ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2053/2014

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele

cauzei.

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal, reclamanta M.T. a solicitat în

contradictoriu cu pârâții Guvernul României prin Secretariatul General al

Guvernului, Comuna M., Consiliul Județean Harghita și Comisa județeană pentru

stabilirea dreptului de proprietate privată asupra fondului funciar,

reprezentat de Prefectul județului Harghita, să se dispună (1) anularea

Hotărârii de Guvern nr. 1351/2001, anexa nr. 36, poziția nr. 2, în privința

terenului de 1645 mp pe care se află noul sediu al Consiliului local M.; (2)

obligarea pârâților la plata sumei de 20.000 lei prejudiciu material și 10.000

lei prejudiciu moral suferit; (3) cu cheltuieli de judecată, constând în

onorariu avocațial, taxe de timbru și cheltuieli de deplasare.

În

motivarea acțiunii s-a arătat că prin actul normativ atacat a fost atestată

apartenența la domeniul public al comunei M. a mai multor imobile, printre care

la poziția nr. 2 a unui imobil care a aparținut antecesorului reclamantei.

Reclamanta

a subliniat că nu erau îndeplinite condițiile prevăzute de art. 6 alin. (1) din

Legea nr. 213/1998 pentru a se proceda la atestarea terenului ca făcând parte

din domeniul public al comunei, deoarece terenul în cauză nu a intrat în

proprietatea statului în temeiul unui titlu valabil, procesul verbal de predare

nr. 52/1992, care nu a fost înfățișat de Comună, neputând fi socotit un titlu

valid.

În

privința petitelor 2 și 3 de cerere s-a arătat că despăgubirile materiale i se

cuvin, deoarece a fost împiedicată să se folosească de drepturile sale legale,

iar despăgubirea morală este datorată pentru felul cum aceste autorități s-au

comportat cu reclamanta.

Prin

întâmpinarea formulată, Guvernul României, prin Secretariatul General al

Guvernului a invocat excepția autorității de lucru judecat față de împrejurarea

că în cadrul dosarului nr. 1123/43/2006 al Curții de Apel Târgu Mureș

reclamantei i s-a respins irevocabil acțiunea cu conținut identic cu cea

formulată în prezenta cauză; excepția tardivității acțiunii față de depășirea

termenului prevăzut de art. 11 din Legea nr. 554/2004; iar pe fondul cauzei s-a

solicitat respingerea ca neîntemeiată a acțiunii.

Pârâta

Comisa județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra

fondului funciar, prin Prefectul județului Harghita, a solicitat prin

întâmpinarea formulată admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive,

admiterea excepției autorității de lucru judecat, admiterea excepției

tardivității, fiind aduse în sprijinul acestei excepții aceleași motive care au

fost invocate și de Guvernul Românei.

Pârâtul

Județul Harghita, prin Consiliul Județean Harghita, prin întâmpinarea

formulată, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, excepția

autorității de lucru judecat, iar pe fond a solicitat respingerea ca

neîntemeiată a acțiunii.

Pârâta

Comuna M. a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția autorității

de lucru judecat, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților

Comisa județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra

fondului funciar și Consiliul Județean Harghita, iar pe fond a solicitat

respingerea acțiunii.

Hotărârea

instanței de fond

Prin

Sentința nr. 102 din 8 iunie 2012 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a

civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția tardivității

acțiunii, invocată de pârâtul Guvernul României și s-a respins, ca tardiv

formulată, acțiunea exercitată de reclamanta M.T. în contradictoriu cu pârâții

Guvernul României, Comuna M., Consiliul Județean Harghita și Comisia județeană

Harghita de aplicare a legii fondului funciar, prin Prefectul județului

Harghita.

Pentru a

pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut că reclamanta urmărește prin

petitul principal de cerere anularea H.G. nr. 1.351/2001, publicată în M. Of.

al României din 13 august 2002, Partea I, nr. 597, anexa nr. 36, poziția nr. 2,

în privința terenului de 1645 mp, pe care se află noul sediu al Consiliului

local M.

De

asemenea s-a reținut că Sentința nr. 29 din 3.4.2007 a Curții de Apel Târgu

Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, rămasă

irevocabilă prin Decizia nr. 3682 din 3 octombrie 2007 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul

nr. 1123/43/2006, a fost respinsă ca tardivă acțiunea formulată de reclamanta

M.T. împotriva pârâților Guvernul României prin Secretariatul General al

Guvernului, Comuna M. prin primar și Agenția Domeniilor Statului, prin care s-a

solicitat anularea în parte a aceleiași hotărâri de guvern.

În

situația în care acțiunea indicată anterior nu a fot examinată pe fond, Curtea

de apel a reținut că nu operează în cauză autoritatea de lucru judecat.

A

apreciat însă judecătorul fondului că în ceea ce privește nerespectarea

termenului imperativ reglementat de art. 11 din Legea nr. 554/2004 trebuie

ținut cont de efectul substanțial al dezlegării date cu privire la chestiunea

tardivității.

Astfel

s-a arătat că Sentința nr. 29 din 3 aprilie 2007 a Curții de Apel Târgu Mureș,

secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, se bucură de

autoritate de lucru judecat în privința tardivității acțiunii în contencios

administrativ, nefiind posibilă redeschiderea discuțiilor pe acest aspect

litigios care a fost rezolvat cu titlu irevocabil.

