ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2840/2014
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2840/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra recursului penal de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin
sentința penală nr. 164 din 22 mai 2013 a Tribunalului Gori, în baza art. 9
alin. (1) lit. b) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005 modificată prin Legea nr.
50/2013 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen. și art.
13 C. pen., a fost condamnat inculpatul B.M. la 6 ani închisoare ca pedeapsă
principală și 5 ani interzicerea dreptului de a fi ales în autoritățile publice
sau în funcții elective publice, a dreptului de a ocupa o funcție implicând
exercițiul autorității de stat și a dreptului de a administra societăți
comerciale, ca pedeapsă complementară, conform art. 65 alin. (1) și (2) și art.
64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a, lit. b) și c) C. pen.; în baza art. 71 alin.
(2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor
prevăzute la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a, lit. b) și c) C. pen.; s-a
constatat că infracțiunea dedusă judecății este concurentă cu infracțiunile
pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 440 din 03
martie 2009 pronunțată de Judecătoria Târgu Jiu, definitivă prin decizia penală
nr. 1465 din 14 decembrie 2010 a Curții de Apel Craiova și prin sentința penală
nr. 704 din 07 aprilie 2009 pronunțată de Judecătoria Târgu Jiu, definitivă
prin decizia penală nr. 1442 din 09 decembrie 2010 a Curții de Apel Craiova,
s-a descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată prin sentința
penală nr. 1713 din 11 octombrie 2011 pronunțată de Judecătoria Târgu Jiu, în
pedepsele componente de: 6 luni închisoare, 2 ani închisoare și 3 ani
închisoare, pe care le-a repus în individualitatea lor.
În baza art. 36 alin. (1), art. 34
alin. (1) lit. b) și art. 33 lit. a) C. pen., s-au contopit pedepsele de 6 luni
închisoare, 2 ani închisoare, 3 ani închisoare și 6 ani închisoare, în pedeapsa
cea mai grea, de 6 ani închisoare și s-a aplicat inculpatului un spor de
concurs de 6 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa
rezultantă de 6 ani și 6 luni închisoare; în baza art. 36 alin. (3) C. pen.,
din pedeapsa rezultantă s-a dedus durata executată de la 08 iulie 2009 la 16
decembrie 2009 și de la 24 iunie 2011, la 22 ianuarie 2013.
S-a anulat mandatul de executare a pedepsei
închisorii nr. 2187 din 27 octombrie 2011 emis de Judecătoria Târgu Jiu, urmând
să fie emis un nou mandat de executare; în baza art. 36 alin. (1) și art. 35
alin. (3) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii
drepturilor prevăzute la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a, lit. b) și lit.
c) C. pen. timp de 5 ani, ce s-a dispus a se executa în condițiile art. 66 C.
pen.
În baza art. 13 din Legea nr. 241/2005,
la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești, copia dispozitivului s-a
dispus a se comunica Oficiului Național al Registrului Comerțului.
În baza art. 350 alin. (1) combinat cu
art. 145
1
C. proc. pen., s-a luat față de inculpat măsura obligării de
a nu părăsi țara fără încuviințarea instanței și s-au impus inculpatului următoarele
obligații: să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat; să
se prezinte la Poliția municipiului Târgu Jiu, desemnată cu supravegherea, conform
programului de supraveghere întocmit de acest organ de poliție sau ori de câte ori
este chemat; să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței; să nu dețină,
să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme; s-a atras atenția inculpatului
asupra dispozițiilor art. 145 alin. (2
2
) C. proc. pen.
În baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen.,
s-a admis acțiunea civilă promovată în procesul penal de partea vătămată Statul
Român, prin reprezentanți D.G.F.P. Gorj și Agenția Națională de Administrare
Fiscală București și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 463.220 RON și
accesoriilor aferente acestei sume, calculate până la plata integrală, către partea
vătămată; s-a respins cererea privind luarea măsurilor asigurătorii.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul
a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă
Curtea de Apel Craiova nr. 238/P/2012, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii
penale și trimiterea în judecată a inculpatului B.M. pentru săvârșirea infracțiunii
de evaziune fiscală în formă continuată prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) și
alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art.
37 lit. a) C. pen.
