ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1836/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1836/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursurilor de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele;

Prin

sentința penală nr. 190 din data de 30 mai 2013, pronunțată de Tribunalul Bacău

în Dosarul nr. 7735/110/2012 s-au dispus următoarele:

În baza art. 336 alin. (1) lit. a) din

C. proc. pen. s-a extins procesul penal cu privire la infracțiunea de

contrabandă prev. de art. 270 alin. (3) C. vam.

În baza art. 9 alin. (1) lit. a) din

Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

s-a dispus condamnarea inculpatei S.R.V., la pedeapsa de 2 (doi) ani

închisoare, pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală.

S-a constatat că nu se impune

aplicarea pedepsei complementare.

În baza art. 296

1

alin. (1)

lit. l) din C. fisc. (Legea nr. 571/2003 modificată), cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. s-a dispus condamnarea aceleași inculpate la pedeapsa

de 1 (un) ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de deținere a

țigaretelor în afara antrepozitului fiscal.

În baza art. 270 alin. (3) C. vam.

(Legea nr. 86/2006 modificată), cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C.

proc. pen. s-a dispus condamnarea aceleiași inculpate la pedeapsa de 2 (doi)

ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de contrabandă.

S-a constatat că nu se impune

aplicarea pedepsei complementare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen. s-au contopit pedepsele principale de mai sus în pedeapsa cea mai

grea urmând ca inculpatul să execute pedeapsă rezultantă de 2 (doi) ani

închisoare.

S-au interzis inculpatei exercițiul

drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata

și în condițiile art. 71 alin. (2) C. pen.

În baza art. 81 C. pen. s-a dispus

suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate.

În baza art. 82 C. pen. s-a stabilit

durata termenului de încercare de 4 ani, care se va socoti de la data rămânerii

definitive a hotărârii de condamnare.

S-a atras atenția inculpatei cu

privire la conținutul art. 83 C. pen.;

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a

dispus suspendarea pedepsei accesorii pe durata suspendării pedepsei

principale.

În baza art. 14,346 C. proc. pen. a

fost obligată inculpata să plătească părții civile A.N.A.F. București suma de

7961 lei reprezentând taxe vamale și fiscale, la care s-au adăugat accesoriile

legale (dobânzi și penalități) de la data constatării faptei și până la data

plății.

În baza art. 118 lit. f) C. pen. s-a

dispus confiscarea țigaretelor indisponibilizate la data de 16 noiembrie 2010:

300 pachete P., 300 pachete W., 100 pachete V., 100 pachete L.M., 40 pachete

K., 28 pachete C., 20 pachete F., 10 pachete P.

S-a menținut sechestrul asigurător

dispus în cursul urmăririi penale, prin Ordonanța procurorului nr. 82/P/ din 11

mai 2011.

S-a constatat că inculpata a fost

reprezentantă la proces de avocat desemnat din oficiu, al cărui onorariu va fi

suportat din fondul special al Ministerul Justiției, potrivit referatului depus

la dosar.

În baza art 191 alin. (1) C. pen. a

fost obligată inculpata la plata sumei de 1.500 lei reprezentând cheltuieli

judiciare către stat.

Pentru a dispune astfel, prima

instanță a avut în vedere următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe

lângă Tribunalul Bacău nr. 82/P/2011 din 13 decembrie 2012, inculpata S.R.V., a

fost trimisă în judecată pentru comiterea infracțiunilor de evaziune fiscală și

deținerea de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau

comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării,

fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false, peste

limita a 10.000 de țigarete, faptă prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea

nr. 241/2005 și art. 296

1

alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003,

cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., constând în aceea că, la data de 16

noiembrie 2010 a fost depistată în trenul rapid 652 Suceava Nord - București

Nord, pe relația Bacău - Adjud, având asupra sa bagaje în care transporta

cantitatea de 907 pachete țigarete mărcile P., W., V., L.M., K., C., F. și P. (

în total 18149 țigarete), deținute în afara antrepozitului fiscal și marcate

necorespunzător, în acest mod sustrăgându-se de la plata taxelor și

impozitelor.

Cauza fost înregistrată pe rolul

Tribunalului Bacău sub nr. 7735/110 din 17 decembrie 2012, primul termen de

judecată fiind fixat la data de 29 ianuarie 2013.

A.N.A.F. prin A.N.V. - D.R.A.O.V.

Iași, s-a constituit parte civilă în cauză pentru suma de 7.961 lei

reprezentând c/val taxelor vamale și fiscale, la care s-au adăugat dobânzi și

penalități datorate potrivit art. 120 și 120

1

C. proc. pen., care

curg de la data constatării faptei și până la momentul efectuării plăți (fila

33).

