ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 533/2014
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 533/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra
recursului de față;
În baza
actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 56 din
20 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. 19565/95/2012,
a fost admisă cererea de judecare a cauzei conform procedurii speciale
prevăzute de art. 320
1
C. proc. pen.
În baza art.
9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41-art. 42 C. pen.
și cu aplicarea art. 320
1
alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnată
inculpata J.S., cetățean român, studii medii, divorțată, administrator SC E.
SRL Târgu-Jiu, cu antecedente penale, la 2 ani închisoare și 2 ani pedeapsă
complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a
ll-a, lit. b) și lit. c) (funcția de administrator firmă) C. pen.
În baza art. 9
alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41-art. 42 C. pen. și
cu aplicarea art. 320
1
alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnă inculpata
la 2 ani închisoare și 2 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute
de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) și lit. c) (funcția de administrator firmă)
C. pen.
În baza art. 33,
art. 34 C. pen. și art. 35 alin. (3) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate
inculpatei J.S. în pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare ce urmează a fi executată
alături de pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64
lit. a) teza a ll-a, lit. b) și lit. c) (funcția de administrator firmă) C.
pen.
În baza art. 81
C. pen., a fost suspendată condiționat executarea pedepsei aplicate inculpatei J.S.
pe durata termenului de încercare prevăzut de art. 82 C. pen. respectiv pe o durată
de 4 ani.
S-au pus în vedere
inculpatei dispozițiile art. 83 C. pen.
S-au interzis
inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) și lit.
c) (funcția de administrator firmă) C. pen., iar în baza art. 71 alin. (5) C.
pen. suspendă executarea acestei pedepse accesorii.
În baza art. 9
alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41-art. 42 C. pen. și
cu aplicarea art. 320
1
alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul
B.D., cetățean român, studii superioare, divorțat, stagiul militar nesatisfăcut,
fără ocupație, fără antecedente penale, la 2 ani închisoare și 2 ani pedeapsă complementară
a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) și
lit. c) (funcția de administrator firmă) C. pen.
În baza art. 9
alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41-art. 42 C. pen. și
cu aplicarea art. 320
1
alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul
la 2 ani închisoare și 2 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute
de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) și lit. c) (funcția de administrator firmă)
C. pen.
În baza art. 33,
art. 34 C. pen. și art. 35 alin. (3) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate
inculpatului B.D. în pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare ce urmează a fi executată
alături de pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64
lit. a) teza a ll-a, lit. b) și lit. c) (funcția de administrator firmă) C.
pen.
În baza art. 81
C. pen., a fost suspendată condiționat executarea pedepsei aplicate inculpatului
B.D. pe durata termenului de încercare prevăzut de art. 82 C. pen. respectiv pe
o durată de 4 ani.
S-a pus în vedere
inculpatului dispozițiile art. 83 C. pen.
S-a constatat
că inculpatul B.D. a fost reținut în baza ordonanței Parchetului de pe lângă Tribunalul
Gorj pe timp de 24 de ore.
S-au interzis
inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) și lit.
c) (funcția de administrator firmă) C. pen., iar în baza art. 71 alin. (5) C.
pen. suspendă executarea acestei pedepse accesorii.
S-a dispus anularea
actelor false.
Au fost obligați
inculpații J.S. și B.D. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC E. SRL Târgu-Jiu,
la plata către Statul Român, A.N.A.F. București, D.G.F.P. Gorj, a sumei de 53.752,89
RON reprezentând despăgubiri civile cu penalitățile și dobânzile aferente până la
achitarea integrală a debitului.
A fost menținut
sechestrul asigurător instituit prin ordonanța Parchetului de pe lângă Tribunalul
Gorj din 21 septembrie 2012 asupra clădirii casă de locuit situată în municipiul
Târgu-Jiu, județul Gorj în suprafață de 98,26 mp cu o valoare de impozitare de 108.072
RON.
Au fost obligați
inculpații în baza art. 191 C. proc. pen. la câte 2.100 RON fiecare cheltuieli judiciare
statului.
