ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1159/2014
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1159/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Deliberând
asupra recursului declarat de partea civilă A.N.A.F. - Direcția Generală
Regională a Finanțelor Publice - D.G.F.P. Gorj împotriva deciziei penale nr.
349/2013 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul
nr. 15544/95/2012, privind pe intimata - inculpată B.M., constată următoarele:
Prin sentința
penală nr. 170 de la 29 mai 2013, pronunțată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr.
15544/95/2012, în baza art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu
aplicarea art. 41-42 C. pen. anterior, a fost condamnată inculpata B.M. (fostă
S.) la 2 (doi) ani închisoare și 2 ani pedeapsă complementară a interzicerii
drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a-II-a, b) și c) C. pen. anterior
(funcția de administrator firmă și activitatea de comerciant); în baza art. 81
C. pen. anterior, s-a suspendat condiționat executarea pedepsei aplicate
inculpatei pe durata termenului de încercare prevăzute de art. 82 C. pen.
anterior, respectiv pe o durată de 4 ani; s-au pus în vedere inculpatei
dispozițiile art. 83 și urm. C. pen. anterior; i s-au interzis inculpatei
drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a-II-a, b) și c) C. pen. anterior
(funcția de administrator firmă și activitatea de comerciant), iar în baza art.
71 alin. (5) C. pen. anterior, s-a suspendat executarea acestei pedepse
accesorii.
S-a dispus
comunicarea sentințe penale după rămânerea definitivă a acesteia la Oficiul
Național al Registrului Comerțului și anularea actelor false, respectiv a
facturilor menționate în alin. (5) din rechizitoriul Parchetului de pe lângă
Tribunalul Gorj din 29 octombrie 2012.
A fost obligată
inculpata B.M., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC G.P. SRL Stejari
- prin lichidator judiciar S. SPRL Tg. Jiu - la plata către Statul Român, A.N.A.F.
București - D.G.F.P. Gorj -, a sumei de 35.731,6 RON, reprezentând despăgubiri civile,
cu penalitățile și dobânzile aferente până la achitarea integrală a debitului; s-a
respins cererea părții civile privind instituirea sechestrului asigurător asupra
bunurilor inculpatei.
A fost obligată
inculpata, în baza art. 191 C. proc. pen. anterior, la 1.850 RON cheltuieli judiciare
statului.
Pentru a hotărî
astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă
Tribunalul Gorj. nr. 251/P/2010, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei
B.M. pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9
alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
anterior, constând în fapt în aceea că inculpata, în calitate de administrator al
SC G.P. SRL Stejari în perioada 01 octombrie 2008 - 30 noiembrie 2009, a înregistrat
în evidența contabilă a societății 30 de facturi de prestări servicii care nu erau
emise de societățile comerciale menționate la rubrica „furnizori" (nu atestau
operațiuni reale) prin care s-a produs un prejudiciu în sumă totală de 35.731,6
RON din care T.V.A - 23.949,60 RON și impozit pe profit - 11.872 RON.
Astfel, Tribunalul
a constatat că, în drept, fapta inculpatei, săvârșită în condițiile descrise mai
sus, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 9 lit.
c) din Legea nr. 241/2005, text de lege în baza căruia inculpata a fost condamnată,
iar la individualizarea pedepsei aplicate s-au avut în vedere criteriile generale
prevăzute de art. 72 C. pen., reținându-se că inculpata este o persoană bine integrată
în societate, mama unui copil minor în vârstă de circa doi ani, însă și împrejurarea
că a avut o atitudine total oscilantă în timpul procesului penal și este cunoscută
cu antecedente penale.
În consecință,
s-a dispus condamnarea la pedeapsa închisorii, cu orientare spre minimul special,
iar ca modalitate de executare a pedepsei, văzând că sunt îndeplinite condițiile
cumulativ și imperativ prevăzute de dispozițiile art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea
condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare prevăzute de
art. 82 C. pen. anterior, apreciind că și în acest fel poate fi atins scopul educativ,
preventiv și punitiv al pedepsei.
Totodată, inculpatei
i s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de
art. 64 lit. a) teza a-II-a, b) și c) C. pen., Tribunalul considerând că aceasta
este nedemnă, față de modalitatea de săvârșire a faptelor, de a fi aleasă în autorități
publice, în funcții elective publice, să ocupe o funcție ce implică exercițiul autorității
de stat și, bineînțeles, să ocupe funcția de administrator firmă și să exercite
activitate de comerciant, situații de care s-a folosit în realizarea rezoluției
infracționale.
