ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1689/2015

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele; Prin Decizia civilă nr. 174 din 11 februarie 2015, pronunțata în Dosarul nr. 5615/105/2013/a1 al Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, s-a respins, ca tardivă, cererea de revizuire a Deciziei civile nr. 1203 din 30 octombrie 2014 a Curții de Apel Ploiești, pronunțată în Dosarul nr. 5614/105/2013, formulată de revizuenții S.S.M. Sinaia și S.U.M. Sinaia, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., decizie pretins contradictorie sentinței civile nr. 770 din 31 mai 2010 a Tribunalului Prahova, pronunțată în Dosarul nr. 6017/105/2009. În motivare, instanța a reținut că cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc.

civ. a fost depusă la data de 11 decembrie 2014, cu depășirea termenului prevăzut de ait. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Decizia pronunțată în revizuire a fost îndreptată, din oficiu, prin încheierea din camera de consiliu din data de 03 martie 2015, în sensul ca hotărârea este atacabilă cu recurs în 30 zile de la comunicare. Împotriva acestei decizii revizuenții au formulat, la data de 18 februarie 2015, respectiv 17 martie 2015, recurs. Analizând în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

recursul formulat, Înalta Curte constată că este inadmisibil și urmează să-i respingă, pentru următoarele considerente: Cererea introductivă de instanță, înregistrată la data de 28 iunie 2013, pe rolul Tribunalului Prahova, are ca obiect anularea deciziilor de concediere prin care se dispune încetarea contractelor individuale de muncă ale unor membri de sindicat, precum și obligarea angajatorului la plata unor despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate, și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul, de la data desfacerii contractului de muncă și până la reintegrarea efectivă, cu repunerea părților în situația anterioară emiterii actului de concediere, aspect față de care se constată că obiectul prezentului dosar este un litigiu de muncă.

Prin Decizia civilă nr. 1203 din 30 octombrie 2014 a Curții de Apel Ploiești, pronunțată în Dosarul nr. 5614/105/2013, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de contestatorii S.S.M. Sinaia și S.U.M. Sinaia împotriva sentinței civile nr. 1253 din 12 mai 2014 a Tribunalului Prahova, secția I civilă. Decizia este definitivă, potrivit art. 18 din Legea nr. 2/2013, privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010, privind Noul C. proc. civ., conform căruia, „hotărârile pronunțate în cererile privitoare la conflictele de muncă și de asigurări sociale, nu sunt supuse recursului. Potrivit art. 129 din Constituția României, „împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii". Conform art. 457 alin. (1) C. proc.

civ., „hotărârea judecătorească este suspusa numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei". În raport cu principiile statuate prin textele menționate, admisibilitatea unei căi de atac și, pe cale de consecință, realizarea unui control judiciar asupra hotărârii atacate, este condiționată de exercitarea acesteia în condițiile legii. În speță, aceste condiții nu sunt îndeplinite. Conform art. 513 alin. (5) C. proc.

civ., „hotărârea asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită". Alin. (6) din același articol prevede că „dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice calea de atac este recursul; în cazului în care instanța de revizuire este Înalta Curte de Casație și Justiție, recursul este de competența Completului de 5 judecători". Alin. (6) trebuie însă interpretat prin corelare cu alin. (5), astfel încât, recursul este admisibil numai dacă hotărârea atacată cu revizuire este ea însăși susceptibilă de a fi atacată.

Împrejurarea că în alin. (6) legiuitorul a menționat calea de atac a recursului are semnificația suprimării căii de atac a apelului pentru ipotezele în care această caie de atac s-ar putea exercita anterior recursului, iar nu pe aceea a instituirii unei noi căi de atac în situația în care aceasta nu ar fi prevăzută; aceasta pentru că se contravine principiului legalității și unicității căii de atac și se creează, contrar intenției legiuitorului, pe cale de interpretare, un nou grad de jurisdicție. Or, în speță, hotărârea împotriva căreia s-a exercitat calea de atac a recursului este Decizia civilă nr. 174 din 11 februarie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 5615/105/2013/a1 al Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, prin care s-a respins, ca tardivă, cererea de revizuire a Deciziei civile nr. 1203 din 30 octombrie 2014 a Curții de Apel Ploiești.

Așadar, recursul declarat nu este admisibil, întrucât, hotărârea a cărei anulare s-a urmărit prin efectul revizuirii, Decizia civilă nr. 1203 din 30 octombrie 2014 a Curții de Apel Ploiești, pronunțată în Dosarul nr. 5614/105/2013, este definitivă, potrivit art. 18 din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Noul C. proc. civ., împotriva acesteia neputându-se exercita calea de atac a recursului. Recunoașterea unor căi de atac, în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie o încălcare a principiului legalității, consacrat expres de dispozițiile art. 7 C. proc.

civ., precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și a autorităților și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept. Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul deciarat de către revizuenții S.S.M. Sinaia și S.U.M. Sinaia împotriva Deciziei civile nr. 174 din 13 februarie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 5615/105/2013/a1 al Curții de Apel Ploiești, secția I civilă. Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac și se comunică părților. Fără cale de atac. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 iunie 2015.