ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 254/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Circumstanțele

cauzei

Prin cererea formulată la data de 8 martie 2013,

înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești sub nr. 195/42/2013, reclamanta Unitatea

Administrativ Teritorială Oraș Mizil, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării

Regionale și Administrației Publice - Autoritatea de Management pentru Programul

Operațional „Dezvoltarea Capacității Administrative”, a solicitat să se dispună

anularea deciziei interne nr. II/617 din 07 septembrie 2012 emisă de Autoritatea

de Management pentru Programul Operațional „Dezvoltarea Capacității Administrative”

din cadrul fostului Minister al Administrației și Internelor, a notificării privind

suma aprobată aferentă cererii de rambursare nr. 2 înregistrată la nivelul Direcției

pentru Dezvoltarea Capacității Administrative din M.A.I. sub nr. 2235366 din 02

august 2012 și a notei de stabilire a corecției financiare din 07 septembrie 2012

emisă de Direcția pentru Dezvoltarea Capacității Administrative din M.A.I.

Soluția instanței de fond

Prin sentința nr. 167 din 25 iunie 2013, Curtea

de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a

respins contestația formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Oraș

Mizil, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației

Publice - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional „Dezvoltarea Capacității

Administrative”, ca neîntemeiată.

Recursul

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta

Unitatea Administrativ Teritorială Oraș Mizil, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

În motivarea cererii de recurs, a arătat în esență

următoarele:

În ceea ce privește respingerea criticii referitoare

la nevalidarea cererii de rambursare pentru suma de 5.669,98 RON fără TVA - 3.1.

Instanța de fond a interpretat eronat normele

de drept material.

Instanța de fond a reținut cu privire la acesta

critică că recurenta ar fi încălcat clauzele contractului de finanțare referitoare

la forța majoră, respectiv art. 16 din contract.

Se arată că prin referatul din 12 ianuarie 2012

s-a aprobat deplasarea unei delegații formată din 4 persoane la Lingewaard (Olanda)

pentru participarea la o vizită-de studii în cadrul proiectului care face obiectul

dosarului dedus judecății, având ca scop schimbul de experiență privind dezvoltarea

urbană și strategiile în implementare în localitățile înfrățite Mizil și Lingewaard.

Întâlnirea (vizita de studiu) delegației de la Primăria Orașului Mizil cu reprezentanții

orașului olandez a fost programată pentru 6 și 7 februarie 2012, fiind singurele

date disponibile pentru partea olandeză înainte de termenul de finalizare a proiectului,

care conform contractului de finanțare era 15 februarie 2013.

Prin referatele nr. 31, nr. 32, nr. 33 și nr.

34 din 02 februarie 2012 a fost aprobată acordarea avansurilor pentru deplasare

celor 4 participanți la vizita de studii în discuții.

În aceeași dată în care a fost primit acceptul

vizitei, respectiv 26 ianuarie 2012 au fost făcute și rezervările pentru biletele

de avion, însă având în vedere termenul scurt în care urma să se efectueze deplasarea,

nu au fost găsite bilete pentru data de 05 februarie 2012 fiind obligați să rezerve

bilete cu data pentru data de 04 februarie 2013. Prin urmare, au fost obligați fie

să aleagă varianta deplasării pe data de 04 februarie 2013, fie să nu mai realizeze

această vizită, ceea ce ar fi determinat ca proiectul să nu fie realizat integral.

Întrucât acceptul vizitei a fost dat de partea

olandeză foarte târziu (respectiv pe data de 26 ianuarie 2012), cheltuielile de

cazare prevăzute în bugetul inițial erau insuficiente, având în vedere că acestea

sunt mult mai mari în cazul organizării unei călătorii într-un interval foarte scurt

față de costurile care ar fi fost în cazul în care călătoria ar fi fost programată

cu mult în avans.

- Consideră recurenta că schimbarea programului

vizitei a fost determinată de evenimente imprevizibile, respectiv de comunicarea

cu întârziere de către partenerii olandezi a acceptului privind vizita, de timpul

scurt de organizare a deplasării (cazarea și achiziția biletelor de avion) și condițiile

meteo nefavorabile. Aceste impedimente nu puteau fi prevăzute de membrii delegației

române, și nici nu au împiedicat derularea corespunzătoare a contractului de finanțare.

Prin urmare, aceste impedimente nu pot fi asimilate

forței majore astfel cum este aceasta definită în cadrul contractului de finanțare

la art. 16, cum greșit reține - instanța de fond.