La data de 26 martie 2013, inculpata

S.R.V., în timp ce se afla în Germania a dat o declarație notarială, prin care

a solicitat a i se aplica art. 320

1

C. proc. pen. (fila 43-50).

Având în vedere că, în cauză sunt

îndeplinite condițiile procedurii simplificate, instanța a constatat următoarea

situație de fapt:

În data de 16 noiembrie 2010,

inculpata S.R.V. a fost depistată în trenul rapid 652, Suceava Nord -București

Nord, pe raza județului Bacău, având asupra sa bagaje voluminoase.

La controlul efectuat s-a constatat că

susnumita transporta 907 pachete de țigări, adică 1814 țigarete, marca P., W.,

V., L.M., K., C., F., P.

În condițiile în care inculpata nu

deținea autorizație de antrepozit fiscal, țigările au fost ridicate și predate

organelor vamale din Bacău.

A.N.A.F. - A.N.V. prin D.R.A.O.V.

Bacău prin adresa din 22 noiembrie 2010 a făcut cunoscut că se constituie parte

civilă cu suma de 7.961 lei plus dobânzile și penalitățile aferente;

prejudiciul se compune din 478 lei, taxe vamale, 5.781 lei, accize-și 1.702

lei, T.V.A.

În declarațiile sale inculpată a

recunoscut că în bagajele sale au fost găsite 907 pachete de țigări, fabricate

în Ucraina și Republica Moldova, fără a deține documente de proveniență, pe

care le-a cumpărat cu suma de 2.000 lei, din bazarul din Suceava pentru

consumul propriu al său și al familiei sale, precizând că nu știa că nu avea

voie să cumpere și să transporte țigări de proveniență străină, fiind pentru

prima oară când a procedat astfel.

Pachetele de țigări „P." erau

marcate în Republica Moldova, iar pachetele „W.", „V.R.",

„L.M.", „K.H.D.", „C.R." erau marcate în Ucraina. Țigările

„F." și „P." nu erau marcate, având proveniența dury free.

Țigaretele astfel marcate aparținând

statelor în afara - Comunității Europene puteau fi deținute de către persoanele

fizice numai în limita cantitativă a 50 țigarete, în cazul primirilor prin

colete poștale, atâta timp cât nu au caracter comercial, conform prevederilor

art. 25 și 26 din Regulamentul C.E. nr. 1186/2009 al Consiliului, de instituire

a unui regim comunitar de scutiri de taxe vamale sau cantitatea de 40 țigarete

(2 pachete) aflate în bagajele personale ale călătorilor, care vin dintr-o țară

terță C.E., conform art. 41 din același Regulament, coroborat cu prevederile

art. 3 din Ordinul M.F.P. 2220/2006, modificat conform art. 2, pct. 2 din Ordinul

M.F.P. nr. 3424/2008. Peste limitele respective, țigaretele nu pot fi introduse

legal în România, decât în cazul efectuării operațiunilor de punere în liberă

circulație (import), cu plata aferentă a tuturor obligațiilor legale (taxe

vamale, accize, T.V.A.).

De asemenea, conform prevederilor art.

206

6

din C. fisc. (Legea nr. 571/2003), cu modificările și

completările ulterioare (O.U.G. nr. 109/2009), produsele de natura tutunului

prelucrat (țigaretele), prezintă obligația marcării, în acest sens. Acest tip

de produse pot fi importate și comercializate pe teritoriul României, numai

dacă sunt marcate conforme prevederilor codului fiscal.

Prin urmare, țigaretele care nu sunt

marcate cu marcaje (timbre) românești, eliberate de Imprimeria Națională și

aplicate pe pachetele de țigarete având origine extracomunitară, au o

proveniență ilegală, în situația în care cantitățile deținute sunt peste

limitele sus amintite, care sunt considerate în mod rezonabil a fi de uz

personal, familial.

Din moment ce în cuantumul

prejudiciului de 7.961 lei, cu care A.N.A.F. prin A.N.V. - D.R.A.O.V. Iași s-a

constituit parte civilă au fost incluse și taxele vamale înseamnă că a fost

avută în vedere și contrabanda prevăzută de art. 270 alin. (3) C. vam., pentru

că numai în cazul acestei infracțiuni pot fi cerute și acordate, taxe vamale.

Accizele și T.V.A.-ul pot fi acordate

atunci când se reține existenta evaziunii fiscale.

În condițiile existenței infracțiunii

prevăzută de art. 296

1

lit. l) din C. fisc., inculpatul poate fi

obligat doar la plata accizelor, fiind o infracțiune de pericol și de rezultat.

