ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 423/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 4059 din 17 decembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă

ca fiind lipsită de interes acțiunea formulată de reclamanta SC A.F.R. SRL

pentru anularea parțială a art. 3 din Regulamentul privind concursul de

selecție a proiectelor cinematografice în vederea acordării de credite financiare

directe pentru dezvoltare de proiecte, producție și distribuire de filme,

aprobat prin Ordinul nr. 2335/2006 emis de M.C.C., publicat în M. Of. nr. 742/2006,

respectiv a sintagmei „precum și obligațiile stabilite prin contractele aflate în

derulare cu C.N.C.”

Împotriva sentinței civile nr. 4059 din 17

decembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a declarat recurs în condițiile art. 483 C. proc. civ.,

republicat și art. 20 din Legea nr. 554/2004, reclamanta SC A.F.R. SRL.

2.1. Motivele de casare

În susținerea recursului, recurenta a invocat

motivul de nelegalitate reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.,

republicat, respectiv aplicarea greșită a legii pentru soluționarea excepției

privind lipsa de interes a acțiunii formulate.

2.2. Principalele argumente invocate

Prin argumentele prezentate în susținerea motivului

de nelegalitate invocat, s-a arătat, în esență, că în mod greșit instanța de

fond a admis excepția lipsei de interes, considerând că este întemeiat punctul

de vedere exprimat de intimatul M.C.C.

Recurenta a susținut că instanța de fond a

ignorat caracterul normativ al actului administrativ contestat și faptul că

acesta continuă să producă efecte, astfel că există interesul său pentru a se

constata nulitatea actului, în scopul de a preveni, în viitor, adoptarea unor

alte acte administrative individuale bazate pe un act nelegal.

Recurenta a arătat că la pronunțarea

hotărârii atacate au fost ignorate și prevederile art. 1 alin. (1) și art. 2 alin.

(1) lit. p) din Legea nr. 554/2004, conform cărora are un interes legitim

privat pentru a se adresa instanței de contencios administrativ cu acțiunea în

anularea actului administrativ cu caracter normativ, care se aplică tuturor

producătorilor de film.

Recurenta a învederat că interesul său legitim

este acela de a-i fi respectat dreptul subiectiv viitor și previzibil,

prefigurat de a fi primită la sesiunile de concurs pe care C.N.C. este obligat să

le organizeze de două ori pe an, conform prevederilor art. 33 alin. (2) din O.G.

nr. 39/2005.

În consecință, simplul fapt că art. 3 din

Regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 2335/2006 emis de M.C.C dă posibilitatea emiterii

pe viitor a unor alte decizii de genul Deciziei C.N.C. nr. 12 din 2 aprilie

2013 este o premisă suficientă pentru ca recurenta să aibă interesul de a promova

acțiunea în anulare în condițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004, fără a fi

necesară și contestarea deciziei respective.

Din acest motiv, s-a precizat că a fost

invocată Decizia nr. 12 din 2 aprilie 2013 numai pentru a proba faptul că art. 3

din Regulament produce efecte, pe care recurenta le consideră contrare

reglementării cuprinse în O.G. nr. 39/2005.

De altfel, dispozițiile art. 33 C. proc. civ.

recunosc dreptul de a acționa nu numai dacă interesul este născut și actual,

cum în mod greșit a reținut instanța de fond, ci și atunci când interesul este

generat de riscul ca pe viitor să se producă o încălcare a unui drept, astfel

cum este situația recurentei.

Prin întâmpinarea formulată de intimatul

M.C.C. a fost invocată excepția inadmisibilității recursului față de

dispozițiile art. 50 alin. (5) din O.G. nr. 39/2005, care prevăd că decizia

Curții de Apel București emisă în soluționarea contestației este definitivă și

irevocabilă.

Pe fondul cauzei, intimatul a solicitat

respingerea recursului, motivând că recurenta nu are interes pentru a solicita

anularea art. 3 din Regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 2335/2006 emis de

M.C.C. atacând în realitate decizia prin care i s-a respins participarea la

concursul de selecție de proiecte cinematografice.

4.1. Cu privire la examinarea recursului în

completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art.

493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul filtru,

fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 24 iunie

2014, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.,

republicat.

Prin încheierea din 9 octombrie 2014,

completul filtru a respins ca neîntemeiată excepția inadmisibilității recursului,

nefiind incidente dispozițiile art. 50 din O.G. nr. 39/2005 față de obiectul

cererii introductive și constatând că recursul îndeplinește condițiile de

admisibilitate, a admis în principiu recursul declarat de SC A.F.R. SRL în

temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat și a fixat termen pentru

judecata pe fond a recursului.