Arată recurenta că lipsa notificării forței majore

(prevăzută de art. 16 alin. (2) din contractul de finanțare) susținută de comisia

de soluționare a contestațiilor nu este în măsură să conducă la nevalidarea integrală

a cererii de rambursare nr. 2 având în vedere art. 16 alin. (4) din același contract,

potrivit cărora "(...) dacă, partea care invocă forța majoră nu procedează

la notificarea începerii și încetării acesteia, în condițiile și termenele prevăzute,

va suporta toate daunele provocate celeilalte părți prin lipsa de notificare".

Prin urmare, potrivit alin. (4) lipsa notificării

conduce la suportarea tuturor daunelor provocate celeilalte părți, însă astfel cum

se poate observa orașul Mizil nu a provocat AM PODCA vreo daună și nici aceasta

din urmă nu a făcut dovada unei astfel de daune care să genereze aplicarea sancțiunii

pecuniare în discuție.

- În ceea ce privește respingerea criticii referitoare

neautorizarea la plată a sumelor de 37.200,00 RON și 8.928,00 RON TVA, reprezentând

corecție financiară de 10% din valoarea contractului de servicii din 06

decembrie 2011.

Sub un prim aspect, se apreciază că hotărârea

recurată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția de respingere a respectivei

critici, pronunțată de către instanța de fond.

Se arată că instanța de fond a interpretat eronat

dispozițiile art. 15 din H.G. nr. 925/2006, și ale art. 199 din O.U.G. nr. 34/2006.

Precizează recurenta că în realizarea proiectului

de finanțare în cauză reclamanta s-a angajat să achiziționeze servicii de consultanță

pentru actualizarea strategiei de dezvoltare a orașului Mizil și implementarea platformei

e-strategie, activitate inițiată prin publicarea în S.E.A.P. a invitației de participare

din 23 august 2011 în vederea derulării unei proceduri de cerere de ofertă, finalizate

prin semnarea contractului de servicii din 06 decembrie 2011 cu SC S.C. SRL, la

o valoare totală de 372.000 RON fără TVA.

În vederea achiziționării serviciilor în cauză,

recurenta arată că prin nota justificativă din 18 august 2011, a prevăzut criteriul

de atribuire a contractului ca fiind „oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere

economic", stabilind potrivit dispozițiilor art. 199 din O.U.G. nr. 34/2006,

doi factori de evaluare „prețul ofertei" - căruia i se acorda maxim 30 de puncte

și „punctajul tehnic" - pentru care se putea acorda diferența 70 de puncte.

În respectiva notă justificativă a fost justificat modul în care a fost stabilită

ponderea factorilor de evaluare și a fost prevăzut și algoritmul de calcul pentru

fiecare factor de evaluare în parte, precum și metodologia de punctare a acestora.

În aceste condiții nu se poate susține că nu au

fost respectate dispozițiile art. 15 alin. (4) din H.G. nr. 925/2006, potrivit cărora

„Atunci când stabilește criteriile de atribuire, autoritatea contractantă trebuie

să fie în măsură să motiveze modul în care a fost stabilită ponderea factorilor

de evaluare, elaborând în acest sens o notă justificativă care se atașează la dosarul

achiziției", recurenta întocmind nota justificativă din 18 august 2011, privind

alegerea criteriului de atribuire.

În aplicarea dispozițiilor, în fișa de date la

cap. VIII. "Criteriul de atribuire" pct. 2 a stabilit doi factori de evaluare

respectiv P

fin

și P

t

care are 4 sub-factori de evaluare, precum

și algoritmul de calcul al acestora.

Consideră recurenta că se poate constata cu ușurință

că recurenta a precizat în documentația de atribuire algoritmul de calcul pentru

fiecare factor de evaluare în parte, respectiv formula de calcul pentru factorul

de evaluare "prețul ofertei" (P

fin

) și media punctajelor individuale

acordate de către fiecare membru al comisiei de evaluare pentru fiecare sub-factor

de evaluare tehnic (P

t

), precum și metodologia concretă de punctare a

avantajelor care vor rezulta din propunerile tehnice și financiare prezentate de

ofertanți (prin punctarea avantajelor corespunzător modului de îndeplinire a cerințelor

tehnice).

- Sentința recurată este netemeinică și nelegală

raportat și la faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat și pe critica privind

faptul că faptele constate de către ofițerul de verificare cu privire la contractul

analizat nu sunt în măsură să conducă la aplicarea unor corecții, având în vedere

dispozițiile art. 2 din O.U.G. nr. 66/2011.

