ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1159/2014

Deliberând asupra recursului declarat de partea civilă A.N.A.F. - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice - D.G.F.P. Gorj împotriva deciziei penale nr. 349/2013 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. 15544/95/2012, privind pe intimata - inculpată B.M., constată următoarele: Prin sentința penală nr. 170 de la 29 mai 2013, pronunțată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. 15544/95/2012, în baza art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41-42 C. pen. anterior, a fost condamnată inculpata B.M. (fostă S.) la 2 (doi) ani închisoare și 2 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a-II-a, b) și c) C. pen.

anterior (funcția de administrator firmă și activitatea de comerciant); în baza art. 81 C. pen. anterior, s-a suspendat condiționat executarea pedepsei aplicate inculpatei pe durata termenului de încercare prevăzute de art. 82 C. pen. anterior, respectiv pe o durată de 4 ani; s-au pus în vedere inculpatei dispozițiile art. 83 și urm. C. pen. anterior; i s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a-II-a, b) și c) C. pen. anterior (funcția de administrator firmă și activitatea de comerciant), iar în baza art. 71 alin. (5) C. pen. anterior, s-a suspendat executarea acestei pedepse accesorii.

S-a dispus comunicarea sentințe penale după rămânerea definitivă a acesteia la Oficiul Național al Registrului Comerțului și anularea actelor false, respectiv a facturilor menționate în alin. (5) din rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj din 29 octombrie 2012. A fost obligată inculpata B.M., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC G.P. SRL Stejari - prin lichidator judiciar S. SPRL Tg. Jiu - la plata către Statul Român, A.N.A.F. București - D.G.F.P. Gorj -, a sumei de 35.731,6 RON, reprezentând despăgubiri civile, cu penalitățile și dobânzile aferente până la achitarea integrală a debitului; s-a respins cererea părții civile privind instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor inculpatei.

A fost obligată inculpata, în baza art. 191 C. proc. pen. anterior, la 1.850 RON cheltuieli judiciare statului. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj. nr. 251/P/2010, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei B.M. pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, constând în fapt în aceea că inculpata, în calitate de administrator al SC G.P. SRL Stejari în perioada 01 octombrie 2008 - 30 noiembrie 2009, a înregistrat în evidența contabilă a societății 30 de facturi de prestări servicii care nu erau emise de societățile comerciale menționate la rubrica „furnizori" (nu atestau operațiuni reale) prin care s-a produs un prejudiciu în sumă totală de 35.731,6 RON din care T.V.A - 23.949,60 RON și impozit pe profit - 11.872 RON.

Astfel, Tribunalul a constatat că, în drept, fapta inculpatei, săvârșită în condițiile descrise mai sus, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005, text de lege în baza căruia inculpata a fost condamnată, iar la individualizarea pedepsei aplicate s-au avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., reținându-se că inculpata este o persoană bine integrată în societate, mama unui copil minor în vârstă de circa doi ani, însă și împrejurarea că a avut o atitudine total oscilantă în timpul procesului penal și este cunoscută cu antecedente penale.

În consecință, s-a dispus condamnarea la pedeapsa închisorii, cu orientare spre minimul special, iar ca modalitate de executare a pedepsei, văzând că sunt îndeplinite condițiile cumulativ și imperativ prevăzute de dispozițiile art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare prevăzute de art. 82 C. pen. anterior, apreciind că și în acest fel poate fi atins scopul educativ, preventiv și punitiv al pedepsei.

Totodată, inculpatei i s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a-II-a, b) și c) C. pen., Tribunalul considerând că aceasta este nedemnă, față de modalitatea de săvârșire a faptelor, de a fi aleasă în autorități publice, în funcții elective publice, să ocupe o funcție ce implică exercițiul autorității de stat și, bineînțeles, să ocupe funcția de administrator firmă și să exercite activitate de comerciant, situații de care s-a folosit în realizarea rezoluției infracționale. În baza art. 346 C. proc. pen. anterior raportat la art. 14 C. proc. pen. combinat cu art. 998, 999, 1000 C. civ. anterior, instanța de fond a admis acțiunea civilă în parte, în sensul obligării inculpatei B.M.

