ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)
Decizia nr. 130/A/2016
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
I. Prin decizia nr. 7 din 27 ianuarie 2016 a Curții Militare de Apel București, pronunțată în Dosarul nr. x/751/2015, a respins ca inadmisibil apelul declarat de apelantul contestator A. împotriva sentinței nr. 21 din data de 10 decembrie 2015 pronunțată de Tribunalul Militar Timișoara în Dosarul nr. x/751/2015 și a menținut sentința atacată.
Pentru a hotărî în acest sens a reținut următoarele:
Prin încheierea nr. 18 din data de 18 noiembrie 2015 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Militar Timișoara în Dosarul nr. x/751/2015, s-a dispus, în baza art. 341 alin. (6) lit. a) C. proc. pen. respingerea ca nefondată a plângerii formulată de către petentul A. împotriva ordonanței de clasare dată la 03 septembrie 2015 în Dosarul nr. x/P/2015 al Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Timișoara.
Împotriva acestei încheieri petentul A. a declarat contestație în anulare, criticând hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie, cale de atac înregistrată la instanță la data de 26 noiembrie 2015 și care a făcut obiectul Dosarului nr. x/751/2015.
Prin sentința nr. 21 din data de 10 decembrie 2015 pronunțată în Dosarul nr. x/751/2015 Tribunalul Militar Timișoara a respins ca inadmisibilă contestația în anulare încă din faza de examinare a admisibilității în principiu, dând eficiență întregului ansamblu normativ care guvernează instituția, dar, în special, art. 432 alin. (4) C. proc. pen., potrivit căruia „Sentința dată în contestația în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă”, cu circumstanțierea că textul are în vedere rezolvarea contestației în anulare pe fondul ei.
Concluzia firească după aprecierile făcute asupra textului materializată în doctrina relativă la chestiune cum că „contestația în anulare, indiferent de motivul invocat, poate fi exercitată numai împotriva hotărârilor definitive prin care s-a soluționat fondul cauzei” a servit, de asemenea, la întemeierea hotărârii de a respinge, după examinarea admisibilității în principiu, calea de atac extraordinară promovată de petentul contestator.
Actul procedural în care s-a concretizat hotărârea de respingere după admisibilitatea în principiu, observând stadiul de judecată de primă instanță al căii de atac extraordinare a fost o „sentință” care a fost pronunțată fără cale de atac și în conformitate cu jurisprudența și cu interpretarea normelor care guvernează materia, cu observația justă că art. 432 alin. (4) C. proc. pen. are în vedere atacarea cu apel a sentinței, prin care se soluționează pe fondul cauzei contestația în anulare și nu privește sentința prin care se respinge ca inadmisibilă după examinarea admisibilității în principiu a căii de atac extraordinare.
Împotriva acestei sentințe petentul contestator a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate. Curtea Militară de Apel București a constatat că apelul nu este admisibil.
Astfel examinând dispozițiile art. 432 alin. (4) C. proc. pen. care precizează că „sentința dată în contestație în anulare este supusă apelului”, prezente în titlul marginal al articolului „Procedura de judecare” s-a observat că dispozițiile privitoare la calea de atac a apelului împotriva sentinței are în vedere situația judecării contestației în anulare după admiterea ei în principiu, etapă procesuală guvernată de dispozițiile art. 431 C. proc. pen., exceptată conceptual de la aplicarea dispozițiilor art. 432 C. proc. pen., care se aplică dacă și numai dacă instanța, după examinarea admisibilității în principiu, prin încheiere constată că sunt îndeplinite toate condițiile necesare promovării căii extraordinare de atac, atât cele explicit prevăzute în art. 431 alin. (2) C. proc. pen., cât și cele implicit, dar organic prevăzute în sediul normativ care formează instituția, în special cele prevăzute în art. 432 alin. (4) C. proc. pen. care condiționează, așa cum s-a și arătat în sentință prin trimitere la doctrina relevantă admisibilitatea contestației în anulare de obiectul ei circumscris numai a hotărârii definitive prin care s-a soluționat fondul cauzei.
Prin cererea înregistrată Ia data de 16 februarie 2016 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție contestatorul A. a declarat recurs, recalificat de instanță ca apel. împotriva deciziei nr. 7 din 27 ianuarie 2016 a Curții Militare de Apel București.
În motivare a arătat că, decizia nr. 7 din 27 ianuarie 2016 a Curții Militare de Apel București nu este definitivă, fiind dată fără respectarea Deciziei Curții Constituționale nr. 265 din 06 mai 2014 și a Deciziei Curții Constituționale nr. 542 din 14 iulie 2015, privind necitarea părților.
Înalta Curte, în urma propriei sale examinări a cauzei, constată:
Posibilitatea unui control judiciar al hotărârilor judecătorești, pentru motive privind pronunțarea acestora, cu nerespectarea condițiilor formale, legal prevăzute, de desfășurare a judecății sau ca o consecință a unui raționament jurisdicțional eronat, este reglementată de art. 129 din Constituția României. Corespunzător principiului constituțional enunțat în acest articol, părțile interesate pot exercita căile de atac, numai în condițiile legii procesuale.
Conform art. 550 alin. (1) coroborat cu art. 551 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., hotărârile pentru care nu este prevăzută calea de atac a contestației sau apelului rămân definitive la data pronunțării lor și devin executorii, ele neputând fi atacate ulterior.
În cauză, decizia nr. 7 din 27 ianuarie 2016 pronunțată de Curtea Militară de Apel București este definitivă. Astfel, Înalta Curte constată că prin cererea înregistrată la data de 26 noiembrie 2015 pe rolul Tribunalul Militar Timișoara, acesta a formulat contestație în anulare împotriva încheierii nr. 18 din data de 18 noiembrie 2015 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Militar Timișoara, care a fost respinsă ca inadmisibilă, prin sentința nr. 21 din data de 10 decembrie 2015 pronunțată în Dosarul nr. x/751/2015 de Tribunalul Militar Timișoara, iar împotriva acestei sentințe a declarat apel, care a fost respins, ca inadmisibil, prin decizia nr. 7 din 27 ianuarie 2016 pronunțată de Curtea Militară de Apel București, în Dosarul nr. x/751/2015.
Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală, ori chiar printr-un act neprocesual. Căile de atac sunt strict și limitativ reglementate prin norma procesual penală, cu arătarea imperativă a persoanelor ce le pot folosi, precum și a condițiilor, cazurilor și termenelor în care pot fi exercitate.
Față de considerentele precizate, Înalta Curte, va respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de către contestatorul A. împotriva deciziei nr. 7 din 27 ianuarie 2016 a Curții Militare de Apel București, pronunțată în Dosarul nr. x/751/2015.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de către contestatorul A. împotriva deciziei nr. 7 din 27 ianuarie 2016 a Curții Militare de Apel București, pronunțată în Dosarul nr. x/751/2015.
Obligă contestatorul la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 31 martie 2016.