ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4610/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Cererea de chemare în judecată și hotărârea instanței de fond Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 9 ianuarie 2012, reclamanta L.R. SRL în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurenței a contestat Ordinul Consiliului Concurenței din 20 decembrie 2011 referitor la accesul SC L.R.

SRL la informații și documente confidențiale aflate în dosarul investigației declanșate prin Ordinul din 8 septembrie 2005 al Președintelui Consiliului Concurenței, cu modificările și completările ulterioare, disjunsă prin Ordinul din 4 august 2011, având ca obiect posibila încălcare de către societățile active pe piața distribuției carburanților auto, benzină și motorină, angro și cu amănuntul, din România a dispozițiilor art. 5 alin. (1) din Legea concurenței nr. 21/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și a dispozițiilor art. 101 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, prin limitarea sau controlul producției, comercializării, dezvoltării tehnice sau investițiilor ("Ordinul"). Prin Sentința nr. 2827 din 27 septembrie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea reclamantei, ca nefondată.

Recursul declarat în cauză Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta SC "L.R." SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Înainte de a analiza motivele de recurs invocate în cauză, Înalta Curte, verificând data la care a fost formulat recursul, constată că acesta a fost declarat peste termenul prevăzut de art. 43 alin. (4) din Legea nr. 21/1996. Potrivit acestor dispoziții "(...) (4) Documentele, datele și informațiile din dosarul cauzei care sunt confidențiale nu sunt accesibile pentru consultare ori obținere de copii sau extrase decât prin ordin al președintelui Consiliului Concurenței. Ordinul președintelui Consiliului Concurenței poate fi atacat la Curtea de Apel București, secția contencios administrativ, în termen de 15 zile de la comunicarea către părțile interesate.

Hotărârea curții de apel este supusă recursului, care poate fi declarat în termen de 5 zile de la comunicare. Instanțele vor proceda la judecarea cauzei de urgență și cu precădere.". Din analiza actelor și lucrărilor dosarului rezultă fără putință de tăgadă că sentința atacată a fost comunicată la data de 23 octombrie 2013, iar recursul a fost înregistrat la data de 8 noiembrie 2013, așa cum rezultă din rezoluția Președintelui aflată la dosarul de recurs, depășindu-se, așadar, termenul legal de 5 zile prevăzut de textele legale sus-citate. Conform dispozițiilor art. 103 alin. (1) C. proc.

civ.: "neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai sus de voința ei". În cauză, recurenta reclamantă nu a pretins și nu a dovedit că a fost împiedicată în exercitarea în termen a căii de atac printr-o împrejurare mai presus de voința ei. Instanța nu poate primi apărările recurentei reclamante, potrivit cărora excepția tardivității recursului s-ar impune a fi respinsă, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile menționate de art. 108 alin. (3) C. proc. civ. Potrivit prevederilor art. 108 alin. (3) C. proc.

civ., "Neregularitatea actelor de procedură se acoperă dacă partea nu a invocat-o la prima zi de înfățișare ce a urmat după această neregularitate și înainte de a pune concluzii în fond.". Înalta Curte constată însă că termenul din data de 3 decembrie 2014 a reprezentat prima zi de înfățișare, astfel cum aceasta este definită de prevederile art. 134 C. proc. civ., potrivit cărora "Este socotită ca prima zi de înfățișare aceea în care părțile, legal citate, pot pune concluzii" și față de împrejurarea că pentru termenul de judecată din data de 22 octombrie 2014, recurenta reclamantă a solicitat amânarea judecării cauzei pentru lipsă de apărare, cererea fiind admisă de instanță și cauza amânată la data de 3 decembrie 2014. Pe de altă parte, Înalta Curte are în vedere dispozițiile art. 310 C. proc.

civ., referitoare la recurs, potrivit cărora "Daca nu se dovedește, la prima zi de înfățișare, că recursul a fost depus peste termen sau dacă această dovadă nu reiese din dosar, el se va socoti făcut în termen.". Ori, în cauză așa cum am mai subliniat, pentru termenul de judecată din data de 3 decembrie 2014, cauza s-a aflat la primul termen de înfățișare, iar dovada declarării peste termenul prevăzut de art. 43 alin. (4) din Legea nr. 21/1996 a prezentului recurs, reiese din dosarul cauzei, respectiv dosar fond, unde se regăsește dovada de comunicare a Sentinței civile nr. 2827 din 27 septembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, către SC "L.R." SRL, comunicare efectuată cu respectarea normelor procedurale, și dosar de recurs, de unde rezultă data înregistrării recursului la instanța de fond.

În concluzie, Înalta Curte, constatând că în cauză sunt incidente prevederile art. 43 alin. (4) din Legea nr. 21/1996 și art. 103 alin. (1) C. proc. civ., în considerarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca tardiv.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC "L.R." SRL București împotriva Sentinței civile nr. 2827 din 27 septembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3 decembrie 2014. Procesat de GGC - AZ