Așadar,

față de cerințele principiului securității juridice, s-a constatat că nu mai

este posibilă reanalizarea formulării în termen a acțiunii.

Totodată,

a motivat judecătorul fondului că nu poate fi reținută în cauză existența unor

împrejurări noi care să scoată din sfera autorității de lucru judecat cele

stabilite prin sentința arătată, deoarece nu există vreo soluție legislativă

care să fi consacrat repunerea în termen a reclamantei, în scopul anulării

actului administrativ normativ contestat, iar prevederile art. 4 din Legea nr.

554/2004 nu își găsesc aplicare în cauză.

Legat de

petitele 2 și 3 din acțiune, Curtea de apel a reținut caracterul subsidiar al

acestor capete de cerere.

Recursul

Împotriva

acestei sentințe a formulat recurs reclamanta M.T., criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

În

motivarea cererii de recurs, a arătat în contextul unei succinte expuneri a

situației de fapt că un act administrativ cu caracter individual, indiferent de

data emiterii poate fi atacat oricând.

S-a

apreciat că în mod nelegal prima instanță a respins acțiunea ca tardiv

formulată.

Procedura

în fața instanței de recurs

Recurentul

a depus în conformitate concluzii scrise prin care a precizat că renunță la

judecată în ceea ce privește punctul doi din acțiune.

Intimații

pârâți Comuna M., Consiliul Județean Harghita și Comisa județeană pentru

stabilirea dreptului de proprietate privată asupra fondului funciar au formulat

întâmpinări prin care au reluat excepțiile autorității de lucru judecat și ale

tardivității acțiunii, invocate în fața instanței de fond.

Considerentele

și soluția instanței de recurs

Analizând

cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză precum

și în conformitate cu prevederile art. 304

1

C. proc. civ., Înalta

Curte constată că este nefondată pentru următoarele considerente:

În fapt,

instanța de contencios administrativ a fost investită cu cererea prin care

recurenta reclamantă M.T. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Guvernul

României prin Secretariatul General al Guvernului, Comuna M., Consiliul

Județean Harghita și Comisa județeană pentru stabilirea dreptului de

proprietate privată asupra fondului funciar, reprezentat de Prefectul județului

Harghita, să se dispună (1) anularea Hotărârii de Guvern nr. 1351/2001, anexa

nr. 36, poziția nr. 2, în privința terenului de 1645 mp, pe care se află noul

sediu al Consiliului local M.; (2) obligarea pârâților la plata sumei de 20.000

lei prejudiciu material și 10.000 lei prejudiciu moral suferit; (3) cu

cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocațial, taxe de timbru și

cheltuieli de deplasare.

Prin

concluziile scrise formulate în fața instanței de control judiciar a renunțat

la judecata capătului doi al cererii, respectiv la obligarea pârâților la plata

prejudiciului material și moral.

În drept,

potrivit dispozițiilor art. 11 din Legea nr. 554/2004 cererile prin care se

solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract

administrativ, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate se

pot introduce în termen de 6 luni de la de la comunicarea soluției sau după caz

de la data comunicării refuzului nejustificat de soluționare a cererii și în

toate cazurile, potrivit art. 11 alin. (2), nu mai târziu de 1 an de la data

comunicării actului.

Înalta

Curte constată că prin Sentința nr. 29 din 3 aprilie 2007 Curtea de Apel Târgu

Mureș rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 3682 din 3 octombrie 2007 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în

Dosarul nr. 1123/43/2006, s-a respins, ca tardivă, acțiunea formulată de

reclamanta M.T. prin care a solicitat anularea parțială a anexei nr. 36 a H.G.

nr. 1351/2001 privind inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al

comunei M., în sensul anulării pozițiilor 2 și 20.

Față de

aceste considerente, în mod corect s-a constatat prin sentința atacată că sub

acest aspect, al tardivității, Înalta Curte a statuat în mod irevocabil că a

fost depășit termenul prevăzut de art. 11 din Legea nr. 554/2004.

Înalta

Curte apreciază că nu se poate reține susținerea recurentei în sensul că

"un act administrativ cu caracter unilateral cu caracter individual,

indiferent de data emiterii acestuia poate fi atacat oricând" potrivit

art. 4 din Legea nr. 554/2004, întrucât, aceste dispoziții nu-și găsesc

aplicabilitatea în cauză, obiectul cauzei fiind acțiunea în anulare a unui act

administrativ.

În ceea

ce privește capetele subsidiare ale acțiunii, în măsura în care în lipsa unui

mandat din partea părții, Înalta Curte nu poate lua act de renunțarea la

judecată, urmează a constata caracterul subsecvent al acestora, soluția primei

instanțe fiind legală și temeinică și sub acest aspect.

Temeiul

legal al soluției adoptate în recurs

Constatând

că sentința recurată este legală și temeinică și că nu există motive care să

atragă casarea sau modificarea acesteia, în conformitate cu prevederile art.

312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de M.T. împotriva Sentinței nr. 102 din 8 iunie 2012 a Curții

de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 6 mai 2014.

Procesat

de GGC - GV