Tribunalul, analizând actele și lucrările
cauzei, a constatat că, în cauza de față, din probele administrate a rezultat următoarea
stare de fapt:
Activitatea inculpatului în legătură cu
SC V.W.T. SRL.
La data de 01 august 2008 inculpatul B.M.
a devenit administrator al SC V.W.T. SRL, societate înființată de către A.A. la
data de 26 februarie 2008 și administrată inițial de martora A.I., având sediul
în municipiul Constanța.
Ulterior, la data de 15 august 2008 sediul
societății a fost schimbat în mun. Târgu Jiu, str. A., județul Gorj.
Obiectul principal de activitate al societății,
astfel cum a fost inițiat de la înființare, a fost comerțul cu cereale, în concret
achiziția de cereale din Ungaria și revânzarea în țară.
În perioada 13 aprilie - 14 aprilie 2009
consilieri din cadrul Administrației Finanțelor Publice Târgu Jiu au efectuat inspecția
fiscală parțială privind modul de evidențiere, calcul și virare a impozitului pe
profit și taxei pe valoarea adăugată în perioada 01 iunie 2008 – 31 decembrie 2008
la SC V.W.T. SRL Târgu Jiu.
Urmare a acestei inspecții au fost întocmite
procesul-verbal din 14 aprilie 2009 și raportul de inspecție fiscală parțială
din 14 aprilie 2009 în cuprinsul căruia se arată că, conform adreselor din 23
august 2008 și din 24 noiembrie 2008 emise de Garda Financiară - Secția Bihor, în
perioada iulie - august 2008 SC V.W.T. SRL a emis în calitate de furnizor către
SC R.C. SRL un număr de 11 facturi, după cum urmează: factura din 05 august 2008;
factura din 31 iulie 2008; factura din 29 iulie 2008; factura din 28 iulie 2008;
factura din 23 iulie 2008; factura din 19 iulie 2008; factura din 16 iulie 2008;
factura din 14 iulie 2008; factura din 08 iulie 2008; factura din 04 iulie .2008;
factura din 02 iulie 2008.
Conform adresei din 31 martie 2009 emisă
de D.G.F.P. Bihor, în perioada iunie 2008 SC V.W.T. SRL a emis în calitate de furnizor
către SC R.C. SRL un număr de 2 facturi, după cum urmează: factura din 11 iunie
2008; factura din 20 iunie 2008.
Astfel cum rezultă din declarațiile coroborate
ale martorei A.I. și inculpatului cele 13 facturi reflectă operațiuni comerciale
reale care s-au derulat între SC V.W.T. SRL - achizitorul de cereale din Ungaria
- și SC R.C. SRL - cumpărătorul de cereale în România.
De asemenea, astfel cum rezultă din declarația
inculpatului dată la data de 20 octombrie 2009 facturile emise în lunile iulie și
august de către SC V.W.T. SRL nu au fost evidențiate în contabilitatea firmei și
nici nu au fost cuprinse în balanța și bilanțul contabil care i-au fost predate
odată cu firma și care evidențiau operațiunilee comerciale ale firmei până la data
de 30 iunie 2008.
Astfel cum rezultă din adresa din 18
decembrie 2008 emisă de A.F.P. Târgu Jiu, SC V.W.T. SRL nu a depus declarațiile
privind obligațiile fiscale la bugetul general consolidat, deconturile privind taxa
pe valoarea adăugată, precum și declarațiile 390 (declarația pe care trebuie să
o depună plătitorii de TVA care fac achizitii intracomunitare de bunuri) și 394
(declarația pe care trebuie să o depună plătitorii de TVA pentru bunuri și servicii
achiziționate sau livrate în România).
Verificarea evidenței contabile a SC V.W.T.
SRL nu s-a putut efectua întrucât, astfel cum rezultă din procesul - verbal din
24 septembrie 2008 întocmit de A.F.P. Târgu Jiu, administratorul nu a fost găsit
la sediul social declarat, iar invitațiile expediate de către Garda Financiară Gorj
în mod succesiv (la datele de 24 noiembrie 2008, 02 decembrie 2008, 08
decembrie 2008 și 12 decembrie 2008) nu au fost ridicate de către administrator,
deși a fost avizat și reavizat de către serviciul de poștă în mod succesiv.