Art. 206

3

pct. 4 definește

antrepozitul fiscal, ca fiind locul în care produsele accizabile sunt produse,

transformate, deținute, primite sau expediate în regim suspensiv de către

antrepozitarul autorizat, ceea ce înseamnă că o deținere în afara

antrepozitului fiscal a produselor accizabile echivalează cu o deținere în

afara unui regim suspensiv al acestora, determinând automat exigibilitatea

accizei, dacă aceasta nu fusese percepută conform legii.

Astfel că prin simpla deținere în

afara antrepozitului fiscal a produselor accizabile pentru care accizele n-au

fost percepute conform legii, devine exigibilă de plată iar prin nedeclararea

acestora organelor fiscale se realizează o ascundere a bunului taxabil, în

scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, fiind astfel

întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală,

prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, pentru că orice

persoană fizică sau juridică poate fi subiect activ al infracțiunii de evaziune

fiscală, în situația în care deține în afara antrepozitului fiscal produse

accizabile și nu face dovada că pentru acele produse s-au plătit accizele

cuvenite.

Cu privire la momentul nașterii

obligației de plată a accizei și la momentul exigibilității acesteia, art. 206

5

C. fisc. stabilește că (...) tutunul prelucrat este suspus accizelor în

momentul producerii lui, pe teritoriul comunitar sau la momentul importului în

acest teritoriu, iar la art. 206

6

C. fisc. se prevede că acciza este

exigibilă în momentul eliberării pentru consum.

Potrivit art. 206

7

alin.

(1) lit. b) din C. fisc. se consideră eliberare pentru consum și deținerea de

produse accizabile în afara unui regim suspensiv de accize pentru care accizele

nu au fost percepute.

Pentru a stabili dacă la momentul

deținerii produselor accizabile de către orice persoană, acciza era exigibilă,

trebuie îndeplinite două condiții, respectiv deținerea să se fi realizat în

afara unui regim suspensiv de accize și accizele să nu fi fost plătite.

Conform art. 206

3

pct. 11

din C. fisc., regimul suspensiv de accize înseamnă un regim fiscal aplicat

producerii, transformării, deținerii sau deplasării de produse accizabile care

nu fac obiectul unei proceduri ori a unui regim vamal suspensiv, accizele fiind

suspendate.

Dacă produsele accizabile deținute în

afara antrepozitului fiscal sunt nemarcate, marcate necorespunzător și depășesc

limitele stabilite de art. 296

1

alin. (1) lit. l) din C. fisc.,

evaziunea fiscală se află în concurs cu infracțiunea prevăzută de acest din

urmă text de lege. Or, în cauză, țigările găsite în bagajele inculpatei

proveneau din contrabandă, o dovedește lipsa documentelor de proveniență și

transport, existența timbrelor străine aplicate pe pachetele de țigări și

modalitatea e dobândire, respectiv prin cumpărare din bazarul din Suceava.

Bazarul din Suceava se află dincolo de

primul birou vamal, atât în ceea ce privește frontiera cu Ucraina cât și

frontiera cu Republica Moldova.

Partea civilă A.N.A.F. prin D.R.A.O.V.

Iași a precizat că la stabilirea prejudiciilor a avut în vedere, printre altele

Hotărârea Curții de Justiție din data de 2 aprilie 2009 privind interpretarea

art. 202 și a art. 233 primul parag. lit. (d) din Regulamentul Consiliului (C.E.E.)

nr. 2913/1992 din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului Vamal comunitar,

hotărâre publicată în J.O. din 20 iunie 2009 pag. 12 (fila 35).

Art. 202 și 233 primul parag. lit. (d)

C. vam. comunitar se referă la introducerea ilegală a mărfurilor pe teritoriul

vamal al Comunității.

Introducerea ilegală a mărfurilor se

produce din momentul trecerii acestora de primul birou vamal situat în

interiorul teritoriului vamal al Comunității, fără ca acestea să fi fost

prezentate la Biroul vamal respectiv (Hotărârea din 2 aprilie 2009, Elshani,

C-459/07, Rep., p. 1-2759, pct. 25).

S-a considerat că, în sensul art. 202

C. vam., au făcut obiectul unei introduceri ilegale pe teritoriul vamal al

Comunității mărfurile care, după trecerea frontierei terestre externe a

Comunității, se găsesc pe acest teritoriu, dincolo de primul birou vamal, fără

să fi fost prezentate în vamă, autoritățile vamale nefiind, prin urmare

înștiințate cu privire la introducerea mărfurilor respective de persoanele care

răspund de executarea acestei obligații (Hotărârea Elshani, citată anterior,

pct. 26).

Curtea de Justiție s-a pronunțat în

sensul că art. 202 și art. 233 primul parag. lit. d) C. vam. trebuie

interpretate în sensul că pentru a determina stingerea datoriei vamale, punerea

sub sechestru a mărfurilor introduse ilegal pe teritoriul vamal al Comunității

trebuie să intervină înainte ca aceste mărfuri să treacă de primul birou vamal

situat în interiorul acestui teritoriu.

