ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1665/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Obiectul cererii deduse judecății Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, reclamanta C.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, anularea art. 6 alin. (1) din Ordinul nr. 617/2007, emis de pârât, publicat în M. Of. nr. 649/24.09.2007. Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 6673 din 11 noiembrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta C.V. Pentru a hotărî astfel, instanța fondului apreciat că ordinul respectă atât dispozițiile legale în materie, cuprinse în Legea nr. 95/2006, cât și în trimiterea implicită la C. fisc., precum și normele de tehnică legislativă statuate în Legea nr. 24/2000.

A reținut, în esență, că, în determinarea venitului vizat de art. 257 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 95/2006, se impune a se recurge la o interpretare logică și sistematică a acestei norme coroborat cu acele norme juridice care definesc noțiunile în discuție, respectiv venituri impozabile, realizate de persoane care desfășoară activități independente care se supun impozitului pe venit; or, din moment ce Legea nr. 95/2006 nu conține o definiție a acestor noțiuni, de „venituri impozabile, realizate de persoane care desfășoară activități independente care se supun impozitului pe venit” se impune a se recurge la dreptul comun prin care ele sunt definite, respectiv Legea nr. 571/2003, adică art. 7 alin. (1) și art. 46, raportat la art. 9 din O.U.G.

nr. 86/2006, fără ca aceasta să presupună recurgerea la vreo analogie, căci trimiterea este operată implicit de legiuitor prin utilizarea anumitor termeni juridici specializați și care pot fi identificați ca fiind definiți într-un anumit act juridic. Cererea reclamantei privind suspendarea dispozițiilor contestate a fost apreciată ca lipsită de interes, cât timp ceea ce produce efectul a cărui suspendare o urmărește reclamanta este actul de impunere individual, a cărui cenzură nu face obiectul prezentei cereri, iar suspendarea ordinului nu ar avea efectul scontat, de suspendare a executării silite, astfel cum reiese din fundamentarea cererii reclamantei. Astfel, efectul ordinului s-a produs deja, prin emiterea, inclusiv în temeiul acestuia, a titlului executoriu.

Calea de atac exercitată Împotriva sentinței nr. 6673 din 11 noiembrie 2011, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs reclamanta C.V., solicitând modificarea acesteia, admiterea acțiunii sale și anularea art. 6 alin. (1) din Ordinul nr. 617/2007, emis de Casa Națională de Asigurări de Sănătate.

Recurenta a argumentat, în esență, că din analiza dispozițiilor Legii nr. 95/2006 - în aplicarea căreia CNAS trebuia să emită Ordinul nr. 617/2007, respectiv dispozițiile cuprinse în art. 257 alin. (2) lit. b) raportat la dispozițiile art. 215 alin. (3) rezultă că din punctul de vedere al Legii nr. 95/2006 - lege specială în materia asigurărilor de sănătate și ale contribuțiilor la aceste asigurări - persoanele care desfășoară o profesie liberă sunt o categorie aparte față de „ persoanele care desfășoară o activitate independentă”, însă art. 6 alin. (1) din Ordinul nr. 617/2007 include, în mod nelegal, profesiile liberale în categoria activităților independente. A criticat raționamentul instanței de fond, potrivit căreia dispozițiile Legii nr. 95/2006 s-ar completa cu dispozițiile C. fisc.

și a susținut că, întrucât în O.U.G. nr. 117/2010, prin modificarea adusă art. 215 alin. (3) din Legea nr. 95/2006, nu se mai diferențiază profesiile libere de activitățile independente, rezultă că de la 01 ianuarie 2011, profesiile libere sunt incluse în cadrul activităților independente - așa cum sunt ele definite în C. fisc. - și că li se aplică dispozițiile art. 257 alin. (2) lit. b), nemaiexistând normă specială care să le diferențieze de activitățile independente se va aplica norma generală din C. fisc. [art. 46 alin. (1) și 3]. Recurenta a mai susținut că ordinul contestat nu este conform legilor în temeiul și executarea cărora a fost adoptat (Legea nr. 95/2006 și Legea nr. 24/2000), fiind emis cu exces de putere.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând actele și înscrisurile dosarului, prin prisma criticilor aduse în recurs și raportat la dispozițiile legale incidente, Înalta Curte apreciază recursul nefondat și îl va respinge, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Recurenta-reclamantă a supus cenzurii instanței de contencios administrativ dispozițiile art. 6 alin. (1) din Ordinul CNAS nr. 617/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calității de asigurat, respectiv asigurat fără plata contribuției, precum și pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, care arată că „veniturile realizate de persoanele care desfășoară activități independente asupra cărora se calculează contribuția sunt veniturile comerciale și veniturile din profesii libere realizate în mod individual și/sau într-o formă de asociere fără personalitate juridică”.

Ordinul a fost emis, după cum rezultă din însuși preambulul acestuia, în temeiul dispozițiilor art. 211 alin. (3), art. 213 alin. (3) și (4), art. 216, art. 256 - 260, art. 261 alin. (2) și (4) și ale art. 281 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare, și ale art. 7, ale art. 17 alin. (5) și ale art. 18 pct. 36 din Statutul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, aprobat prin H.G. nr. 972/2006”. Recurenta a susținut, în esență, că intimata, prin formularea textului contestat, a subsumat veniturile din profesii libere celor din activități independente, în condițiile în care, din anumite prevederi ale Legii nr. 95/2006 ar reieși că persoanele care desfășoară o profesie liberă sunt o categorie aparte față de persoanele care desfășoară o activitate independentă.

Argumentele recurentei, având la bază interpretarea literală și declarat sistematică a unor dispoziții din Legea nr. 95/2006, nu reușesc, însă, să susțină în mod convingător această ipoteză, în condițiile în care din însuși textul art. 215 alin. (3) din legea sănătății, invocat de către recurentă, reiese regimul juridic identic al obligației virării contribuției pentru asigurările sociale de sănătate, atât pentru persoanele care exercită profesii libere, cât și pentru cele autorizate să desfășoare activități independente. Pe de altă parte, este logic și firesc ca definirea acestor două categorii profesionale să se facă, așa cum a procedat instanța de fond, raportat la ansamblul normelor juridice care definesc noțiunile în discuție, anume art. 7 alin. (1) și art. 46 din Legea nr. 571/2003, neputându-se reține că între dispozițiile Legii nr. 95/2006 și acest act normativ ar exista vreo incompatibilitate sau contradicție, sub acest aspect.

Se mai constată că soluția adoptată de judecătorul fondului reflectă aplicarea corectă a principiului ierarhiei forței juridice a actelor normative, dispozițiile art. 6 alin. (1) din Ordinul contestat neadăugând la lege și necontravenind sensului și spiritului actelor normative cu forță juridică superioară în aplicarea cărora a fost adoptat. În fine, din examinarea cauzei sub toate aspectele, conform art. 304 1 C. proc. civ., a rezultat că nu subzistă în cauză nici un alt motiv de nelegalitate care să impună casarea sau modificarea hotărârii atacate. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul formulat de reclamanta C.V. împotriva sentinței civile nr. 6673 din 11 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 aprilie 2014.