ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1836/2014

Asupra recursurilor de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele; Prin sentința penală nr. 190 din data de 30 mai 2013, pronunțată de Tribunalul Bacău în Dosarul nr. 7735/110/2012 s-au dispus următoarele: În baza art. 336 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. s-a extins procesul penal cu privire la infracțiunea de contrabandă prev. de art. 270 alin. (3) C. vam. În baza art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. s-a dispus condamnarea inculpatei S.R.V., la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală. S-a constatat că nu se impune aplicarea pedepsei complementare. În baza art. 296 1 alin. (1) lit. l) din C. fisc.

(Legea nr. 571/2003 modificată), cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. s-a dispus condamnarea aceleași inculpate la pedeapsa de 1 (un) ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de deținere a țigaretelor în afara antrepozitului fiscal. În baza art. 270 alin. (3) C. vam. (Legea nr. 86/2006 modificată), cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. s-a dispus condamnarea aceleiași inculpate la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de contrabandă. S-a constatat că nu se impune aplicarea pedepsei complementare. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele principale de mai sus în pedeapsa cea mai grea urmând ca inculpatul să execute pedeapsă rezultantă de 2 (doi) ani închisoare.

S-au interzis inculpatei exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata și în condițiile art. 71 alin. (2) C. pen. În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate. În baza art. 82 C. pen. s-a stabilit durata termenului de încercare de 4 ani, care se va socoti de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare. S-a atras atenția inculpatei cu privire la conținutul art. 83 C. pen.; În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea pedepsei accesorii pe durata suspendării pedepsei principale. În baza art. 14,346 C. proc. pen. a fost obligată inculpata să plătească părții civile A.N.A.F. București suma de 7961 lei reprezentând taxe vamale și fiscale, la care s-au adăugat accesoriile legale (dobânzi și penalități) de la data constatării faptei și până la data plății.

În baza art. 118 lit. f) C. pen. s-a dispus confiscarea țigaretelor indisponibilizate la data de 16 noiembrie 2010: 300 pachete P., 300 pachete W., 100 pachete V., 100 pachete L.M., 40 pachete K., 28 pachete C., 20 pachete F., 10 pachete P. S-a menținut sechestrul asigurător dispus în cursul urmăririi penale, prin Ordonanța procurorului nr. 82/P/ din 11 mai 2011. S-a constatat că inculpata a fost reprezentantă la proces de avocat desemnat din oficiu, al cărui onorariu va fi suportat din fondul special al Ministerul Justiției, potrivit referatului depus la dosar. În baza art 191 alin. (1) C. pen. a fost obligată inculpata la plata sumei de 1.500 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a dispune astfel, prima instanță a avut în vedere următoarele: Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău nr. 82/P/2011 din 13 decembrie 2012, inculpata S.R.V., a fost trimisă în judecată pentru comiterea infracțiunilor de evaziune fiscală și deținerea de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false, peste limita a 10.000 de țigarete, faptă prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 și art. 296 1 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., constând în aceea că, la data de 16 noiembrie 2010 a fost depistată în trenul rapid 652 Suceava Nord - București Nord, pe relația Bacău - Adjud, având asupra sa bagaje în care transporta cantitatea de 907 pachete țigarete mărcile P., W., V., L.M., K., C., F. și P. ( în total 18149 țigarete), deținute în afara antrepozitului fiscal și marcate necorespunzător, în acest mod sustrăgându-se de la plata taxelor și impozitelor.

Cauza fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău sub nr. 7735/110 din 17 decembrie 2012, primul termen de judecată fiind fixat la data de 29 ianuarie 2013. A.N.A.F. prin A.N.V. - D.R.A.O.V. Iași, s-a constituit parte civilă în cauză pentru suma de 7.961 lei reprezentând c/val taxelor vamale și fiscale, la care s-au adăugat dobânzi și penalități datorate potrivit art. 120 și 120 1 C. proc. pen., care curg de la data constatării faptei și până la momentul efectuării plăți (fila 33). La data de 26 martie 2013, inculpata S.R.V., în timp ce se afla în Germania a dat o declarație notarială, prin care a solicitat a i se aplica art. 320 1 C. proc. pen. (fila 43-50). Având în vedere că, în cauză sunt îndeplinite condițiile procedurii simplificate, instanța a constatat următoarea situație de fapt: În data de 16 noiembrie 2010, inculpata S.R.V.

