ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1728/2024

Cererea de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Toplița, la data de 27 decembrie 2006, sub nr. x/2006, reclamanta A., prin mandatar B., a solicitat anularea Hotărârii nr. 10 din 12 iulie 2006 a Comisiei județene Harghita pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, eliberarea titlului de proprietate pentru suprafața de 5,33 ha teren forestier și restituirea suprafeței menționate.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 258 din 9 martie 2010, Judecătoria Toplița a admis acțiunea reclamantei A., prin mandatar B., în contradictoriu cu Prefectura Județului Harghita - Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, Primăria Comunei Tulgheș - Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra trenurilor private Tulgheș, Județul Harghita, intervenienții în nume propriu C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P. și Q.. A dispus anularea Hotărârii nr. 10 din 12 iulie 2006 a Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Harghita în ceea ce o privește pe reclamantă, respectiv art. 5 pct. 31, reconstituirea dreptului de proprietate al reclamantei asupra suprafeței de 5,33 ha teren pădure pe un amplasament echivalent cu vechiul amplasament și obligarea Comisiei județene să elibereze titlul de proprietate pentru suprafața de mai sus. Totodată, a admis cererea de intervenție și a stabilit că moștenitorii defuncților R. și S. au dreptul la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 84 ha și 9.004 mp pădure. A dispus obligarea Comisiei locale pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Tulgheș să procedeze la punerea în posesie a moștenitorilor celor doi defuncți pe un amplasament echivalent cu vechiul amplasament. A obligat Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Harghita să elibereze titlul de proprietate. A obligat Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Harghita și Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Tulgheș să plătească reclamantei suma de 1.510,40 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Hotărârea instanței de recurs Prin decizia civilă nr. 59R din 6 septembrie 2016, Tribunalul Harghita, secția civilă a constat perimat recursul declarat de reclamanta A. împotriva încheierii civile din 23 februarie 2010 și a sentinței civile nr. 258 din 9 martie 2010, ambele pronunțate de Judecătoria Toplița, precum și recursul formulat de Primarul Comunei Tulgheș, în calitate de președinte al Comisiei locale pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Tulgheș împotriva aceleiași sentințe.

Cererea de revizuire Împotriva sentinței civile nr. 258 din 9 martie 2010 pronunțate de Judecătoria Toplița, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 59R din 6 septembrie 2016 a Tribunalului Harghita, Primarul Comunei Tulgheș, în calitate de președinte al Comisiei pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Tulgheș, a formulat cerere de revizuire, înregistrată la Tribunalul Harghita, sub nr. x/2022, prin care a solicitat anularea în tot a hotărârii atacate întrucât este contrară deciziei nr. 24 din 16 ianuarie 2013 a Curții de Apel Târgu Mureș. Prin sentința civilă nr. 78 din 1 februarie 2024, Tribunalul Harghita a admis excepția de necompetență materială, invocată din oficiu, și a declinat în favoarea Curții de Apel Târgu Mureș, secția I civilă competența de soluționare a cererii de revizuire formulată de revizuentul Primarul comunei Tulgheș, în calitate de președinte al Comisiei pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Tulgheș.

