ÎCCJ, Decizia nr. 183/2015

Asupra apelului de față

Din actele dosarului constată următoarele:

Prin

decizia penală nr. 49 din 14 ianuarie 2015, pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția penală în Dosarul nr. 4143/1/2014 a fost respinsă

ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarea V.F.,

împotriva încheierii nr. 271/RC din data de 23 octombrie 2014, pronunțată de

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr.

110/331/2014/a1.

Raportat la dispozițiile art. 426 C. proc.

pen., Înalta Curte, secția penală, a constatat că prezenta contestație în

anulare nu a fost formulată în termenul legal, fiind formulată în data de 26

noiembrie 2014, deși ultima zi în care petenta V.F. ar fi putut formula în

termenul legal contestația era data de 3 noiembrie 2014.

Totodată, examinând cererea de contestație în

anulare formulată de petenta V.F., prin raportare la dispozițiile legale

aplicabile, Înalta Curte, secția penală, a constatat că aceasta a invocat formal

dispozițiile prevăzute de art. 426 alin. (1) C. proc. pen., argumentele

acesteia neputând fi circumscrise acestui text de lege.

De asemenea s-a reținut că încheierea

contestată nu a soluționat fondul cauzei fiind pronunțată într-o cale extraordinară

de atac, ceea ce face ca și din această perspectivă cererea să fie

inadmisibilă.

Prin urmare, având în vedere considerațiile

de mai sus și apreciind că susținerile petentei V.F. nu se încadrează în

niciunul din cazurile de contestație în anulare prevăzute expres de art. 426 C.

proc. pen. Înalta Curte, secția penală, a respins, ca inadmisibilă contestația

în anulare formulată de contestatoarea V.F.

Împotriva acestei decizii, contestatoarea V.F.

a formulat apel, la data de 12 octombrie 2015, dosarul fiind înregistrat pe

rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 23

octombrie 2015, sub nr. 757/1/2015, fiind fixat termen la data de 17 aprilie

2015.

Prin încheierea nr. 1308 din data de 25

septembrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 757/1/2015 s-a dispus scoaterea

cauzei de pe rol și trimiterea dosarului spre soluționare completului de 5 judecători

al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Înalta Curte, secția penală, a reținut că

petenta V.F. a formulat cale de atac împotriva unei hotărâri pronunțate de

Înalta Curte, secția penală, în calea de atac a contestație în anulare.

Față de această împrejurarea, s-a constatat

că cenzurarea prezentei căi de atac nu poate fi realizată de un complet de

judecată din cadrul secției penale, motiv pentru care a trimis cauza spre

soluționare completului de 5 judecători al Înaltei Curți.

Cauza

a fost înregistrată pe rolul completului de 5 judecători al Înaltei Curți la

data de 13 octombrie, sub nr. 3713/1/2015, fiind fixat termen de judecată la

data de 23 noiembrie 2015.

Examinând cererea de apel, cu prioritate în

ceea ce privește admisibilitatea acesteia, Înalta Curte, completul de 5

judecători, constată că este inadmisibilă și va fi respinsă pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare.

Dând eficiență principiului stabilit prin

art. 129 din Constituția României, revizuită, privind exercitarea căilor de

atac în condițiile legii procesual penale, precum și a celui la liberul acces

la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor

determinate prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent

al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.

Revine

așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în

condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a

provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Potrivit dispozițiilor din Partea specială,

Titlul III, Capitolul III C. proc. pen. admisibilitatea căii ordinare a

apelului este condiționată de exercitarea acesteia potrivit dispozițiilor legii

procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi

supuse examinării, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere

reformarea hotărârii atacate.

Astfel, potrivit art. 408 C. proc. pen. pot

fi atacate cu apel exclusiv hotărârile judecătorești nedefinitive, determinate

de lege.

Totodată, dispozițiile art. 432

alin. (4)

C. proc. pen. stabilesc faptul

că sentința dată în contestația în anulare este supusă apelului, iar decizia

dată în apel este definitivă (...), dar aceste dispoziții reglementează

procedura de judecare a contestației în anulare după parcurgerea procedurii

prealabile, și anume admiterea în principiu, reglementată în

art. 431

C. proc. pen.

Așadar, dispozițiile

art. 432

C. proc. pen. nu sunt aplicabile speței, nefiind

depășit momentul procedural al admisibilității în principiu.

Se constată, așadar, că apelanta

contestatoare a formulat cerere de apel împotriva unei hotărâri definitive,

nesusceptibile de reformare prin promovarea acestei căi ordinare de atac.

Or, recunoașterea unei căi de atac în alte

condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare

a principiului legalității acesteia și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă

în ordinea de drept.

Față de cele menționate mai sus, Înalta

Curte, în conformitate cu prevederile art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a

II-a C. proc. pen. va respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de

apelanta contestatoare

V.F. împotriva deciziei penale nr. 49 din 14 ianuarie 2015, pronunțată de Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 4143/1/2014.

În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (2) C.

proc. pen. apelanta va fi obligată la plata sumei de 100 RON cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D

E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de

apelanta contestatoare V.F. împotriva deciziei penale nr. 49 din 14 ianuarie

2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul

nr. 4143/1/2014.

Obligă apelanta contestatoare la plata sumei

de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată,

în ședință publică, astăzi 23 noiembrie 2015.