ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 533/2014

Asupra recursului de față; În baza actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin sentința penală nr. 56 din 20 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. 19565/95/2012, a fost admisă cererea de judecare a cauzei conform procedurii speciale prevăzute de art. 320 1 C. proc. pen. În baza art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41-art. 42 C. pen. și cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnată inculpata J.S., cetățean român, studii medii, divorțată, administrator SC E. SRL Târgu-Jiu, cu antecedente penale, la 2 ani închisoare și 2 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) și lit. c) (funcția de administrator firmă) C. pen.

În baza art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41-art. 42 C. pen. și cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnă inculpata la 2 ani închisoare și 2 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) și lit. c) (funcția de administrator firmă) C. pen. În baza art. 33, art. 34 C. pen. și art. 35 alin. (3) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatei J.S. în pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare ce urmează a fi executată alături de pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) și lit. c) (funcția de administrator firmă) C. pen.

În baza art. 81 C. pen., a fost suspendată condiționat executarea pedepsei aplicate inculpatei J.S. pe durata termenului de încercare prevăzut de art. 82 C. pen. respectiv pe o durată de 4 ani. S-au pus în vedere inculpatei dispozițiile art. 83 C. pen. S-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) și lit. c) (funcția de administrator firmă) C. pen., iar în baza art. 71 alin. (5) C. pen. suspendă executarea acestei pedepse accesorii. În baza art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41-art. 42 C. pen. și cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul B.D., cetățean român, studii superioare, divorțat, stagiul militar nesatisfăcut, fără ocupație, fără antecedente penale, la 2 ani închisoare și 2 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) și lit. c) (funcția de administrator firmă) C. pen.

În baza art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41-art. 42 C. pen. și cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul la 2 ani închisoare și 2 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) și lit. c) (funcția de administrator firmă) C. pen. În baza art. 33, art. 34 C. pen. și art. 35 alin. (3) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului B.D. în pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare ce urmează a fi executată alături de pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) și lit. c) (funcția de administrator firmă) C. pen.

În baza art. 81 C. pen., a fost suspendată condiționat executarea pedepsei aplicate inculpatului B.D. pe durata termenului de încercare prevăzut de art. 82 C. pen. respectiv pe o durată de 4 ani. S-a pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 C. pen. S-a constatat că inculpatul B.D. a fost reținut în baza ordonanței Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj pe timp de 24 de ore. S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) și lit. c) (funcția de administrator firmă) C. pen., iar în baza art. 71 alin. (5) C. pen. suspendă executarea acestei pedepse accesorii. S-a dispus anularea actelor false. Au fost obligați inculpații J.S. și B.D. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC E. SRL Târgu-Jiu, la plata către Statul Român, A.N.A.F.

București, D.G.F.P. Gorj, a sumei de 53.752,89 RON reprezentând despăgubiri civile cu penalitățile și dobânzile aferente până la achitarea integrală a debitului. A fost menținut sechestrul asigurător instituit prin ordonanța Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj din 21 septembrie 2012 asupra clădirii casă de locuit situată în municipiul Târgu-Jiu, județul Gorj în suprafață de 98,26 mp cu o valoare de impozitare de 108.072 RON. Au fost obligați inculpații în baza art. 191 C. proc. pen. la câte 2.100 RON fiecare cheltuieli judiciare statului. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj nr. 639/P/2011 din 17 decembrie 2012 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților J.S.

și B.D. pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., totul cu aplicarea art. 33-art. 34 C. pen. Din coroborarea probelor administrate a rezultat următoarea situație de fapt: Inculpata J.S. are calitatea de asociat și administrator al SC E. SRL societate ce are ca principal obiect de activitate „comerțul cu amănuntul în magazine nespecializate, cu vânzare predominantă de produse nealimentare” și a desfășurat activitate în perioada 2010-2011 prin punctul de lucru „Pizzeria T.” situată în Târgu-Jiu.