4.2. Cu privire la fondul recursului

4.2.1. Analiza motivului de casare invocat

Înalta Curte constată că se impune casarea

hotărârii atacate prin prisma motivului de nelegalitate prevăzut de

dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat,

constatându-se că instanța de fond a admis în mod greșit excepția lipsei de

interes, respingând din acest considerent acțiunea formulată de recurenta -

reclamantă pentru anularea parțială a Regulamentului privind concursul de

selecție a proiectelor cinematografice în vederea acordării de credite

financiare directe pentru dezvoltare de proiecte, producție și distribuire de

filme, aprobat prin Ordinul nr. 2335/2006 emis de M.C.C., publicat în M. Of.,

partea I, nr. 742/2006, respectiv a sintagmei „precum și obligațiile stabilite

prin contractele aflate în derulare cu C.N.C.”

Ordinul contestat de recurenta - reclamantă

pe calea acțiunii în anulare este un act administrativ cu caracter normativ, în

sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, fiind

emis de o autoritate publică, în regim de putere publică și în vederea

organizării executării legii, respectiv a O.G. nr. 39/2005, aprobată prin Legea

nr. 328/2006.

Cererea de anulare parțială din prezenta

cauză are ca obiect norma cuprinsă la art. 3 din Regulament, care prevede că nu

pot participa la concursurile de selecție și la sesiunile de finanțare

persoanele fizice și juridice autorizate care nu au respectat prevederile O.G. nr.

39/2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 328/2006, precum

și obligațiile stabilite prin contractele aflate în derulare cu C.N.C.

În mod necontestat, prin obiectul său de activitate,

ca persoană juridică autorizată, recurenta SC A.F.R. SRL face parte din

categoria subiectelor de drept vizate de norma contestată și pe cale de

consecință, aceasta este titulara unui interes legitim pentru formularea unei

acțiuni la instanța de contencios administrativ în scopul anulării actului

considerat a fi nelegal și vătămător pentru drepturile sale recunoscute de

lege.

Legea nr. 554/2004 definește în art. 2 alin.

(1) lit. p) interesul legitim privat ca fiind posibilitatea de a pretinde o

anumită conduită, în considerarea realizării unui drept subiectiv viitor și

previzibil, prefigurat.

Ca o condiție a acțiunii în justiție,

interesul de a acționa este prevăzut de art. 33 C. proc. civ., republicat și

conform acestei norme generale de procedură, chiar dacă interesul nu este născut

și actual, se poate formula o cerere cu scopul de a preveni încălcarea unui

drept subiectiv amenințat sau pentru a preîntâmpina producerea unei pagube

iminente și care nu s-ar putea repara.

În consecință, recurenta - reclamantă

justifică interesul formulării acțiunii pentru anularea actului administrativ

cu caracter normativ care produce efecte juridice în privința sa și această

condiție pentru exercitarea dreptului la acțiune este îndeplinită independent

de contestarea în justiție a actelor cu caracter individual emise în baza reglementării

considerată a fi nelegală.

Din acest motiv, se constată că pentru

soluționarea excepției privind lipsa de interes, instanța de fond a considerat

fără temei că prezintă relevanță faptul că recurenta - reclamantă nu a contestat

în justiție Decizia nr. 12 din 4 februarie 2013, prin care C.N.C. a decis, în

baza art. 3 din Regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 2335/2006 respingerea participării

producătorului SC A.F.R. SRL la concursul se selecție proiecte cinematografice

sesiunea I/2012 (decembrie 2012 - ianuarie 2013).

Cele două acte administrative produc efecte

juridice diferite și deci interesul contestării în justiție a actului

administrativ cu caracter normativ nu este condiționat de exercitarea dreptului

la acțiune cu privire la actele cu caracter individual emise în baza acestuia.

Față de considerentele expuse, se constată că

a fost greșit admisă excepția lipsei de interes prin hotărârea recurată și

fiind dovedit motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C.

proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite prezentul recurs, va casa

hotărârea primei instanțe și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la

aceeași instanță.

4.2.2. Soluția instanței de recurs și temeiul

juridic al acesteia.

În temeiul art. 497 alin. (1) C. proc. civ.,

republicat și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite

prezentul recurs, va casa sentința atacată și va dispune trimiterea cauzei spre

rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de SC A.F.R. SRL

împotriva sentinței civile nr. 4059 din 27 decembrie 2013 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza

spre rejudecare la aceeași instanță.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4

februarie 2015.