a fost depistată în trenul rapid 652, Suceava Nord -București Nord, pe raza județului Bacău, având asupra sa bagaje voluminoase. La controlul efectuat s-a constatat că susnumita transporta 907 pachete de țigări, adică 1814 țigarete, marca P., W., V., L.M., K., C., F., P. În condițiile în care inculpata nu deținea autorizație de antrepozit fiscal, țigările au fost ridicate și predate organelor vamale din Bacău. A.N.A.F. - A.N.V. prin D.R.A.O.V. Bacău prin adresa din 22 noiembrie 2010 a făcut cunoscut că se constituie parte civilă cu suma de 7.961 lei plus dobânzile și penalitățile aferente; prejudiciul se compune din 478 lei, taxe vamale, 5.781 lei, accize-și 1.702 lei, T.V.A.

În declarațiile sale inculpată a recunoscut că în bagajele sale au fost găsite 907 pachete de țigări, fabricate în Ucraina și Republica Moldova, fără a deține documente de proveniență, pe care le-a cumpărat cu suma de 2.000 lei, din bazarul din Suceava pentru consumul propriu al său și al familiei sale, precizând că nu știa că nu avea voie să cumpere și să transporte țigări de proveniență străină, fiind pentru prima oară când a procedat astfel. Pachetele de țigări „P." erau marcate în Republica Moldova, iar pachetele „W.", „V.R.", „L.M.", „K.H.D.", „C.R." erau marcate în Ucraina. Țigările „F." și „P." nu erau marcate, având proveniența dury free. Țigaretele astfel marcate aparținând statelor în afara - Comunității Europene puteau fi deținute de către persoanele fizice numai în limita cantitativă a 50 țigarete, în cazul primirilor prin colete poștale, atâta timp cât nu au caracter comercial, conform prevederilor art. 25 și 26 din Regulamentul C.E.

nr. 1186/2009 al Consiliului, de instituire a unui regim comunitar de scutiri de taxe vamale sau cantitatea de 40 țigarete (2 pachete) aflate în bagajele personale ale călătorilor, care vin dintr-o țară terță C.E., conform art. 41 din același Regulament, coroborat cu prevederile art. 3 din Ordinul M.F.P. 2220/2006, modificat conform art. 2, pct. 2 din Ordinul M.F.P. nr. 3424/2008. Peste limitele respective, țigaretele nu pot fi introduse legal în România, decât în cazul efectuării operațiunilor de punere în liberă circulație (import), cu plata aferentă a tuturor obligațiilor legale (taxe vamale, accize, T.V.A.). De asemenea, conform prevederilor art. 206 6 din C. fisc. (Legea nr. 571/2003), cu modificările și completările ulterioare (O.U.G.

nr. 109/2009), produsele de natura tutunului prelucrat (țigaretele), prezintă obligația marcării, în acest sens. Acest tip de produse pot fi importate și comercializate pe teritoriul României, numai dacă sunt marcate conforme prevederilor codului fiscal. Prin urmare, țigaretele care nu sunt marcate cu marcaje (timbre) românești, eliberate de Imprimeria Națională și aplicate pe pachetele de țigarete având origine extracomunitară, au o proveniență ilegală, în situația în care cantitățile deținute sunt peste limitele sus amintite, care sunt considerate în mod rezonabil a fi de uz personal, familial. Din moment ce în cuantumul prejudiciului de 7.961 lei, cu care A.N.A.F. prin A.N.V. - D.R.A.O.V.

Iași s-a constituit parte civilă au fost incluse și taxele vamale înseamnă că a fost avută în vedere și contrabanda prevăzută de art. 270 alin. (3) C. vam., pentru că numai în cazul acestei infracțiuni pot fi cerute și acordate, taxe vamale. Accizele și T.V.A.-ul pot fi acordate atunci când se reține existenta evaziunii fiscale. În condițiile existenței infracțiunii prevăzută de art. 296 1 lit. l) din C. fisc., inculpatul poate fi obligat doar la plata accizelor, fiind o infracțiune de pericol și de rezultat. Art. 206 3 pct. 4 definește antrepozitul fiscal, ca fiind locul în care produsele accizabile sunt produse, transformate, deținute, primite sau expediate în regim suspensiv de către antrepozitarul autorizat, ceea ce înseamnă că o deținere în afara antrepozitului fiscal a produselor accizabile echivalează cu o deținere în afara unui regim suspensiv al acestora, determinând automat exigibilitatea accizei, dacă aceasta nu fusese percepută conform legii.