în solidar cu partea responsabilă civilmente SC G.P. SRL Stejari - prin lichidator judiciar S. SPRL Tg. Jiu, la plata către partea civilă D.G.F.P. Gorj a sumei de 35.731,6 RON, reprezentând despăgubiri civile cu penalitățile și dobânzile aferente, până la achitarea integrală a debitului. Totodată, Tribunalul a respins cererea formulată de partea civilă referitor la instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor inculpatei, sens în care, potrivit conținutului adreselor emise de Primăria sectorului 3 București și Primăria Grădiștea, județul Vâlcea, a reținut că inculpata nu figurează cu bunuri mobile sau imobile. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel partea civilă A.N.A.F.-Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice - D.G.F.P.

Gorj, criticând soluția adoptată pe latură civilă și arătând că Tribunalul a interpretat greșit probele administrate, reținând nejustificat un prejudiciu inferior valorii pretinse de partea civilă, care nu include accesoriile (majorări și penalități de întârziere) în sumă de 29.180,4 RON, din totalul de 64.912 RON; de asemenea, s-a criticat soluția de respingere a cererii de instituire a măsurii sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatei, motivându-se că determinarea în concret a bunurilor indisponibilizate urmează să se realizeze în etapa de executare. Curtea de apel, analizând calea de atac declarată de partea civilă, a respins, prin decizia penală nr. 349/2013, apelul părți civile A.N.A.F.

- Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice - D.G.F.P. Gorj împotriva sentinței penale nr. 170 de la 29 mai 2013, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. 15544/95/2012, privind pe intimata - inculpată B.M., ca nefondat. A obligat apelanta la plata a 500 RON cheltuieli judiciare statului, din care 200 RON reprezentând onorariu avocat oficiu pentru intimata inculpată. Pentru a pronunța decizia din cauză Curtea de apel a reținut următoarele: Intimata - inculpată B.M. a fost trimisă în judecată pentru comiterea unei infracțiuni de evaziune fiscală în formă continuată prevăzută de art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, în actul de sesizare a instanței reținându-se că inculpata, în calitate de administrator al SC G.P.

SRL, pe o perioadă de aproximativ 1 an (01 octombrie 2008 - 30 noiembrie 2009) a înregistrat în evidența contabilă 30 de facturi de achiziție, care nu reflectau operațiuni reale, prin aceasta diminuându-și obligația de plată a creanțelor fiscale (impozit pe profit și TVA), ceea ce a produs un prejudiciu în valoare de 35.731,6 RON în dauna părții civile Statul român, reprezentat prin A.N.A.F., respectiv prin D.G.F.P. Gorj. Curtea reține că în condițiile în care partea civilă a sesizat organele de urmărire penală referitor la infracțiunea de evaziune fiscală producătoare a unui prejudiciu în valoare de 34.298,60 RON, reprezentând impozit pe profit și TVA sustrase de la plată (conform adresei din 30 martie 2010, se constată că prejudiciul reținut prin rechizitoriu a fost stabilit prin expertiza contabilă efectuată în faza urmăririi penale față de care partea civilă nu a formulat obiecțiuni.

De asemenea, se reține că în faza cercetării judecătorești în primă instanță, partea civilă a formulat acțiune civilă înregistrată la data de 19 noiembrie 2012, prin care a solicitat despăgubiri în valoare de 64.912 RON, constând în impozit pe profit și TVA, la care s-au calculat majorări de întârziere și penalități de întârziere în valoare de 9.531 RON și respectiv de 22.069 RON la zi, și, totodată, instituirea măsurii sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatei. În cauză, urmează să se rețină că potrivit dispozițiilor art. 110 lit. b) C. proc.

fisc., titlul de creanță - în raport de care urmează să se calculeze penalitățile și dobânzile de întârziere - conform art. 119 alin. (1) din același act normativ - este reprezentat de hotărârea judecătorească deoarece în speță creanțele fiscale sunt stabilite în cadrul unui proces penal, raportul juridic dedus judecății fiind alăturat celui rezultat din comiterea infracțiunii de evaziune fiscală. În această situație, valoarea creanțelor și accesoriilor fiscale a fost stabilită pe calea unei expertize contabile, deoarece procesul-verbal de constatare al D.G.F.P. nu constituie titlu executoriu și nici document de verificare fiscală, servind la sesizarea D.G.F.P. în scopul efectuării verificărilor fiscale.

