ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4085/2014
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4085/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele
cauzei
Obiectul acțiunii
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de
Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul Orașul Târgu
Frumos, prin primarul orașului, a chemat în judecată pe pârâta C.N.C.D.
solicitând anularea Hotărârii din data de 12 decembrie 2012 emisă C.N.C.D.
În motivarea cererii,
reclamantul a arătat că prin Dispoziția din 05 ianuarie 2012 s-a respins cererea
formulată de L.V. de acordare a ajutorului social, deoarece din înscrisurile
depuse la dosar a rezultat că este beneficiar al unei burse în valoare de 800
euro prin R.M.U.S.P. de la R.E.F. care „oferă burse de merit în bază de concurs
pentru studenții romi."
Potrivit art. 8 alin.
(1) din Legea nr. 416/2001 privind venitul minim garantat, bursa de merit nu
este menționată ca excepție la stabilirea venitului lunar al persoanei singure
sau a familiei, după caz.
Prin adresa din 07
februarie 2012, A.J.P.I.S. Iași a confirmat că personalul de specialitate din
cadrul AT.P.S. a procedat corect respingând cererea domnului L.V. În
conformitate cu prevederile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 416/2001 „venitul
menționat în adeverința din 16 februarie 2011 eliberată de R.E.F., poartă
titulatura de bursă de merit și provine din alte surse decât bugetul de stat,
nefiind astfel nominalizat printre excepțiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 416/2001
și nici în art. 11 lit. d) din Legea nr. 292/2011 - Legea asistenței
sociale" . În consecință, bursa domnului L.V. corespunde unei subvenții,
unui sprijin financiar oferit de o fundație deci nu are caracterul unei burse
de studiu oferite de către Ministerul Educației -conferite de Legea educației
naționale.
Consiliul Director
din cadrul C.N.C.D. a soluționat petiția domnului L.V. prin Hotărârea din 12
decembrie 2012 prin care s-a dispus amendarea sa. S-au avut în vedere
prevederile art. 2 alin. (3) din O.G. nr. 137/2000 potrivit cărora sunt
considerate discriminatorii, prevederile, criteriile sau practicile aparent
neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin.
(1) din actul normativ, față de alte persoane, în afara cazului în care aceste
prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim,
iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate si necesare.
Reclamantul a
considerat că nu poate fi incidență în cauză o formă de defavorizare în sensul
precizat de către C.N.C.D., întrucât nu s-a urmărit decât clarificarea și
aplicarea unor acte normative cu putere de lege în domeniul asistenței sociale.
Criteriile respectiv excepțiile pentru acordarea/ neacordarea ajutorului social
au fost prevăzute în legislația din domeniu - respectiv de art. 8 alin. (1) din
Legea nr. 416/ 2001.
Mai mult decât atât,
în virtutea atribuțiilor de coordonare și control al M.M.F.P.S. prin A.J.I.P.S
au fost solicitate clarificări exprese cu privire la legalitatea neacordării
ajutorului social petentului, această din urmă instituție guvernamentală
concluzionând că s-a procedat corect și legal prin respingerea dosarului
petentului.
Întâmpinarea
formulată în cauză
Pârâtul C.N.C.D. a
formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii arătând că
actul administrativ-jurisdicțional emis de Colegiul director sub nr. 563 din
data de 12 decembrie 12012, respectă prevederile legale aflate în vigoare.
Hotărârea Curții
de apel
Curtea de Apel Iași, secția
contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 89 din 22 aprilie 2013, a
admis acțiunea formulată de reclamantul Orașul Târgu Frumos, prin primarul
orașului, în contradictoriu cu pârâtul C.N.C.D. și a dispus anularea Hotărârii nr.
563 din data de 12 decembrie 2012 emisă de C.N.C.D.
Pentru a pronunța
această hotărâre, instanța de fond a apreciat că fapta reclamantei de a
respinge cererea domnului L.V. pentru acordarea unor drepturi de asistență
socială nu poate fi considerată o discriminare. Motivul neacordării drepturilor
solicitate a fost exclusiv calificarea greșită de reclamant, a bursei obținute
de petentul L.V., ca fiind o bursă de merit care este exceptată de la calculul
venitului. Conform art. 8 alin. (1) secțiunea a 3-a din Legea nr. 416/2001
privind venitul minim garantat, bursa deferit nu este menționată ca excepție la
stabilirea venitului lunar al persoanei singure sau a familiei, după caz, iar
excepțiile sunt de strictă interpretare, neputând fi extinse la situații
similare.
Instanța de fond a
apreciat că bursa obținută de petent este o bursă de merit atipică, aceasta
trebuie însă înțeleasa si analizată ca o bursa de studiu, fiind exceptată de la
calculul venitului net lunar pentru acordarea venitului minim garantat.