Astfel că prin simpla deținere în afara antrepozitului fiscal a produselor accizabile pentru care accizele n-au fost percepute conform legii, devine exigibilă de plată iar prin nedeclararea acestora organelor fiscale se realizează o ascundere a bunului taxabil, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, fiind astfel întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, pentru că orice persoană fizică sau juridică poate fi subiect activ al infracțiunii de evaziune fiscală, în situația în care deține în afara antrepozitului fiscal produse accizabile și nu face dovada că pentru acele produse s-au plătit accizele cuvenite.

Cu privire la momentul nașterii obligației de plată a accizei și la momentul exigibilității acesteia, art. 206 5 C. fisc. stabilește că (...) tutunul prelucrat este suspus accizelor în momentul producerii lui, pe teritoriul comunitar sau la momentul importului în acest teritoriu, iar la art. 206 6 C. fisc. se prevede că acciza este exigibilă în momentul eliberării pentru consum. Potrivit art. 206 7 alin. (1) lit. b) din C. fisc. se consideră eliberare pentru consum și deținerea de produse accizabile în afara unui regim suspensiv de accize pentru care accizele nu au fost percepute. Pentru a stabili dacă la momentul deținerii produselor accizabile de către orice persoană, acciza era exigibilă, trebuie îndeplinite două condiții, respectiv deținerea să se fi realizat în afara unui regim suspensiv de accize și accizele să nu fi fost plătite.

Conform art. 206 3 pct. 11 din C. fisc., regimul suspensiv de accize înseamnă un regim fiscal aplicat producerii, transformării, deținerii sau deplasării de produse accizabile care nu fac obiectul unei proceduri ori a unui regim vamal suspensiv, accizele fiind suspendate. Dacă produsele accizabile deținute în afara antrepozitului fiscal sunt nemarcate, marcate necorespunzător și depășesc limitele stabilite de art. 296 1 alin. (1) lit. l) din C. fisc., evaziunea fiscală se află în concurs cu infracțiunea prevăzută de acest din urmă text de lege. Or, în cauză, țigările găsite în bagajele inculpatei proveneau din contrabandă, o dovedește lipsa documentelor de proveniență și transport, existența timbrelor străine aplicate pe pachetele de țigări și modalitatea e dobândire, respectiv prin cumpărare din bazarul din Suceava.

Bazarul din Suceava se află dincolo de primul birou vamal, atât în ceea ce privește frontiera cu Ucraina cât și frontiera cu Republica Moldova. Partea civilă A.N.A.F. prin D.R.A.O.V. Iași a precizat că la stabilirea prejudiciilor a avut în vedere, printre altele Hotărârea Curții de Justiție din data de 2 aprilie 2009 privind interpretarea art. 202 și a art. 233 primul parag. lit. (d) din Regulamentul Consiliului (C.E.E.) nr. 2913/1992 din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului Vamal comunitar, hotărâre publicată în J.O. din 20 iunie 2009 pag. 12 (fila 35). Art. 202 și 233 primul parag. lit. (d) C. vam. comunitar se referă la introducerea ilegală a mărfurilor pe teritoriul vamal al Comunității.

Introducerea ilegală a mărfurilor se produce din momentul trecerii acestora de primul birou vamal situat în interiorul teritoriului vamal al Comunității, fără ca acestea să fi fost prezentate la Biroul vamal respectiv (Hotărârea din 2 aprilie 2009, Elshani, C-459/07, Rep., p. 1-2759, pct. 25). S-a considerat că, în sensul art. 202 C. vam., au făcut obiectul unei introduceri ilegale pe teritoriul vamal al Comunității mărfurile care, după trecerea frontierei terestre externe a Comunității, se găsesc pe acest teritoriu, dincolo de primul birou vamal, fără să fi fost prezentate în vamă, autoritățile vamale nefiind, prin urmare înștiințate cu privire la introducerea mărfurilor respective de persoanele care răspund de executarea acestei obligații (Hotărârea Elshani, citată anterior, pct. 26). Curtea de Justiție s-a pronunțat în sensul că art. 202 și art. 233 primul parag.

