ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2053/2014
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2053/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Circumstanțele cauzei. Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta M.T. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Guvernul României prin Secretariatul General al Guvernului, Comuna M., Consiliul Județean Harghita și Comisa județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra fondului funciar, reprezentat de Prefectul județului Harghita, să se dispună (1) anularea Hotărârii de Guvern nr. 1351/2001, anexa nr. 36, poziția nr. 2, în privința terenului de 1645 mp pe care se află noul sediu al Consiliului local M.; (2) obligarea pârâților la plata sumei de 20.000 lei prejudiciu material și 10.000 lei prejudiciu moral suferit; (3) cu cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocațial, taxe de timbru și cheltuieli de deplasare.
În motivarea acțiunii s-a arătat că prin actul normativ atacat a fost atestată apartenența la domeniul public al comunei M. a mai multor imobile, printre care la poziția nr. 2 a unui imobil care a aparținut antecesorului reclamantei. Reclamanta a subliniat că nu erau îndeplinite condițiile prevăzute de art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 pentru a se proceda la atestarea terenului ca făcând parte din domeniul public al comunei, deoarece terenul în cauză nu a intrat în proprietatea statului în temeiul unui titlu valabil, procesul verbal de predare nr. 52/1992, care nu a fost înfățișat de Comună, neputând fi socotit un titlu valid. În privința petitelor 2 și 3 de cerere s-a arătat că despăgubirile materiale i se cuvin, deoarece a fost împiedicată să se folosească de drepturile sale legale, iar despăgubirea morală este datorată pentru felul cum aceste autorități s-au comportat cu reclamanta.
Prin întâmpinarea formulată, Guvernul României, prin Secretariatul General al Guvernului a invocat excepția autorității de lucru judecat față de împrejurarea că în cadrul dosarului nr. 1123/43/2006 al Curții de Apel Târgu Mureș reclamantei i s-a respins irevocabil acțiunea cu conținut identic cu cea formulată în prezenta cauză; excepția tardivității acțiunii față de depășirea termenului prevăzut de art. 11 din Legea nr. 554/2004; iar pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acțiunii. Pârâta Comisa județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra fondului funciar, prin Prefectul județului Harghita, a solicitat prin întâmpinarea formulată admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive, admiterea excepției autorității de lucru judecat, admiterea excepției tardivității, fiind aduse în sprijinul acestei excepții aceleași motive care au fost invocate și de Guvernul Românei.
Pârâtul Județul Harghita, prin Consiliul Județean Harghita, prin întâmpinarea formulată, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, excepția autorității de lucru judecat, iar pe fond a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acțiunii. Pârâta Comuna M. a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția autorității de lucru judecat, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Comisa județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra fondului funciar și Consiliul Județean Harghita, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii. Hotărârea instanței de fond Prin Sentința nr. 102 din 8 iunie 2012 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția tardivității acțiunii, invocată de pârâtul Guvernul României și s-a respins, ca tardiv formulată, acțiunea exercitată de reclamanta M.T.
în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Comuna M., Consiliul Județean Harghita și Comisia județeană Harghita de aplicare a legii fondului funciar, prin Prefectul județului Harghita. Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut că reclamanta urmărește prin petitul principal de cerere anularea H.G. nr. 1.351/2001, publicată în M. Of. al României din 13 august 2002, Partea I, nr. 597, anexa nr. 36, poziția nr. 2, în privința terenului de 1645 mp, pe care se află noul sediu al Consiliului local M. De asemenea s-a reținut că Sentința nr. 29 din 3.4.2007 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 3682 din 3 octombrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 1123/43/2006, a fost respinsă ca tardivă acțiunea formulată de reclamanta M.T.
împotriva pârâților Guvernul României prin Secretariatul General al Guvernului, Comuna M. prin primar și Agenția Domeniilor Statului, prin care s-a solicitat anularea în parte a aceleiași hotărâri de guvern. În situația în care acțiunea indicată anterior nu a fot examinată pe fond, Curtea de apel a reținut că nu operează în cauză autoritatea de lucru judecat. A apreciat însă judecătorul fondului că în ceea ce privește nerespectarea termenului imperativ reglementat de art. 11 din Legea nr. 554/2004 trebuie ținut cont de efectul substanțial al dezlegării date cu privire la chestiunea tardivității. Astfel s-a arătat că Sentința nr. 29 din 3 aprilie 2007 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, se bucură de autoritate de lucru judecat în privința tardivității acțiunii în contencios administrativ, nefiind posibilă redeschiderea discuțiilor pe acest aspect litigios care a fost rezolvat cu titlu irevocabil.
