ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 423/2015

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Hotărârea pronunțată de instanța de fond Prin sentința civilă nr. 4059 din 17 decembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă ca fiind lipsită de interes acțiunea formulată de reclamanta SC A.F.R. SRL pentru anularea parțială a art. 3 din Regulamentul privind concursul de selecție a proiectelor cinematografice în vederea acordării de credite financiare directe pentru dezvoltare de proiecte, producție și distribuire de filme, aprobat prin Ordinul nr. 2335/2006 emis de M.C.C., publicat în M. Of.

nr. 742/2006, respectiv a sintagmei „precum și obligațiile stabilite prin contractele aflate în derulare cu C.N.C.” 2. Cererea de recurs Împotriva sentinței civile nr. 4059 din 17 decembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs în condițiile art. 483 C. proc. civ., republicat și art. 20 din Legea nr. 554/2004, reclamanta SC A.F.R. SRL. 2.1. Motivele de casare În susținerea recursului, recurenta a invocat motivul de nelegalitate reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, respectiv aplicarea greșită a legii pentru soluționarea excepției privind lipsa de interes a acțiunii formulate. 2.2. Principalele argumente invocate Prin argumentele prezentate în susținerea motivului de nelegalitate invocat, s-a arătat, în esență, că în mod greșit instanța de fond a admis excepția lipsei de interes, considerând că este întemeiat punctul de vedere exprimat de intimatul M.C.C.

Recurenta a susținut că instanța de fond a ignorat caracterul normativ al actului administrativ contestat și faptul că acesta continuă să producă efecte, astfel că există interesul său pentru a se constata nulitatea actului, în scopul de a preveni, în viitor, adoptarea unor alte acte administrative individuale bazate pe un act nelegal. Recurenta a arătat că la pronunțarea hotărârii atacate au fost ignorate și prevederile art. 1 alin. (1) și art. 2 alin. (1) lit. p) din Legea nr. 554/2004, conform cărora are un interes legitim privat pentru a se adresa instanței de contencios administrativ cu acțiunea în anularea actului administrativ cu caracter normativ, care se aplică tuturor producătorilor de film.

Recurenta a învederat că interesul său legitim este acela de a-i fi respectat dreptul subiectiv viitor și previzibil, prefigurat de a fi primită la sesiunile de concurs pe care C.N.C. este obligat să le organizeze de două ori pe an, conform prevederilor art. 33 alin. (2) din O.G. nr. 39/2005. În consecință, simplul fapt că art. 3 din Regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 2335/2006 emis de M.C.C dă posibilitatea emiterii pe viitor a unor alte decizii de genul Deciziei C.N.C. nr. 12 din 2 aprilie 2013 este o premisă suficientă pentru ca recurenta să aibă interesul de a promova acțiunea în anulare în condițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004, fără a fi necesară și contestarea deciziei respective.

Din acest motiv, s-a precizat că a fost invocată Decizia nr. 12 din 2 aprilie 2013 numai pentru a proba faptul că art. 3 din Regulament produce efecte, pe care recurenta le consideră contrare reglementării cuprinse în O.G. nr. 39/2005. De altfel, dispozițiile art. 33 C. proc. civ. recunosc dreptul de a acționa nu numai dacă interesul este născut și actual, cum în mod greșit a reținut instanța de fond, ci și atunci când interesul este generat de riscul ca pe viitor să se producă o încălcare a unui drept, astfel cum este situația recurentei. 3. Apărările intimatului Prin întâmpinarea formulată de intimatul M.C.C. a fost invocată excepția inadmisibilității recursului față de dispozițiile art. 50 alin. (5) din O.G.

nr. 39/2005, care prevăd că decizia Curții de Apel București emisă în soluționarea contestației este definitivă și irevocabilă. Pe fondul cauzei, intimatul a solicitat respingerea recursului, motivând că recurenta nu are interes pentru a solicita anularea art. 3 din Regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 2335/2006 emis de M.C.C. atacând în realitate decizia prin care i s-a respins participarea la concursul de selecție de proiecte cinematografice. 4. Procedura de soluționare a recursului 4.1. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 24 iunie 2014, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc.