lit. d) C. vam. trebuie interpretate în sensul că pentru a determina stingerea datoriei vamale, punerea sub sechestru a mărfurilor introduse ilegal pe teritoriul vamal al Comunității trebuie să intervină înainte ca aceste mărfuri să treacă de primul birou vamal situat în interiorul acestui teritoriu.

Prezența pe teritoriul vamal al Comunității a mărfurilor introduse ilegal presupune, în sine, un risc foarte ridicat ca aceste mărfuri să fie în final integrate în circuitul economic al statelor membre și ca, din momentul în care mărfiirile au trecut de zona în care se afla primul birou vamal situat în interiorul acestui teritoriu să existe mai puține șanse ca acestea să fie descoperite în mod fortuit de autoritățile vamale în cadrul unor controale inopinate (Hotărârea Elshani, citată anterior, pct. 32). Punerea sub sechestru în vederea confiscării ulterioare conduce la stingerea datoriei vamale doar dacă această punere sub sechestru a fost efectuată înainte ca mărfurile respective să depășească zona în care se afla primul birou vamal, situat în interiorul teritoriului vamal al Comunității.

Or, în cauză țigările au fost ridicate în vederea cercetărilor la Bacău (fila 5-6 dosar urmărire penală). S-a mai reținut că importul de bunuri înseamnă intrarea în comunitate a unor bunuri care nu îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 9 și 10 din T.I.C.E.E. Potrivit art. 202 C. vam. comunitar, o datorie vamală de import poate să ia naștere prin introducerea ilegală pe teritoriul vamal al Comunității a mărfurilor supuse drepturilor de import. În speță, țigările găsite în bagajele inculpatei fusese importate prin contrabandă. Art. 270 alin. (3) C. vam. (Legea nr. 86/2006) asimilează infracțiunii de contrabandă, colectarea, deținerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea și vânzarea bunurilor sau mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârșirii acesteia.

Referitor la infracțiunea de contrabandă, Legea nr. 86/2006 nu mai prevede, așa cum se preciza în vechiul C. vam., la art. 182 că, în cazul în care trecerea peste frontieră a unor anumite mărfuri sau bunuri constituie infracțiuni cuprinse în alte legi, fapta se pedepsește în condițiile și cu sancțiunile prevăzute în acele legi, dacă sunt mai aspre. Din moment ce art. 278 din Legea nr. 86/2006 se limitează la a preciza că dispozițiile secțiunii care cuprinde infracțiunile la regimul vamal se completează cu prevederile C. pen. al României, precum și cu dispozițiile penale prevăzute în alte legi speciale demonstrează că legiuitorul a promovat soluția concursului de infracțiuni pentru cazurile în care anterior se recunoștea doar un concurs de texte.

Astfel că, în sarcina inculpatei s-a reținut și infracțiunea de contrabandă prevăzută de art. 270 alin. (3) C. vam., care atrage obligarea sa la plata taxelor vamale de import. A mai reținut prima instanță că, originea ilicită a țigărilor ridicate din bagajele inculpatei atrage confiscarea acestora, fără ca prin aceasta să fie încălcat principiul non bis in idem. Totodată, s-a apreciat că, deși inculpata a fost obligată la plata taxelor vamale de import, țigările de contrabandă nu-i pot fi restituite.

Situația de fapt reținută rezultă diniprocesul-verbal de sesizare din oficiu (fila 3 dosar urmărire penală), procesul-verbal de depistare (fila 4 dosar urmărire penală), procesul-verbal.de control al bagajelor (fila 5, 6 dosar urmărire penală), modul de calcul al drepturilor vamale și fiscale (fila 9-14 dosar urmărire penală), declarațiile inculpatei și ale martorului S.C., conductor de tren; Reținând vinovăția inculpatei prima instanță a dispus condamnarea acesteia la pedeapsa închisorii pentru fiecare infracțiune. În cadrul criteriilor generale de individualizare a pedepsei, s-a ținut seama la stabilirea gradului de pericol social al faptelor săvârșite, de împrejurările, modul concret de comitere, mijloacele folosite, de urmările faptelor - produse ori care s-ar fi putut produce, de contribuția efectivă a acesteia și conduita inculpatei.