Așadar, față de cerințele principiului securității juridice, s-a constatat că nu mai este posibilă reanalizarea formulării în termen a acțiunii. Totodată, a motivat judecătorul fondului că nu poate fi reținută în cauză existența unor împrejurări noi care să scoată din sfera autorității de lucru judecat cele stabilite prin sentința arătată, deoarece nu există vreo soluție legislativă care să fi consacrat repunerea în termen a reclamantei, în scopul anulării actului administrativ normativ contestat, iar prevederile art. 4 din Legea nr. 554/2004 nu își găsesc aplicare în cauză. Legat de petitele 2 și 3 din acțiune, Curtea de apel a reținut caracterul subsidiar al acestor capete de cerere. Recursul Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta M.T., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea cererii de recurs, a arătat în contextul unei succinte expuneri a situației de fapt că un act administrativ cu caracter individual, indiferent de data emiterii poate fi atacat oricând. S-a apreciat că în mod nelegal prima instanță a respins acțiunea ca tardiv formulată. Procedura în fața instanței de recurs Recurentul a depus în conformitate concluzii scrise prin care a precizat că renunță la judecată în ceea ce privește punctul doi din acțiune. Intimații pârâți Comuna M., Consiliul Județean Harghita și Comisa județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra fondului funciar au formulat întâmpinări prin care au reluat excepțiile autorității de lucru judecat și ale tardivității acțiunii, invocate în fața instanței de fond.
Considerentele și soluția instanței de recurs Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză precum și în conformitate cu prevederile art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este nefondată pentru următoarele considerente: În fapt, instanța de contencios administrativ a fost investită cu cererea prin care recurenta reclamantă M.T.
a solicitat în contradictoriu cu pârâții Guvernul României prin Secretariatul General al Guvernului, Comuna M., Consiliul Județean Harghita și Comisa județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra fondului funciar, reprezentat de Prefectul județului Harghita, să se dispună (1) anularea Hotărârii de Guvern nr. 1351/2001, anexa nr. 36, poziția nr. 2, în privința terenului de 1645 mp, pe care se află noul sediu al Consiliului local M.; (2) obligarea pârâților la plata sumei de 20.000 lei prejudiciu material și 10.000 lei prejudiciu moral suferit; (3) cu cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocațial, taxe de timbru și cheltuieli de deplasare. Prin concluziile scrise formulate în fața instanței de control judiciar a renunțat la judecata capătului doi al cererii, respectiv la obligarea pârâților la plata prejudiciului material și moral.
În drept, potrivit dispozițiilor art. 11 din Legea nr. 554/2004 cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la de la comunicarea soluției sau după caz de la data comunicării refuzului nejustificat de soluționare a cererii și în toate cazurile, potrivit art. 11 alin. (2), nu mai târziu de 1 an de la data comunicării actului. Înalta Curte constată că prin Sentința nr. 29 din 3 aprilie 2007 Curtea de Apel Târgu Mureș rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 3682 din 3 octombrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 1123/43/2006, s-a respins, ca tardivă, acțiunea formulată de reclamanta M.T.
prin care a solicitat anularea parțială a anexei nr. 36 a H.G. nr. 1351/2001 privind inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al comunei M., în sensul anulării pozițiilor 2 și 20. Față de aceste considerente, în mod corect s-a constatat prin sentința atacată că sub acest aspect, al tardivității, Înalta Curte a statuat în mod irevocabil că a fost depășit termenul prevăzut de art. 11 din Legea nr. 554/2004. Înalta Curte apreciază că nu se poate reține susținerea recurentei în sensul că "un act administrativ cu caracter unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia poate fi atacat oricând" potrivit art. 4 din Legea nr. 554/2004, întrucât, aceste dispoziții nu-și găsesc aplicabilitatea în cauză, obiectul cauzei fiind acțiunea în anulare a unui act administrativ.
În ceea ce privește capetele subsidiare ale acțiunii, în măsura în care în lipsa unui mandat din partea părții, Înalta Curte nu poate lua act de renunțarea la judecată, urmează a constata caracterul subsecvent al acestora, soluția primei instanțe fiind legală și temeinică și sub acest aspect. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Constatând că sentința recurată este legală și temeinică și că nu există motive care să atragă casarea sau modificarea acesteia, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge recursul declarat de M.T. împotriva Sentinței nr. 102 din 8 iunie 2012 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 mai 2014. Procesat de GGC - GV
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.