ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 254/2015

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Circumstanțele cauzei Prin cererea formulată la data de 8 martie 2013, înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești sub nr. 195/42/2013, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Oraș Mizil, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional „Dezvoltarea Capacității Administrative”, a solicitat să se dispună anularea deciziei interne nr. II/617 din 07 septembrie 2012 emisă de Autoritatea de Management pentru Programul Operațional „Dezvoltarea Capacității Administrative” din cadrul fostului Minister al Administrației și Internelor, a notificării privind suma aprobată aferentă cererii de rambursare nr. 2 înregistrată la nivelul Direcției pentru Dezvoltarea Capacității Administrative din M.A.I.

sub nr. 2235366 din 02 august 2012 și a notei de stabilire a corecției financiare din 07 septembrie 2012 emisă de Direcția pentru Dezvoltarea Capacității Administrative din M.A.I. Soluția instanței de fond Prin sentința nr. 167 din 25 iunie 2013, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins contestația formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Oraș Mizil, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional „Dezvoltarea Capacității Administrative”, ca neîntemeiată. Recursul Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Oraș Mizil, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea cererii de recurs, a arătat în esență următoarele: În ceea ce privește respingerea criticii referitoare la nevalidarea cererii de rambursare pentru suma de 5.669,98 RON fără TVA - 3.1. Instanța de fond a interpretat eronat normele de drept material. Instanța de fond a reținut cu privire la acesta critică că recurenta ar fi încălcat clauzele contractului de finanțare referitoare la forța majoră, respectiv art. 16 din contract. Se arată că prin referatul din 12 ianuarie 2012 s-a aprobat deplasarea unei delegații formată din 4 persoane la Lingewaard (Olanda) pentru participarea la o vizită-de studii în cadrul proiectului care face obiectul dosarului dedus judecății, având ca scop schimbul de experiență privind dezvoltarea urbană și strategiile în implementare în localitățile înfrățite Mizil și Lingewaard.

Întâlnirea (vizita de studiu) delegației de la Primăria Orașului Mizil cu reprezentanții orașului olandez a fost programată pentru 6 și 7 februarie 2012, fiind singurele date disponibile pentru partea olandeză înainte de termenul de finalizare a proiectului, care conform contractului de finanțare era 15 februarie 2013. Prin referatele nr. 31, nr. 32, nr. 33 și nr. 34 din 02 februarie 2012 a fost aprobată acordarea avansurilor pentru deplasare celor 4 participanți la vizita de studii în discuții.

În aceeași dată în care a fost primit acceptul vizitei, respectiv 26 ianuarie 2012 au fost făcute și rezervările pentru biletele de avion, însă având în vedere termenul scurt în care urma să se efectueze deplasarea, nu au fost găsite bilete pentru data de 05 februarie 2012 fiind obligați să rezerve bilete cu data pentru data de 04 februarie 2013. Prin urmare, au fost obligați fie să aleagă varianta deplasării pe data de 04 februarie 2013, fie să nu mai realizeze această vizită, ceea ce ar fi determinat ca proiectul să nu fie realizat integral. Întrucât acceptul vizitei a fost dat de partea olandeză foarte târziu (respectiv pe data de 26 ianuarie 2012), cheltuielile de cazare prevăzute în bugetul inițial erau insuficiente, având în vedere că acestea sunt mult mai mari în cazul organizării unei călătorii într-un interval foarte scurt față de costurile care ar fi fost în cazul în care călătoria ar fi fost programată cu mult în avans.

- Consideră recurenta că schimbarea programului vizitei a fost determinată de evenimente imprevizibile, respectiv de comunicarea cu întârziere de către partenerii olandezi a acceptului privind vizita, de timpul scurt de organizare a deplasării (cazarea și achiziția biletelor de avion) și condițiile meteo nefavorabile. Aceste impedimente nu puteau fi prevăzute de membrii delegației române, și nici nu au împiedicat derularea corespunzătoare a contractului de finanțare. Prin urmare, aceste impedimente nu pot fi asimilate forței majore astfel cum este aceasta definită în cadrul contractului de finanțare la art. 16, cum greșit reține - instanța de fond.