Pentru a hotărî
astfel, instanța de fond a constatat că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă
Tribunalul Gorj nr. 639/P/2011 din 17 decembrie 2012 s-a dispus trimiterea în judecată
a inculpaților J.S. și B.D. pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în
formă continuată prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu
aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005,
cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., totul cu aplicarea art. 33-art. 34 C.
pen. Din coroborarea probelor administrate a rezultat următoarea situație de fapt:
Inculpata J.S.
are calitatea de asociat și administrator al SC E. SRL societate ce are ca principal
obiect de activitate „comerțul cu amănuntul în magazine nespecializate, cu vânzare
predominantă de produse nealimentare” și a desfășurat activitate în perioada 2010-2011
prin punctul de lucru „Pizzeria T.” situată în Târgu-Jiu.
Inculpatul B.D.
are calitatea de asociat în cadrul SC E. SRL, însă în fapt s-a ocupat împreună cu
învinuita J.S. de administrarea societății și de coordonarea activității pizzeriei,
având încheiat și contract de muncă pentru funcția de manager începând cu data de
2 noiembrie 2010.
Învinuita C.A.
a fost angajată în cadrul SC E. SRL în perioadele 24 februarie 2010-19 mai 2010
și 11 ianuarie 2011-7 februarie 2012 desfășurându-și activitatea ca lucrător gestionar
la Pizzeria T., iar ulterior aceasta a continuat să lucreze la pizzerie, activitatea
punctului de lucru fiind preluată de SC S. SRL administrată de învinuitul B.D. Învinuita
C.A. era percepută de ceilalți angajați ai pizzeriei ca fiind persoana de încredere
a învinuiților J.S. și B.D., această ocupându-se de coordonarea activității pizzeriei
în lipsa patronilor.
În perioada 1
august 2011-8 august 2011 inspectori în cadrul D.G.F.P. Gorj au efectuat un control
la SC E. SRL având ca obiect verificarea bazelor de impunere, a legalității și conformității
declarațiilor fiscale, corectitudinii și exactității îndeplinirii obligațiilor de
către contribuabil pentru perioada 1 ianuarie 2010-30 iunie 2011.
Inspecția fiscală
s-a efectuat ca urmare a constatărilor anterioare efectuate de organele fiscale
care prin procesul-verbal din 13 iulie 2011 au stabilit că în perioada 1
ianuarie 2010-31 decembrie 2010 SC E. SRL nu înregistrase în evidența contabilă
toate aprovizionările efectuate de la SC E. SRL. Urmare a acestui proces-verbal,
SC E. SRL a solicitat și furnizorilor SC P.C. SRL și SC G.T.P. SA comunicarea situațiilor
livrărilor efectuate în perioada 1 ianuarie 2010-30 iunie 2011, care au fost puse
la dispoziție organelor fiscale.
În urma inspecției
fiscale s-a stabilit că SC E. SRL în perioada 1 ianuarie 2010-30 iunie 2011 nu a
înregistrat în totalitate facturile fiscale de aprovizionare cu mărfuri de la SC
E.E. SA 112 facturi, SC P.C. SRL 112 facturi și SC G.T.P. SA 166 facturi și nici
veniturile realizate din vânzarea acestora. Organele fiscale au stabilit că dacă
SC E. SRL ar fi înregistrat și declarat toate veniturile realizate, societatea ar
fi depășit plafonul până la care putea beneficia de regimul special de scutire de
taxă pe valoare adăugată începând cu luna mai 2010, fapt pentru care în baza documentelor
puse la dispoziție organele fiscale au stabilit o taxă pe valoare adăugată de plată
în sumă de 97.175 RON. Pe perioada supusă verificării societatea nu fusese înregistrată
ca plătitoare de TVA.
În ceea ce privește
impozitul pe profit, nu s-au stabilit obligații suplimentare, fiind diminuată pierderea
fiscală.
Ulterior intrării
în posesie a facturilor de la cei trei furnizori care nu erau înregistrate în evidența
contabilă, inculpata J.S. i-a solicitat contabilului V.O.A. să înregistreze în evidența
contabilă respectiv în balanța de verificare din luna iulie 2012 atât intrarea cât
și scăderea din gestiune a mărfurilor cu suma de 296.310,36 RON, fiind înregistrat
atât venitul realizat cât și costul mărfurilor. Implicit prin această înregistrare
inculpata a recunoscut că marfa achiziționată fusese vândută.
În luna august
2011 toate operațiunile contabile efectuate în luna iulie au fost anulate, iar diferențele
de mărfuri neînregistrate și constatate conform procesului verbal de control au
fost înregistrate într-un cont analitic distinct 371C „Mărfuri control” în sumă
de 426.329,83. Aceste operațiuni au fost efectuate de noua contabilă G.B.
