ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1689/2015

Deliberând asupra cauzei de față,

constată următoarele;

Prin

Decizia civilă nr. 174 din 11 februarie 2015, pronunțata în Dosarul nr. 5615/105/2013/a1

al Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, s-a respins, ca tardivă, cererea

de revizuire a Deciziei civile nr. 1203 din 30 octombrie 2014 a Curții de Apel

Ploiești, pronunțată în Dosarul nr. 5614/105/2013, formulată de revizuenții

S.S.M. Sinaia și S.U.M. Sinaia, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct.

8 C. proc. civ., decizie pretins contradictorie sentinței civile nr. 770 din 31

mai 2010 a Tribunalului Prahova, pronunțată în Dosarul nr. 6017/105/2009.

În motivare, instanța a reținut că

cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C.

proc. civ. a fost depusă la data de 11 decembrie 2014, cu depășirea termenului

prevăzut de ait. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Decizia pronunțată în revizuire a fost

îndreptată, din oficiu, prin încheierea din camera de consiliu din data de 03

martie 2015, în sensul ca hotărârea este atacabilă cu recurs în 30 zile de la

comunicare.

Împotriva acestei decizii revizuenții

au formulat, la data de 18 februarie 2015, respectiv 17 martie 2015, recurs.

Analizând în condițiile art. 493 alin.

(5) C. proc. civ. recursul formulat, Înalta Curte constată că este inadmisibil

și urmează să-i respingă, pentru următoarele considerente:

Cererea introductivă de instanță,

înregistrată la data de 28 iunie 2013, pe rolul Tribunalului Prahova, are ca

obiect anularea deciziilor de concediere prin care se dispune încetarea

contractelor individuale de muncă ale unor membri de sindicat, precum și obligarea

angajatorului la plata unor despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate

și reactualizate, și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul,

de la data desfacerii contractului de muncă și până la reintegrarea efectivă,

cu repunerea părților în situația anterioară emiterii actului de concediere,

aspect față de care se constată că obiectul prezentului dosar este un litigiu

de muncă.

Prin Decizia civilă nr. 1203 din 30

octombrie 2014 a Curții de Apel Ploiești, pronunțată în Dosarul nr. 5614/105/2013,

s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de contestatorii S.S.M. Sinaia și S.U.M.

Sinaia împotriva sentinței civile nr. 1253 din 12 mai 2014 a Tribunalului

Prahova, secția I civilă.

Decizia este definitivă, potrivit art.

18 din Legea nr. 2/2013, privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor

judecătorești precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010,

privind Noul C. proc. civ., conform căruia, „hotărârile pronunțate în cererile

privitoare la conflictele de muncă și de asigurări sociale, nu sunt supuse

recursului.

Potrivit art. 129 din Constituția

României, „împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și

Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii".

Conform art. 457 alin. (1) C. proc.

civ., „hotărârea judecătorească este suspusa numai căilor de atac prevăzute de

lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile

din dispozitivul ei".

În raport cu principiile statuate prin

textele menționate, admisibilitatea unei căi de atac și, pe cale de consecință,

realizarea unui control judiciar asupra hotărârii atacate, este condiționată de

exercitarea acesteia în condițiile legii.

În speță, aceste condiții nu sunt

îndeplinite.

Conform art. 513 alin. (5) C. proc.

civ., „hotărârea asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege

pentru hotărârea revizuită".

Alin. (6) din același articol prevede

că „dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice calea de atac este

recursul; în cazului în care instanța de revizuire este Înalta Curte de Casație

și Justiție, recursul este de competența Completului de 5 judecători".

Alin. (6) trebuie însă interpretat

prin corelare cu alin. (5), astfel încât, recursul este admisibil numai dacă

hotărârea atacată cu revizuire este ea însăși susceptibilă de a fi atacată.

Împrejurarea că în alin. (6)

legiuitorul a menționat calea de atac a recursului are semnificația suprimării

căii de atac a apelului pentru ipotezele în care această caie de atac s-ar

putea exercita anterior recursului, iar nu pe aceea a instituirii unei noi căi

de atac în situația în care aceasta nu ar fi prevăzută; aceasta pentru că se

contravine principiului legalității și unicității căii de atac și se creează,

contrar intenției legiuitorului, pe cale de interpretare, un nou grad de

jurisdicție.

Or, în speță, hotărârea împotriva

căreia s-a exercitat calea de atac a recursului este Decizia civilă nr. 174 din

11 februarie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 5615/105/2013/a1 al Curții de Apel

Ploiești, secția I civilă, prin care s-a respins, ca tardivă, cererea de

revizuire a Deciziei civile nr. 1203 din 30 octombrie 2014 a Curții de Apel

Ploiești.

Așadar, recursul declarat nu este

admisibil, întrucât, hotărârea a cărei anulare s-a urmărit prin efectul

revizuirii, Decizia civilă nr. 1203 din 30 octombrie 2014 a Curții de Apel

Ploiești, pronunțată în Dosarul nr. 5614/105/2013, este definitivă, potrivit

art. 18 din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor

judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010

privind Noul C. proc. civ., împotriva acesteia neputându-se exercita calea de

atac a recursului.

Recunoașterea unor căi de atac, în

alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie o încălcare

a principiului legalității, consacrat expres de dispozițiile art. 7 C. proc.

civ., precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și a

autorităților și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea

de drept.

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte,

în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va respinge

recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul

deciarat de către revizuenții S.S.M. Sinaia și S.U.M. Sinaia împotriva Deciziei

civile nr. 174 din 13 februarie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 5615/105/2013/a1

al Curții de Apel Ploiești, secția I civilă.

Potrivit dispozițiilor art. 493 alin.

(5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac și se comunică

părților.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

18 iunie 2015.