civ., republicat. Prin încheierea din 9 octombrie 2014, completul filtru a respins ca neîntemeiată excepția inadmisibilității recursului, nefiind incidente dispozițiile art. 50 din O.G. nr. 39/2005 față de obiectul cererii introductive și constatând că recursul îndeplinește condițiile de admisibilitate, a admis în principiu recursul declarat de SC A.F.R. SRL în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat și a fixat termen pentru judecata pe fond a recursului. 4.2. Cu privire la fondul recursului 4.2.1. Analiza motivului de casare invocat Înalta Curte constată că se impune casarea hotărârii atacate prin prisma motivului de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc.

civ., republicat, constatându-se că instanța de fond a admis în mod greșit excepția lipsei de interes, respingând din acest considerent acțiunea formulată de recurenta - reclamantă pentru anularea parțială a Regulamentului privind concursul de selecție a proiectelor cinematografice în vederea acordării de credite financiare directe pentru dezvoltare de proiecte, producție și distribuire de filme, aprobat prin Ordinul nr. 2335/2006 emis de M.C.C., publicat în M. Of., partea I, nr. 742/2006, respectiv a sintagmei „precum și obligațiile stabilite prin contractele aflate în derulare cu C.N.C.” Ordinul contestat de recurenta - reclamantă pe calea acțiunii în anulare este un act administrativ cu caracter normativ, în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, fiind emis de o autoritate publică, în regim de putere publică și în vederea organizării executării legii, respectiv a O.G.

nr. 39/2005, aprobată prin Legea nr. 328/2006. Cererea de anulare parțială din prezenta cauză are ca obiect norma cuprinsă la art. 3 din Regulament, care prevede că nu pot participa la concursurile de selecție și la sesiunile de finanțare persoanele fizice și juridice autorizate care nu au respectat prevederile O.G. nr. 39/2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 328/2006, precum și obligațiile stabilite prin contractele aflate în derulare cu C.N.C. În mod necontestat, prin obiectul său de activitate, ca persoană juridică autorizată, recurenta SC A.F.R. SRL face parte din categoria subiectelor de drept vizate de norma contestată și pe cale de consecință, aceasta este titulara unui interes legitim pentru formularea unei acțiuni la instanța de contencios administrativ în scopul anulării actului considerat a fi nelegal și vătămător pentru drepturile sale recunoscute de lege.

Legea nr. 554/2004 definește în art. 2 alin. (1) lit. p) interesul legitim privat ca fiind posibilitatea de a pretinde o anumită conduită, în considerarea realizării unui drept subiectiv viitor și previzibil, prefigurat. Ca o condiție a acțiunii în justiție, interesul de a acționa este prevăzut de art. 33 C. proc. civ., republicat și conform acestei norme generale de procedură, chiar dacă interesul nu este născut și actual, se poate formula o cerere cu scopul de a preveni încălcarea unui drept subiectiv amenințat sau pentru a preîntâmpina producerea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara.

În consecință, recurenta - reclamantă justifică interesul formulării acțiunii pentru anularea actului administrativ cu caracter normativ care produce efecte juridice în privința sa și această condiție pentru exercitarea dreptului la acțiune este îndeplinită independent de contestarea în justiție a actelor cu caracter individual emise în baza reglementării considerată a fi nelegală. Din acest motiv, se constată că pentru soluționarea excepției privind lipsa de interes, instanța de fond a considerat fără temei că prezintă relevanță faptul că recurenta - reclamantă nu a contestat în justiție Decizia nr. 12 din 4 februarie 2013, prin care C.N.C. a decis, în baza art. 3 din Regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 2335/2006 respingerea participării producătorului SC A.F.R.

SRL la concursul se selecție proiecte cinematografice sesiunea I/2012 (decembrie 2012 - ianuarie 2013). Cele două acte administrative produc efecte juridice diferite și deci interesul contestării în justiție a actului administrativ cu caracter normativ nu este condiționat de exercitarea dreptului la acțiune cu privire la actele cu caracter individual emise în baza acestuia. Față de considerentele expuse, se constată că a fost greșit admisă excepția lipsei de interes prin hotărârea recurată și fiind dovedit motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite prezentul recurs, va casa hotărârea primei instanțe și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

4.2.2. Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia. În temeiul art. 497 alin. (1) C. proc. civ., republicat și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite prezentul recurs, va casa sentința atacată și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de SC A.F.R. SRL împotriva sentinței civile nr. 4059 din 27 decembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 februarie 2015.