Cu ocazia înregistrări
acestui stoc de marfă (ce reprezenta diferențele de mărfuri constatate de organele
de control ca nefiind înregistrate în perioada supusă controlului) nu s-a efectuat
un inventar faptic al mărfurilor care să constate existența faptică a mărfurilor.
Prin anularea
înregistrărilor aferente lunii iulie și înregistrarea mărfurilor pe stoc s-a urmărit
stabilirea unei situații nereale respectiv aceea că mărfurile ce le achiziționase
societatea anterior de la cei trei furnizori și care nu fuseseră înregistrate la
momentul operațiunii, se găseau pe stoc și nu fuseseră vândute.
Fiind audiată
în prezența apărătorului ales avocat B.L., inculpata J.S. a declarat la data de
7 iunie 2012 că ulterior efectuării verificării de organele fiscale nu s-au efectuat
inventare și că o parte din marfa constatată de organele fiscale ca nefiind înregistrată
a fost vândută.
Inculpata nu a
pus la dispoziție organelor de urmărire penală liste de inventariere din care să
rezulte că marfa este pe stoc.
Ulterior la o
perioadă relativ scurtă de timp în timpul efectuării expertizei fiscale (în luna
iulie 2012) inculpații J.S. și B.D. au prezentat expertului documente nereale respectiv
liste de inventariere a mărfurilor având ca dată a întocmirii 31 decembrie 2011
și procesul-verbal de inventariere aferent precum și liste de inventariere a mărfurilor
degradate având ca date 31 ianuarie 2012 și 28 februarie 2012 și
procese-verbale aferente în care s-au consemnat date nereale privind existența mărfurilor
pe stoc și ulterior degradarea acestora. Scopul întocmirii acestora a fost de a
disimula realitatea cu privire Ia mărfurile achiziționate de la cele trei firme
care au fost vândute.
Astfel conform
acestor documente a rezultat că la data de 31 decembrie 2011 au fost inventariate
mărfuri în valoare de 518.840,22 RON, la data de 31 ianuarie 2012 s-au degradat
mărfuri în valoare de 132.094,50 RON, iar la data de 28 februarie 2012 s-au degradat
mărfuri în valoare de 256.745,65 RON. Din conținutul listei de inventariere reiese
că la data de 31 decembrie 2011 la pizzerie ar fi existat 28.800 sticle de C.C.
(1.200 lăzi), 12.960 sticle B.H. (540 lăzi), 8.720 sticle B.C. (în jur de 363 lăzi),
6.700 sticle B.G.B., (în jur de 279 lăzi), 2500 sticle B.S. (în jur de 104 lăzi),
4.500 sticle F. (în jur de 187 lăzi), 3456 sticle S. (144 lăzi) precum și alte băuturi
și alimente care ulterior s-au degradat.
Fiind audiați,
inculpata J.S. la data de 3 octombrie 2012 și inculpatul B.D. la data de 24
septembrie 2012 au declarat în prezența apărătorului ales că au efectuat inventarele
la datele de 31 decembrie 2011, 31 ianuarie 2012 și 28 februarie 2012 împreună cu
angajata C.A., iar inculpatul B.D. a întocmit listele de inventariere după care
acestea au fost semnate de către ei și învinuita C.A.
Cu privire la
mărfurile care ulterior s-au degradat au precizat că au fost depozitate în curtea
exterioară și datorită înghețului s-au spart, cioburile fiind aruncate de B.D. și
C.A., aspect ce nu este real.
Astfel din raportul
de expertiză criminalistică grafică din 19 septembrie 2012 a rezultat că semnăturile
de pe procesele-verbale de inventariere și listele de inventariere din 31
decembrie 2012, 31 ianuarie 2012 și 28 februarie 2012 nu aparțin lui C.A., acestea
fiind executate de J.S. Luând Ia cunoștință de raportul de expertiză învinuita J.S.
a revenit asupra declarației precizând că a avut acordul învinuitei C.A. să semneze
în locul ei lucru negat de către aceasta și totodată se observă că învinuita J.S.
a încercat să imite o semnătură și nu a executat semnătura ei.
Pentru a ascunde
realitatea cu privire la activitatea listelor de inventariere și a inventarelor
și pentru a îngreuna aflarea adevărului inculpații B.D. și J.S. au determinat-o
pe angajata C.A. să declare aspecte nereale organelor de poliție în scopul de a-i
favoriza. Astfel fiind audiată în calitate de martor la data de 12 septembrie 2012
C.A. a declarat că a participat la efectuarea inventarelor, și a semnat listele
și procesele-verbale de inventariere.
