cu această faptă.

Conform art. 33 lit.

a) și art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedeapsa de 2 ani închisoare și 1 an

interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen. aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr.

143/2000 cu aplic. art. 14 lit. c) din același act normativ, art. 41 alin. (2)

C. pen. și art. 320

1

C. proc. pen. cu pedeapsa de 2 ani închisoare

aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208

alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) și i) C. pen. cu aplic. art. 75

alin. (1) lit. c) C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320

1

C.

proc. pen., urmând ca inculpatul B.M. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea

de 2 (doi) ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64

lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

A menținut celelalte

dispoziții ale sentinței apelate.

S-a reținut că

situația de fapt, împrejurările și modalitățile de comitere a actelor

infracționale au fost corect reținute de fond, fiind susținute de întregul

material probator administrat în cursul urmăririi penale, însușit în totalitate

de inculpat, care se coroborează cu mijloacele de probă administrate, respectiv

plângerea și declarația părții vătămate C.A., procesul-verbal de sesizare din

oficiu, procesul-verbal de examinare auto, Raportul de constatare

tehnico-științifică din 6 iulie 2012, planșele fotografice și examinarea

criminalistică asupra autoturismului nr. IF-AA-AAA și a bunurilor descoperite

în acesta, procesul-verbal de predare-primire și declarațiile martorilor, se

coroborează cu declarația inculpatului B.M. de recunoaștere a faptelor comise

dovedind cu certitudine vinovăția acestuia pentru faptele deduse judecății.

Cauza a fost

soluționată în procedură simplificată prev. de art. 320

1

C. proc.

pen., instanța de fond apreciind corect că probele administrate în cauză sunt

suficiente pentru a se dovedi existența faptelor și vinovăția inculpatului.

Deși situația de fapt

a fost corect reținută, curtea de apel a apreciat că în mod greșit instanța de

fond l-a condamnat și pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de

risc către consumatori minori și complicitate la furt calificat, prev. de art.

2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 14 alin. (1) lit. c) din același act

normativ, și art. 26 rap. la art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a) - e),

g) și i) C. pen., cu aplic. art. 75 lit. c) C. pen., ambele cu aplic. art. 41

alin. (2) și art. 320

1

C. proc. pen.

Instanța de prim

control judiciar a reținut că, din analiza actelor și lucrărilor dosarului,

rezultă că prin actul de sesizare a instanței s-a dispus scoaterea de sub

urmărire penală a inculpatului B.M., pentru infracțiunea de trafic de droguri

de risc întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive, inculpatul a

consumat drogurile în comun cu ceilalți inculpați, folosindu-se câte un singur

"joint".

De asemenea, s-a

apreciat că în mod greșit instanța de fond a reținut vinovăția inculpatului

pentru complicitate la furt calificat câtă vreme din probele administrate

rezultă că el este autorul sustragerii bunurilor din interiorul cabanei, așa

cum a declarat în mod constant în cursul procesului și în fața instanței.

Totodată, s-a

apreciat că instanța nefiind învestită cu infracțiunea de trafic de droguri de

risc, în mod greșit l-a condamnat pentru această faptă și încadrarea juridică

în art. 26 rap. la art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a) - e), g) și i) C.

pen., cu aplic. art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2)

și art. 320

1

C. proc. pen. este nelegală.

Analizând hotărârea

atacată sub aspectul individualizării pedepselor, Curtea a constatat că

instanța de fond a realizat o justă evaluare a criteriilor înscrise în art. 72

C. pen., ținându-se seama atât de gravitatea faptelor comise, limitele de

pedeapsă prevăzute de lege, reduse cu 1/3 ca efect al aplicării disp. art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., precum și de datele ce caracterizează persoana

inculpatului, respectiv lipsa antecedentelor penale, conduita sinceră adoptată

în cursul procesului penal, cu posibilități de reeducare și fără executarea efectivă

a pedepselor, astfel că durata și modalitatea de executare a pedepselor cu

suspendare sub supraveghere răspunde exigențelor prev. de art. 52 C. pen.,

fiind de natură să asigure realizarea funcțiilor educativ-preventive și de

constrângere ale sancțiunii penale prin respectarea măsurilor de supraveghere

impuse de instanță pe durata termenului de încercare.

De aceea, s-a

apreciat că nu poate fi primită susținerea inculpatului că pedepsele aplicate

sunt prea aspre ca întindere și mod de executare atâta vreme cât faptele comise

prezintă un grad ridicat de pericol social, traficul și consumul de droguri au

cunoscut o amploare deosebită în rândul tinerilor cu consecințe grave pentru

sănătatea acestora și impun luarea unor măsuri ferme pentru stoparea acestui

fenomen, astfel că nu se justifică reținerea circumstanțelor atenuate și

reducerea pedepsei sub limita minimă și nici aplicarea disp. art. 81 C. pen.,

întrucât sancțiunea penală ar rămâne fără eficiență și s-ar încuraja comiterea

unor astfel de fapte.

Împotriva acestei

soluții a formulat recurs inculpatul B.M.

La data de 20

ianuarie 2014, inculpatul B.M. a învederat instanței că înțelege să își retragă

recursul declarat împotriva Deciziei penale nr. 90 din 30 aprilie 2013 a Curții

de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Având în vedere

această liberă exprimare de voință, Înalta Curte, în contextul dispozițiilor

art. 369 C. proc. pen. și în temeiul art. 385

4

alin. (2) C. proc.

pen., va lua act de declarația inculpatului B.M. împotriva Deciziei penale nr.

90 din 30 aprilie 2013 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze

cu minori și de familie.

Văzând și prevederile

art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va dispune obligarea recurentului-inculpat la

plata cheltuielilor judiciare către stat potrivit dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea

recursului declarat de inculpatul B.M. împotriva Deciziei penale nr. 90 din 30

aprilie 2013 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori

și de familie.

Obligă

recurentul-inculpat la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 300 RON, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi, 20 ianuarie 2014.

Procesat

de GGC - AZ