S-a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins fără executarea pedepsei în regim de detenție, având în vedere că la data faptei nu era cunoscută cu antecedente penale, iar ulterior a devenit mamă a trei copii (tripleți), pe care îi crește singură în străinătate, tatăl acestora fiind natural, astfel că s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei. De asemenea, s-a apreciat că nu pot fi reținute în sarcina inculpatei circumstanțe atenuante, fiind suficientă reducerea cu 1/3 a limitelor de pedeapsă ca urmare a aplicării art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. Pe lângă pedeapsa principală inculpatei i-a fost aplicată și pedeapsa accesorie, care prin efectul aplicării art. 81 și 82 C. pen.

au fost suspendate. Instanța a apreciat că nu este cazul ca .inculpatei să-i fie aplicată și pedeapsa complementară. Împotriva sentinței a declarat apel în termenul legal Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău și inculpata S.R.V. Prin Decizia penală nr. 187 din 19 noiembrie 2014 a Curții de Apel Bacău, secția penală cauze minori și familie, s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău și a admis apelul formulat de inculpata S.R.V. numai în ceea ce privește nereținerea circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. a) C. pen., cuantumul pedepselor principale și a termenului de încercare. Analizând sentința penală apelată în raport cu motivele invocate, Curtea a constatat că apelul inculpatei este fondat numai în ceea ce privește reținerea circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. a) C. pen.

Referitor la critica privind nelegala citarea a inculpatei, Curtea a apreciat că nu este întemeiat având în vedere că, la termenul din 26 februarie 2013 apărătorul ales al inculpatei a depus o cerere prin care înștiința instanța despre rezilierea contractului de asistență juridică. în acest sens, s-a acordat termen în vederea desemnării unui apărător din oficiu, la termenul următor din 26 martie 3013 dispunându-se citarea inculpatei la adresele din România, deși inculpata locuia efectiv în Germania. Chiar dacă inculpata nu a fost citată în Germania, Curtea a apreciat că inculpata a avut cunoștință de termenul de judecată acordat de instanța de fond, în condițiile în care după citarea la adresele din România, inculpata a depus la dosar înscrisul autentic prin care a solicitat aplicarea procedurii simplificate, iar dovezile de citare au fost semnate de tatăl acesteia.

În ceea ce privește fondul cauzei, Curtea a reținut că prima instanță, în urma evaluării probelor administrate în cauză, a reținut o situație de fapt corespunzătoare adevărului și a stabilit o încadrare juridică corectă. Prin declarația autentică depusă la dosarul de fond, inculpata a recunoscut faptele comise, astfel cum au fost reținute în actul de sesizare, solicitând ca judecata cauzei să se facă în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale. În ceea ce privește infracțiunea de contrabandă, inculpata a precizat că nu și-a putut face apărări, însă nu a contestat aplicarea procedurii simplificate și pentru această infracțiune. Instanța de apel a reținut că prima instanță, în mod corect, a dispus aplicarea procedurii simplificate și pentru infracțiunea de contrabandă, deși nu s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei, pentru această infracțiune, în condițiile în care a fost descrisă implicit în actul de sesizare.

În ceea ce privește solicitarea de achitare pentru aceeași infracțiune, Curtea a apreciat că nu este întemeiată având în vedere următoarele: Prin aplicarea procedurii simplificate, în cazul judecării cauzei în procedura reglementată în art. 3201 C. proc. pen., este exclusă pronunțarea unei soluții de achitare față de inculpatul care, până la începerea cercetării judecătorești, declară personal sau prin înscris autentic că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală. Această concluzie rezultă, fără echivoc, din prevederile art. 320 1 alin. (7) C. proc.