La data de 5
octombrie 2012 învinuita și-a retras declarația de martor precizând că nu s-au efectuat
aceste inventare, nu a semnat listele de inventariere, nu au existat stocurile respective
de mărfuri și nici mărfurile degradate consemnate în liste. Aceasta a luat la cunoștință
de aceste documente în data de 11 septembrie 2012 cu o zi înainte de a se prezenta
la organele de poliție când l-a solicitarea învinuitei J.S. s-a întâlnit, cu B.D.,
cu martora G.B. și soțul acesteia, întâlnire la care învinuiții J.S. și B.D. i-au
spus ce să declare organelor de poliție.
Susținerile învinuitei
C.A. s-au coroborat cu conținutul convorbirilor interceptate și înregistrate în
baza ordonanței provizorii din 11 septembrie 2012, confirmată și prelungită prin
încheierea 14 septembrie 2012 a Tribunalului Gorj.
Faptul că nu au
existat mărfurile menționate în listele de inventariere și nici degradările respective,
precum și că marfa a fost vândută a rezultat și din declarațiile martorilor: S.E.C.,
P.V.L., B.F., P.D.L., T.M.C. și P.I.M., persoane care erau angajate la pizzerie
ca ospătari, sau barmani, Ia datele menționate în listele de inventariere și care
precizează că marfa se comanda la furnizori în condițiile în care cea existentă
pe stoc era terminată, fiind vândută, sau în curs de terminare, iar marfa livrată
era depozitată doar în interiorul magaziei (o cameră) sau al pizzeriei, neexistând
marfă depozitată în curte.
Din declarațiile
acestor persoane a rezultat modalitatea de achiziție și vânzare a mărfurilor în
cadrul pizzeriei, respectiv marfa existentă era verificată și numărată la zilnic
dimineața de către barmanul care intra în tură, activitatea în cadrul unui interval
de 24 de ore se derula în două schimburi.
Aceștia au declarat
că din dispoziția patronilor sumele obținute din vânzarea mărfurilor erau fiscalizate
prin casa de marcat într-un procent foarte mic (un sfert), restul încasărilor nefiscalizate
fiind evidențiate în niște prenote tipărite la imprimanta conectată la dispozitivul
tip touch screen prin activarea unei opțiuni „RON”. În dispozitivul tip touch screen
fiecare ospătar avea o partiție pe care o accesa, unde introducea comenzile luate
de la clienți și sumele încasate în cele două modalități.
De asemenea martorii
G.M.A. agent de vânzări la SC E. SRL, C.V. agent de vânzări la SC P.C. SRL și B.D.C.,
agent de vânzări la SC G.T.P.D. SA, persoane care au reprezentat aceste firme în
relațiile comerciale cu SC E. SRL au declarat faptul că luau comenzi pentru a livra
marfă la pizzerie la solicitarea patronilor sau a angajatei C.A., aceștia solicitând
noi cantități de marfă precizând că nu mai au pe stoc marfa respectivă fiind vândută,
sau era în curs de terminare.
Analizând probatoriul
administrat a rezultat că în perioada 1 ianuarie 2010-30 iunie 2011 SC E. SRL a
achiziționat periodic marfă de la trei societăți, marfă care a fost vândută prin
intermediul pizzeriei, însă nu s-au înregistrat în totalitate facturile de achiziție
și nici veniturile realizate din vânzarea acestor produse.
Ulterior în cadrul
cercetărilor pentru a ascunde mărfurile vândute și veniturile realizate și neînregistrate
inculpații J.S. și B.D. au întocmit liste de inventariere în care au consemnat faptul
că respectivele cantități de mărfuri existau pe stoc la data de 31 decembrie 2011,
și s-au degradat datorită înghețului în lunile ianuarie și februarie 2012.
În cauză s-a dispus
efectuarea unei expertize fiscale și două suplimente de expertize.