Inculpatul B.D. are calitatea de asociat în cadrul SC E. SRL, însă în fapt s-a ocupat împreună cu învinuita J.S. de administrarea societății și de coordonarea activității pizzeriei, având încheiat și contract de muncă pentru funcția de manager începând cu data de 2 noiembrie 2010. Învinuita C.A. a fost angajată în cadrul SC E. SRL în perioadele 24 februarie 2010-19 mai 2010 și 11 ianuarie 2011-7 februarie 2012 desfășurându-și activitatea ca lucrător gestionar la Pizzeria T., iar ulterior aceasta a continuat să lucreze la pizzerie, activitatea punctului de lucru fiind preluată de SC S. SRL administrată de învinuitul B.D. Învinuita C.A. era percepută de ceilalți angajați ai pizzeriei ca fiind persoana de încredere a învinuiților J.S.

și B.D., această ocupându-se de coordonarea activității pizzeriei în lipsa patronilor. În perioada 1 august 2011-8 august 2011 inspectori în cadrul D.G.F.P. Gorj au efectuat un control la SC E. SRL având ca obiect verificarea bazelor de impunere, a legalității și conformității declarațiilor fiscale, corectitudinii și exactității îndeplinirii obligațiilor de către contribuabil pentru perioada 1 ianuarie 2010-30 iunie 2011. Inspecția fiscală s-a efectuat ca urmare a constatărilor anterioare efectuate de organele fiscale care prin procesul-verbal din 13 iulie 2011 au stabilit că în perioada 1 ianuarie 2010-31 decembrie 2010 SC E. SRL nu înregistrase în evidența contabilă toate aprovizionările efectuate de la SC E. SRL.

Urmare a acestui proces-verbal, SC E. SRL a solicitat și furnizorilor SC P.C. SRL și SC G.T.P. SA comunicarea situațiilor livrărilor efectuate în perioada 1 ianuarie 2010-30 iunie 2011, care au fost puse la dispoziție organelor fiscale. În urma inspecției fiscale s-a stabilit că SC E. SRL în perioada 1 ianuarie 2010-30 iunie 2011 nu a înregistrat în totalitate facturile fiscale de aprovizionare cu mărfuri de la SC E.E. SA 112 facturi, SC P.C. SRL 112 facturi și SC G.T.P. SA 166 facturi și nici veniturile realizate din vânzarea acestora. Organele fiscale au stabilit că dacă SC E. SRL ar fi înregistrat și declarat toate veniturile realizate, societatea ar fi depășit plafonul până la care putea beneficia de regimul special de scutire de taxă pe valoare adăugată începând cu luna mai 2010, fapt pentru care în baza documentelor puse la dispoziție organele fiscale au stabilit o taxă pe valoare adăugată de plată în sumă de 97.175 RON.

Pe perioada supusă verificării societatea nu fusese înregistrată ca plătitoare de TVA. În ceea ce privește impozitul pe profit, nu s-au stabilit obligații suplimentare, fiind diminuată pierderea fiscală. Ulterior intrării în posesie a facturilor de la cei trei furnizori care nu erau înregistrate în evidența contabilă, inculpata J.S. i-a solicitat contabilului V.O.A. să înregistreze în evidența contabilă respectiv în balanța de verificare din luna iulie 2012 atât intrarea cât și scăderea din gestiune a mărfurilor cu suma de 296.310,36 RON, fiind înregistrat atât venitul realizat cât și costul mărfurilor. Implicit prin această înregistrare inculpata a recunoscut că marfa achiziționată fusese vândută.

În luna august 2011 toate operațiunile contabile efectuate în luna iulie au fost anulate, iar diferențele de mărfuri neînregistrate și constatate conform procesului verbal de control au fost înregistrate într-un cont analitic distinct 371C „Mărfuri control” în sumă de 426.329,83. Aceste operațiuni au fost efectuate de noua contabilă G.B. Cu ocazia înregistrări acestui stoc de marfă (ce reprezenta diferențele de mărfuri constatate de organele de control ca nefiind înregistrate în perioada supusă controlului) nu s-a efectuat un inventar faptic al mărfurilor care să constate existența faptică a mărfurilor. Prin anularea înregistrărilor aferente lunii iulie și înregistrarea mărfurilor pe stoc s-a urmărit stabilirea unei situații nereale respectiv aceea că mărfurile ce le achiziționase societatea anterior de la cei trei furnizori și care nu fuseseră înregistrate la momentul operațiunii, se găseau pe stoc și nu fuseseră vândute.