pen., care statuează imperativ că „instanța va pronunța condamnarea inculpatului, care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii, și de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii." În ceea privește motivele de apel individualizarea judiciară a pedepsei aplicate Curtea a apreciat că sunt justificate. Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile generale ale acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana inculpatului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Cu privire la pedepsele aplicate, Curtea a considerat că prima instanță nu a făcut o corectă individualizare având în vedere persoana inculpatei (nu are antecedente penale, a avut o bună conduită înainte de săvârșirea faptei, are în întreținere trei copii minori pe care îi crește singură), astfel încât s-a impus reținerea circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. a) C. pen. și reducerea pedepselor sub rninirnul special, două pedepse de 1 an închisoare și o pedeapsă de 6 luni închisoare fiind suficiente pentru a se asigura reeducarea acesteia. Făcând aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen., a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea. Ca o consecință a reducerii pedepsei aplicate sub limita de 2 ani închisoare prev. de art. 65 C. pen., s-a apreciat că, în mod corect nu a fost aplicată pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, astfel cum a fost solicitată de procuror.

Tot ca o consecință a reducerii pedepsei aplicată, a fost redus termenul de încercare de la 4 ani la 3 an. Împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău și inculpata S.R.V. Reprezentantul Ministerului Public a solicitat să se ia act de manifestarea de voință, în sensul retragerii recursului formulat împotriva Deciziei penale nr. 187 din 19 noiembrie 2014 a Curții de Apel Bacău, secția penală cauze minori și familie. Inculpata S.R.V., prin intermediul apărătorului desemnat din oficiu, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 14 și pct. 172 C. proc. pen. anterior, a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatei, din trei infracțiuni, într-o singură infracțiune, dându-se eficiență deciziei nr. 17/18 noiembrie 2013 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție - Secții Unite.

A mai solicitat aplicarea dispozițiilor art. 5 C. pen. și aplicarea unei pedepse sub minimul special, cu menținerea dispozițiilor art. 74 și art. 76 C. pen. și art. 81 C. pen. Examinând recursurile declarate Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău și inculpata S.R.V., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de Casație și Justiție, constată următoarele: Consacrând efectul parțial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 385 6 C. proc. pen. stabilește în alin. (2) că instanța de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute de art. 385 9 din același cod.

Rezultă, așadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nici recurenții și nici instanța nu se pot referi decât la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia re curată, ci doar acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate de art. 385 9 C. proc. pen. Instituind, totodată, o altă limită a devoluției recursului, art. 385 10 C. proc. pen. prevede în alin. (2) 1 , că instanța de recurs nu poate examina hotărârea atacată pentru vreunul din cazurile prevăzute în art. 385 9 C. proc. pen., dacă motivul de recurs, deși se încadrează în unul dintre aceste cazuri, nu a fost invocat în scris cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată, așa cum se prevede în alin. (2) al aceluiași articol, cu singura excepție a cazurilor de casare care, potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., se iau în considerare din oficiu. În cauză, se observă că decizia penală recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală cauze minori și familie, la data de 19 noiembrie 2014, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, situație în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute de art. 385 9 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menționat, dispozițiile tranzitorii cuprinse în art. 2 din Lege - referitoare la aplicarea, în continuare, a cazurilor de casare prevăzute de C. proc. pen. anterior modificării - vizând exclusiv cauzele penale aflate, la data intrării în vigoare a acesteia, în curs de judecată în recurs sau în termenul de declarare a recursului, ipoteză care, însă, nu se regăsește în speță.

Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat, însă, o nouă limitare a devolutiei recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial, intenția clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept. În ce privește cazul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., invocat de recurenta inculpată S.R.V., se constată că, într-adevăr, acesta a fost menținut și nu a suferit nicio modificare sub aspectul conținutului prin Legea nr. 2/2013, însă, potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., în noua redactare, a fost exclus din categoria motivelor de recurs care se iau în considerare din oficiu, fiind necesară, pentru a putea fi examinat de către instanța de ultim control judiciar, respectarea condițiilor formale prevăzute de art. 385 10 alin. (1) și (2) C. proc. pen. Verificând îndeplinirea acestor cerințe, se observă, însă, că recurenta inculpată S.R.V. și-a motivat recursul numai oral în ziua judecății, încălcându-și, astfel, obligația ce îi revenea potrivit art. 385 10 alin. (2) C. proc. pen. Ca urmare, față de această împrejurare, Înalta Curte, ținând seama de prevederile art. 385 10 alin. (2) 1 C. proc. pen., precum și de cele. ale art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013 și care nu mai enumera printre cazurile de casare ce pot fi luate în considerare din oficiu și pe cel reglementat de pct. 172 al art. 385 9 C. proc.