Instanța de fond a
constatat că la dosar nu s-au administrat probe concludente din care să rezulte
că un caz similar cu al d-lui L.V. ar fi fost tratat de reclamant diferit, că
persoane aflate în aceeași situație cu acesta (beneficiare al aceleiași tip de
bursă) ar fi fost tratate diferit, pentru ca în cauză să poată fi constată vreo
discriminare. De asemenea, nu s-au administrat probe concludente din care să
rezulte că persoane aflate în situații comparabile au fost tratate
în mod diferit de
către reclamant. Interpretarea eronată a unor prevederi legale nu poate fi
considerată discriminare. În acest context jurisprudența C.E.D.O. și C.J.U.E.
invocată de pârâtă în cuprinsul hotărârii atacate nu este incidență.
Din întreg materialul
probator administrat în cauză a rezultat că rasa, naționalitate, etnie, limba,
religia, categoria socială, convingerile, sex, orientare sexuală, vârsta,
apartenența la o categorie defavorizată a petentului nu a avut nici un fel de
relevanță în cauză, motivul neacordării drepturilor solicitate fiind exclusiv
calificarea greșită a tipului de bursă obținut de petent.
Potrivit O.G. nr. 137/2000
reprezintă o discriminare indirectă, o diferențiere aparent neutră care creează
un dezavantaj pe baza unui criteriu, atingând un drept fără o justificare obiectivă.
Or, în cauză nu se poate reține că nu a existat o justificare obiectivi a
reclamantei, atunci când aceasta a respins cererea petentului L.V., atâta timp
cât aceasta a considerat că bursa obținută de petent nu poate fi exceptată de
la veniturile luate în calcul la stabilirea venitului minim, în contextul în
care A.J.I.P.S. exprimase același punct de vedere.
Calea de atac
exercitată de pârâtul C.N.C.D.
Împotriva sentinței
nr. 89 din 28 aprilie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Iași a declarat recurs
pârâtul C.N.C.D., solicitând casarea sentinței și urmare a rejudecării cauzei
în fond, respingerea acțiunii formulate de Orașul Târgu Frumos.
În dezvoltarea
motivelor de recurs se arată că actul administrativ jurisdicțional numit
hotărâre a fost emis cu respectarea prevederilor legale și astfel este temeinic
și legal.
Dreptul de a nu fi
discriminat garantat de Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a
Libertăților fundamentale este încălcat nu numai atunci când statele tratează
în mod diferit persoane aflate în situații analoage, fără a oferi justificări
obiective și rezonabile, dar și atunci când statele omit să trateze diferit,
tot fără justificări obiective și rezonabile, persoane aflate în situații
diferite.
În cauză, nu se poate
reține ca o justificare rezonabilă și obiectivă susținerea reclamantului în
sensul că nu s-a urmărit decât clarificarea și aplicarea unor acte normative cu
putere de lege, în domeniul asistenței sociale. Criteriile, respectiv excepțiile
pentru acordarea/ neacordarea ajutorului social au fost prevăzute în legislația
din domeniu, respectiv art. 8 alin. (1) din Legea nr. 416/2001.
În raport de
dispozițiile legale menționate mai sus, recurentul arată că bursa obținută de
petent este o bursă de merit atipică ce trebuie înțeleasă și analizată ca o
bursă de studiu. Interpretarea dată de intimatul-reclamant, aparent neutră,
dezavantajează o persoană aparținând unei categorii defavorizate, așa cum este
definită de dispozițiile art. 4 din O.G. nr. 137/2000 - „acea categorie de
persoane care fie se află pe o poziție de inegalitate în raport cu majoritatea
cetățenilor datorită diferențelor identitare față de majoritate, fie se
confruntă cu un comportament de respingere și marginalizare.
Deși, prin sentința atacată
instanța reține că „bursa obținută de petent este o bursă atipică, aceasta trebuie
însă înțeleasă și analizată ca o bursă de studii, fiind exceptată de la
calculul venitului net lunar pentru acordarea venitului minim garantat”, cu
toate acestea „dispune anularea Hotărârii din 12 decembrie 2012 emisă de C.N.C.D.”,
în sensul că petentul nu a fost dezavantajat/ discriminat.
Astfel, testul
comparabilității în speța de față, „nu trebuie aplicat persoanelor care
beneficiază de același tip de bursă cu a petentului, mai exact bursă de merit
atipică cu caracteristicile unei burse de studii, ci trebuie aplicat
persoanelor care primesc ajutor social și au o bursă de studii”.
II. Considerentele
Înaltei Curți asupra recursului
Examinând sentința
atacată prin prisma criticilor invocate de recurentul-pârât, cât și sub toate
aspectele, potrivit art. 304
1
C. proc. civ., Înalta Curte constată
că recursul este nefondat.