Fiind audiată în prezența apărătorului ales avocat B.L., inculpata J.S. a declarat la data de 7 iunie 2012 că ulterior efectuării verificării de organele fiscale nu s-au efectuat inventare și că o parte din marfa constatată de organele fiscale ca nefiind înregistrată a fost vândută. Inculpata nu a pus la dispoziție organelor de urmărire penală liste de inventariere din care să rezulte că marfa este pe stoc. Ulterior la o perioadă relativ scurtă de timp în timpul efectuării expertizei fiscale (în luna iulie 2012) inculpații J.S. și B.D. au prezentat expertului documente nereale respectiv liste de inventariere a mărfurilor având ca dată a întocmirii 31 decembrie 2011 și procesul-verbal de inventariere aferent precum și liste de inventariere a mărfurilor degradate având ca date 31 ianuarie 2012 și 28 februarie 2012 și procese-verbale aferente în care s-au consemnat date nereale privind existența mărfurilor pe stoc și ulterior degradarea acestora.

Scopul întocmirii acestora a fost de a disimula realitatea cu privire Ia mărfurile achiziționate de la cele trei firme care au fost vândute. Astfel conform acestor documente a rezultat că la data de 31 decembrie 2011 au fost inventariate mărfuri în valoare de 518.840,22 RON, la data de 31 ianuarie 2012 s-au degradat mărfuri în valoare de 132.094,50 RON, iar la data de 28 februarie 2012 s-au degradat mărfuri în valoare de 256.745,65 RON. Din conținutul listei de inventariere reiese că la data de 31 decembrie 2011 la pizzerie ar fi existat 28.800 sticle de C.C. (1.200 lăzi), 12.960 sticle B.H. (540 lăzi), 8.720 sticle B.C. (în jur de 363 lăzi), 6.700 sticle B.G.B., (în jur de 279 lăzi), 2500 sticle B.S.

(în jur de 104 lăzi), 4.500 sticle F. (în jur de 187 lăzi), 3456 sticle S. (144 lăzi) precum și alte băuturi și alimente care ulterior s-au degradat. Fiind audiați, inculpata J.S. la data de 3 octombrie 2012 și inculpatul B.D. la data de 24 septembrie 2012 au declarat în prezența apărătorului ales că au efectuat inventarele la datele de 31 decembrie 2011, 31 ianuarie 2012 și 28 februarie 2012 împreună cu angajata C.A., iar inculpatul B.D. a întocmit listele de inventariere după care acestea au fost semnate de către ei și învinuita C.A. Cu privire la mărfurile care ulterior s-au degradat au precizat că au fost depozitate în curtea exterioară și datorită înghețului s-au spart, cioburile fiind aruncate de B.D.

și C.A., aspect ce nu este real. Astfel din raportul de expertiză criminalistică grafică din 19 septembrie 2012 a rezultat că semnăturile de pe procesele-verbale de inventariere și listele de inventariere din 31 decembrie 2012, 31 ianuarie 2012 și 28 februarie 2012 nu aparțin lui C.A., acestea fiind executate de J.S. Luând Ia cunoștință de raportul de expertiză învinuita J.S. a revenit asupra declarației precizând că a avut acordul învinuitei C.A. să semneze în locul ei lucru negat de către aceasta și totodată se observă că învinuita J.S. a încercat să imite o semnătură și nu a executat semnătura ei. Pentru a ascunde realitatea cu privire la activitatea listelor de inventariere și a inventarelor și pentru a îngreuna aflarea adevărului inculpații B.D.