Prezența pe teritoriul vamal al

Comunității a mărfurilor introduse ilegal presupune, în sine, un risc foarte

ridicat ca aceste mărfuri să fie în final integrate în circuitul economic al

statelor membre și ca, din momentul în care mărfiirile au trecut de zona în

care se afla primul birou vamal situat în interiorul acestui teritoriu să

existe mai puține șanse ca acestea să fie descoperite în mod fortuit de

autoritățile vamale în cadrul unor controale inopinate (Hotărârea Elshani,

citată anterior, pct. 32).

Punerea sub sechestru în vederea

confiscării ulterioare conduce la stingerea datoriei vamale doar dacă această

punere sub sechestru a fost efectuată înainte ca mărfurile respective să

depășească zona în care se afla primul birou vamal, situat în interiorul

teritoriului vamal al Comunității.

Or, în cauză țigările au fost ridicate

în vederea cercetărilor la Bacău (fila 5-6 dosar urmărire penală).

S-a mai reținut că importul de bunuri

înseamnă intrarea în comunitate a unor bunuri care nu îndeplinesc condițiile

prevăzute la art. 9 și 10 din T.I.C.E.E.

Potrivit art. 202 C. vam. comunitar, o

datorie vamală de import poate să ia naștere prin introducerea ilegală pe

teritoriul vamal al Comunității a mărfurilor supuse drepturilor de import.

În speță, țigările găsite în bagajele

inculpatei fusese importate prin contrabandă.

Art. 270 alin. (3) C. vam. (Legea nr. 86/2006)

asimilează infracțiunii de contrabandă, colectarea, deținerea, producerea,

transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea și vânzarea bunurilor

sau mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, cunoscând că acestea

provin din contrabandă sau sunt destinate săvârșirii acesteia.

Referitor la infracțiunea de

contrabandă, Legea nr. 86/2006 nu mai prevede, așa cum se preciza în vechiul C.

vam., la art. 182 că, în cazul în care trecerea peste frontieră a unor anumite

mărfuri sau bunuri constituie infracțiuni cuprinse în alte legi, fapta se

pedepsește în condițiile și cu sancțiunile prevăzute în acele legi, dacă sunt

mai aspre.

Din moment ce art. 278 din Legea nr.

86/2006 se limitează la a preciza că dispozițiile secțiunii care cuprinde

infracțiunile la regimul vamal se completează cu prevederile C. pen. al

României, precum și cu dispozițiile penale prevăzute în alte legi speciale

demonstrează că legiuitorul a promovat soluția concursului de infracțiuni

pentru cazurile în care anterior se recunoștea doar un concurs de texte.

Astfel că, în sarcina inculpatei s-a

reținut și infracțiunea de contrabandă prevăzută de art. 270 alin. (3) C. vam.,

care atrage obligarea sa la plata taxelor vamale de import.

A mai reținut prima instanță că,

originea ilicită a țigărilor ridicate din bagajele inculpatei atrage

confiscarea acestora, fără ca prin aceasta să fie încălcat principiul non bis

in idem.

Totodată, s-a apreciat că, deși

inculpata a fost obligată la plata taxelor vamale de import, țigările de

contrabandă nu-i pot fi restituite.

Situația de fapt reținută rezultă

diniprocesul-verbal de sesizare din oficiu (fila 3 dosar urmărire penală),

procesul-verbal de depistare (fila 4 dosar urmărire penală), procesul-verbal.de

control al bagajelor (fila 5, 6 dosar urmărire penală), modul de calcul al

drepturilor vamale și fiscale (fila 9-14 dosar urmărire penală), declarațiile

inculpatei și ale martorului S.C., conductor de tren;

Reținând vinovăția inculpatei prima

instanță a dispus condamnarea acesteia la pedeapsa închisorii pentru fiecare

infracțiune.

În cadrul criteriilor generale de

individualizare a pedepsei, s-a ținut seama la stabilirea gradului de pericol

social al faptelor săvârșite, de împrejurările, modul concret de comitere, mijloacele

folosite, de urmările faptelor - produse ori care s-ar fi putut produce, de

contribuția efectivă a acesteia și conduita inculpatei. S-a apreciat că scopul

pedepsei poate fi atins fără executarea pedepsei în regim de detenție, având în

vedere că la data faptei nu era cunoscută cu antecedente penale, iar ulterior a

devenit mamă a trei copii (tripleți), pe care îi crește singură în străinătate,

tatăl acestora fiind natural, astfel că s-a dispus suspendarea condiționată a

executării pedepsei.