S-a concluzionat
că prin cumularea veniturilor înregistrate de societate cât și a celor realizate
și neînregistrate (ca urmare a vânzărilor mărfurilor în baza facturilor neînregistrate)
SC E. SRL ar fi depășit plafonul prevăzut de C. fisc. astfel că începând cu 1 iulie
2010 până Ia 30 iunie 2011 societatea datorează la bugetul de stat TVA de 95.728,12
RON. Cuantumul taxei pe valoare adăugată a fost calculată de expert în condițiile
în care societatea nu a prezentat duplicatele facturilor emise de furnizori în situația
în care factura originală nu se mai găsește pentru a fi avută în vedere deducerea
taxei pe valoare adăugată aferentă acestor facturi de achiziție mărfuri.
Ulterior formulării
obiecțiunilor la suplimentul raportului de expertiză învinuiții au solicitat furnizorilor
copii duplicat după facturile de achiziție. În aceste condiții se apreciază că societatea
poate deduce TVA-ul în sumă de 41.975,23 RON prin decont de TVA, rezultând un prejudiciu
de 53.752,89 RON. Starea de fapt expusă a fost dovedită cu următoarele mijloace
de probă: sesizarea D.G.F.P. Gorj; procesul-verbal de constatare din 8 august 2011
al D.G.F.P. Gorj; raportul de expertiză fiscală și suplimentele la raportul de expertiză;
raportul de expertiză criminalistică grafoscopica; procesele-verbale de redare a
convorbirilor telefonice; listele de inventariere și procesele-verbale de inventariere
în original; copii duplicat ale facturilor emise de SC E. SRL, SC P.C. SRL și S.C.
G.T.P.D S. A.; declarațiile martorilor S.E.C., T.R.G., P.V.L., B.F., P.D.L., T.M.C.
și P.M., T.M., G.M.A., C.V., B.D.C., G.B. și V.O.A.; declarația învinuitei C.A.;
declarațiile învinuiților J.S. și B.D.
În cursul urmăririi
penale Statul Român prin D.G.F.P. Gorj s-a constituit parte civilă în procesul penal
cu suma de 105.610 RON.
În drept, faptele
săvârșite de inculpații J.S. și B.D., care în perioada 1 ianuarie 2010-30 iunie
2011, în calitate de administratori ai SC E. SRL Târgu-Jiu, în mod repetat și în
baza aceleiași rezoluții infracționale nu au înregistrat în evidența contabilă facturile
de achiziții mărfuri de la SC E. SRL Târgu-Jiu, SC G.T.P.D. SRL Râmnicu-Vâlcea și
SC P.C. SRL Târgu-Jiu și nici veniturile realizate din vânzarea acestor mărfuri,
precum și întocmirea de liste de inventariere a mărfurilor, liste cu mărfuri degradate
și procese-verbale aferente în datele de 31 decembrie 2011, 31 ianuarie 2012 și
28 februarie 2012, în care au consemnat datele nereale privind existența mărfurilor
pe stoc și ulterior degradarea acestora, în scopul de a se sustrage de la plata
către impozitul statului în sumă de 53.752,89 RON, s-a apreciat că întrunesc elementele
constitutive ale infracțiunilor de evaziune fiscală în formă continuată, faptă prevăzută
și pedepsită art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41
alin. (2) C. pen. și art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea
art. 41 alin. (2) C. pen., texte de lege în baza cărora aceștia urmează să fie condamnați
cu aplicarea art. 320
1
alin. (7) C. proc. pen.
La individualizarea
pedepselor aplicate inculpaților tribunalul a avut în vedere criteriile generale
prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv dispozițiile părții generale a C. pen.,
limitele de pedeapsă fixate în legea specială cu raportare la art. 320
1
C. proc. pen. gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite, circumstanțele
personale cu referire la starea de sănătate a inculpatei J.S. și aspectul că sunt
părinții unui copil cu vârstă de sub un an, împrejurarea că nu sunt cunoscuți cu
antecedente penale [deși în rechizitoriu greșit se reține că inculpata J.S. are
antecedente penale, amenda administrativă aplicată raportat la art. 10 lit. b
1
)
C. proc. pen. neconstituind această premisă] și au avut o atitudine sinceră în tot
cursul cercetării judecătorești.
În baza art. 346
C. proc. pen. raportat la art. 14 C. proc. pen. combinat cu art. 998, art. 999,
art. 1000 C. civ. a fos admisă acțiunea civilă în parte, în sensul obligării inculpaților
J.S. și B.D. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC E. SRL Târgu-Jiu la
plata către Statul Român, A.N.A.F. București, D.G.F.P. Gorj, a sumei de 53.752,89
RON reprezentând despăgubiri civile cu penalitățile și dobânzile aferente până Ia
achitarea integrală a debitului.
