ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1665/2014

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Obiectul cererii deduse judecății

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, reclamanta C.V. a solicitat, în contradictoriu cu

pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, anularea art. 6 alin. (1) din

Ordinul nr. 617/2007, emis de pârât, publicat în M. Of. nr. 649/24.09.2007.

Hotărârea instanței de

fond

Prin sentința civilă

nr. 6673 din 11 noiembrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta

C.V.

Pentru a hotărî astfel,

instanța fondului apreciat că ordinul respectă atât dispozițiile legale în materie,

cuprinse în Legea nr. 95/2006, cât și în trimiterea implicită la C. fisc., precum

și normele de tehnică legislativă statuate în Legea nr. 24/2000.

A reținut, în esență,

că, în determinarea venitului vizat de art. 257 alin. (1) lit. b) din Legea nr.

95/2006, se impune a se recurge la o interpretare logică și sistematică a acestei

norme coroborat cu acele norme juridice care definesc noțiunile în discuție, respectiv

venituri impozabile, realizate de persoane care desfășoară activități independente

care se supun impozitului pe venit; or, din moment ce Legea nr. 95/2006 nu conține

o definiție a acestor noțiuni, de „venituri impozabile, realizate de persoane care

desfășoară activități independente care se supun impozitului pe venit” se impune

a se recurge la dreptul comun prin care ele sunt definite, respectiv Legea nr. 571/2003,

adică art. 7 alin. (1) și art. 46, raportat la art. 9 din O.U.G. nr. 86/2006, fără

ca aceasta să presupună recurgerea la vreo analogie, căci trimiterea este operată

implicit de legiuitor prin utilizarea anumitor termeni juridici specializați și

care pot fi identificați ca fiind definiți într-un anumit act juridic.

Cererea reclamantei privind

suspendarea dispozițiilor contestate a fost apreciată ca lipsită de interes, cât

timp ceea ce produce efectul a cărui suspendare o urmărește reclamanta este actul

de impunere individual, a cărui cenzură nu face obiectul prezentei cereri, iar suspendarea

ordinului nu ar avea efectul scontat, de suspendare a executării silite, astfel

cum reiese din fundamentarea cererii reclamantei. Astfel, efectul ordinului s-a

produs deja, prin emiterea, inclusiv în temeiul acestuia, a titlului executoriu.

Calea de atac exercitată

Împotriva sentinței

nr. 6673 din 11 noiembrie 2011, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs reclamanta C.V., solicitând

modificarea acesteia, admiterea acțiunii sale și anularea art. 6 alin. (1) din Ordinul

nr. 617/2007, emis de Casa Națională de Asigurări de Sănătate.

Recurenta a argumentat,

în esență, că din analiza dispozițiilor Legii nr. 95/2006 - în aplicarea căreia

CNAS trebuia să emită Ordinul nr. 617/2007, respectiv dispozițiile cuprinse în

art. 257 alin. (2) lit. b) raportat la dispozițiile art. 215 alin. (3) rezultă că

din punctul de vedere al Legii nr. 95/2006 - lege specială în materia asigurărilor

de sănătate și ale contribuțiilor la aceste asigurări - persoanele care desfășoară

o profesie liberă sunt o categorie aparte față de „ persoanele care desfășoară o

activitate independentă”, însă art. 6 alin. (1) din Ordinul nr. 617/2007 include,

în mod nelegal, profesiile liberale în categoria activităților independente.

A criticat raționamentul

instanței de fond, potrivit căreia dispozițiile Legii nr. 95/2006 s-ar completa

cu dispozițiile C. fisc. și a susținut că, întrucât în O.U.G. nr. 117/2010, prin

modificarea adusă art. 215 alin. (3) din Legea nr. 95/2006, nu se mai diferențiază

profesiile libere de activitățile independente, rezultă că de la 01 ianuarie 2011,

profesiile libere sunt incluse în cadrul activităților independente - așa cum sunt

ele definite în C. fisc. - și că li se aplică dispozițiile art. 257 alin. (2) lit.

b), nemaiexistând normă specială care să le diferențieze de activitățile independente

se va aplica norma generală din C. fisc. [art. 46 alin. (1) și 3].