De asemenea, s-a apreciat că nu pot fi

reținute în sarcina inculpatei circumstanțe atenuante, fiind suficientă

reducerea cu 1/3 a limitelor de pedeapsă ca urmare a aplicării art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

Pe lângă pedeapsa principală

inculpatei i-a fost aplicată și pedeapsa accesorie, care prin efectul aplicării

art. 81 și 82 C. pen. au fost suspendate.

Instanța a apreciat că nu este cazul

ca .inculpatei să-i fie aplicată și pedeapsa complementară.

Împotriva sentinței a declarat apel în

termenul legal Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău și inculpata S.R.V.

Prin Decizia penală nr. 187 din 19

noiembrie 2014 a Curții de Apel Bacău, secția penală cauze minori și familie,

s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul Parchetul de pe lângă

Tribunalul Bacău și a admis apelul formulat de inculpata S.R.V. numai în ceea

ce privește nereținerea circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. a) C.

pen., cuantumul pedepselor principale și a termenului de încercare.

Analizând sentința penală apelată în

raport cu motivele invocate, Curtea a constatat că apelul inculpatei este

fondat numai în ceea ce privește reținerea circumstanței atenuante prev. de

art. 74 lit. a) C. pen.

Referitor la critica privind nelegala

citarea a inculpatei, Curtea a apreciat că nu este întemeiat având în vedere

că, la termenul din 26 februarie 2013 apărătorul ales al inculpatei a depus o

cerere prin care înștiința instanța despre rezilierea contractului de asistență

juridică. în acest sens, s-a acordat termen în vederea desemnării unui apărător

din oficiu, la termenul următor din 26 martie 3013 dispunându-se citarea

inculpatei la adresele din România, deși inculpata locuia efectiv în Germania.

Chiar dacă inculpata nu a fost citată

în Germania, Curtea a apreciat că inculpata a avut cunoștință de termenul de

judecată acordat de instanța de fond, în condițiile în care după citarea la

adresele din România, inculpata a depus la dosar înscrisul autentic prin care a

solicitat aplicarea procedurii simplificate, iar dovezile de citare au fost

semnate de tatăl acesteia.

În ceea ce privește fondul cauzei,

Curtea a reținut că prima instanță, în urma evaluării probelor administrate în

cauză, a reținut o situație de fapt corespunzătoare adevărului și a stabilit o

încadrare juridică corectă.

Prin declarația autentică depusă la

dosarul de fond, inculpata a recunoscut faptele comise, astfel cum au fost

reținute în actul de sesizare, solicitând ca judecata cauzei să se facă în baza

probelor administrate în cursul urmăririi penale.

În ceea ce privește infracțiunea de

contrabandă, inculpata a precizat că nu și-a putut face apărări, însă nu a

contestat aplicarea procedurii simplificate și pentru această infracțiune.

Instanța de apel a reținut că prima

instanță, în mod corect, a dispus aplicarea procedurii simplificate și pentru

infracțiunea de contrabandă, deși nu s-a dispus trimiterea în judecată a

inculpatei, pentru această infracțiune, în condițiile în care a fost descrisă implicit

în actul de sesizare.

În ceea ce privește solicitarea de

achitare pentru aceeași infracțiune, Curtea a apreciat că nu este întemeiată

având în vedere următoarele:

Prin aplicarea procedurii

simplificate, în cazul judecării cauzei în procedura reglementată în art. 3201

C. proc. pen., este exclusă pronunțarea unei soluții de achitare față de

inculpatul care, până la începerea cercetării judecătorești, declară personal

sau prin înscris autentic că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul

de sesizare a instanței și solicită ca judecata să se facă în baza probelor

administrate în faza de urmărire penală.

Această concluzie rezultă, fără

echivoc, din prevederile art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., care

statuează imperativ că „instanța va pronunța condamnarea inculpatului, care

beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege,

în cazul pedepsei închisorii, și de reducerea cu o pătrime a limitelor de

pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii."

În ceea privește motivele de apel

individualizarea judiciară a pedepsei aplicate Curtea a apreciat că sunt

justificate.

Potrivit art. 72 C. pen., la

stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile generale ale

acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de

pericol social al faptei săvârșite, de persoana inculpatului și de

împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Cu privire la pedepsele aplicate,

Curtea a considerat că prima instanță nu a făcut o corectă individualizare

având în vedere persoana inculpatei (nu are antecedente penale, a avut o bună

conduită înainte de săvârșirea faptei, are în întreținere trei copii minori pe

care îi crește singură), astfel încât s-a impus reținerea circumstanței

atenuante prev. de art. 74 lit. a) C. pen. și reducerea pedepselor sub

rninirnul special, două pedepse de 1 an închisoare și o pedeapsă de 6 luni

închisoare fiind suficiente pentru a se asigura reeducarea acesteia.

