ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra

recursului penal de față, constată următoarele:

Prin rezoluția nr. 1385/P/2008 din 24

septembrie 2009, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

de urmărire penală și criminalistică, în temeiul art. 228 alin. (6) C. proc.

pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a dispus neînceperea urmăririi

penale față de intimatul B.I., procuror în cadrul Direcției de Investigare a

Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial

Prahova sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen., art.

250 C. pen., art. 208 C. pen., art. 266 C. pen. și art. 268 C. pen., întrucât

faptele nu există.

Pentru a dispune

astfel, procurorul a reținut următoarele:

Petentul D.P. a

formulat plângere penală împotriva intimatului B.I., solicitând tragerea la

răspundere penală a acestuia cu privire la comiterea infracțiunilor prevăzute

de art. 208, art. 246, art. 250, art. 266 și art. 268 C. pen. în legătură cu

modul de soluționare a Dosarului nr. 126/D/P/2006 al D.I.I.C.O.T. - Biroul

Teritorial Prahova.

La data de 30 martie 2007,

B.I., procuror șef birou în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de

Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Prahova, a dispus

trimiterea în judecată a inculpatului D.P. pentru săvârșirea infracțiunii de

înșelăciune, faptă prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (4) cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că în cursul lunilor noiembrie -

decembrie 2006, în calitate de administrator al SC C.M.I. SRL Ploiești,

împreună cu alți inculpați ce au folosit nume și calități false, a indus în

eroare reprezentanții mai multor societăți comerciale, prin emiterea de file

CEC fără a exista disponibil în cont, producând un prejudiciu de 122.735,84

lei, parțial recuperat.

În declarația dată în

fața procurorului de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție la 26 noiembrie 2008, numitul D.P. a precizat că a fost cercetat în Dosarul

nr. 126/D/P/2006 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate

Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Prahova, pentru săvârșirea

infracțiunii de înșelăciune, precizând că nu s-ar fi respectat dispozițiile

legale cu privire la efectuarea unei percheziții la sediul SC C.M.I. SRL

Ploiești.

În continuarea

declarației sale, D.P. a mai precizat că procurorul B.I. a dispus trimiterea sa

în judecată fără a-i prezenta dovezi incriminatoare cu privire la faptă.

Examinând actele

dosarului, a rezultat că percheziția s-a efectuat în baza autorizației nr. 59/7

decembrie 2006, fiind emisă de Tribunalul Prahova, iar prin rezoluția nr. 126/D/P/2006

a Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și

Terorism - Biroul Teritorial Prahova, procurorul șef birou B.I. a dispus

delegarea poliției judiciare din cadrul Direcției Generale de Combatere a

Criminalității Organizate - Brigada de Combatere a Criminalității Organizate

Ploiești, în vederea punerii în executare a autorizației de percheziție

menționată mai sus.

Din examinarea

rechizitoriului întocmit de procurorul B.I. a rezultat că în cursul lunilor noiembrie-decembrie

2006, inculpatul D.P., împreună cu alți inculpați au indus în eroare

reprezentanții a cinci societăți comerciale prim emiterea de file CEC fără

acoperire bancară, acestea fiind eliberate fără a fi completată data emiterii,

urmând a fi introduse spre decontare după aproximativ o luna de la data

eliberării. De asemenea, inculpații au încercat să înșele și reprezentanții

altor firme, care însă nu au fost de acord cu modalitatea de plată a mărfurilor

ori activitatea infracțională a fost întreruptă de intervenția organelor de

urmărire penală. Spre exemplu, la data de 7 decembrie 2006, numitul D.P. a fost

sunat de către administratorul SC G.X.C. SRL Iași, care i-a solicitat acestuia

date cu privire la locul în care urma să îi aducă marfa. În acel moment, în

discuție a intervenit procurorul B.I., care a comunicat potențialei victime că

firma SC C.M.I. SRL Ploiești (reprezentantă de D.P.) nu are disponibil în cont

și intenționează să înșele clienții.

Din verificările

efectuate, a rezultat că nu se poate reține în sarcina procurorului B.I. săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 250, art. 208, art. 266 și art. 268 C.

pen., deoarece nemulțumirea petentului pentru soluția dispusă de procuror, nu

este de natură să atragă răspunderea penală a magistratului.