Ulterior, la data de 25 mai 2009, inculpatul
a expediat către D.G.F.P. Gorj bilanțul prescurtat la data de 31 decembrie 2008
care însă, astfel cum rezultă din declarația inculpatului, nu evidențiază activitatea
comercială a societății după 31 iunie 2008.
Verificarea evidențierii contabile a operațiunilor
comerciale efectuate după 01 iulie 2008 nu a fost posibilă nici prin intermediul
expertului contabil desemnat în cursul urmăririi penale, care a consemnat în raportul
de expertiză întocmit în cauză că nu a putut intra în posesia documentelor contabile
ale SC V.W.T. SRL și că societatea nu a depus actele contabile la lichidatorul desemnat.
Inculpatul a declarat olograf la data de
28 octombrie 2009 că evidența contabilă a SC V.W.T. SRL se află în Ungaria, țară
în care a locuit în ultima perioadă de timp.
Așadar, din ansamblul probator rezultă
că administratorii SC V.W.T. SRL au omis să evidențieze în evidența contabilă facturile
emise către SC R.C. SRL în perioada iunie - august 2008.
Astfel cum rezultă din expertiza contabilă
efectuată în cursul urmăririi penale, prejudiciul aferent celor 13 facturi, stabilit
conform art. 67 alin. (1) și (2) din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc. este
de 211.248 RON, însă inculpatului nu îi este imputabil prejudiciul aferent facturilor
emise în luna iunie.
Cum, potrivit art. 67 alin. (1) și (2)
din O.G. nr. 92/2003, adaosul estimat este de 10% din valoarea fără TVA a facturilor
din 11 iunie 2008 și 20 iunie 2008, respectiv de 3.754,6 RON, impozitul pe profit
estimat aferent acestora este de 600,7 RON, iar TVA de plată estimat este de 9.912,14
RON, adică în total 10.512,84 RON.
Pe cale de consecință, prejudiciul produs
prin faptele imputabile inculpatului în calitate de administrator la SC V.W.T. SRL
este de 200.735,16 RON.
Activitatea inculpatului în legătură cu
SC R. SRL.
La data de 25 februarie 2009, inculpatul
a devenit administrator al SC R. SRL, societate comercială înființată la data de
27 octombrie 2004 cu sediul în mun. Timișoara, str. C. jud. Timiș, ulterior preluată
de către inculpat (95% cotă de participare) și fiul acestuia B.M.M. (5% cotă de
participare), cu consecința mutării sediului social al firmei în mun. Târgu Jiu,
str. A., județul Gorj.
Cu formularul tip SCAC 383 autoritățile
fiscale ungare, în temeiul Regulamentului Consiliului Europei nr. 1798/2003 referitor
la cooperarea administrativă, au solicitat verificarea încrucișată a vânzărilor
efectuate de către comerciantul M.T.K.E.S. BT, Debretin - Ungaria către SC R. SRL.
În această împrejurare autoritățile fiscale
ungare au informat autoritățile fiscale române că, în afara comerciantului M.T.K.E.S.
BT, Debretin - Ungaria, către SC R. SRL au mai efectuat livrări de bunuri și societățile
A.Z.S.E.E.S. în valoare de 4.226.000 forinți (65.080 RON) și H.M.E.K. KFT în valoare
de 7679000 forinți (118.527 RON).
Urmare a solicitării autorităților fiscale
ungare, la data de 28 martie 2011 Garda Financiară Secția Gorj a efectuat verificări
privind achizițiile intracomunitare indicate mai sus, constatându-se prin procesul-verbal
din 28 martie 2011 că, astfel cum se constatase și prin procesul-verbal din 27
august 2009, SC R. SRL a achiziționat de la societatea M.T.K.E.S. BT, Debretin la
data de 24 aprilie 2009 cantitatea de 22.700 kg. porumb, de la societatea H.M.E.K.
KFT la datele de 29 aprilie 2009 și 05 mai 2009 cantitatea totală de 45.170 kg.
porumb, iar de la societatea A.Z.S.E.E.S. la datele de 06 februarie 2009 și 13
mai 2009 cantitatea totală de 59.200 kg. porumb.