Arată recurenta că lipsa notificării forței majore (prevăzută de art. 16 alin. (2) din contractul de finanțare) susținută de comisia de soluționare a contestațiilor nu este în măsură să conducă la nevalidarea integrală a cererii de rambursare nr. 2 având în vedere art. 16 alin. (4) din același contract, potrivit cărora "(...) dacă, partea care invocă forța majoră nu procedează la notificarea începerii și încetării acesteia, în condițiile și termenele prevăzute, va suporta toate daunele provocate celeilalte părți prin lipsa de notificare". Prin urmare, potrivit alin. (4) lipsa notificării conduce la suportarea tuturor daunelor provocate celeilalte părți, însă astfel cum se poate observa orașul Mizil nu a provocat AM PODCA vreo daună și nici aceasta din urmă nu a făcut dovada unei astfel de daune care să genereze aplicarea sancțiunii pecuniare în discuție.

- În ceea ce privește respingerea criticii referitoare neautorizarea la plată a sumelor de 37.200,00 RON și 8.928,00 RON TVA, reprezentând corecție financiară de 10% din valoarea contractului de servicii din 06 decembrie 2011. Sub un prim aspect, se apreciază că hotărârea recurată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția de respingere a respectivei critici, pronunțată de către instanța de fond. Se arată că instanța de fond a interpretat eronat dispozițiile art. 15 din H.G. nr. 925/2006, și ale art. 199 din O.U.G. nr. 34/2006. Precizează recurenta că în realizarea proiectului de finanțare în cauză reclamanta s-a angajat să achiziționeze servicii de consultanță pentru actualizarea strategiei de dezvoltare a orașului Mizil și implementarea platformei e-strategie, activitate inițiată prin publicarea în S.E.A.P.

a invitației de participare din 23 august 2011 în vederea derulării unei proceduri de cerere de ofertă, finalizate prin semnarea contractului de servicii din 06 decembrie 2011 cu SC S.C. SRL, la o valoare totală de 372.000 RON fără TVA. În vederea achiziționării serviciilor în cauză, recurenta arată că prin nota justificativă din 18 august 2011, a prevăzut criteriul de atribuire a contractului ca fiind „oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere economic", stabilind potrivit dispozițiilor art. 199 din O.U.G. nr. 34/2006, doi factori de evaluare „prețul ofertei" - căruia i se acorda maxim 30 de puncte și „punctajul tehnic" - pentru care se putea acorda diferența 70 de puncte. În respectiva notă justificativă a fost justificat modul în care a fost stabilită ponderea factorilor de evaluare și a fost prevăzut și algoritmul de calcul pentru fiecare factor de evaluare în parte, precum și metodologia de punctare a acestora.

În aceste condiții nu se poate susține că nu au fost respectate dispozițiile art. 15 alin. (4) din H.G. nr. 925/2006, potrivit cărora „Atunci când stabilește criteriile de atribuire, autoritatea contractantă trebuie să fie în măsură să motiveze modul în care a fost stabilită ponderea factorilor de evaluare, elaborând în acest sens o notă justificativă care se atașează la dosarul achiziției", recurenta întocmind nota justificativă din 18 august 2011, privind alegerea criteriului de atribuire. În aplicarea dispozițiilor, în fișa de date la cap. VIII. "Criteriul de atribuire" pct. 2 a stabilit doi factori de evaluare respectiv P fin și P t care are 4 sub-factori de evaluare, precum și algoritmul de calcul al acestora.

Consideră recurenta că se poate constata cu ușurință că recurenta a precizat în documentația de atribuire algoritmul de calcul pentru fiecare factor de evaluare în parte, respectiv formula de calcul pentru factorul de evaluare "prețul ofertei" (P fin ) și media punctajelor individuale acordate de către fiecare membru al comisiei de evaluare pentru fiecare sub-factor de evaluare tehnic (P t ), precum și metodologia concretă de punctare a avantajelor care vor rezulta din propunerile tehnice și financiare prezentate de ofertanți (prin punctarea avantajelor corespunzător modului de îndeplinire a cerințelor tehnice). - Sentința recurată este netemeinică și nelegală raportat și la faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat și pe critica privind faptul că faptele constate de către ofițerul de verificare cu privire la contractul analizat nu sunt în măsură să conducă la aplicarea unor corecții, având în vedere dispozițiile art. 2 din O.U.G.

nr. 66/2011. Se precizează că în nota de constatare atacată nu se face vorbire despre existența vreunui prejudiciu. În lipsa unui prejudiciu, abaterea de la legalitate, regularitate și conformitate în raport cu dispozițiile naționale și/sau europene, nu poate fi socotită neregulă, conform definiției dată acestui termen de art. 2 alin. (1) lit. (a) din O.U.G. nr. 66/2011. Apărările intimatului Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice (M.D.R.A.P.) Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice a formulat întâmpinare la cererea de recurs și a solicitat respingerea acesteia ca nefondată și menținerea sentinței de fond ca legale și temeinice.

