ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 96/2014

Deliberând asupra cauzei de față, în condițiile art. 256 C. proc. civ., reține următoarele: Prin decizia nr. 7139 din 21 noiembrie 2012 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a admis recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Galați împotriva deciziei nr. 128 A din 2 iunie 2011 a Curții de Apel Galați, secția civilă, a modificat decizia în sensul că, a admis apelul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței nr. 952 din 30 aprilie 2010 a Tribunalului Galați, secția civilă, a schimbat în totalitate sentința apelată și a respins acțiunea, ca neîntemeiată. Prin aceeași hotărâre a respins apelul declarat de reclamanta SC S. SA împotriva aceleiași sentințe și a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC S. SA împotriva deciziei nr. 128 A din 2 iunie 2011 a Curții de Apel Galați, secția civilă.

Împotriva acestei decizii reclamanta SC S. SA a formulat contestație în anulare. În motivarea acesteia, contestatoarea a arătat că instanța de recurs a omis, dintr-o eroare materială, să observe contractul de depozit al bunurilor intimatei, din care rezultă că societatea SC S. SA avea doar calitatea de depozitar al bunurilor și nu de deținător al acestora. Astfel, societății îi revenea doar obligația de pază a bunurilor, iar intimata avea oricând dreptul de a valorifica sau de a ridica bunurile, conform contractului. Analizând excepția inadmisibilității contestației în anulare, Înalta Curte reține următoarele: Potrivit art. 318 C. proc. civ., „hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare”.

În cuprinsul cererii sale, contestatoarea a arătat că soluția pronunțată în recurs este greșită, deoarece instanța ar fi omis, în raporturile dintre părți, să analizeze și contractul de depozit din 18 iunie 2007 . Analizând dacă această critică constituie o greșeală materială, în accepțiunea art. 318 teza I C. proc. civ., Înalta Curte observă că textul menționat se referă la erori materiale în legătură cu aspecte formale ale judecării recursului și care au drept consecință pronunțarea unei soluții greșite. Greșeala pe care o comite instanța trebuie să se realizeze prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale care sunt determinante în pronunțarea soluției. Art. 318 teza I C. proc.

civ. vizează greșeli de fapt involuntare, iar nu greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziții legale sau de rezolvare a unui incident procedural, deoarece nu este posibil ca instanței care a pronunțat hotărârea să i se solicite, ca instanță de retractare, să reanalizeze modul în care a apreciat probele și a stabilit raporturile dintre părți. Având în vedere cele arătate mai sus, Înalta Curte constată că, în speța de față, criticile formulate nu se încadrează motivelor contestației în anulare speciale, contestatorii criticând, în realitate, administrarea și interpretarea probelor, precum și soluția instanței de recurs. Prin urmare, nefiind întrunite condițiile art. 318 C. proc.

civ., contestația în anulare urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatoarea SC S. SA împotriva deciziei civile nr. 7139 din 21 noiembrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 ianuarie 2014.