În baza art. 346
C. proc. pen. anterior raportat la art. 14 C. proc. pen. combinat cu art. 998, 999,
1000 C. civ. anterior, instanța de fond a admis acțiunea civilă în parte, în sensul
obligării inculpatei B.M. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC G.P. SRL
Stejari - prin lichidator judiciar S. SPRL Tg. Jiu, la plata către partea civilă
D.G.F.P. Gorj a sumei de 35.731,6 RON, reprezentând despăgubiri civile cu penalitățile
și dobânzile aferente, până la achitarea integrală a debitului.
Totodată, Tribunalul
a respins cererea formulată de partea civilă referitor la instituirea sechestrului
asigurător asupra bunurilor inculpatei, sens în care, potrivit conținutului adreselor
emise de Primăria sectorului 3 București și Primăria Grădiștea, județul Vâlcea,
a reținut că inculpata nu figurează cu bunuri mobile sau imobile.
Împotriva acestei
hotărâri a declarat apel partea civilă A.N.A.F.-Direcția Generală Regională a Finanțelor
Publice - D.G.F.P. Gorj, criticând soluția adoptată pe latură civilă și arătând
că Tribunalul a interpretat greșit probele administrate, reținând nejustificat un
prejudiciu inferior valorii pretinse de partea civilă, care nu include accesoriile
(majorări și penalități de întârziere) în sumă de 29.180,4 RON, din totalul de 64.912
RON; de asemenea, s-a criticat soluția de respingere a cererii de instituire a măsurii
sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatei, motivându-se
că determinarea în concret a bunurilor indisponibilizate urmează să se realizeze
în etapa de executare.
Curtea de apel,
analizând calea de atac declarată de partea civilă, a respins, prin decizia penală
nr. 349/2013, apelul părți civile A.N.A.F. - Direcția Generală Regională a Finanțelor
Publice - D.G.F.P. Gorj împotriva sentinței penale nr. 170 de la 29 mai 2013, pronunțată
de Tribunalul Gorj în dosarul nr. 15544/95/2012, privind pe intimata - inculpată
B.M., ca nefondat.
A obligat apelanta
la plata a 500 RON cheltuieli judiciare statului, din care 200 RON reprezentând
onorariu avocat oficiu pentru intimata inculpată.
Pentru a pronunța
decizia din cauză Curtea de apel a reținut următoarele:
Intimata - inculpată
B.M. a fost trimisă în judecată pentru comiterea unei infracțiuni de evaziune fiscală
în formă continuată prevăzută de art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea
art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, în actul de sesizare a instanței reținându-se
că inculpata, în calitate de administrator al SC G.P. SRL, pe o perioadă de aproximativ
1 an (01 octombrie 2008 - 30 noiembrie 2009) a înregistrat în evidența contabilă
30 de facturi de achiziție, care nu reflectau operațiuni reale, prin aceasta diminuându-și
obligația de plată a creanțelor fiscale (impozit pe profit și TVA), ceea ce a produs
un prejudiciu în valoare de 35.731,6 RON în dauna părții civile Statul român, reprezentat
prin A.N.A.F., respectiv prin D.G.F.P. Gorj.
Curtea reține
că în condițiile în care partea civilă a sesizat organele de urmărire penală referitor
la infracțiunea de evaziune fiscală producătoare a unui prejudiciu în valoare de
34.298,60 RON, reprezentând impozit pe profit și TVA sustrase de la plată (conform
adresei din 30 martie 2010, se constată că prejudiciul reținut prin rechizitoriu
a fost stabilit prin expertiza contabilă efectuată în faza urmăririi penale față
de care partea civilă nu a formulat obiecțiuni.
De asemenea, se
reține că în faza cercetării judecătorești în primă instanță, partea civilă a formulat
acțiune civilă înregistrată la data de 19 noiembrie 2012, prin care a solicitat
despăgubiri în valoare de 64.912 RON, constând în impozit pe profit și TVA, la care
s-au calculat majorări de întârziere și penalități de întârziere în valoare de 9.531
RON și respectiv de 22.069 RON la zi, și, totodată, instituirea măsurii sechestrului
asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatei.