pen., nu va proceda la examinarea criticilor circumscrise de recurenta inculpată S.R.V. acestui motiv de recurs, nefîind îndeplinite condițiile formale prevăzute de art. 385 10 alin. (2) C. proc. pen. Referitor la criticile circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., se reține, însă, că în realizarea scopului de a include în sfera controlului judiciar exercitat de instanța de recurs numai aspecte de drept, a fost modificat și acest caz de casare, stâbilindu-se că hotărârile sunt supuse casării doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, or, în speță, recurenta inculpată S.R.V. a criticat hotărârile pronunțate sub aspectul netemeiniciei pedepsei ce i-a fost aplicată, situație exclusă din sfera de cenzură a Înaltei Curți de Casație și Justiție în calea de atac a recursului, potrivit art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc.

pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013. Totuși, recursul inculpatei S.R.V. privind schimbarea încadrării juridice din infracțiunile prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, art. 2961 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 și art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 într-o singură infracțiune prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, urmează să fie admis în baza Deciziei nr. 17 din data de 18 noiembrie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secții unite, în recurs în interesul legii, care a statuat următoarele: Pentru combaterea evaziunii fiscale legiuitorul a incriminat, în mod general, sustragerea de la plata taxelor și impozitelor în Legea nr. 241/2005 și, respectiv, a incriminat în alte legi speciale modalității concrete de sustragere de la plata taxelor, infracțiunile din aceste legi constituind forme specifice de evaziune fiscală.

Omisiunea plății taxelor datorate este, așadar, incriminată atât în C. fisc., cât și în Legea nr. 241/2005, respectiv în C. vamal. Astfel, infracțiunea din C. fisc. (art. 296 1 alin. (1) lit. l)), deținerea de bunuri accizâbile în afara antrepozitului fiscal, este un act preparator al evaziunii fiscale incriminat distinct. Situația premisă se referă la depozite clandestine de produse accizâbile, rezultate din producerea fără forme legale sau scoaterea din antrepozite fiscale fără forme legale a unor produse supuse accizării. Dacă proveniența acestor bunuri este contrabandă, se va reține numai această infracțiune (art. 270 C. vam.), în conținutul său (alin. (3)) intrând și depozitarea bunurilor accizâbile sustrase de la controlul vamal.

Evaziunea fiscală reprezintă incriminarea generală în cazul omisiunii plății taxelor și impozitelor cu privire la bunuri aflate pe teritoriul României, iar infracțiunea de contrabandă reprezintă o infracțiune complexă cu privire la omisiunea plății acelorași taxe și impozite, dacă bunurile au fost introduse în țară în mod fraudulos. Contrabanda reprezintă astfel o normă complexă de incriminare a unei modalități specifice de sustragere de la plata taxelor, și anume prin introducerea bunurilor cu încălcarea regimului juridic al frontierei. Având în vedere obiectul juridic mai larg al infracțiunii de contrabandă, modalitatea specifică de realizare a elementului material care se încadrează atât în deținere în afara antrepozitului fiscal - art. 296 1 alin. (1) lit. i) din C. fisc.

cât și în contrabandă, infracțiunea de contrabandă este o infracțiune complexă, care include deținerea bunurilor în afara antrepozitului, dacă proveniența acestor bunuri este contrabandă. Contrabanda, atât în varianta tip, cât și în cazul infracțiunii asimilate contrabandei, reprezintă astfel o infracțiune complexă, prin care se incriminează o modalitate specifică de sustragere de la plata taxelor, și anume prin introducerea sau deținerea bunurilor (atât a produselor accizabile, cât și a celor care nu sunt purtătoare de accize), care au intrat în țară cu încălcarea regimului juridic al frontierei.

