ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra recursului penal de față, constată următoarele: Prin rezoluția nr. 1385/P/2008 din 24 septembrie 2009, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, în temeiul art. 228 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimatul B.I., procuror în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Prahova sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen., art. 250 C. pen., art. 208 C. pen., art. 266 C. pen. și art. 268 C. pen., întrucât faptele nu există. Pentru a dispune astfel, procurorul a reținut următoarele: Petentul D.P.

a formulat plângere penală împotriva intimatului B.I., solicitând tragerea la răspundere penală a acestuia cu privire la comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 208, art. 246, art. 250, art. 266 și art. 268 C. pen. în legătură cu modul de soluționare a Dosarului nr. 126/D/P/2006 al D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Prahova. La data de 30 martie 2007, B.I., procuror șef birou în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Prahova, a dispus trimiterea în judecată a inculpatului D.P. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, faptă prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (4) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că în cursul lunilor noiembrie - decembrie 2006, în calitate de administrator al SC C.M.I.

SRL Ploiești, împreună cu alți inculpați ce au folosit nume și calități false, a indus în eroare reprezentanții mai multor societăți comerciale, prin emiterea de file CEC fără a exista disponibil în cont, producând un prejudiciu de 122.735,84 lei, parțial recuperat. În declarația dată în fața procurorului de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție la 26 noiembrie 2008, numitul D.P. a precizat că a fost cercetat în Dosarul nr. 126/D/P/2006 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Prahova, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, precizând că nu s-ar fi respectat dispozițiile legale cu privire la efectuarea unei percheziții la sediul SC C.M.I.

SRL Ploiești. În continuarea declarației sale, D.P. a mai precizat că procurorul B.I. a dispus trimiterea sa în judecată fără a-i prezenta dovezi incriminatoare cu privire la faptă. Examinând actele dosarului, a rezultat că percheziția s-a efectuat în baza autorizației nr. 59/7 decembrie 2006, fiind emisă de Tribunalul Prahova, iar prin rezoluția nr. 126/D/P/2006 a Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Prahova, procurorul șef birou B.I. a dispus delegarea poliției judiciare din cadrul Direcției Generale de Combatere a Criminalității Organizate - Brigada de Combatere a Criminalității Organizate Ploiești, în vederea punerii în executare a autorizației de percheziție menționată mai sus.

Din examinarea rechizitoriului întocmit de procurorul B.I. a rezultat că în cursul lunilor noiembrie-decembrie 2006, inculpatul D.P., împreună cu alți inculpați au indus în eroare reprezentanții a cinci societăți comerciale prim emiterea de file CEC fără acoperire bancară, acestea fiind eliberate fără a fi completată data emiterii, urmând a fi introduse spre decontare după aproximativ o luna de la data eliberării. De asemenea, inculpații au încercat să înșele și reprezentanții altor firme, care însă nu au fost de acord cu modalitatea de plată a mărfurilor ori activitatea infracțională a fost întreruptă de intervenția organelor de urmărire penală. Spre exemplu, la data de 7 decembrie 2006, numitul D.P.

a fost sunat de către administratorul SC G.X.C. SRL Iași, care i-a solicitat acestuia date cu privire la locul în care urma să îi aducă marfa. În acel moment, în discuție a intervenit procurorul B.I., care a comunicat potențialei victime că firma SC C.M.I. SRL Ploiești (reprezentantă de D.P.) nu are disponibil în cont și intenționează să înșele clienții. Din verificările efectuate, a rezultat că nu se poate reține în sarcina procurorului B.I. săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 250, art. 208, art. 266 și art. 268 C. pen., deoarece nemulțumirea petentului pentru soluția dispusă de procuror, nu este de natură să atragă răspunderea penală a magistratului. Rechizitoriul întocmit de procurorul B.I.

a avut ca fundament dispozițiile legale în vigoare, precum și administrarea materialului probator, în mod imparțial și cu respectarea principiului legalității și al aflării adevărului în procesul penal. Nu se poate, astfel, reține vătămarea intereselor petentului, atât timp cât infracțiunea cauzatoare nu există. Din nici un act al dosarului nu rezultă că procurorul B.I. ar fi întrebuințat expresii jignitoare față de D.P. ori că ar fi întrebuințat promisiuni, amenințări sau violențe împotriva învinuitului. De asemenea, nu poate fi reținută existența infracțiunii prevăzută de art. 268 C. pen., deoarece actul de sesizare a instanței s-a fundamentat pe existența unor probe cu caracter pertinent și concludent.

Cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 208 C. pen., susținerea petentului cu privire la sustragerea unor bunuri în timpul efectuării percheziției este nefondată, având în vedere că percheziția s-a efectuat cu respectarea dispozițiilor legale, aspect ce rezultă din actele dosarului. Împotriva acestei rezoluții, petentul a formulat plângere procurorului șef al Secției de Urmărire Penală și Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție care, în baza art. 278 C. proc. pen., a respins-o ca neîntemeiată, prin rezoluția nr. 9935/4909/II-2/2009. Nemulțumit de soluția procurorului șef, petentul D.P. s-a adresat cu plângere, în condițiile art. 278 1 C. proc.

pen., instanței competente să judece infracțiunile reclamate, respectiv Înalta Curte de Casație și Justiție, plângere în care a reiterat nemulțumirile sale legate de modul în care a fost instrumentat Dosarul nr. 126/D/P/2006 al D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial Prahova. Înalta Curte constată că soluția de neurmărire penală dată de parchet față de magistratul B.I. este legală și temeinică, întrucât din actele premergătoare nu a rezultat niciun element de natură a fi socotit un abuz din partea magistratului reclamat sau o încălcare a drepturilor petentului.

Înalta Curte apreciază că plângerea formulată reprezintă expresia nemulțumirii acestuia în raport de soluția trimiterii sale în judecată, împrejurare care nu poate conduce la concluzia existenței infracțiunilor pe care acesta le-a indicat în plângerea sa, în condițiile în care persoanele care îndeplinesc o activitate de jurisdicție își desfășoară întreaga activitate în temeiul legii, fiind obligate să-și îndeplinească atribuțiile care le revin prin pronunțarea unor soluții pe care le apreciază legale și temeinice, în raport cu probele administrate.

De altfel, legalitatea soluției dispuse în Dosarul nr. 126/D/P/2006 al D.I.I.C.O.T., precum și a măsurilor procesuale și procedurale luate vor fi analizate și, eventual, „soluționate” de către instanța de judecată sesizată cu judecarea cauzei, petentul având posibilitatea, în cursul cercetării judecătorești, să-și facă apărările pe care le consideră necesare și să solicite probe pentru a demonstra susținerile din prezenta cauză. Dacă s-ar admite că împotriva persoanelor care au pronunțat soluțiile, cum este cazul în speță de trimitere în judecată a petentului, se pot face plângeri penale, în absența unor elemente care să contureze o eventuală activitate infracțională, ar însemna că s-ar institui o cale de atac paralelă, neprevăzută de dispozițiile legale în vigoare.

În consecință, având în vedere că din actele premergătoare efectuate rezultă că intimatul și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu în deplină concordanță cu legea și nu a comis vreo faptă care să atragă răspunderea penală a acestuia, Înalta Curte, în temeiul art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., va respinge ca nefondată plângerea formulată de petent împotriva rezoluției procurorului de neurmărire penală, rezoluție care va fi menținută. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul D.P. împotriva rezoluției nr. 1385/P/2008 din 24 septembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, pe care o menține. Obligă petiționarul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Cu recurs. Pronunțată în ședință publică, azi 14 decembrie 2009.