Astfel cum s-a comunicat către Garda Financiară
Gorj cu adresa din 26 august 2009, SC R. SRL nu a depus la organele fiscale teritoriale
deconturile lunare de TVA, nici declarația recapitulativă trirnestrială privind
achizițiile intracomunitare.
Coroborat cu faptul că administratorul,
deși a mutat sediul firmei din municipiul Timișoara în municipiul Târgu Jiu, nu
și-a înregistrat noul domiciliu fiscal, organele fiscale au ajuns la concluzia obiectivă
că reprezentantul societății, deși efectuează în mod repetat achiziții intracomunitare
de cereale, nu a declarat organelor fiscale nici achizițiile efectuate, nici impozitele
și taxele datorate în legătură cu aceste achiziții.
În mod corect organele de control ale Gărzii
Financiare au stabilit un prejudiciu estimat în cuantum de 62.575 RON produs în
dauna bugetului general consolidat, deoarece potrivit art. 67 alin. (1) și (2) din
O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc., dacă organul fiscal nu poate determina
mărimea bazei de impunere, acesta trebuie să o estimeze, urmând a fi avute în vedere
toate datele și documentele care au relevanță pentru estimare, organele fiscale
fiind îndreptățite să estimeze baza de impunere, în funcție de prețul de piață al
tranzacției sau bunului impozabil, astfel cum este definit de C. fisc.
Activitatea inculpatului în legătură cu
SC C.P. SRL.
Inculpatul B.M. a devenit administrator
la SC C.P. SRL la data de 08 septembrie 2008.
Începând cu data de 09 martie 2009 firma
a figurat cu sediul în mun. Târgu Jiu, str. A., județul Gorj.
La data de 25 august 2010 SC C.P. SRL Târgu
Jiu a livrat 502.000 kg. grâu către SC R.P. SRL Bihor, conform facturii seria CEC
din 25 august 2010, operațiunea comercială nefiind evidențiată contabil în scopul
neîndeplinirii obligațiilor de plată către bugetul general al statului.
Realitatea tranzacției comerciale reflectată
în factura seria CEC din 25 august 2010 a fost recunoscută de către inculpat, care
a declarat că grâul astfel achiziționat intracomunitar din Ungaria de către SC C.P.
SRL a fost vândut către SC R.P. SRL Bihor, banii fiind încasați de numitul R.V.
Infracțiunea a fost constatată prin procesul
verbal din 29 noiembrie 2010 întocmit de Garda Financiară Gorj urmare a unui control
efectuat de comisari ai acestei instituții cu privire la modul în care SC C.P. SRL
înregistrează în documentele contabile și declară la organele fiscale obligațiile
către bugetul statului.
Astfel cum rezultă din constatările personale
ale organelor de control fiscal, intenția directă calificată prin scop a inculpatului
rezultă din aceea că, deși trecuse o perioadă considerabilă de timp de la schimbarea
sediului social al firmei, inculpatul nu efectuase demersurile necesare pentru luarea
în evidența fiscală pe raza județului în care activa, iar declarațiile și deconturile
privind obligațiile fiscale, deconturile de TVA și declarația privind operațiunile
comerciale desfășurate pe teritoriul național aferente trimestrului II, III și IV
nu au fost depuse la organele fiscale.
Astfel cum rezultă din raportul de expertiză
contabilă, prin neevidențierea operațiunii comerciale mai sus indicate s-a produs
un prejudiciu de 126.504 RON, compus din impozit pe profit în valoare de 50.602
RON și TVA în valoare de 75.902 RON, prejudiciu estimat conform art. 67 alin.
(1) și (2) din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc.
Activitatea inculpatului în legătură cu
SC R.C. SRL.
Inculpatul a devenit administrator al SC
R.C. SRL la data de 15 iunie 2009.
Societatea a avut sediul social în Bihor
până la data de 09 iulie 2009, dată la care a fost radiată de la oficiul registrului
comerțului Bihor, fiind înregistrată cu sediul social în mun. Târgu Jiu, str. A.,
județul Gorj.