În cauză, urmează
să se rețină că potrivit dispozițiilor art. 110 lit. b) C. proc. fisc., titlul de
creanță - în raport de care urmează să se calculeze penalitățile și dobânzile de
întârziere - conform art. 119 alin. (1) din același act normativ - este reprezentat
de hotărârea judecătorească deoarece în speță creanțele fiscale sunt stabilite în
cadrul unui proces penal, raportul juridic dedus judecății fiind alăturat celui
rezultat din comiterea infracțiunii de evaziune fiscală.
În această situație,
valoarea creanțelor și accesoriilor fiscale a fost stabilită pe calea unei expertize
contabile, deoarece procesul-verbal de constatare al D.G.F.P. nu constituie titlu
executoriu și nici document de verificare fiscală, servind la sesizarea D.G.F.P.
în scopul efectuării verificărilor fiscale.
Totodată, Curtea
de apel a constatat că Tribunalul a pronunțat obligarea inculpatei atât la plata
creanțelor principale (TVA și impozit), dar și a accesoriilor (penalități și dobânzi)
calculate - în procedura de executare - până la achitarea integrală a debitului.
În aceste condiții,
critica apelantei - parte civilă de a se reforma sentința în sensul majorării cuantumului
despăgubirilor la valoarea de 64.912 RON, prin includerea penalităților și majorărilor
de întârziere calculate până la 15 noiembrie 2012 (data formulării acțiunii civile
în procesul penal), este nefondată, deoarece instanța de fond a reținut prejudiciul
conform actului de sesizare, raportat la probele de la dosar și ar fi încălcate
dispozițiile 119 alin. (2) C. proc. fisc. „Nu se datorează dobânzi și penalități
de întârziere pentru sumele datorate cu titlu de obligații fiscale accesorii stabilite
potrivit legii".
În ceea ce privește
critica referitoare la aplicarea sechestrului asigurător, se reține că măsurile
asigurătorii au ca finalitate indisponibilizarea bunurilor mobile și imobile aparținând
inculpatului, în vederea fie a confiscării speciale, fie a reparării pagubei produse
prin infracțiune, ori, în acest ultim caz, măsura asigurătorie poate fi dispusă
numai după o prealabilă evaluare a bunurilor supuse sechestrului [conform art. 163
alin. (2) C. proc. pen. anterior coroborat cu art. 165 alin. (1) C. proc. pen. anterior],
aceasta implicând și identificarea în concret a acestora.
Față de acestea,
Curtea a constatat că Tribunalul a procedat la o corectă evaluare a situației de
fapt probată în cauză, reținând că nu există bunuri în patrimoniul inculpatei -
față de adresele emise de Primăria sector 3 București - Direcția Impozite și Taxe
Locale (din 23 ianuarie 2013, dosar fond) și Primăria Grădiștea (31 ianuarie 2013,
dosar fond) - care să poată fi indisponibilizate.
Față de cele ce
preced, critica apelantei - parte civilă, care a solicitat instituirea sechestrului
asigurător asupra bunurilor viitoare care vor alcătui patrimoniul inculpatei, posibil
de identificat în procedura de executare a creanțelor bugetare, este nefondată;
astfel, se reține că măsurile asigurătorii au fost prevăzute de legiuitor ca modalitate
de evitare a insolvabilității, în cazul inculpatului judecat pentru infracțiuni
creatoare de prejudiciu, respectiv pentru a împiedica pe inculpat să-și înstrăineze
bunurile în timpul procedurii penale și, astfel, să împiedice repararea pagubei
la care ar fi obligat prin hotărâre judecătorească definitivă de condamnare.
Împotriva deciziei
penale nr. 349/2013 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori,
a declarat recurs partea civilă A.N.A.F. - Direcția Generală Regională a Finanțelor
Publice - D.G.F.P. Gorj.
Partea civilă
a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385
9
pct. 17
2
C.
proc. pen., odată cu formularea motivelor de recurs în termenul legal, arătând că
au fost interpretate greșit probele administrate, reținând nejustificat un prejudiciu
inferior valorii pretinse de partea civilă, care nu include accesoriile (majorări
și penalități de întârziere) în sumă de 29.180,4 RON, din totalul de 64.912 RON.
De asemenea, s-a criticat soluția de respingere a cererii de instituire a măsurii
sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatei, motivându-se
că determinarea în concret a bunurilor indisponibilizate urmează să se realizeze
în etapa de executare.