Totodată, Curtea de apel a constatat că Tribunalul a pronunțat obligarea inculpatei atât la plata creanțelor principale (TVA și impozit), dar și a accesoriilor (penalități și dobânzi) calculate - în procedura de executare - până la achitarea integrală a debitului. În aceste condiții, critica apelantei - parte civilă de a se reforma sentința în sensul majorării cuantumului despăgubirilor la valoarea de 64.912 RON, prin includerea penalităților și majorărilor de întârziere calculate până la 15 noiembrie 2012 (data formulării acțiunii civile în procesul penal), este nefondată, deoarece instanța de fond a reținut prejudiciul conform actului de sesizare, raportat la probele de la dosar și ar fi încălcate dispozițiile 119 alin. (2) C. proc.

fisc. „Nu se datorează dobânzi și penalități de întârziere pentru sumele datorate cu titlu de obligații fiscale accesorii stabilite potrivit legii". În ceea ce privește critica referitoare la aplicarea sechestrului asigurător, se reține că măsurile asigurătorii au ca finalitate indisponibilizarea bunurilor mobile și imobile aparținând inculpatului, în vederea fie a confiscării speciale, fie a reparării pagubei produse prin infracțiune, ori, în acest ultim caz, măsura asigurătorie poate fi dispusă numai după o prealabilă evaluare a bunurilor supuse sechestrului [conform art. 163 alin. (2) C. proc. pen. anterior coroborat cu art. 165 alin. (1) C. proc. pen. anterior], aceasta implicând și identificarea în concret a acestora.

Față de acestea, Curtea a constatat că Tribunalul a procedat la o corectă evaluare a situației de fapt probată în cauză, reținând că nu există bunuri în patrimoniul inculpatei - față de adresele emise de Primăria sector 3 București - Direcția Impozite și Taxe Locale (din 23 ianuarie 2013, dosar fond) și Primăria Grădiștea (31 ianuarie 2013, dosar fond) - care să poată fi indisponibilizate.

Față de cele ce preced, critica apelantei - parte civilă, care a solicitat instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor viitoare care vor alcătui patrimoniul inculpatei, posibil de identificat în procedura de executare a creanțelor bugetare, este nefondată; astfel, se reține că măsurile asigurătorii au fost prevăzute de legiuitor ca modalitate de evitare a insolvabilității, în cazul inculpatului judecat pentru infracțiuni creatoare de prejudiciu, respectiv pentru a împiedica pe inculpat să-și înstrăineze bunurile în timpul procedurii penale și, astfel, să împiedice repararea pagubei la care ar fi obligat prin hotărâre judecătorească definitivă de condamnare. Împotriva deciziei penale nr. 349/2013 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a declarat recurs partea civilă A.N.A.F.

- Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice - D.G.F.P. Gorj. Partea civilă a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen., odată cu formularea motivelor de recurs în termenul legal, arătând că au fost interpretate greșit probele administrate, reținând nejustificat un prejudiciu inferior valorii pretinse de partea civilă, care nu include accesoriile (majorări și penalități de întârziere) în sumă de 29.180,4 RON, din totalul de 64.912 RON. De asemenea, s-a criticat soluția de respingere a cererii de instituire a măsurii sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatei, motivându-se că determinarea în concret a bunurilor indisponibilizate urmează să se realizeze în etapa de executare.