În perioada 05 septembrie - 25
septembrie 2010 SC R.C. SRL Târgu Jiu a livrat către SC R.P. SRL Bihor grâu cu factura
din 25 septembrie 2010 și aparatură cu facturile din 20 septembrie 2010 și din 05
septembrie 2010 în valoare totală de 1.734.760 RON, operațiunile comerciale și veniturile
realizate nefiind evidențiate și declarate în vederea achitării obligațiilor la
bugetul general al statului.
La data de 11 noiembrie 2009 Garda Financiară
Gorj a dispus efectuarea unui control cu privire la modul în care SC R.C. SRL înregistrează
în documentele contabile și declară la organele fiscale obligațiile către bugetul
statului.
Urmare a acestui control a fost întocmit
procesul-verbal din 11 noiembrie 2010 în care au fost înscrise constatările personale
ale lucrătorilor din cadrul Gărzii Financiare Gorj în sensul că cele trei tranzacții
indicate anterior nu au fost declarate organelor fiscale în decontul de TVA aferent
lunii septembrie 2010 ce trebuia depus până la 25 octombrie 2010, de asemenea nefiind
declarat nici impozitul pe profit pentru care termenul de depunere a declarației
era tot 25 octombrie 2010.
Documentele contabile efectuate în cauză
nu au putut fi găsite, iar prin neevidentierea operațiunilor contabile s-a produs
un prejudiciu în cuantum de 566.499 RON calculat potrivit art. 67 alin. (1) și (2)
din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc.
Astfel, instanța de fond a constatat că
faptele inculpatului B.M., astfel cum au fost descrise mai sus, întrunesc elemente
constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată prevăzută
de art. 9 alin. (1) lit. b) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea
art. 41 alin. (2) C. pen., pentru care a fost condamnat, iar la individualizarea
pedepsei s-au avut în vedere dispozițiile art. 72 C. pen., dispozițiile art. 13
C. pen. incidente în raport cu faptul că dispozițiile art. 9 alin. (2) din Legea
nr. 241/2005 au fost modificate prin Legea nr. 50/2013, stările de agravare în care
s-a comis infracțiunea, respectiv în formă continuată și în stare de recidivă postexecutorie
determinată de faptul că infracțiunea dedusă judecății s-a epuizat la data de 25
septembrie 2010, moment la care pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentința
penală nr. 1495/2001 pronunțată de Judecătoria Târgu Jiu, definitivă prin neapelare,
pentru infracțiunile de violare de domiciliu și lovire, fusese executată.
De asemenea, la datele (decembrie 2005
și în 2006, respectiv octombrie 2006) la care inculpatul a săvârșit infracțiunile
pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr. 440 din 03 martie 2009 pronunțată
de Judecătoria Târgu Jiu și sentința penală nr. 704 din 07 aprilie 2009 pronunțată
de Judecătoria Târgu Jiu, de asemenea pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin
sentința penală nr. 1495/2001 pronunțată de Judecătoria Târgu Jiu, fusese executată.
Instanța de fond a constatat că infracțiunea
dedusă judecății este concurentă cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost
condamnat prin sentința penală nr. 440 din 03 martie 2009 pronunțată de Judecătoria
Târgu Jiu, definitivă prin decizia penală nr. 1465 din 14 decembrie 2010 a Curții
de Apel Craiova, și prin sentința penală nr. 704 din 07 aprilie 2009 pronunțată
de Judecătoria Târgu Jiu, definitivă prin decizia penală nr. 1442 din 09
decembrie 2010 a Curții de Apel Craiova, aplicând în consecință dispozițiile
art. 36 alin. (1), art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 33 lit. a) C. pen. privind
contopirea pedepselor stabilite pentru infracțiunile concurente.
Instanța de fond a sancționat perseverența
infracțională a inculpatului prin aplicarea unui spor de pedeapsă.
Constatând că inculpatul a refuzat în mod
constant să comunice instanței informații privind domiciliul său real, sustrăgându-se
de la judecată, existând riscul ca inculpatul să se sustragă și de la executarea
pedepsei, prima instanță a luat față de acesta măsura obligării de a nu părăsi țara,
conform art. 145
1
C. proc. pen.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, instanța
de fond a constatat întemeiată acțiunea civilă promovată în procesul penal de partea
vătămată Statul Român - prin reprezentanți D.G.F.P. Gorj și Agenția Națională
de Administrare Fiscală București, obligându-l pe inculpat la plata sumei de 463.220
RON și a accesoriilor aferente acestei sume, calculate până la plata integrală,
către partea vătămată.