S-a menținut sechestrul
asigurător instituit prin ordonanța Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj din
21 septembrie 2012 asupra clădirii casă de locuit situată în municipiul Târgu-Jiu,
în suprafață de 98,26 mp cu o valoare de impozitare de 108.072 RON.
Împotriva acestei
sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj, inculpații J.S.,
B.D. și partea civilă Statul Român prin A.N.A.F. pentru D.G.F.P. Gorj.
Parchetul a criticat
sentința pentru nelegalitate întrucât:
- prima instanță
a aplicat un spor în urma contopirii pedepselor având în vedere și gravitatea faptelor
reținute în sarcina inculpaților;
- nu s-a dedus
reținerea de 24 ore pentru inculpatul B.D.;
- nu s-au individualizat
actele false anulate și;
- nu s-a dispus
obligarea în solidar împreună cu partea responsabilă civilmente la cheltuieli judiciare
statului.
Suplimentar, așa
cum rezultă și din practicaua deciziei, s-a solicitat interzicerea tuturor drepturilor
prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen., nu limitativ la funcția de administrator.
Inculpații, în
condițiile în care judecata a avut Ioc în cadrul procedurii simplificate, au solicitat
la rândul lor, reținerea de largi circumstanțe atenuante, cu consecința reducerii
pedepselor, față de datele pozitive ce caracterizează persoana lor și pericolul
social al faptelor comise.
D.G.F.P. Gorj
a solicitat majorarea despăgubirilor la suma de 105.610 RON, creanțe la bugetul
consolidat al statului, potrivit actualei legislații fiscale, în concordanță și
cu cererea inițială de constituire de parte civilă.
Prin decizia penală
nr. 221 din 10 iunie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și
pentru cauze cu minori, a fost admis, în parte, apelul declarat de Parchetul de
pe lângă Tribunalul Gorj, împotriva sentinței penale nr. 56 din 20 februarie 2013,
pronunțată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. 19565/95/2012 și au fost respinse,
ca nefondate, apelurile inculpaților J.S., B.D. și părții civile Statul Român prin
A.N.A.F. pentru D.G.F.P. Gorj.
A fost desființată,
în parte, sentința în sensul că interzice inculpaților drepturile prevăzute de
art. 64 lit. c) C. pen., și-i obligă, alături de partea responsabilă civilmente,
la cheltuieli judiciare statului, la câte 2.100 RON fiecare.
Pentru a decide
astfel, instanța de apel a reținut că probatoriul administrat relevă justețea convingerii
instanței de fond cu privire la existența faptelor, respectiv că repetat și în baza
aceleiași rezoluții infracționale inculpații, în calitate de administratori, nu
au înregistrat în contabilitate facturile de achiziții mărfuri, nici veniturile
realizate dar au și întocmit liste de inventariere în care au consemnat date nereale,
privind mărfurile pe stoc și degradarea acestora, pentru a se sustrage de la plata
impozitului către stat.
Faptele acestora
au fost corespunzător încadrate în drept, iar cu privire la pedepsele aplicate,
se poate aprecia că acestea sunt legale și temeinice care, atât ca durată cât și
ca modalitate de executare, corespund gradului de pericol social concret al faptelor
săvârșite cât și datelor ce caracterizează persoana inculpaților, neimpunându-se,
ca atare, nici atenuarea regimului sancționator, prin reținerea de circumstanțe
atenuante personale, dar nici sancționarea concursului de infracțiuni prin aplicarea
unui spor.
Instanța de apel
a apreciat că buna comportare a inculpaților, lipsa antecedentelor penale, recunoașterea
faptelor și regretul manifestat, nu justifică în raport cu pericolul social concret
bine evidențiat în cauză, recunoașterea de circumstanțe atenuante în favoarea inculpaților
cu consecința reducerii pedepselor în continuare.
A fost apreciat
ca întemeiat apelul parchetului privind obligarea solidară a inculpaților cu partea
responsabilă civilmente la cheltuieli judiciare statului, având în vedere dispozițiile
art. 191 alin. (3) C. proc. pen., care obligă la o asemenea rezolvare în condițiile
în care cei doi inculpați au fost obligați la despăgubiri către A.N.A.F., iar din
dispozitivul sentinței atacate, a rezultat doar o obligare individuală în acest
sens, respectiv la câte 2.100 RON fiecare.
