ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 977/2015

Asupra conflictului

negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată

pe rolul Judecătoriei Vaslui la data de 22 ianuarie 2015 sub nr. 421/333/2015,

creditoarea D.I., a solicitat a învestirea cu formulă executorie a „Convenției încheiată

în procedura divortului cu copii minori” autentificată din 20 noiembrie 2014 de

către notar public B.C.O.

Prin încheierea

din camera de consiliu din data de 27 ianuarie 2015 pronunțată în Dosarul nr. 421/333/2015,

Judecătoria

Vaslui

și-a

declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sector 3

București, în temeiul art. 640¹ alin. (2) C. proc. civ., reținând că, atât

domiciliul debitorului cât și cel al creditoarei sunt în București, sectorul 3.

Judecătoria

sectorului 3 București, astfel învestită, prin sentința civilă nr. 2146 din 18

februarie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 421/333/2015 la rândul său, și-a

declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Vaslui și,

constatând ivit conflictul negativ de competență l-a trimis, spre soluționare,

Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a

decide astfel, instanța Judecătoriei sectorului 3 București a reținut că, din

verificările efectuate în baza de date a D.E.P.A.B.D., domiciliul creditoarei

este același cu cel indicat de aceasta în cererea de investire cu formulă

executorie, respectiv în Vaslui și, atât timp cât creditoarea a înțeles să

opteze pentru instanța de la domiciliul său pentru soluționarea cererii de

învestire, Judecătoria Vaslui este competentă să judece o astfel de cerere.

Înalta Curte, legal

învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență, în temeiul art. 133

pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc.

civ., va stabili în favoarea Judecătoriei Vaslui, competența de soluționare a cauzei,

pentru considerentele care succed.

Obiectul

sesizării instanței îl constituie cererea de învestire cu formulă executorie a „Convenției

încheiată în procedura divorțului cu copii minori” autentificată din 20

noiembrie 2014 de către notar public B.C.O., formulată de creditoarea D.I.

Potrivit art. 640

1

alin. (1) C. proc. civ., astfel cum a fost introdus prin pct.

20 din Legea nr. 138/2014, „Titlurile executorii,

altele decât hotărârile judecătorești, pot fi puse în executare numai dacă sunt

învestite cu formulă executorie

”, iar

conform

alin. (2) al aceluiași articol de lege,,Cererea de învestire cu

formulă executorie se soluționează de judecătoria în circumscripția căreia se

află domiciliul sau sediul creditorului ori al debitorului, după caz, în camera

de consiliu, fără citarea părților. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul

creditorului se află în străinătate, creditorul va depune cererea de învestire

și la judecătoria în circumscripția căreia se află domiciliul său ales.”

Textul legal

reglementează o competență teritorială alternativă, în sensul că sunt

competente, deopotrivă, să soluționeze cererea de învestire cu formulă

executorie a titlurilor executorii, altele decât hotărârile judecătorești, fie

judecătoria în circumscripția căreia se află domiciliul sau sediul

creditorului, fie judecătoria de la domiciliul sau sediul debitorului. Teza

finală a dispozițiilor legale evocate vizează o altă situație - care însă nu se

regăsește în speță - aceea în care, sediul creditorului se află în străinătate.

Totodată,

potrivit art. 116 C. proc. civ., „Reclamantul are

alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.”

Acest text legal

consacră posibilitatea de opțiune a reclamantului în alegerea instanței,

deoarece, în toate cazurile de competență teritorială alternativă, reclamantul

este cel care face alegerea între mai multe instanțe, deopotrivă, competente.

Norma de procedură

trebuie interpretată în sensul că, odată alegerea făcută de către reclamant,

instanța competentă nu poate să se dezînvestească, prin declinarea competenței

de soluționare a cauzei, din oficiu, ori la cererea pârâtului, cum, deopotrivă,

nici reclamantul nu poate reveni asupra alegerii, în favoarea unei alte

instanțe competente, aceste dispoziții regăsindu-se, de altfel și în redactarea

art. 12 C. proc. civ. de la 1865.

În speță, creditoarea

D.I. a învestit Judecătoria Vaslui cu cererea de învestire cu formulă

executorie a „Convenției încheiată în procedura divortului cu copii minori”

autentificată din 20 noiembrie 2014 de către notar public B.C.O., indicându-și

domiciliul în Vaslui, jud.Vaslui, adresă cu care figurează și în baza de date a

D.E.P.A.B.D., începând cu data de 16 decembrie 2014, astfel cum reiese din

înscrisul depus la fila 4 din Dosarul nr. 421/333/2015 al Judecătoriei

sectorului 3 București.

Astfel fiind, de

vreme ce creditoarea D.I. și-a exprimat dreptul de opțiune consacrat de art. 116

C. proc. civ. și a învestit cu soluționarea cererii de învestire cu formulă

executorie a titlului executoriu pe care îl deține Judecătoria Vaslui, ca

instanță în circumscripția căreia se află domiciliul său, această instanță are

competența, în raport de textele legale menționate, să soluționeze o asemenea

cerere.

Având în

vedere considerentele expuse, în raport de art. 640

1

alin. (1) și

(2) C. proc. civ., introdus prin pct. 20 din Legea nr. 138/2014 și art. 116 din

același cod, Înalta Curte va stabili în favoarea Judecătoriei Vaslui, competența

de soluționarea a cererii formulate de D.I., de învestire cu formulă executorie

a „Convenției încheiată în procedura divorțului cu copii minori” autentificată

din 20 noiembrie 2014 de către notar public B.C.O.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Vaslui.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 01 aprilie 2015.