Împotriva sentinței penale nr. 164 din
22 mai 2013 a Tribunalului Gorj au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul
Gorj, partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală și inculpatul B.M.,
criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia penală nr. 370 din 26 noiembrie
2013, Curtea de Apel Craiova a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă
Tribunalul Gorj, partea civilă Statul Român prin Agenția Națională de
Administrare Fiscală București, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice
Gorj și inculpatul B.M. împotriva sentinței penale nr. 164 de la 22 mai 2013 pronunțată
de Tribunalul Gorj, în Dosarul cu nr. 1221/95/2013.
A desființat sentința, pe latură penală
și civilă.
A descontopit pedepsele aplicate inculpatului
B.M.
A majorat pedeapsa aplicată inculpatului
și, în baza art. 9 alin. (1) lit. b) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005 modificată
prin Legea nr. 50/2013 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. b)
C. pen. și art. 13 C. pen. a condamnat pe inculpatul B.M. la 7 ani închisoare, ca
pedeapsă principală.
În baza art. 36 alin. (1), art. 35
alin. (3), art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 33 lit. a) C. pen.
A recontopit pedepsele de 6 luni închisoare,
2 ani închisoare, 3 ani închisoare, 7 ani închisoare ca pedepse principale și pedepsele
complementare de 3 și 5 ani interzicerea drepturilor de art. 64 alin. (1) lit. a)
teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă
de 7 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64
alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., ca pedeapsă complementară.
A aplicat dispozițiile art. 71 C. pen.
și a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza
a II-a, lit. b) și c) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
A obligat intimatul inculpat la plata sumei
de 602.172 RON - reprezentând TVA, impozit pe profit și accesorii aferente TVA -
precum și a penalităților și a dobânzilor specifice fiecărei obligații fiscale până
la data achitării lor integrale, calculate potrivit art. 119 alin. (1), art. 120
alin. (1)-(7) și art. 120
1
alin. (1), (2) și (3) din O.U.G. nr. 92/2003
privind C. proc. fisc., cu modificările și completările ulterioare, inclusiv cu
cele prevăzute de Legea nr. 162/2012.
A admis cererea de instituire a măsurilor
asigurătorii asupra bunurilor inculpatului formulată de partea civilă și în baza
art. 353 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 11 din Legea nr. 241/2005 a instituit
sechestru asigurător asupra bunurilor mobile și imobile prezente și viitoare, aparținând
acestui inculpat, până la concurenta sumei de 602.172 RON.
A confiscat, în baza art. 118 alin.
(1) lit. e) C. pen., suma de 354.141,16 RON de la inculpat.
A menținut restul dispozițiilor sentinței.
Cheltuielile judiciare în sumă de 320 RON,
din care 200 RON onorariu apărător din oficiu către Baroul Dolj, ce urmează a fi
avansate din fondurile Ministerului de Justiție prin Curtea de Apel Craiova, au
rămas în sarcina statului.
S-a motivat că prima instanță a făcut o
netemeinică individualizare a pedepsei principale aplicată pentru infracțiunea prevăzută
de art. 9 alin. (1) lit. b) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005 modificată prin
Legea nr. 50/2013 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. b) C.
pen. și art. 13 C. pen., deoarece nu a dat semnificație decât stării de recidivă
și formei continuate a infracțiunii, fără să țină seama de valoarea mare a prejudiciului,
de urmarea produsă și de conduita necooperantă a inculpatului care s-a sustras judecății,
fiind necesară luarea în cursul judecății a măsurii obligării de a nu părăsi țara
a inculpatului, potrivit art. 145
1
C. proc. pen.
În raport de art. 72 C. pen. și art. 18
1
alin. (2) C. pen. s-a dispus majorarea pedepsei pentru infracțiunea dedusă judecății.
Tot pe latură penală este fondat și apelul
inculpatului deoarece instanța de fond, în mod netemeinic, deși potrivit art. 34
alin. (1) lit. b) C. pen. nu a majorat pedeapsa principală până la maximul ei, i-a
aplicat inculpatului un spor de pedeapsă, acesta urmând a fi înlăturat.