Făcând aplicarea dispozițiilor art. 33

lit. a) și 34 lit. b) C. pen., a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea.

Ca o consecință a reducerii pedepsei

aplicate sub limita de 2 ani închisoare prev. de art. 65 C. pen., s-a apreciat

că, în mod corect nu a fost aplicată pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor, astfel cum a fost solicitată de procuror.

Tot ca o consecință a reducerii

pedepsei aplicată, a fost redus termenul de încercare de la 4 ani la 3 an.

Împotriva acestei hotărâri, au

declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău și inculpata S.R.V.

Reprezentantul Ministerului Public a

solicitat să se ia act de manifestarea de voință, în sensul retragerii

recursului formulat împotriva Deciziei penale nr. 187 din 19 noiembrie 2014 a

Curții de Apel Bacău, secția penală cauze minori și familie.

Inculpata S.R.V., prin intermediul

apărătorului desemnat din oficiu, invocând cazurile de casare prevăzute de art.

385

9

pct. 14 și pct. 172 C. proc. pen. anterior, a solicitat

schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatei, din

trei infracțiuni, într-o singură infracțiune, dându-se eficiență deciziei nr.

17/18 noiembrie 2013 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție - Secții

Unite.

A mai solicitat aplicarea

dispozițiilor art. 5 C. pen. și aplicarea unei pedepse sub minimul special, cu

menținerea dispozițiilor art. 74 și art. 76 C. pen. și art. 81 C. pen.

Examinând recursurile declarate

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău și inculpata S.R.V., astfel cum au

fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de Casație și Justiție,

constată următoarele:

Consacrând efectul parțial devolutiv

al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 385

6

C. proc. pen. stabilește în alin. (2) că instanța de recurs examinează cauza

numai în limitele motivelor de casare prevăzute de art. 385

9

din

același cod. Rezultă, așadar, că, în cazul recursului declarat împotriva

hotărârilor date în apel, nici recurenții și nici instanța nu se pot referi

decât la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege,

neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde

decizia re curată, ci doar acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia

dintre motivele de recurs limitativ reglementate de art. 385

9

C.

proc. pen.

Instituind, totodată, o altă limită a

devoluției recursului, art. 385

10

C. proc. pen. prevede în alin. (2)

1

,

că instanța de recurs nu poate examina hotărârea atacată pentru vreunul din

cazurile prevăzute în art. 385

9

C. proc. pen., dacă motivul de

recurs, deși se încadrează în unul dintre aceste cazuri, nu a fost invocat în

scris cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată, așa cum se

prevede în alin. (2) al aceluiași articol, cu singura excepție a cazurilor de

casare care, potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., se iau în considerare

din oficiu.

În cauză, se observă că decizia penală

recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală cauze minori

și familie, la data de 19 noiembrie 2014, deci ulterior intrării în vigoare (pe

15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea

instanțelor judecătorești, situație în care aceasta este supusă casării în

limita motivelor de recurs prevăzute de art. 385

9

C. proc. pen.,

astfel cum au fost modificate prin actul normativ menționat, dispozițiile

tranzitorii cuprinse în art. 2 din Lege - referitoare la aplicarea, în

continuare, a cazurilor de casare prevăzute de C. proc. pen. anterior

modificării - vizând exclusiv cauzele penale aflate, la data intrării în

vigoare a acesteia, în curs de judecată în recurs sau în termenul de declarare

a recursului, ipoteză care, însă, nu se regăsește în speță.

Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat,

însă, o nouă limitare a devolutiei recursului, în sensul că unele cazuri de

casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial, intenția

clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a

restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat

ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.

În ce privește cazul de casare

prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., invocat de

recurenta inculpată S.R.V., se constată că, într-adevăr, acesta a fost menținut

și nu a suferit nicio modificare sub aspectul conținutului prin Legea nr.

2/2013, însă, potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., în noua

redactare, a fost exclus din categoria motivelor de recurs care se iau în

considerare din oficiu, fiind necesară, pentru a putea fi examinat de către

instanța de ultim control judiciar, respectarea condițiilor formale prevăzute

de art. 385

10

alin. (1) și (2) C. proc. pen.