și J.S. au determinat-o pe angajata C.A. să declare aspecte nereale organelor de poliție în scopul de a-i favoriza. Astfel fiind audiată în calitate de martor la data de 12 septembrie 2012 C.A. a declarat că a participat la efectuarea inventarelor, și a semnat listele și procesele-verbale de inventariere. La data de 5 octombrie 2012 învinuita și-a retras declarația de martor precizând că nu s-au efectuat aceste inventare, nu a semnat listele de inventariere, nu au existat stocurile respective de mărfuri și nici mărfurile degradate consemnate în liste. Aceasta a luat la cunoștință de aceste documente în data de 11 septembrie 2012 cu o zi înainte de a se prezenta la organele de poliție când l-a solicitarea învinuitei J.S.

s-a întâlnit, cu B.D., cu martora G.B. și soțul acesteia, întâlnire la care învinuiții J.S. și B.D. i-au spus ce să declare organelor de poliție. Susținerile învinuitei C.A. s-au coroborat cu conținutul convorbirilor interceptate și înregistrate în baza ordonanței provizorii din 11 septembrie 2012, confirmată și prelungită prin încheierea 14 septembrie 2012 a Tribunalului Gorj. Faptul că nu au existat mărfurile menționate în listele de inventariere și nici degradările respective, precum și că marfa a fost vândută a rezultat și din declarațiile martorilor: S.E.C., P.V.L., B.F., P.D.L., T.M.C.

și P.I.M., persoane care erau angajate la pizzerie ca ospătari, sau barmani, Ia datele menționate în listele de inventariere și care precizează că marfa se comanda la furnizori în condițiile în care cea existentă pe stoc era terminată, fiind vândută, sau în curs de terminare, iar marfa livrată era depozitată doar în interiorul magaziei (o cameră) sau al pizzeriei, neexistând marfă depozitată în curte. Din declarațiile acestor persoane a rezultat modalitatea de achiziție și vânzare a mărfurilor în cadrul pizzeriei, respectiv marfa existentă era verificată și numărată la zilnic dimineața de către barmanul care intra în tură, activitatea în cadrul unui interval de 24 de ore se derula în două schimburi.

Aceștia au declarat că din dispoziția patronilor sumele obținute din vânzarea mărfurilor erau fiscalizate prin casa de marcat într-un procent foarte mic (un sfert), restul încasărilor nefiscalizate fiind evidențiate în niște prenote tipărite la imprimanta conectată la dispozitivul tip touch screen prin activarea unei opțiuni „RON”. În dispozitivul tip touch screen fiecare ospătar avea o partiție pe care o accesa, unde introducea comenzile luate de la clienți și sumele încasate în cele două modalități. De asemenea martorii G.M.A. agent de vânzări la SC E. SRL, C.V. agent de vânzări la SC P.C. SRL și B.D.C., agent de vânzări la SC G.T.P.D. SA, persoane care au reprezentat aceste firme în relațiile comerciale cu SC E. SRL au declarat faptul că luau comenzi pentru a livra marfă la pizzerie la solicitarea patronilor sau a angajatei C.A., aceștia solicitând noi cantități de marfă precizând că nu mai au pe stoc marfa respectivă fiind vândută, sau era în curs de terminare.

Analizând probatoriul administrat a rezultat că în perioada 1 ianuarie 2010-30 iunie 2011 SC E. SRL a achiziționat periodic marfă de la trei societăți, marfă care a fost vândută prin intermediul pizzeriei, însă nu s-au înregistrat în totalitate facturile de achiziție și nici veniturile realizate din vânzarea acestor produse. Ulterior în cadrul cercetărilor pentru a ascunde mărfurile vândute și veniturile realizate și neînregistrate inculpații J.S. și B.D. au întocmit liste de inventariere în care au consemnat faptul că respectivele cantități de mărfuri existau pe stoc la data de 31 decembrie 2011, și s-au degradat datorită înghețului în lunile ianuarie și februarie 2012. În cauză s-a dispus efectuarea unei expertize fiscale și două suplimente de expertize.