Hotărârea pronunțată în calea de atac a revizuirii Prin decizia civilă nr. 35R din data de 7 martie 2024, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă a admis excepția tardivității cererii de revizuire. A respins, ca tardivă, cererea de revizuire a sentinței civile nr. 258 din 9 martie 2010 pronunțate de Judecătoria Toplița în dosarul nr. x/2006, formulată de revizuenta Comisia pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Tulgheș, prin Primarul Comunei Tulgheș, în calitate de președinte al comisiei. A obligat revizuenta la plata în favoarea intimatului T. a sumei de 7.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată. A obligat revizuenta la plata, în favoarea intimatei A., a sumei de 2.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Calea de atac declarată în cauză Împotriva deciziei civile nr. 35R din data de 7 martie 2024 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția I civilă a declarat recurs Primarul Comunei Tulgheș, în calitate de președinte al Comisiei pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Tulgheș, solicitând casarea deciziei recurate. În cuprinsul cererii a arătat că a solicitat revizuirea sentinței nr. 258 din 9 martie 2010 a Judecătoriei Toplița întrucât este potrivnică deciziei nr. 24 din 16 ianuarie 2013 a Curții de Apel Târgu Mureș. Dosarul nr. x/2006, în care a fost pronunțată sentința civilă nr. 258 din 9 martie 2010 a Judecătoriei Toplița, a fost suspendat până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr. x/2010 aflat pe rolul aceleiași instanțe. Curtea de Apel Târgu Mureș a soluționat irevocabil dosarul nr. x/2010, respingând cererea de majorare a suprafeței din CF x Gheorgheni de la 1.185.125 mp la 1.686.852 mp, această ultimă suprafață fiind avută în vedere la pronunțarea sentinței nr. 258 din 9 martie 2009. Prin urmare, comisia locală este în imposibilitatea de a pune în executare sentința pe care a supus-o revizuirii. De altfel, soluția irevocabilă pronunțată în dosarul nr. x/2010 nu a fost valorificată de părți în dosarul nr. x/2010, nefiind solicitată repunerea acestuia pe rol, după suspendare, împrejurare care a condus la perimarea cererii de recurs. În consecință, cele două hotărâri sunt contrare, astfel că nu pot fi puse în executare pentru că s-ar încălca autoritatea de lucru judecat. Mai mult, dispozitivul sentinței civile nr. 258 din 9 martie 2010 a Judecătoriei Toplița are un caracter contradictoriu și sub aspectul unor calcule matematice total eronate. Astfel, în considerente, se reține că autorii reclamanților au deținut cota de 5/8 din suprafață, restul aparținând numitului U.. Cu toate acestea, instanța le-a atribuit cota de 1/1 din întreaga suprafață, ceea ce afectează interesul public. Recurenta și-a întemeiat cererea de recurs pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Apărări formulate în cauză Prin întâmpinarea depusă în termen procedural, intimații T., V. și F. au solicitat, în principal, anularea recursului, ca nemotivat, întrucât argumentele recurentei nu vizează soluția de respingere a cererii de revizuire, ca tardivă. În subsidiar, au solicitat respingerea recursului, ca nefondat. Apreciază că soluția la care s-a oprit instanța este legală întrucât sentința civilă nr. 258/2010 a fost pronunțată la data de 9 martie 2010, iar decizia civilă nr. 59R/2016 la data de 16 septembrie 2016. Cererea de revizuire a fost depusă la data de 6 decembrie 2022, cu mult după expirarea termenului de o lună prevăzut de lege. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Analizând recursul, sub aspect formal, din perspectiva excepției de nulitate, invocate de intimați, a cărei analiză este prioritară, în raport de prevederile art. 137 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele: Recursul este o cale extraordinară de atac ce poate fi exercitată de partea nemulțumită numai în condițiile prevăzute de lege. Potrivit dispozițiilor art. 302 1 din C. proc. civ. "Cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulitatii, urmatoarele mențiuni: a) numele, domiciliul sau reședința părților ori, pentru persoanele juridice, denumirea și sediul lor, precum și, după caz, numărul de inmatriculare în registrul comerțului sau de inscriere în registrul persoanelor juridice, codul unic de înregistrare sau, după caz, Codul fiscal și contul bancar. Dacă recurentul locuieste în strainatate, va arata și domiciliul ales în România, unde urmeaza sa i se faca toate comunicarile privind procesul*); b) indicarea hotărârii care se ataca; c) motivele de nelegalitate pe care se intemeiaza recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea ca motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat; d) semnatura". Art. 304 1 prevede că "Recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 304, instanța putând să examineze cauza sub toate aspectele." Iar art. 306 din același act normativ stipulează că "(1) Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute în alin. (2).(2) Motivele de ordine publică pot fi invocate și din oficiu de instanța de recurs, care însă este obligata să le puna în dezbatere părților.(3) Indicarea gresită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304". Din interpretarea acestor prevederi legale rezultă că cerința motivării recursului implică, în mod necesar, ca recurentul să formuleze critici de nelegalitate față de soluția și motivele cuprinse în hotărârea recurată, nefiind suficientă mențiunea potrivit căreia hotărârea recurată este netemeinică și nelegală. Cererea de recurs trebuie să conțină critici pertinente și, în același timp, să se raporteze la ceea ce s-a statuat prin hotărârea atacată pentru ca instanța învestită cu judecarea recursului să poată exercita un control judiciar efectiv. Prin urmare, instanța de recurs nu poate examina decât susținerile ce reprezintă veritabile critici de nelegalitate la adresa hotărârii recurate, iar nu alte aspecte care nu au făcut obiect al cercetării instanței a cărei hotărâre este supusă controlului judiciar. În cauza pendinte, se constată că, prin decizia civilă nr. 35R din 7 martie 2024, Curtea de Apel Târgu Mureș a respins, ca tardivă, cererea de revizuire a sentinței civile nr. 258 din 9 martie 2010 a Judecătoriei Toplița cu motivarea că nu a fost respectat termenul de o lună prevăzut de dispozițiile art. 324 alin. (1) din C. proc. civ. Prin cererea de recurs formulată împotriva acestei decizii, se expune un scurt istoric al relațiilor dintre părți și litigiile dintre acestea, concluzionându-se că există contradicții între cele două hotărâri irevocabile, ceea ce împiedică punerea lor în execuare. Argumentele recurentei nu cuprind nicio referire cu privire la modalitatea de soluționare a cererii de revizuire, prin respingerea ei ca tardivă. Prin urmare, deși se susține că decizia nr. 35R din 7 martie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă este nelegală, se observă că nu există nicio critică efectivă a hotărârii recurate, niciun argument referitor la soluția de respingere a cererii de revizuire ca tardiv formulată și, mai mult, argumentele expuse sunt identice cu motivele din cererea de revizuire. Or, în calea de atac extraordinară a recursului se verifică exclusiv legalitatea hotărârii supuse controlului judiciar, respectiv corecta aplicare a legii de către instanța a cărei hotărâre se atacă. Condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate întrucât, potrivit legii, nu orice nemulțumire poate duce la casarea unei hotărâri. Fără să combată în vreun fel argumentele instanței de judecată și fără a formula critici susceptibile de cenzură în recurs, recurenta a nesocotit existența judecății anterioare și natura căii de atac a recursului. Întrucât în calea de atac extraordinară a recursului nu are loc o devoluare a fondului cauzei, obiect al judecății fiind exclusiv legalitatea hotărârii atacate, iar memoriul de recurs formulat de recurentă nu conține critici propriu-zise ale acesteia, sancțiunea care intervine este nulitatea recursului. În consecință, reținând că recurenta nu a prezentat nicio critică a deciziei recurate, în cauză, iar nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu de către instanță, Înalta Curte urmează să anuleze recursul, în condițiile art. 306 din C. proc. civ. În baza dispozițiilor art. 274 din C. proc. civ., Înalta Curte va obliga recurenta, ca parte căzută în pretenții, la plata către intimații T., V., F. și D. a sumei de 5.000 RON, reduse conform dispozițiilor art. 274 alin. (2) din același act normativ, cu titlu de cheltuieli de judecată, conform actelor aflate la dosar.