Verificând îndeplinirea acestor

cerințe, se observă, însă, că recurenta inculpată S.R.V. și-a motivat recursul

numai oral în ziua judecății, încălcându-și, astfel, obligația ce îi revenea

potrivit art. 385

10

alin. (2) C. proc. pen. Ca urmare, față de

această împrejurare, Înalta Curte, ținând seama de prevederile art. 385

10

alin. (2)

1

C. proc. pen., precum și de cele. ale art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013 și

care nu mai enumera printre cazurile de casare ce pot fi luate în considerare

din oficiu și pe cel reglementat de pct. 172 al art. 385

9

C. proc.

pen., nu va proceda la examinarea criticilor circumscrise de recurenta

inculpată S.R.V. acestui motiv de recurs, nefîind îndeplinite condițiile

formale prevăzute de art. 385

10

alin. (2) C. proc. pen.

Referitor la criticile circumscrise

cazului de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc.

pen., se reține, însă, că în realizarea scopului de a include în sfera

controlului judiciar exercitat de instanța de recurs numai aspecte de drept, a

fost modificat și acest caz de casare, stâbilindu-se că hotărârile sunt supuse

casării doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele

prevăzute de lege, or, în speță, recurenta inculpată S.R.V. a criticat

hotărârile pronunțate sub aspectul netemeiniciei pedepsei ce i-a fost aplicată,

situație exclusă din sfera de cenzură a Înaltei Curți de Casație și Justiție în

calea de atac a recursului, potrivit art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C.

proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013.

Totuși, recursul inculpatei S.R.V.

privind schimbarea încadrării juridice din infracțiunile prevăzute de art. 9

alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, art. 2961 alin. (1) lit. l) din Legea

nr. 571/2003 și art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 într-o singură

infracțiune prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, urmează să

fie admis în baza Deciziei nr. 17 din data de 18 noiembrie 2013 pronunțată de

Înalta Curte de Casație și Justiție, secții unite, în recurs în interesul

legii, care a statuat următoarele:

Pentru combaterea evaziunii fiscale

legiuitorul a incriminat, în mod general, sustragerea de la plata taxelor și

impozitelor în Legea nr. 241/2005 și, respectiv, a incriminat în alte legi

speciale modalității concrete de sustragere de la plata taxelor, infracțiunile

din aceste legi constituind forme specifice de evaziune fiscală.

Omisiunea plății taxelor datorate

este, așadar, incriminată atât în C. fisc., cât și în Legea nr. 241/2005,

respectiv în C. vamal. Astfel, infracțiunea din C. fisc. (art. 296

1

alin. (1) lit. l)), deținerea de bunuri accizâbile în afara antrepozitului

fiscal, este un act preparator al evaziunii fiscale incriminat distinct.

Situația premisă se referă la depozite clandestine de produse accizâbile,

rezultate din producerea fără forme legale sau scoaterea din antrepozite

fiscale fără forme legale a unor produse supuse accizării. Dacă proveniența

acestor bunuri este contrabandă, se va reține numai această infracțiune (art.

270 C. vam.), în conținutul său (alin. (3)) intrând și depozitarea bunurilor

accizâbile sustrase de la controlul vamal.

Evaziunea fiscală reprezintă

incriminarea generală în cazul omisiunii plății taxelor și impozitelor cu

privire la bunuri aflate pe teritoriul României, iar infracțiunea de

contrabandă reprezintă o infracțiune complexă cu privire la omisiunea plății

acelorași taxe și impozite, dacă bunurile au fost introduse în țară în mod

fraudulos. Contrabanda reprezintă astfel o normă complexă de incriminare a unei

modalități specifice de sustragere de la plata taxelor, și anume prin

introducerea bunurilor cu încălcarea regimului juridic al frontierei.

Având în vedere obiectul juridic mai

larg al infracțiunii de contrabandă, modalitatea specifică de realizare a

elementului material care se încadrează atât în deținere în afara

antrepozitului fiscal - art. 296

1

alin. (1) lit. i) din C. fisc. cât

și în contrabandă, infracțiunea de contrabandă este o infracțiune complexă,

care include deținerea bunurilor în afara antrepozitului, dacă proveniența

acestor bunuri este contrabandă.

Contrabanda, atât în varianta tip, cât

și în cazul infracțiunii asimilate contrabandei, reprezintă astfel o

infracțiune complexă, prin care se incriminează o modalitate specifică de

sustragere de la plata taxelor, și anume prin introducerea sau deținerea

bunurilor (atât a produselor accizabile, cât și a celor care nu sunt purtătoare

de accize), care au intrat în țară cu încălcarea regimului juridic al

frontierei.

Deținerea de bunuri accizabile în

afara antrepozitului fiscal reprezintă incriminarea generală în cazul omisiunii

plății taxelor și impozitelor pentru acest tip de bunuri, iar infracțiunea de

contrabandă (atât în cazul variantei-tip, cât și în cel al infracțiunii

asimilate celei de contrabandă) reprezintă o infracțiune complexă ce include în

obiectul juridic și în elementul material al laturii obiective atât omisiunea

plății acelorași taxe și impozite (ce se regăsesc fie în conținutul constitutiv

al infracțiunii de evaziune fiscală, dacă nu este vorba despre produse

accizabile supuse marcării, cărora să le lipsească marcajul corespunzător, fie

în conținutul constitutiv al deținerii de bunuri în afara antrepozitului

fiscal, dacă este vorba despre produse accizabile supuse marcării și care sunt

marcate necorespunzator), cât și introducerea acestora în tară în mod

fraudulos.