Rechizitoriul

întocmit de procurorul B.I. a avut ca fundament dispozițiile legale în vigoare,

precum și administrarea materialului probator, în mod imparțial și cu

respectarea principiului legalității și al aflării adevărului în procesul

penal.

Nu se poate, astfel,

reține vătămarea intereselor petentului, atât timp cât infracțiunea cauzatoare

nu există. Din nici un act al dosarului nu rezultă că procurorul B.I. ar fi

întrebuințat expresii jignitoare față de D.P. ori că ar fi întrebuințat

promisiuni, amenințări sau violențe împotriva învinuitului. De asemenea, nu

poate fi reținută existența infracțiunii prevăzută de art. 268 C. pen.,

deoarece actul de sesizare a instanței s-a fundamentat pe existența unor probe

cu caracter pertinent și concludent.

Cu privire la

infracțiunea prevăzută de art. 208 C. pen., susținerea petentului cu privire la

sustragerea unor bunuri în timpul efectuării percheziției este nefondată, având

în vedere că percheziția s-a efectuat cu respectarea dispozițiilor legale,

aspect ce rezultă din actele dosarului.

Împotriva acestei

rezoluții, petentul a formulat plângere procurorului șef al Secției de Urmărire

Penală și Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție care, în baza art. 278 C. proc. pen., a respins-o ca

neîntemeiată, prin rezoluția nr. 9935/4909/II-2/2009.

Nemulțumit de soluția

procurorului șef, petentul D.P. s-a adresat cu plângere, în condițiile art. 278

1

C. proc. pen., instanței competente să judece infracțiunile reclamate,

respectiv Înalta Curte de Casație și Justiție, plângere în care a reiterat

nemulțumirile sale legate de modul în care a fost instrumentat Dosarul nr. 126/D/P/2006

al D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial Prahova.

Înalta Curte constată

că soluția de neurmărire penală dată de parchet față de magistratul B.I. este

legală și temeinică, întrucât din actele premergătoare nu a rezultat niciun

element de natură a fi socotit un abuz din partea magistratului reclamat sau o

încălcare a drepturilor petentului.

Înalta Curte

apreciază că plângerea formulată reprezintă expresia nemulțumirii acestuia în

raport de soluția trimiterii sale în judecată, împrejurare care nu poate

conduce la concluzia existenței infracțiunilor pe care acesta le-a indicat în

plângerea sa, în condițiile în care persoanele care îndeplinesc o activitate de

jurisdicție își desfășoară întreaga activitate în temeiul legii, fiind obligate

să-și îndeplinească atribuțiile care le revin prin pronunțarea unor soluții pe

care le apreciază legale și temeinice, în raport cu probele administrate.

De altfel,

legalitatea soluției dispuse în Dosarul nr. 126/D/P/2006 al D.I.I.C.O.T.,

precum și a măsurilor procesuale și procedurale luate vor fi analizate și,

eventual, „soluționate” de către instanța de judecată sesizată cu judecarea

cauzei, petentul având posibilitatea, în cursul cercetării judecătorești, să-și

facă apărările pe care le consideră necesare și să solicite probe pentru a

demonstra susținerile din prezenta cauză.

Dacă s-ar admite că

împotriva persoanelor care au pronunțat soluțiile, cum este cazul în speță de

trimitere în judecată a petentului, se pot face plângeri penale, în absența

unor elemente care să contureze o eventuală activitate infracțională, ar

însemna că s-ar institui o cale de atac paralelă, neprevăzută de dispozițiile

legale în vigoare.

În consecință, având

în vedere că din actele premergătoare efectuate rezultă că intimatul și-a

îndeplinit atribuțiile de serviciu în deplină concordanță cu legea și nu a

comis vreo faptă care să atragă răspunderea penală a acestuia, Înalta Curte, în

temeiul art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., va respinge ca

nefondată plângerea formulată de petent împotriva rezoluției procurorului de

neurmărire penală, rezoluție care va fi menținută.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca nefondată, plângerea formulată

de petiționarul D.P. împotriva rezoluției nr. 1385/P/2008 din 24 septembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și

criminalistică, pe care o menține.

Obligă petiționarul la plata sumei de 100 lei

cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință

publică, azi 14 decembrie 2009.