Analizând recursul
declarat în cauză, instanța urmează să respingă calea de atac ca nefondată pentru
următoarele considerente:
Cazul de casare
prevăzut de art. 385
9
pct. 17
2
C. proc. pen., greșita aplicare
a legii.
Cazul de casare
a fost invocat de partea civilă cu referire la două chestiuni: cuantumul despăgubirilor
și omisiunea aplicării măsurii asigurătorii.
Cuantumul despăgubirilor
În sesizarea penală
înaintată Parchetului de către Garda Financiară, secția Gorj, se menționează că,
în conformitate cu O.U.G. nr. 91/2013 aprobată de Legea nr. 132/2004, actul de control
întocmit nu reprezintă document de verificare fiscală nu calculează taxe și impozite,
contribuții majorări penalități și nu constituie titlu executoriu. Procesul verbal
a fost transmis și D.G.P.F. Gorj.
La data de 30
martie 2010, A.N.A.F., D.G.F.P. Gorj a comunicat Ministerului Public faptul că a
stabilit un impozit pe profit de 10.349 RON respectiv TVA de 23.949,6 RON la care
au fost calculate majorări de întârziere de 3.324 RON (pentru impozitul pe profit)
respectiv 8.156 RON pentru TVA
La data de 17
iunie 2010, A.N.A.F., D.G.F.P. Gorj a formulat plângere împotriva inculpatei B.M.
ca administrator al SC G.P. solicitând achitarea sumei de 3.326 RON.
Conform raportului
de expertiză fiscală, prejudiciul se ridică la 35 731,6 RON (TVA 23.949,60 RON și
impozit pe profit 11.872 RON). A.N.A.F., D.G.F.P. Gorj nu a formulat obiecțiuni
la raportul de expertiză.
În rechizitoriu
se menționează că în cursul urmăririi penale A.N.A.F. prin D.G.F.P. Gorj nu a precizat
suma cu care se constituie parte civilă.
La data de 26
noiembrie 2012, anterior citirii actului de sesizare A.N.A.F., D.G.F.P. Gorj s-a
constituit parte civilă cu suma de 64.912 RON reprezentând impozit pe profit TVA,
majorări de întârziere și dobânzi.
Instanța de fond
și cea de apel au acordat despăgubiri în cuantumul stabilit de expertiză și necontestat
de către partea civilă. În aceste condiții în recursul părții civile se solicită
reaprecierea despăgubirilor și nu se critică aplicarea legii.
Față de natura
criticilor formulate și limitele recursului strict legate de probleme de drept,
instanța de recurs nu poate examina cuantumul unor despăgubiri care au fost acordate
conform unui raport de expertiză împotriva căruia partea civilă nu a formulat obiecțiuni.
Luarea măsurii
asigurătorii
Soluția instanței
de apel este conformă cu jurisprudența publicată de către instanța supremă. Astfel
instanța a publicat la 20 iunie 2013, anterior soluționării apelului, decizia
nr. 2181/2013, al cărei conținut este urmat de către Curtea de apel. Luarea măsurii
asigurătorii a sechestrului în cazul infracțiunilor prevăzute în Legea nr. 241/2005
în vederea reparării pagubei este condiționată de existența unor bunuri în patrimoniul
inculpatului sau al părții responsabile civilmente la momentul instituirii sechestrului,
concluzie care se desprinde din analiza prevederilor art. 165 și art. 166 C.
proc. pen. anterior potrivit cărora organul care procedează la aplicarea sechestrului
este obligat să identifice și să evalueze bunurile sechestrate, precum și să încheie
un proces-verbal care cuprinde descrierea amănunțită a bunurilor sechestrate, cu
indicarea valorii lor.
În consecință,
sechestrul poate fi instituit, inclusiv în cazul infracțiunilor prevăzute în Legea
nr. 241/2005, numai asupra bunurilor existente în patrimoniul inculpatului sau al
părții responsabile civilmente, a căror identificare, evaluare și descriere este
posibilă la momentul instituirii, iar nu și asupra bunurilor viitoare. (Înalta Curte
de Casație și Justiție, secția penală, decizia nr. 2181 din 20 iunie 2013).
Față de cele ce
preced, va face aplicarea art. 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat
recursul declarat de partea civilă A.N.A.F. - Direcția Generală Regională a Finanțelor
Publice - D.G.F.P. Gorj împotriva deciziei penale nr. 349 din 11 noiembrie 2013
a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.
Obligă recurenta
la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care
suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru
intimatul inculpat, se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi
01 aprilie 2014.