Încălcarea regimului vamal prin

omisiunea declarării la frontieră (primul birou vamal) a bunurilor provenind

din afara U.E. este, după caz, un act preparator al evaziunii fiscale sau chiar

un act consumat de evaziune fiscală, motiv pentru care reținerea infracțiunii

de contrabandă (art. 270 C. vam.) nu mai poate face incidente prevederile art.

9 din Legea nr. 241/2005, elementul material al evaziunii fiscale, ca și scopul

săvârșirii infracțiunii (obținerea unor avantaje patrimoniale prin neplata

sumelor datorate ca obligații fiscale) fiind incluse în elementul material și

scopul infracțiunii de contrabandă.

Drept urmare, Înalta Curte va admite

recursul declarat de inculpata S.R.V. împotriva Deciziei penale nr. 187 din 19

noiembrie 2014 a Curții de Apel Bacău, secția penală cauze minori și familie,

va casa în parte, decizia penală recurată și va schimba încadrarea juridică a

faptelor reținute în sarcina inculpatei S.R.V. din infracțiunile prev. de art.

9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, art. 296 alin. (1) lit. l) din

Legea nr. 571/2003 și art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 într-o singură

infracțiune prev. de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, text de lege în

baza căruia, cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) și art. 74 alin. (1)

lit. a) C. pen., o va condamna pe inculpată la pedeapsa de 1 an închisoare.

Va face aplicarea art. 71 și 64 lit.

a) a teza a II-a-a și lit. b) C. pen.

Va menține aplicarea art. 81 C. pen.

privind suspendarea condiționată a executării pedepsei și stabilește, conform

art. 82 C. pen., un termen de încercare de 3 ani.

Va pune în vedere inculpatei

dispozițiile art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiționate a

executării pedepsei.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. va

suspenda executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării

pedepsei principale.

Va menține celelalte dispoziții ale

hotărârii atacate.

Onorariul cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu pentru recurenta inculpată, în sumă de 200 lei, urmează să

se plătească din fondul Ministerului Justiției.

La termenul din data de 14 mai 2014,

în ședință publică, reprezentantul Ministerului Public a solicitat, să se ia

act de retragerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Galați împotriva împotriva Deciziei penale nr. 187 din 19 noiembrie 2014 a

Curții de Apel Bacău, secția penală cauze minori și familie.

Așa fiind, avându-se în vedere dispozițiile

art. 385

4

alin. (2), cu referire la art. 369 alin. (3) C. proc.

pen., potrvit cărora, până la închiderea dezbaterilor la instanța de recurs,

recursul declarat de procuror poate fi retras de procurorul ierarhic și

constatându-se îndeplinite cerințele respective, Înalta Curte urmează a lua act

de retragerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Galați împotriva deciziei penale împotriva Deciziei penale nr. 187 din 19

noiembrie 2014 a Curții de Apel Bacău, secția penală cauze minori și familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpata

S.R.V. împotriva Deciziei penale nr. 187 din 19 noiembrie 2014 a Curții de Apel

Bacău, secția penală cauze minori și familie.

Casează în parte decizia penală

recurată și, rejudecând:

În temeiul art. 386 C. proc. pen.

schimbă încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatei S.R.V.

din infracțiunile prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005,

art. 296

1

alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 și art. 270 alin.

(3) din Legea nr. 86/2006 într-o singură infracțiune prev. de art. 270 alin.

(3) din Legea nr. 86/2006, text de lege în baza căruia, cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) și art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., condamnă pe inculpată la

pedeapsa de 1 an închisoare.

Face aplicarea art. 71 și 64 lit. a) a

teza a II-a-a și lit. b) C. pen.

Menține aplicarea art. 81 C. pen.

privind suspendarea condiționată a executării pedepsei și stabilește, conform

art. 82 C. pen., un termen de încercare de 3 ani.

Pune în vedere inculpatei dispozițiile

art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiționate a executării

pedepsei.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen.

suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării

pedepsei principale.

Menține celelalte dispoziții ale

hotărârii atacate.

Ia act de retragerea recursului

declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău împotriva aceleiași

decizii.

Cheltuielile judiciare rămân în

sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu pentru recurenta inculpată, în sumă de 200 lei, se va plăti

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 28

mai 2014.