S-a concluzionat că prin cumularea veniturilor înregistrate de societate cât și a celor realizate și neînregistrate (ca urmare a vânzărilor mărfurilor în baza facturilor neînregistrate) SC E. SRL ar fi depășit plafonul prevăzut de C. fisc. astfel că începând cu 1 iulie 2010 până Ia 30 iunie 2011 societatea datorează la bugetul de stat TVA de 95.728,12 RON. Cuantumul taxei pe valoare adăugată a fost calculată de expert în condițiile în care societatea nu a prezentat duplicatele facturilor emise de furnizori în situația în care factura originală nu se mai găsește pentru a fi avută în vedere deducerea taxei pe valoare adăugată aferentă acestor facturi de achiziție mărfuri. Ulterior formulării obiecțiunilor la suplimentul raportului de expertiză învinuiții au solicitat furnizorilor copii duplicat după facturile de achiziție.

În aceste condiții se apreciază că societatea poate deduce TVA-ul în sumă de 41.975,23 RON prin decont de TVA, rezultând un prejudiciu de 53.752,89 RON. Starea de fapt expusă a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă: sesizarea D.G.F.P. Gorj; procesul-verbal de constatare din 8 august 2011 al D.G.F.P. Gorj; raportul de expertiză fiscală și suplimentele la raportul de expertiză; raportul de expertiză criminalistică grafoscopica; procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice; listele de inventariere și procesele-verbale de inventariere în original; copii duplicat ale facturilor emise de SC E. SRL, SC P.C. SRL și S.C. G.T.P.D S. A.; declarațiile martorilor S.E.C., T.R.G., P.V.L., B.F., P.D.L., T.M.C.

și P.M., T.M., G.M.A., C.V., B.D.C., G.B. și V.O.A.; declarația învinuitei C.A.; declarațiile învinuiților J.S. și B.D. În cursul urmăririi penale Statul Român prin D.G.F.P. Gorj s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 105.610 RON. În drept, faptele săvârșite de inculpații J.S. și B.D., care în perioada 1 ianuarie 2010-30 iunie 2011, în calitate de administratori ai SC E. SRL Târgu-Jiu, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale nu au înregistrat în evidența contabilă facturile de achiziții mărfuri de la SC E. SRL Târgu-Jiu, SC G.T.P.D. SRL Râmnicu-Vâlcea și SC P.C.

SRL Târgu-Jiu și nici veniturile realizate din vânzarea acestor mărfuri, precum și întocmirea de liste de inventariere a mărfurilor, liste cu mărfuri degradate și procese-verbale aferente în datele de 31 decembrie 2011, 31 ianuarie 2012 și 28 februarie 2012, în care au consemnat datele nereale privind existența mărfurilor pe stoc și ulterior degradarea acestora, în scopul de a se sustrage de la plata către impozitul statului în sumă de 53.752,89 RON, s-a apreciat că întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de evaziune fiscală în formă continuată, faptă prevăzută și pedepsită art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., texte de lege în baza cărora aceștia urmează să fie condamnați cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc.

pen. La individualizarea pedepselor aplicate inculpaților tribunalul a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv dispozițiile părții generale a C. pen., limitele de pedeapsă fixate în legea specială cu raportare la art. 320 1 C. proc. pen. gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite, circumstanțele personale cu referire la starea de sănătate a inculpatei J.S. și aspectul că sunt părinții unui copil cu vârstă de sub un an, împrejurarea că nu sunt cunoscuți cu antecedente penale [deși în rechizitoriu greșit se reține că inculpata J.S. are antecedente penale, amenda administrativă aplicată raportat la art. 10 lit. b 1 ) C. proc. pen. neconstituind această premisă] și au avut o atitudine sinceră în tot cursul cercetării judecătorești.

