ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3721/2018

Asupra cauzei de față constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Harghita, la data de 12 noiembrie 2002, sub nr. x/2002, reclamanta A. a solicitat pronunțarea unei sentințe prin care să se dispună anularea dispoziției nr. x din data de 17 octombrie 2002 a Primarului comunei Tulgheș și, în urma anulării acestui act, să se dispună restituirea în natură către reclamantă a imobilelor menționate în cererea de chemare în judecată.

Tribunalul Harghita, prin Sentința civilă nr. 451 din data de 21 aprilie 2004, a respins acțiunea reclamantei A. împotriva Primăriei Tulgheș.

Apelul formulat de către reclamantă împotriva aceste sentințe a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția civilă, prin Decizia nr. 867A din data de 1 noiembrie 2004, pronunțată în dosarul nr. x/2004/C.

Reclamanta A. a declarat recurs împotriva deciziei pronunțate de către curtea de apel, care a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 31 ianuarie 2005, sub nr. x/2005.

Prin încheierea de ședință din data de 13 iunie 2006, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., a dispus suspendarea judecării recursului până la soluționarea cererii administrative nr. 570 din data de 29 noiembrie 2005 (formulată în baza Legii nr. 1/2000), măsură care a fost menținută la termenul din data de 5 octombrie 2010.

La data de 21 ianuarie 2014, Înalta Curte a menținut măsura suspendării judecății recursului declarat de reclamanta A. împotriva Deciziei nr. 867A din data de 1 noiembrie 2004 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția civilă, până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2013 al Judecătoriei Toplița.

Prin Decizia nr. 812 din data de 4 octombrie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2013, Tribunalul Harghita, secția civilă, a respins apelul declarat de apelanta A. împotriva Sentinței civile nr. 676 din data de 20 iulie 2016 a Judecătoriei Toplița, ca neîntemeiat. A respins excepția nulității apelului declarat de apelanta B., excepția lipsei calității procesuale active și excepția lipsei de interes a acesteia în formularea apelului, invocate de apelanta A. A respins apelul declarat de apelanta B. împotriva aceleiași sentinței, ca neîntemeiat.

În cauză, prin rezoluția din data de 9 octombrie 2018, s-a fixat termen, în vederea discutării perimării prezentului recurs, la data de 23 octombrie 2018, când instanța a rămas în pronunțare asupra acestei excepții.

Analizând excepția perimării prezentului recurs, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 248 C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an.

Astfel spus, perimarea operează cu condiția ca timp de un an să nu se fi săvârșit în cauză niciun act de procedură în vederea judecării ei, situație datorată lipsei de diligență a părții, care nu a acționat în acest scop, deși avea posibilitatea să o facă.

Perimarea se întrerupe, în conformitate cu prevederile art. 249 C. proc. civ., prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes.

De asemenea, dispozițiile art. 250 C. proc. civ. prevăd în mod expres și limitativ cazurile în care cursul perimării este suspendat, respectiv: atât timp cât dăinuiește suspendarea judecării, pronunțată de instanță în cazurile prevăzute de art. 244 și în alte cazuri stabilite de lege, dacă suspendarea nu este cauzată de lipsa de stăruință a părților în judecată; în cazurile prevăzute de art. 243, cursul judecății este suspendat timp de 3 luni de la data când s-au petrecut faptele care au prilejuit suspendarea judecății, dacă aceste fapte s-au petrecut în cele din urmă 6 luni ale termenului de perimare; pe timpul cât partea este împiedicată de a stărui în judecată din pricina unor împrejurări mai presus de voința sa.

Așa cum rezultă din actele și lucrările dosarului, judecata prezentului recurs a fost suspendată până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2013 al Judecătoriei Toplița, în temeiul dispozițiilor art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., potrivit cărora instanța poate suspenda judecata când dezlegarea pricinii atârnă, în tot sau în parte, de existența sau neexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți.

Dosarul în considerarea căruia a fost suspendată judecata în prezenta cauză a fost soluționat definitiv la data de 4 octombrie 2017, prin Decizia nr. 812, pronunțată de Tribunalul Harghita, secția civilă, în dosarul nr. x/2013 - hotărâre definitivă de la pronunțare.

În speță, în raport de dispozițiile legale anterior evocate, cursul perimării a fost suspendat pe durata suspendării menținute prin încheierea de ședință din data de 21 ianuarie 2014, respectiv până la data 4 octombrie 2017, când a fost soluționat în mod definitiv dosarul nr. x/2013 al Judecătoriei Toplița.

Prin urmare, termenul de perimare începe să curgă de la data 4 octombrie 2017 - data pronunțării în dosarul nr. x/2013 a Deciziei definitive nr. 812 a Tribunalului Harghita.

Nu pot fi primite susținerile recurentei-reclamante, potrivit cărora termenul de prescripție începe să curgă de la data la care a luat cunoștință de conținutul deciziei Tribunalului Harghita, întrucât suspendarea din prezenta cauză a fost dispusă până la soluționarea definitivă a dosarului, care a avut loc la momentul pronunțării hotărârii, neavând relevanță data la care partea a luat cunoștință de conținutul deciziei și nici împrejurarea că aceasta nu a fost comunicată recurentei-reclamante.

Potrivit dispozițiilor art. 244 alin. (2) C. proc. civ., "Suspendarea va dăinui până când hotărârea pronunțată în pricina care a motivat suspendarea a devenit irevocabilă".

În speță, litigiul în considerarea căruia s-a dispus suspendarea a fost judecat în temeiul noilor norme de procedură civilă, astfel încât suspendarea din prezenta cauză a dăinuit până la rămânerea definitivă a hotărârii pronunțate în pricina care a determinat luarea acestei măsuri.

Înalta Curte reține că de la momentul soluționării definitive a dosarului nr. x/2013 al Judecătoriei Toplița - 4 octombrie 2017 - și până în momentul împlinirii termenului de 1 an prevăzut de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. - 4 octombrie 2018 - niciuna din părți nu a făcut vreun demers pentru repunerea pe rol a cauzei și continuarea judecății și nici nu s-a făcut dovada vreunei cauze de întrerupere sau suspendare a cursului perimării.

În raport de cele anterior reținute, cum cauza a rămas în nelucrare din vina părților pentru o perioadă mai mare de un an, în raport de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va constata perimat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de reclamanta A. împotriva Deciziei civile nr. 867/A din data de 1 noiembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția civilă, în dosarul nr. x/2004/C.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 octombrie 2018.

Procesat de ED