Recurenta a mai susținut

că ordinul contestat nu este conform legilor în temeiul și executarea cărora a fost

adoptat (Legea nr. 95/2006 și Legea nr. 24/2000), fiind emis cu exces de putere.

Considerentele Înaltei

Curți asupra recursului

Examinând actele și înscrisurile

dosarului, prin prisma criticilor aduse în recurs și raportat la dispozițiile legale

incidente, Înalta Curte apreciază recursul nefondat și îl va respinge, pentru considerentele

ce vor fi arătate în continuare.

Recurenta-reclamantă a

supus cenzurii instanței de contencios administrativ dispozițiile art. 6 alin. (1)

din Ordinul CNAS nr. 617/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice privind stabilirea

documentelor justificative pentru dobândirea calității de asigurat, respectiv asigurat

fără plata contribuției, precum și pentru aplicarea măsurilor de executare silită

pentru încasarea sumelor datorate la Fondul național unic de asigurări sociale de

sănătate, care arată că „veniturile realizate de persoanele care desfășoară activități

independente asupra cărora se calculează contribuția sunt veniturile comerciale

și veniturile din profesii libere realizate în mod individual și/sau într-o formă

de asociere fără personalitate juridică”.

Ordinul a fost emis, după

cum rezultă din însuși preambulul acestuia, în temeiul dispozițiilor art. 211

alin. (3), art. 213 alin. (3) și (4), art. 216, art. 256 - 260, art. 261 alin. (2)

și (4) și ale art. 281 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul

sănătății, cu modificările și completările ulterioare, și ale art. 7, ale art. 17

alin. (5) și ale art. 18 pct. 36 din Statutul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate,

aprobat prin H.G. nr. 972/2006”.

Recurenta a susținut,

în esență, că intimata, prin formularea textului contestat, a subsumat veniturile

din profesii libere celor din activități independente, în condițiile în care, din

anumite prevederi ale Legii nr. 95/2006 ar reieși că persoanele care desfășoară

o profesie liberă sunt o categorie aparte față de persoanele care desfășoară o activitate

independentă.

Argumentele recurentei,

având la bază interpretarea literală și declarat sistematică a unor dispoziții din

Legea nr. 95/2006, nu reușesc, însă, să susțină în mod convingător această ipoteză,

în condițiile în care din însuși textul art. 215 alin. (3) din legea sănătății,

invocat de către recurentă, reiese regimul juridic identic al obligației virării

contribuției pentru asigurările sociale de sănătate, atât pentru persoanele care

exercită profesii libere, cât și pentru cele autorizate să desfășoare activități

independente.

Pe de altă parte, este

logic și firesc ca definirea acestor două categorii profesionale să se facă, așa

cum a procedat instanța de fond, raportat la ansamblul normelor juridice care definesc

noțiunile în discuție, anume art. 7 alin. (1) și art. 46 din Legea nr. 571/2003,

neputându-se reține că între dispozițiile Legii nr. 95/2006 și acest act normativ

ar exista vreo incompatibilitate sau contradicție, sub acest aspect.

Se mai constată că soluția

adoptată de judecătorul fondului reflectă aplicarea corectă a principiului ierarhiei

forței juridice a actelor normative, dispozițiile art. 6 alin. (1) din Ordinul contestat

neadăugând la lege și necontravenind sensului și spiritului actelor normative cu

forță juridică superioară în aplicarea cărora a fost adoptat.

În fine, din examinarea

cauzei sub toate aspectele, conform art. 304

1

C. proc. civ., a rezultat

că nu subzistă în cauză nici un alt motiv de nelegalitate care să impună casarea

sau modificarea hotărârii atacate.

Pentru aceste considerente,

în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat

de reclamanta C.V. împotriva sentinței civile nr. 6673 din 11 noiembrie 2011 a Curții

de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 1 aprilie 2014.