Față de dispozițiile
art. 12 din Legea nr. 241/2005, privind prevenirea și combaterea evaziunii fiscale,
în sensul că nu pot fi fondatori,administratori, directori sau reprezentanți legali
ai societății reglementate de Legea nr. 31/1990, iar dacă au fost alese sunt decăzuți
din drepturi, persoanele care au fost condamnate, au fost interzise inculpaților
toate drepturile prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen., nu numai pe cele care vizează
calitatea de administrator de firmă.
A fost apreciat
ca nefondat este și apelul părții civile, față de concluziile expertizei fiscale
și celor două suplimente de expertiză întocmite în cauză, ce opinează pentru un
prejudiciu de 53.752 RON, așa cum de altfel a statuat, pe latură civilă și Tribunalul
Gorj, ca despăgubiri civile, cu penalități și dobânzi aferente.
Împotriva acestei
decizii, partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Gorj a declarat recurs.
Examinând recursul
declarat de partea civilă, în conformitate cu dispozițiile art. 385
6
alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta este tardiv introdus.
Formularea cererilor
de recurs se poate face numai în cadrul termenului expres prevăzut de lege și doar,
în mod excepțional, peste aceste limite, dacă există motive legale ce au împiedicat
exercitarea în termen a dreptului de a ataca o hotărâre.
Potrivit art.
385
3
alin. (1) C. proc. pen. termenul de recurs este de 10 zile, dacă
legea nu dispune altfel.
Totodată, în conformitate
cu dispozițiile art. 363 alin. (3) C. proc. pen., aplicabile potrivit art. 385
3
alin. (2) din același cod, pentru partea care a fost prezentă Ia dezbateri sau la
pronunțare, termenul curge de la pronunțare, iar pentru părțile care au lipsit atât
de la dezbateri, cât și la pronunțare termenul curge de la comunicarea copiei de
pe dispozitivul hotărârii.
Din actele dosarului
rezultă că partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Gorj nu a fost prezentă la dezbateri
sau la pronunțare, pe data de 10 iunie 2013 (practicaua deciziei atacate), astfel
că termenul de recurs de 10 zile prevăzut de art. 385
3
alin. (1) C.
proc. pen. a început să curgă de la comunicarea copiei de pe dispozitivul deciziei
atacate, respectiv 13 iunie 2013.
Analizând actele
și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că, deși recursul declarat de partea
civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Gorj poartă data de 21 iunie 2013, pe plicul de la
dosar recurs, aceasta nu reprezintă data depunerii la poștă întrucât plicul nu poartă
o ștampilă a Poștei Române, astfel încât data declarării recursului va fi data înregistrării
acestuia la Curtea de Apel Craiova, respectiv 26 iunie 2013.
Având în vedere
că ultima zi de declarare a recursului este 24 iunie 2013, Înalta Curte constată
că exercitarea căii de atac a recursului de către partea civilă s-a făcut cu depășirea
termenului de 10 zile în care putea fi declarat.
Termenul de recurs
fiind peremptoriu sub aspectul exercitării dreptului de recurs, titularul acestuia
putând să promoveze calea de atac doar în interiorul intervalului de timp prevăzut
de lege, rezultă că nedeclararea recursului în acest termen conduce la respingerea
lui ca tardiv introdus, subiectul îndrituit fiind decăzut din exercițiul dreptului
procesual respectiv.
Față de cele menționate
mai sus, Înalta Curte, în conformitate cu dspozițiile art. 385
15
alin. (1) pct. 1 lit. a) teza I C. proc. pen. va respinge ca tardiv introdus, recursul
declarat de partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Gorj împotriva deciziei penale
nr. 221 din 10 iunie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și
pentru cauze cu minori.
Conform art. 192
alin. (2) C. proc. pen., recurenta parte civilă va fi obligată la plata sumei de
200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar onorariul apărătorului
desemnat din oficiu pentru intimații inculpați J.S. și B.D., în sumă de câte 300
RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca tardiv,
recursul declarat de partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Gorj împotriva deciziei
penale nr. 221 din 10 iunie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală
și pentru cauze cu minori, privind și pe inculpații J.S. și B.D.
Obligă recurenta
parte civilă la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului
desemnat din oficiu pentru intimații inculpați J.S. și B.D., în sumă de câte 300
RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată, în
ședință publică, azi 13 februarie 2014.