Considerentele și soluția instanței de recurs Analizând cererea de recurs, motivele invocate, nomele legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta nu este fondată pentru următoarele considerente: - În ceea ce privește suma de 5.669,98 RON fără TVA pentru cheltuielile privind cazarea și diurna, considerată ca neeligibilă. Înalta Curte reține că în mod corect instanța de fond a apreciat că recurenta - reclamantă nu a invocat forța majoră, nu a notificat începerea și încetarea acesteia în condițiile și termenele prevăzute în contract (conform art. 16 alin. (1) și (2) contractul de finanțare), în 5 zile de la data apariției cazului de forță majoră.

Nu poate fi reținută apărarea recurentului care descrie situația de fapt care a determinat plecarea cu întârziere, rezervarea cu întârziere a biletelor, restrângerea activității de schimb de bune practici și desfășurarea acesteia pe parcursul unei singure zile etc, deoarece din punctul de vedere al cheltuielilor, acestea nu pot fi considerate eligibile dacă nu există activități efectuate pentru realizarea proiectului. Ori modul de desfășurare a activităților nu este adecvat, necesar și corespunzător scopului urmărit cu raportare la impactul financiar în cadrul proiectului.

- Referitor la contractul de servicii din 6 decembrie 2011 și considerarea ca neeligibilă a sumei de 37.200,00 și 8.928,00 RON TVA (corecția de 50%) Se constată că instanța de fond a motivat corespunzător această critică a reclamantei, a reluat situația de fapt prin raportare la prevederile legale incidente, concluzionând asupra probelor administrate în cauză prin argumente și raționamente juridice în conformitate cu prevederile art. 425 alin. (1) Noul C. proc. civ. Pe fondul criticii aduse de recurentă, se constată că într-adevăr autoritatea contractantă nu a justificat modul în care a fost respectată legislația în domeniul achizițiilor publice, neexistând o metodologie concretă de punctare a avantajelor care au rezultat din propunerile tehnice și financiare ale ofertanților în sensul arătat de art. 15 din H.G.

nr. 925/2006 și art. 199 alin. (4) din O.U.G. nr. 34/2006. Prin nota justificativă din 18 august 2011, recurenta - autoritatea contractantă, nu a motivat modul de stabilire a ponderii factorului de evaluare „Punctaj tehnic”, nu a precizat ponderea alocată fiecărui factor de evaluare în parte precum și avantajele calitative în raport cu cerințele minime, criteriile pentru care se acordă eventual punctaj suplimentar. Instanța de fond a reținut corect în același sens prevederile art. 199 din O.U.G. nr. 34/2006 în cazul aplicării ofertei cele mai avantajoase și lipsa algoritmului de calcul pentru punctajul tehnic. - În ceea ce privește apărarea recurentei în sensul că Autoritatea Națională pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor Publice nu a constatat nici o eroare în sensul art. 49 alin. (22) din O.U.G.

nr. 34/2006, se reține că această împrejurare nu are relevanță întrucât aceasta nu are atribuții de verificare a eligibilității fondurilor europene nerambursabile. - Referitor la neregula constatată și raportarea la un prejudiciu produs sau care poate fi adus bugetului UE printr-o sumă plătită necuvenit, se reține că încălcarea legislației privind achizițiile publice de către recurentă și declararea sumelor respective ca neeligibile - constituie în sine un prejudiciu care poate fi adus bugetului UE, bugetului național în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Având în vedere cele arătate mai sus, se va respinge recursul ca nefondat în conformitate cu prevederile art. 496 alin. (1) C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Unitatea Administrativ Teritorială Oraș Mizil împotriva sentinței nr. 167 din 25 iunie 2013 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 ianuarie 2015.