ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1352/2015

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Într-un prim ciclu procesual, prin decizia nr. 58 din 17 aprilie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara s-a admis apelul declarat de reclamanta l.E. și s-a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Arad considerându-se că în mod greșit a fost respinsă acțiunea acesteia ca prematur introdusă. Prin sentința civilă nr. 1245 din 24 iunie 2014, Tribunalul Arad, secția civilă, a admis, în parte, acțiunea reclamantei l.E. și a obligat Statul Român prin M.T.I. reprezentat de Compania Națională de Căi Ferate SA să-i plătească acesteia suma de 134.708 RON cu titlu de despăgubiri; a fost respins capătul de cerere prin care s-a solicitat obligarea pârâtului la plata prejudiciului cauzat prin diminuarea valorii terenului și totodată s-a dispus obligarea pârâtului la plata sumei de 4300 RON cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a avut în vedere faptul că prin decizia de expropriere nr. 1/1050 din 25 februarie 2013 a Companiei Naționale de Căi Ferate CFR - SA, care a fost depusă pentru prima dată în fața Curții de Apel Timișoara, s-a dispus exproprierea de la reclamantă a suprafeței de 3388,67 mp din terenul situat în localitatea Curtici, județul Arad, având număr cadastral C1 (fost C), înscris în cartea funciară nr. xx Curtici (fost zz Curtici), cu acordarea unei despăgubiri în sumă de 2962,49 RON. Reclamanta a contestat această decizie susținând că suma oferită de expropriator este derizorie, atât față de valoarea de circulație a terenurilor, cât și față de sumele oferite pentru alte terenuri, în baza legilor de expropriere anterioare.

Stabilirea despăgubirilor cuvenite în caz de expropriere, chiar dacă aceasta se realizează în temeiul legii speciale - Legea nr. 255/2010 - se face în conformitate cu prevederile cadrului normativ general cuprins în Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, în cauză fiind incidente prevederile art. 26 alin. (2). Conform concluziilor raportului de expertiză, efectuat în cauză de trei experți, parcela cu nr. cadastral C1, face parte din intravilanul orașului are o suprafață măsurată de 3.388,67 mp și înainte de dezmembrare prezintă o formă geometrică regulată aproximativ dreptunghiulară, fiind liberă de construcții, iar valoarea de circulație a suprafeței expropriate, ar fi de 134.708 RON, echivalentul a 30.492 euro.

S-a arătat că nu se poate stabili un prejudiciu prin diminuarea terenului, întrucât, conform dezmembrării, parcela de teren rămasă în proprietatea reclamantului are o formă geometrică regulată și prezintă acces la caile rutiere, putând fi utilizată fără restricții. D-nul expert Ț.Ș., numit prin încheierea din 03 aprilie 2013, la solicitarea C.N.C.F. CFR SA, a propus o valoare a despăgubirilor de 38.330 RON, însă, fiind în minoritate, instanța a valorificat opinia majoritară cu privire la cuantumul despăgubirilor. Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, pârâta Compania Națională de Căi Ferate CFR SA - Sucursala Regională de Căi Ferate Timișoara solicitând modificarea acesteia, în sensul de a se stabili obligația sa de plată a despăgubirilor în raport cu opinia separată din raportul de expertiză formulată de expert Ț.Ș.

care s-a bazat pe metoda comparației prin bonitare. Pe cale de excepție s-a invocat prematuritatea formulării acțiunii întrucât, la data înregistrării ei (3 ianuarie 2013) nu se încheiase încă procesul-verbal de stabilire a despăgubirilor pe care reclamanta să-l poată contesta în instanță, conform art. 22 alin. (1) din Legea nr. 255/2010, astfel încât pretențiile sale nu puteau fi luate în considerare. Pe fondul cauzei, s-a susținut că în anexa H.G. nr. 832/2012 (privind declanșarea procedurilor de expropriere a imobilelor în vederea reabilitării liniei de cale ferată Frontieră - Curtici - Simeria, terenul de 3388,67 mp expropriat din patrimoniul reclamantei figura ca înscris în CF nr. xx Curtici, (nr. CF vechi zz), în cadrul unei parcele în suprafață totală de 9250 mp, având categoria de folosință teren agricol extravilan.

Prin decizia nr. 13 din 3 februarie 2015, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, a schimbat, în parte, sentința civilă nr. 1245 din 24 iunie 2014, pronunțată de Tribunalul Arad, în sensul că a obligat pârâta să-i plătească reclamantei suma de 104.630 RON, cu titlul de despăgubiri, pentru terenul expropriat, menținând restul dispozițiilor sentinței, în considerarea legalității și temeiniciei lor.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel examinând sentința atacată prin prisma motivelor de apel invocate cât și din oficiu, potrivit efectului devolutiv al apelului, sub toate aspectele temeiniciei și legalității și pe baza tuturor probelor de la dosar, a constatat că apelul declarat în cauză este parțial fondat, pentru următoarele considerente: În ceea ce privește excepția prematurității acțiunii reclamantei, a constatat că aceasta a fost deja tranșată prin decizia de casare nr. 58 din 17 aprilie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara considerând a fi neîntemeiată în raport cu probele dosarului. Autoritatea de lucru judecat în privința acestui aspect se opune astfel, cu caracter peremptoriu și absolut, rediscutării ei, motiv pentru care s-a constatat ca neîntemeiat acest prim motiv de apel.