Deținerea de bunuri accizabile în afara antrepozitului fiscal reprezintă incriminarea generală în cazul omisiunii plății taxelor și impozitelor pentru acest tip de bunuri, iar infracțiunea de contrabandă (atât în cazul variantei-tip, cât și în cel al infracțiunii asimilate celei de contrabandă) reprezintă o infracțiune complexă ce include în obiectul juridic și în elementul material al laturii obiective atât omisiunea plății acelorași taxe și impozite (ce se regăsesc fie în conținutul constitutiv al infracțiunii de evaziune fiscală, dacă nu este vorba despre produse accizabile supuse marcării, cărora să le lipsească marcajul corespunzător, fie în conținutul constitutiv al deținerii de bunuri în afara antrepozitului fiscal, dacă este vorba despre produse accizabile supuse marcării și care sunt marcate necorespunzator), cât și introducerea acestora în tară în mod fraudulos.

Încălcarea regimului vamal prin omisiunea declarării la frontieră (primul birou vamal) a bunurilor provenind din afara U.E. este, după caz, un act preparator al evaziunii fiscale sau chiar un act consumat de evaziune fiscală, motiv pentru care reținerea infracțiunii de contrabandă (art. 270 C. vam.) nu mai poate face incidente prevederile art. 9 din Legea nr. 241/2005, elementul material al evaziunii fiscale, ca și scopul săvârșirii infracțiunii (obținerea unor avantaje patrimoniale prin neplata sumelor datorate ca obligații fiscale) fiind incluse în elementul material și scopul infracțiunii de contrabandă. Drept urmare, Înalta Curte va admite recursul declarat de inculpata S.R.V. împotriva Deciziei penale nr. 187 din 19 noiembrie 2014 a Curții de Apel Bacău, secția penală cauze minori și familie, va casa în parte, decizia penală recurată și va schimba încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatei S.R.V.

din infracțiunile prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, art. 296 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 și art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 într-o singură infracțiune prev. de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, text de lege în baza căruia, cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) și art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., o va condamna pe inculpată la pedeapsa de 1 an închisoare. Va face aplicarea art. 71 și 64 lit. a) a teza a II-a-a și lit. b) C. pen. Va menține aplicarea art. 81 C. pen. privind suspendarea condiționată a executării pedepsei și stabilește, conform art. 82 C. pen., un termen de încercare de 3 ani. Va pune în vedere inculpatei dispozițiile art. 83 C. pen.

privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei. În baza art. 71 alin. (5) C. pen. va suspenda executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale. Va menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate. Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenta inculpată, în sumă de 200 lei, urmează să se plătească din fondul Ministerului Justiției. La termenul din data de 14 mai 2014, în ședință publică, reprezentantul Ministerului Public a solicitat, să se ia act de retragerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați împotriva împotriva Deciziei penale nr. 187 din 19 noiembrie 2014 a Curții de Apel Bacău, secția penală cauze minori și familie.

Așa fiind, avându-se în vedere dispozițiile art. 385 4 alin. (2), cu referire la art. 369 alin. (3) C. proc. pen., potrvit cărora, până la închiderea dezbaterilor la instanța de recurs, recursul declarat de procuror poate fi retras de procurorul ierarhic și constatându-se îndeplinite cerințele respective, Înalta Curte urmează a lua act de retragerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați împotriva deciziei penale împotriva Deciziei penale nr. 187 din 19 noiembrie 2014 a Curții de Apel Bacău, secția penală cauze minori și familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpata S.R.V. împotriva Deciziei penale nr. 187 din 19 noiembrie 2014 a Curții de Apel Bacău, secția penală cauze minori și familie. Casează în parte decizia penală recurată și, rejudecând: În temeiul art. 386 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatei S.R.V. din infracțiunile prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, art. 296 1 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 și art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 într-o singură infracțiune prev. de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, text de lege în baza căruia, cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) și art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., condamnă pe inculpată la pedeapsa de 1 an închisoare.

Face aplicarea art. 71 și 64 lit. a) a teza a II-a-a și lit. b) C. pen. Menține aplicarea art. 81 C. pen. privind suspendarea condiționată a executării pedepsei și stabilește, conform art. 82 C. pen., un termen de încercare de 3 ani. Pune în vedere inculpatei dispozițiile art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei. În baza art. 71 alin. (5) C. pen. suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale. Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate. Ia act de retragerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău împotriva aceleiași decizii. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenta inculpată, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 28 mai 2014.