Pe latură civilă, apelurile Ministerului
Public și al Statului Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală București
Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Gorj sunt întemeiate deoarece instanța
de fond a omis să se pronunțe și cu privire la prejudiciul în sumă de 138.952 RON
- reprezentând 50.601,6 RON impozit pe profit suplimentar, 4979,19 RON majorări
de întârziere aferente taxei pe impozitul pe profit, 75.902,40 RON TVA și 7468,79
RON majorări de întârziere aferente TVA, produs în calitate de aiiministrator la
C.P. SRL Târgu Jiu, aceleiași părți civile.
Acest prejudiciu este cert și este în legătură
de cauzalitate cu faptele pentru care a fost găsit vinovat inculpatul, prin expertiza
financiar contabilă, operațiunile comerciale care au condus la existența acestui
prejudiciu fiind recunoscute de inculpat, contestând numai valoarea impozitului
pe profit dar neaducând documente privind cheltuielile făcute cu transportul mărfurilor
pentru a fi verificate realitatea lor.
Pe cale de consecință, în temeiul art.
14 C. proc. pen. și art. 346 alin. (1) C. proc. pen., s-a admis în întregime acțiunea
civilă și au fost majorate despăgubirile civile la care să fie obligat inculpatul
până la valoarea de 602.172 RON - reprezentând TVA, impozit pe profit și accesorii
aferente TVA - precum și a penalităților și a dobânzilor specifice fiecărei obligații
fiscale până la data achitării lor integrale, calculate potrivit art. 119 alin.
(1), art. 120 alin. (1)-(7) și art. 120
1
alin. (1), (2) și (3) din O.U.G.
nr. 92/2003 privind C. proc. fisc., cu modificările și completările ulterioare.
Este fondată și critica privind neluarea
măsurilor asigurătorii deoarece dispozițiile art. 163 alin. (1), (2), (5) și (6)
C. proc. pen. nu condiționează luarea acestor măsuri de existența de bunuri în patrimoniul
inculpatului - administrator - sau eventual al părții responsabile civilmente, operațiunea
de identificare și de evaluare a bunurilor urmând a se face ulterior luării măsurilor
asigurătorii potrivit art. 164 și 165 C. proc. pen., cu atât mai mult cu cât luarea
măsurilor asigurătorii este obligatorie pentru recuperarea pagubei.
Împotriva deciziei penale nr. 370 din 26
noiembrie 2013 a Curții de Apel Craiova a declarat recurs inculpatul B.M. care a
solicitat reducerea pedepsei, invocând cazul de casare prevăzut de art. 385
9
pct. 17
2
C. proc. pen.
Recursul declarat este nefondat.
Potrivit dispozițiilor art. 385
10
alin. (1) și (2) C. proc. pen., recursul trebuie să fie motivat, iar motivele de
recurs se formulează în scris prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat,
care trebuie depus la instanța de recurs cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen
de judecată.
În cazul în care nu sunt respectate dispozițiile
art. 385
10
alin. (1) și (2) C. proc. pen., în temeiul alin. (2) al aceluiași
art., instanța ia în considerare numai cazurile de casare care, potrivit art. 385
9
alin. (3) C. proc. pen. se iau în considerare din oficiu.
Recursul inculpatului B.M. nu a fost motivat
cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată așa cum impun prevederile
art. 385
10
alin. (2) C. proc. pen. ci la al doilea termen de judecată
stabilit la 20 octombrie 2014.
Întrucât nu au fost respectate condițiile
prevăzute în art. 385
10
alin. (1) și (2) C. proc. pen., iar în cauză
nu a fost identificat vreun caz de casare care să se ia în considerare din oficiu
(pct. 1, 3-6, 13 și 14), în temeiul dispozițiilor art. 385
15
pct. 1 lit.
b) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca nefondat recursul
inculpatului B.M., iar în temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
va dispune obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat
de inculpatul B.M. împotriva deciziei penale nr. 370 din 26 noiembrie 2013 a Curții
de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei
de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON,
reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din
fondul Ministerului Justiției
Definitivă
Pronunțată, în ședință publică, azi 20
octombrie 2014.