ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4610/2014

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în

judecată și hotărârea instanței de fond

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de

9 ianuarie 2012, reclamanta L.R. SRL în contradictoriu cu pârâtul Consiliul

Concurenței a contestat Ordinul Consiliului Concurenței din 20 decembrie 2011

referitor la accesul SC L.R. SRL la informații și documente confidențiale

aflate în dosarul investigației declanșate prin Ordinul din 8 septembrie 2005

al Președintelui Consiliului Concurenței, cu modificările și completările

ulterioare, disjunsă prin Ordinul din 4 august 2011, având ca obiect posibila

încălcare de către societățile active pe piața distribuției carburanților auto,

benzină și motorină, angro și cu amănuntul, din România a dispozițiilor art. 5

alin. (1) din Legea concurenței nr. 21/1996, republicată, cu modificările și

completările ulterioare, și a dispozițiilor art. 101 din Tratatul privind

funcționarea Uniunii Europene, prin limitarea sau controlul producției,

comercializării, dezvoltării tehnice sau investițiilor ("Ordinul").

Prin Sentința nr.

2827 din 27 septembrie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea reclamantei, ca

nefondată.

Recursul declarat în

cauză

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs reclamanta SC "L.R." SRL, criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie.

Considerentele

Înaltei Curți de Casație și Justiție

Înainte de a analiza

motivele de recurs invocate în cauză, Înalta Curte, verificând data la care a

fost formulat recursul, constată că acesta a fost declarat peste termenul

prevăzut de art. 43 alin. (4) din Legea nr. 21/1996.

Potrivit acestor

dispoziții "(...) (4) Documentele, datele și informațiile din dosarul cauzei

care sunt confidențiale nu sunt accesibile pentru consultare ori obținere de

copii sau extrase decât prin ordin al președintelui Consiliului Concurenței.

Ordinul președintelui Consiliului Concurenței poate fi atacat la Curtea de Apel

București, secția contencios administrativ, în termen de 15 zile de la

comunicarea către părțile interesate. Hotărârea curții de apel este supusă

recursului, care poate fi declarat în termen de 5 zile de la comunicare.

Instanțele vor proceda la judecarea cauzei de urgență și cu precădere.".

Din analiza actelor

și lucrărilor dosarului rezultă fără putință de tăgadă că sentința atacată a

fost comunicată la data de 23 octombrie 2013, iar recursul a fost înregistrat

la data de 8 noiembrie 2013, așa cum rezultă din rezoluția Președintelui aflată

la dosarul de recurs, depășindu-se, așadar, termenul legal de 5 zile prevăzut

de textele legale sus-citate.

Conform dispozițiilor

art. 103 alin. (1) C. proc. civ.: "neexercitarea oricărei căi de atac și

neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrage decăderea,

afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost

împiedicată printr-o împrejurare mai sus de voința ei".

În cauză, recurenta

reclamantă nu a pretins și nu a dovedit că a fost împiedicată în exercitarea în

termen a căii de atac printr-o împrejurare mai presus de voința ei.

Instanța nu poate

primi apărările recurentei reclamante, potrivit cărora excepția tardivității

recursului s-ar impune a fi respinsă, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile

menționate de art. 108 alin. (3) C. proc. civ.

Potrivit prevederilor

art. 108 alin. (3) C. proc. civ., "Neregularitatea actelor de procedură se

acoperă dacă partea nu a invocat-o la prima zi de înfățișare ce a urmat după

această neregularitate și înainte de a pune concluzii în fond.".

Înalta Curte constată

însă că termenul din data de 3 decembrie 2014 a reprezentat prima zi de

înfățișare, astfel cum aceasta este definită de prevederile art. 134 C. proc.

civ., potrivit cărora "Este socotită ca prima zi de înfățișare aceea în

care părțile, legal citate, pot pune concluzii" și față de împrejurarea că

pentru termenul de judecată din data de 22 octombrie 2014, recurenta reclamantă

a solicitat amânarea judecării cauzei pentru lipsă de apărare, cererea fiind admisă

de instanță și cauza amânată la data de 3 decembrie 2014.

Pe de altă parte,

Înalta Curte are în vedere dispozițiile art. 310 C. proc. civ., referitoare la

recurs, potrivit cărora "Daca nu se dovedește, la prima zi de înfățișare,

că recursul a fost depus peste termen sau dacă această dovadă nu reiese din

dosar, el se va socoti făcut în termen.".

Ori, în cauză așa cum

am mai subliniat, pentru termenul de judecată din data de 3 decembrie 2014,

cauza s-a aflat la primul termen de înfățișare, iar dovada declarării peste

termenul prevăzut de art. 43 alin. (4) din Legea nr. 21/1996 a prezentului

recurs, reiese din dosarul cauzei, respectiv dosar fond, unde se regăsește

dovada de comunicare a Sentinței civile nr. 2827 din 27 septembrie 2013 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

către SC "L.R." SRL, comunicare efectuată cu respectarea normelor

procedurale, și dosar de recurs, de unde rezultă data înregistrării recursului

la instanța de fond.

În concluzie, Înalta

Curte, constatând că în cauză sunt incidente prevederile art. 43 alin. (4) din

Legea nr. 21/1996 și art. 103 alin. (1) C. proc. civ., în considerarea

dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca

tardiv.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de SC "L.R." SRL București împotriva Sentinței civile nr.

2827 din 27 septembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 3 decembrie 2014.

Procesat

de GGC - AZ