În baza art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 14 C. proc. pen. combinat cu art. 998, art. 999, art. 1000 C. civ. a fos admisă acțiunea civilă în parte, în sensul obligării inculpaților J.S. și B.D. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC E. SRL Târgu-Jiu la plata către Statul Român, A.N.A.F. București, D.G.F.P. Gorj, a sumei de 53.752,89 RON reprezentând despăgubiri civile cu penalitățile și dobânzile aferente până Ia achitarea integrală a debitului. S-a menținut sechestrul asigurător instituit prin ordonanța Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj din 21 septembrie 2012 asupra clădirii casă de locuit situată în municipiul Târgu-Jiu, în suprafață de 98,26 mp cu o valoare de impozitare de 108.072 RON.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj, inculpații J.S., B.D. și partea civilă Statul Român prin A.N.A.F. pentru D.G.F.P. Gorj. Parchetul a criticat sentința pentru nelegalitate întrucât: - prima instanță a aplicat un spor în urma contopirii pedepselor având în vedere și gravitatea faptelor reținute în sarcina inculpaților; - nu s-a dedus reținerea de 24 ore pentru inculpatul B.D.; - nu s-au individualizat actele false anulate și; - nu s-a dispus obligarea în solidar împreună cu partea responsabilă civilmente la cheltuieli judiciare statului. Suplimentar, așa cum rezultă și din practicaua deciziei, s-a solicitat interzicerea tuturor drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen., nu limitativ la funcția de administrator.

Inculpații, în condițiile în care judecata a avut Ioc în cadrul procedurii simplificate, au solicitat la rândul lor, reținerea de largi circumstanțe atenuante, cu consecința reducerii pedepselor, față de datele pozitive ce caracterizează persoana lor și pericolul social al faptelor comise. D.G.F.P. Gorj a solicitat majorarea despăgubirilor la suma de 105.610 RON, creanțe la bugetul consolidat al statului, potrivit actualei legislații fiscale, în concordanță și cu cererea inițială de constituire de parte civilă. Prin decizia penală nr. 221 din 10 iunie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost admis, în parte, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj, împotriva sentinței penale nr. 56 din 20 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. 19565/95/2012 și au fost respinse, ca nefondate, apelurile inculpaților J.S., B.D.

și părții civile Statul Român prin A.N.A.F. pentru D.G.F.P. Gorj. A fost desființată, în parte, sentința în sensul că interzice inculpaților drepturile prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen., și-i obligă, alături de partea responsabilă civilmente, la cheltuieli judiciare statului, la câte 2.100 RON fiecare. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că probatoriul administrat relevă justețea convingerii instanței de fond cu privire la existența faptelor, respectiv că repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale inculpații, în calitate de administratori, nu au înregistrat în contabilitate facturile de achiziții mărfuri, nici veniturile realizate dar au și întocmit liste de inventariere în care au consemnat date nereale, privind mărfurile pe stoc și degradarea acestora, pentru a se sustrage de la plata impozitului către stat.

Faptele acestora au fost corespunzător încadrate în drept, iar cu privire la pedepsele aplicate, se poate aprecia că acestea sunt legale și temeinice care, atât ca durată cât și ca modalitate de executare, corespund gradului de pericol social concret al faptelor săvârșite cât și datelor ce caracterizează persoana inculpaților, neimpunându-se, ca atare, nici atenuarea regimului sancționator, prin reținerea de circumstanțe atenuante personale, dar nici sancționarea concursului de infracțiuni prin aplicarea unui spor. Instanța de apel a apreciat că buna comportare a inculpaților, lipsa antecedentelor penale, recunoașterea faptelor și regretul manifestat, nu justifică în raport cu pericolul social concret bine evidențiat în cauză, recunoașterea de circumstanțe atenuante în favoarea inculpaților cu consecința reducerii pedepselor în continuare.