Se precizează că în nota de constatare atacată

nu se face vorbire despre existența vreunui prejudiciu. În lipsa unui prejudiciu,

abaterea de la legalitate, regularitate și conformitate în raport cu dispozițiile

naționale și/sau europene, nu poate fi socotită neregulă, conform definiției dată

acestui termen de art. 2 alin. (1) lit. (a) din O.U.G. nr. 66/2011.

Apărările intimatului Ministerul Dezvoltării Regionale

și Administrației Publice (M.D.R.A.P.)

Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației

Publice a formulat întâmpinare la cererea de recurs și a solicitat respingerea acesteia

ca nefondată și menținerea sentinței de fond ca legale și temeinice.

Considerentele și soluția instanței de recurs

Analizând cererea de recurs, motivele invocate,

nomele legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta nu este fondată pentru

următoarele considerente:

- În ceea ce privește suma de 5.669,98 RON fără

TVA pentru cheltuielile privind cazarea și diurna, considerată ca neeligibilă.

Înalta Curte reține că în mod corect instanța

de fond a apreciat că recurenta - reclamantă nu a invocat forța majoră, nu a notificat

începerea și încetarea acesteia în condițiile și termenele prevăzute în contract

(conform art. 16 alin. (1) și (2) contractul de finanțare), în 5 zile de la data

apariției cazului de forță majoră.

Nu poate fi reținută apărarea recurentului care

descrie situația de fapt care a determinat plecarea cu întârziere, rezervarea cu

întârziere a biletelor, restrângerea activității de schimb de bune practici și desfășurarea

acesteia pe parcursul unei singure zile etc, deoarece din punctul de vedere al cheltuielilor,

acestea nu pot fi considerate eligibile dacă nu există activități efectuate pentru

realizarea proiectului. Ori modul de desfășurare a activităților nu este adecvat,

necesar și corespunzător scopului urmărit cu raportare la impactul financiar în

cadrul proiectului.

- Referitor la contractul de servicii din 6

decembrie 2011 și considerarea ca neeligibilă a sumei de 37.200,00 și 8.928,00 RON

TVA (corecția de 50%)

Se constată că instanța de fond a motivat corespunzător

această critică a reclamantei, a reluat situația de fapt prin raportare la prevederile

legale incidente, concluzionând asupra probelor administrate în cauză prin argumente

și raționamente juridice în conformitate cu prevederile art. 425 alin. (1) Noul

C. proc. civ.

Pe fondul criticii aduse de recurentă, se constată

că într-adevăr autoritatea contractantă nu a justificat modul în care a fost respectată

legislația în domeniul achizițiilor publice, neexistând o metodologie concretă de

punctare a avantajelor care au rezultat din propunerile tehnice și financiare ale

ofertanților în sensul arătat de art. 15 din H.G. nr. 925/2006 și art. 199

alin. (4) din O.U.G. nr. 34/2006.

Prin nota justificativă din 18 august 2011, recurenta

- autoritatea contractantă, nu a motivat modul de stabilire a ponderii factorului

de evaluare „Punctaj tehnic”, nu a precizat ponderea alocată fiecărui factor de

evaluare în parte precum și avantajele calitative în raport cu cerințele minime,

criteriile pentru care se acordă eventual punctaj suplimentar.

Instanța de fond a reținut corect în același sens

prevederile art. 199 din O.U.G. nr. 34/2006 în cazul aplicării ofertei cele mai

avantajoase și lipsa algoritmului de calcul pentru punctajul tehnic.

- În ceea ce privește apărarea recurentei în sensul

că Autoritatea Națională pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor Publice

nu a constatat nici o eroare în sensul art. 49 alin. (22) din O.U.G. nr. 34/2006,

se reține că această împrejurare nu are relevanță întrucât aceasta nu are atribuții

de verificare a eligibilității fondurilor europene nerambursabile.

- Referitor la neregula constatată și raportarea

la un prejudiciu produs sau care poate fi adus bugetului UE printr-o sumă plătită

necuvenit, se reține că încălcarea legislației privind achizițiile publice de către

recurentă și declararea sumelor respective ca neeligibile - constituie în sine un

prejudiciu care poate fi adus bugetului UE, bugetului național în accepțiunea

art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Având în vedere cele arătate mai sus, se va respinge

recursul ca nefondat în conformitate cu prevederile art. 496 alin. (1) C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Unitatea Administrativ

Teritorială Oraș Mizil împotriva sentinței nr. 167 din 25 iunie 2013 a Curții de

Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 27 ianuarie 2015.