Controlul judiciar
declanșat de intimatul-pârât Orașul Târgu Frumos are ca obiect Hotărârea C.N.C.D.
din 12 decembrie 2012, prin care a fost soluționată petiția din 9 august 2012
formulată de L.V., statuându-se că faptele expuse în respectiva petiție
reprezintă discriminare în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (3) coroborat cu art.
2 alin. (4) și art. 10 lit. h) din O.G. nr. 137/2000 republicată, cu consecința
sancționării reclamantului cu o amendă contravențională în valoare de 2000 lei
conform art. 26 alin. (1) din același act normativ.
S-a reținut în
hotărârea atacată faptul că dreptul afectat este dreptul de a beneficia de
venitul minim garantat, iar prin respingerea cererii petentului L.V. privind
acordarea unor drepturi de asistență socială, acest drept a fost afectat.
Reclamantul Orașul
Târgu Frumos a tratat identic două situații diferite, situația celor care
primesc bursă de studii, iar prin această diferențiere aparent neutră, sunt
dezavantajate persoanele aparținând categoriilor defavorizate.
Dezlegarea dată de
prima instanță prin soluția pronunțată este însușită de Înalta Curte pentru că
reflectă interpretarea judicioasă și aplicarea adecvată a cadrului normativ
incident la situația de fapt.
Referitor la
calificarea bursei primită de petent de la R.E.F.., calificată de reclamant ca
fiind bursă de merit, în mod corect judecătorul fondului a apreciat că acesta
reprezintă o bursă de merit atipică ce trebuie considerată și analizată ca o
bursă de studii, exceptată de la calculul venitului net lunar pentru acordarea
venitului minim garantat, conform art. 8 alin. (1) din Legea nr. 416/2001.
Înalta Curte reține,
de asemenea, că dispozițiile legale referitoare la tipurile de bursă de care
pot beneficia studenții sunt neclare, motivul neacordării drepturilor
solicitate de petent fiind calificarea greșită de către reclamant a bursei
obținute de L.V. ca bursă de merit, cu consecința exceptării sale de la
calculul venitului net.
Însă, această
calificare greșită a fost susținută de calificările emise de M.M.F.P.S. prin A.J.I.P.S.
la solicitarea reclamantului, concluzionându-se că în mod legal a fost respinsă
solicitarea petentului, astfel că nu se poate reține că în cauză nu au existat
justificări obiective și rezonabile.
Potrivit O.G. nr. 137/2000
reprezintă discriminare indirectă o diferențiere aparent neutră care creează un
dezavantaj pe baza unui criteriu, atingând un drept fără o justificare
rezonabilă și obiectivă.
În realitate, în
cauză nu suntem în prezenta unei forme de defavorizare în sensul art. 2 alin.
(3) din O.G. nr. 137/2000, ci în prezenta unei calificări și interpretări
eronate cu privire la excepțiile prevăzute de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 416/2001
pentru acordarea/ neacordarea ajutorului social.
În conformitate cu
jurisprudența C.E.D.O. în domeniu, diferența de tratament devine discriminare
atunci când se induc distincții între situații analoage și comparabile fără ca
acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă. Or, în cauza de
față, din materialul probator administrat nu a rezultat că vreunul dintre
criteriile prevăzute de art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 sau apartenența
petentului la o categorie defavorizată ar fi constituit motivul neacordării
drepturilor solicitate.
Mai mult decât atât,
nu rezultă că persoane aflate în aceeași situație cu petentul L.V., respectiv
titulare ale aceluiași tip de bursă, ar fi beneficiat din partea reclamantului
de un tratament diferit, pentru a se aprecia că a fost încălcat dreptul de a nu
fi discriminat.
Pornind de la
caracterul neclar al dispozițiilor legale privind tipurile de bursă de care pot
beneficia studenții și având în vedere că „bursa de merit” de care beneficiază
petentul (așa cum este calificată în cuprinsul adeverinței eliberate de R.E.F.
din data de 16 februarie 2011) nu este menționată ca excepție la stabilirea
venitului net lunar, excepțiile fiind de strictă interpretare, Înalta Curte
consideră că motivul neacordării drepturilor solicitate este reprezentat de
greșita calificare a tipului de bursă acordată petentului.
În consecință, nu se
poate reține că nu a existat o justificare obiectivă a conduitei reclamantului
în soluționarea cererii formulate de petent, atâta timp cât acesta a considerat
că bursa acordată de R.E.F. nu poate fi exceptată de la veniturile luate în
calcul pentru stabilirea venitului minim, interpretare susținută și de M.M.F.P.S.
prin A.J.I.P.S.
Temeiul legal al
soluției instanței de recurs
Pentru considerentele
expuse mai sus, reținând că soluția pronunțată de judecătorul fondului este
legală și temeinică, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (1)
din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge
recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de C.N.C.D. împotriva sentinței civile nr. 89 din 22 aprilie 2013 pronunțată
de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 31 octombrie 2014.