A fost apreciat ca întemeiat apelul parchetului privind obligarea solidară a inculpaților cu partea responsabilă civilmente la cheltuieli judiciare statului, având în vedere dispozițiile art. 191 alin. (3) C. proc. pen., care obligă la o asemenea rezolvare în condițiile în care cei doi inculpați au fost obligați la despăgubiri către A.N.A.F., iar din dispozitivul sentinței atacate, a rezultat doar o obligare individuală în acest sens, respectiv la câte 2.100 RON fiecare. Față de dispozițiile art. 12 din Legea nr. 241/2005, privind prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, în sensul că nu pot fi fondatori,administratori, directori sau reprezentanți legali ai societății reglementate de Legea nr. 31/1990, iar dacă au fost alese sunt decăzuți din drepturi, persoanele care au fost condamnate, au fost interzise inculpaților toate drepturile prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen., nu numai pe cele care vizează calitatea de administrator de firmă.

A fost apreciat ca nefondat este și apelul părții civile, față de concluziile expertizei fiscale și celor două suplimente de expertiză întocmite în cauză, ce opinează pentru un prejudiciu de 53.752 RON, așa cum de altfel a statuat, pe latură civilă și Tribunalul Gorj, ca despăgubiri civile, cu penalități și dobânzi aferente. Împotriva acestei decizii, partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Gorj a declarat recurs. Examinând recursul declarat de partea civilă, în conformitate cu dispozițiile art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta este tardiv introdus. Formularea cererilor de recurs se poate face numai în cadrul termenului expres prevăzut de lege și doar, în mod excepțional, peste aceste limite, dacă există motive legale ce au împiedicat exercitarea în termen a dreptului de a ataca o hotărâre.

Potrivit art. 385 3 alin. (1) C. proc. pen. termenul de recurs este de 10 zile, dacă legea nu dispune altfel. Totodată, în conformitate cu dispozițiile art. 363 alin. (3) C. proc. pen., aplicabile potrivit art. 385 3 alin. (2) din același cod, pentru partea care a fost prezentă Ia dezbateri sau la pronunțare, termenul curge de la pronunțare, iar pentru părțile care au lipsit atât de la dezbateri, cât și la pronunțare termenul curge de la comunicarea copiei de pe dispozitivul hotărârii. Din actele dosarului rezultă că partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Gorj nu a fost prezentă la dezbateri sau la pronunțare, pe data de 10 iunie 2013 (practicaua deciziei atacate), astfel că termenul de recurs de 10 zile prevăzut de art. 385 3 alin. (1) C. proc.

pen. a început să curgă de la comunicarea copiei de pe dispozitivul deciziei atacate, respectiv 13 iunie 2013. Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că, deși recursul declarat de partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Gorj poartă data de 21 iunie 2013, pe plicul de la dosar recurs, aceasta nu reprezintă data depunerii la poștă întrucât plicul nu poartă o ștampilă a Poștei Române, astfel încât data declarării recursului va fi data înregistrării acestuia la Curtea de Apel Craiova, respectiv 26 iunie 2013. Având în vedere că ultima zi de declarare a recursului este 24 iunie 2013, Înalta Curte constată că exercitarea căii de atac a recursului de către partea civilă s-a făcut cu depășirea termenului de 10 zile în care putea fi declarat.

Termenul de recurs fiind peremptoriu sub aspectul exercitării dreptului de recurs, titularul acestuia putând să promoveze calea de atac doar în interiorul intervalului de timp prevăzut de lege, rezultă că nedeclararea recursului în acest termen conduce la respingerea lui ca tardiv introdus, subiectul îndrituit fiind decăzut din exercițiul dreptului procesual respectiv. Față de cele menționate mai sus, Înalta Curte, în conformitate cu dspozițiile art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza I C. proc. pen. va respinge ca tardiv introdus, recursul declarat de partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Gorj împotriva deciziei penale nr. 221 din 10 iunie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta parte civilă va fi obligată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimații inculpați J.S. și B.D., în sumă de câte 300 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca tardiv, recursul declarat de partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Gorj împotriva deciziei penale nr. 221 din 10 iunie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, privind și pe inculpații J.S. și B.D. Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimații inculpați J.S. și B.D., în sumă de câte 300 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 13 februarie 2014.