ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 715/2015

Asupra cauzei

penale de față, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 3 din 26

februarie 2015 pronunțată de Curtea Militară de Apel București a fost respinsă,

ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de petentul col. rez. P.D.

împotriva încheierii din 20 octombrie 2014 pronunțată în Dosarul nr. 493/1/2014

al aceleiași instanțe.

Pentru a se

pronunța astfel, Curtea a reținut că, prin încheierea dată de judecătorul de

cameră preliminară la data de 20 octombrie 2014 în Dosarul nr. 493/1/2014, a

fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de petentul P.D. împotriva

rezoluțiilor din data de 17 decembrie 2013 și, respectiv, 29 ianuarie 2014,

date în Dosarul nr. 70/P/2013 al secției Parchetelor Militare.

Împotriva

acestei încheieri, petentul P.D. a formulat contestație în anulare, invocând

cazul prevăzut de art. 426 alin. (1) teza a II-a lit. d) C. proc. pen.,

respectiv incompatibilitatea judecătorului care a soluționat plângerea [art. 64

alin. (1) lit. f) C. proc. pen.]. Judecătorul de la Curtea Militară de Apel a

apreciat calea extraordinară de atac promovată de petent ca fiind inadmisibilă,

în raport de dispozițiile art. 432 alin. (1) și (4) C. proc. pen. raportat la

art. 341 alin. (8) C. proc. pen.

Împotriva

acestei decizii, la data de 9 martie 2015, a promovat cale de atac petentul P.D.

La termenul

din data de 21 mai 2015, Înalta Curte, din oficiu, a pus în discuție

admisibilitatea căii de atac formulate împotriva deciziei penale nr. 3 din 26

februarie 2015 pronunțată de Curtea Militară de Apel București.

Examinând

calea de atac promovată de petent, prin prisma excepției invocate, Înalta Curte

constată că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele considerente:

În prezenta

cauză, cererea introductivă de instanță este reprezentată de contestația în

anulare formulată de petentul P.D. împotriva încheierii din 20 octombrie 2014

pronunțată în Dosarul nr. 493/1/2014 de Curtea Militară de Apel București, prin

care s-a respins ca nefondată plângerea promovată în condițiile art. 341 C.

proc. pen., această încheiere fiind definitivă în raport de dispozițiile alin.

(8) al acestui articol. Așadar, dispozițiile legale incidente în cauză sunt

cele prevăzute de art. 426-432 C. proc. pen. referitoare la calea extraordinară

de atac a contestației în anulare.

Analizând

dispozițiile cuprinse în Secțiunea 1 a Capitolului V din Titlul III C. proc.

pen., se constată că împotriva hotărârilor penale definitive se poate face

contestație în anulare în cazurile menționate la art. 426 C. proc. pen., iar

dispozițiile art. 431 C. proc. pen. nu prevăd nicio cale de atac împotriva

soluției pronunțate în faza examinării în principiu a admisibilității a acestei

căi extraordinare de atac. Mai mult, potrivit art. 432 alin. (1) C. proc. pen.,

după ce a fost depășită faza admisibilității în principiu, dacă găsește

contestația în anulare întemeiată, instanța desființează prin decizie hotărârea

a cărei anulare se cere și procedează de îndată la rejudecarea apelului sau la

rejudecarea cauzei după desființare. Totodată, dispozițiile art. 432 alin. (4)

C. proc. pen. prevăd că sentința dată în contestația în anulare este supusă

apelului, iar decizia dată în apel este definitivă.

Pe de altă

parte, Înalta Curte observă că în speța de față nu sunt incidente dispozițiile

art. 408 C. proc. pen., potrivit cărora doar sentințele sunt susceptibile de

reformare prin calea de atac a apelului, dacă nu se prevede altfel, acestea

referindu-se la sentințe nedefinitive, pronunțate în cursul judecății, iar nu

în procedura guvernată de dispozițiile art. 341 C. proc. pen. ori într-o cale

extraordinară de atac.

De asemenea,

se constată că, în conformitate cu dispozițiile art. 425

1

alin. (1)

C. proc. pen., calea de atac a contestației se poate exercita numai atunci când

legea o prevede expres. Or, potrivit dispozițiilor art. 341 alin. (8) C. proc.

pen., pot fi atacate cu contestație numai încheierile pronunțate în condițiile

art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. c) C. proc. pen., nu și cele date în

conformitate cu alin. (6) lit. a) al aceluiași articol, acestea din urmă fiind

definitive, așa cum s-a arătat anterior.

În aceste

condiții, raportat la dispozițiile textelor de lege anterior menționate, se

constată că numitul P.D. a promovat o cale de atac împotriva unei hotărâri

definitive [decizie pronunțată în contestația în anulare ce a vizat o altă

încheiere, definitivă, dată în temeiul art. 341 alin. (6) C. proc. pen.],

investind Înalta Curte de Casație și Justiție cu soluționarea acesteia, deși nu

întrunește cerințele legale.

Or, atâta

timp cât prin lege nu este reglementată posibilitatea extinderii exercitării

căilor de atac și împotriva hotărârilor definitive pronunțate în contestație în

anulare, o asemenea procedură nu este admisibilă, întrucât în situația contrară

s-ar încălca principiul instituit prin art. 129 din Constituția României,

potrivit căruia „împotriva hotărârilor judecătorești, părțile (...) pot exercita

căile de atac, în condițiile legii". În consecință, recunoașterea unei căi

de atac în situații neprevăzute de legea procesuală penală constituie o

încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare

ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Având în

vedere considerentele expuse mai sus, Înalta Curte, în baza art. 425

1

pct. 7 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibilă,

contestația formulată de petentul P.D. împotriva deciziei penale nr. 3 din 26

februarie 2015 pronunțată de Curtea Militară de Apel București, iar în temeiul art.

275 alin. (2) C. proc. pen., având în vedere că acesta se află în culpă

procesuală, îl va obliga la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibilă, contestația formulată de petentul P.D. împotriva deciziei penale

nr. 3 din 26 februarie 2015 pronunțată de Curtea Militară de Apel București.

Obligă

contestatorul petent la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 21 mai 2015.