Analizând recursul declarat în cauză, instanța urmează să respingă calea de atac ca nefondată pentru următoarele considerente: Cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen., greșita aplicare a legii. Cazul de casare a fost invocat de partea civilă cu referire la două chestiuni: cuantumul despăgubirilor și omisiunea aplicării măsurii asigurătorii. Cuantumul despăgubirilor În sesizarea penală înaintată Parchetului de către Garda Financiară, secția Gorj, se menționează că, în conformitate cu O.U.G. nr. 91/2013 aprobată de Legea nr. 132/2004, actul de control întocmit nu reprezintă document de verificare fiscală nu calculează taxe și impozite, contribuții majorări penalități și nu constituie titlu executoriu.

Procesul verbal a fost transmis și D.G.P.F. Gorj. La data de 30 martie 2010, A.N.A.F., D.G.F.P. Gorj a comunicat Ministerului Public faptul că a stabilit un impozit pe profit de 10.349 RON respectiv TVA de 23.949,6 RON la care au fost calculate majorări de întârziere de 3.324 RON (pentru impozitul pe profit) respectiv 8.156 RON pentru TVA La data de 17 iunie 2010, A.N.A.F., D.G.F.P. Gorj a formulat plângere împotriva inculpatei B.M. ca administrator al SC G.P. solicitând achitarea sumei de 3.326 RON. Conform raportului de expertiză fiscală, prejudiciul se ridică la 35 731,6 RON (TVA 23.949,60 RON și impozit pe profit 11.872 RON). A.N.A.F., D.G.F.P. Gorj nu a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză.

În rechizitoriu se menționează că în cursul urmăririi penale A.N.A.F. prin D.G.F.P. Gorj nu a precizat suma cu care se constituie parte civilă. La data de 26 noiembrie 2012, anterior citirii actului de sesizare A.N.A.F., D.G.F.P. Gorj s-a constituit parte civilă cu suma de 64.912 RON reprezentând impozit pe profit TVA, majorări de întârziere și dobânzi. Instanța de fond și cea de apel au acordat despăgubiri în cuantumul stabilit de expertiză și necontestat de către partea civilă. În aceste condiții în recursul părții civile se solicită reaprecierea despăgubirilor și nu se critică aplicarea legii. Față de natura criticilor formulate și limitele recursului strict legate de probleme de drept, instanța de recurs nu poate examina cuantumul unor despăgubiri care au fost acordate conform unui raport de expertiză împotriva căruia partea civilă nu a formulat obiecțiuni.

Luarea măsurii asigurătorii Soluția instanței de apel este conformă cu jurisprudența publicată de către instanța supremă. Astfel instanța a publicat la 20 iunie 2013, anterior soluționării apelului, decizia nr. 2181/2013, al cărei conținut este urmat de către Curtea de apel. Luarea măsurii asigurătorii a sechestrului în cazul infracțiunilor prevăzute în Legea nr. 241/2005 în vederea reparării pagubei este condiționată de existența unor bunuri în patrimoniul inculpatului sau al părții responsabile civilmente la momentul instituirii sechestrului, concluzie care se desprinde din analiza prevederilor art. 165 și art. 166 C. proc. pen. anterior potrivit cărora organul care procedează la aplicarea sechestrului este obligat să identifice și să evalueze bunurile sechestrate, precum și să încheie un proces-verbal care cuprinde descrierea amănunțită a bunurilor sechestrate, cu indicarea valorii lor.

În consecință, sechestrul poate fi instituit, inclusiv în cazul infracțiunilor prevăzute în Legea nr. 241/2005, numai asupra bunurilor existente în patrimoniul inculpatului sau al părții responsabile civilmente, a căror identificare, evaluare și descriere este posibilă la momentul instituirii, iar nu și asupra bunurilor viitoare. (Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, decizia nr. 2181 din 20 iunie 2013). Față de cele ce preced, va face aplicarea art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de partea civilă A.N.A.F. - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice - D.G.F.P. Gorj împotriva deciziei penale nr. 349 din 11 noiembrie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurenta la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, se avansează din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 01 aprilie 2014.