Prin prisma criticilor circumscrise motivelor ce țin de analiza de fond a pretențiilor reclamantei, apelul s-a considerat parțial întemeiat. Astfel, s-au constatat lipsite de fundament legal, criticile potrivit cărora sentința este nelegală, întrucât, în evaluarea despăgubirilor acordate reclamantei nu s-ar fi ținut cont de faptul că în evidențele scriptice, fiscale și de carte funciară ale terenului ce i-a fost expropriat, acesta are destinația unui teren agricol extravilan și că schimbarea acestei destinații este nelegală și inopozabilă în absența efectuării mențiunilor corecte de identificare. S-a reținut că deși textul art. 29 alin. (2) din Legea nr. 255/2010 interzice sub sancțiunea nulității absolute, schimbarea destinației și situației juridice a unui teren ce urmează a fi expropriat, după data publicării hotărârii privind exproprierea imobilelor în vederea edificării unor lucrări de interes public, în cauza de față, hotărârea în materie (H.G.

nr. 685 din 6 iunie 2011) a fost adoptată la câțiva ani după ce destinația terenului în litigiu a fost schimbată în mod legal. De asemenea, s-a mai reținut și faptul că situația de teren intravilan a parcelei expropriate a fost constatată și în urma vizualizării documentelor actualizate, cu ocazia efectuării expertizei, de către toți cei trei experți, inclusiv expertul Ț.Ș. care a făcut opinie separată Ia raportul de expertiză însă doar cu privire la modalitatea de stabilire a despăgubirilor. Față de aspectul neîndoielnic că potrivit legii (hotărârea autorității locale, adoptată în limitele competenței conferite de Legea nr. 215/2001 și nedesființată până în prezent) și situației de fapt, topografice și cadastrale, terenul în discuție are situația juridică a unui teren intravilan, pretabil pentru edificarea unor construcții, s-a procedat potrivit art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, la stabilirea valorii corecte a despăgubirilor cuvenite reclamantei.

Textul acestui articol în forma sa inițială prevedea că la calcularea despăgubirilor va trebui să se țină seama de prețurile cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel din aceeași unitate administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de acestea. Printr-o Decizie din 15 ianuarie 2015 a Curții Constituționale, cu unanimitate de voturi, s-a admis excepția de neconstituționalitate și s-a constatat că prevederile coroborate ale art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 și ale art. 9 teza a doua din Legea nr. 198/2004 raportate la sintagma „la data întocmirii raportului de expertiză" sunt neconstituționale, apreciindu-se că valoarea despăgubirilor trebuie raportată la criteriile menționate însă operabile la momentul exproprierii efective.

În raport de aceste exigențe legale dar și de faptul că în expertiza efectuată în dosarul de fond nici experții care au exprimat opinia majoritară, nici expertul cu opinie separată nu s-au supus acestora (primii având în vedere metoda comparațiilor de piață, adică a ofertelor publice de vânzare-cumpărare a unor terenuri similare iar celălalt, metoda comparației prin bonitare), în apel, potrivit rolului activ prevăzut de art. 129 alin. (5) și conform art. 295 alin. (2) C. proc. civ., s-a încuviințat prelungirea probatoriului cu înscrisuri. În acest sens, ținând cont de faptul că valoarea despăgubirilor ce se acordă pentru imobilele expropriate trebuie să se raporteze la tranzacțiile efective (iar nu la ofertele de tranzacții) pentru trenuri similare, s-a solicitat celor două birouri notariale din orașul Curtici (a căror existență a fost confirmată de părți) să transmită instanței, copiile unor contracte de vânzare-cumpărare.

Unul din cele două birouri a comunicat faptul că nu a încheiat contracte de vânzare-cumpărare pentru terenuri aflate în vecinătatea celui în litigiu, iar celălalt birou a pus la dispoziția instanței două contracte de vânzare-cumpărare din care unul a avut ca obiect un teren extravilan și un altul a avut ca obiect un teren intravilan - categoria de folosință curți, construcții. Acest al doilea contract încheiat în cursul anului 2014 s-a considerat că este singurul care poate servi ca referință în vederea stabilirii despăgubirilor conform art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 întrucât privește un teren cu situație similară celui ce face obiectul litigiului, fiind localizat în intravilanul orașului Curtici și este pretabil edificării de construcții.

Prețul unitar de vânzare stabilit în contractul menționat a fost de 7 euro/mp, motiv pentru care, având în vedere reperul prevăzut de textul de lege amintit, a rezultat că despăgubirea reală, efectivă și echitabilă ce trebuie să-i fie acordată reclamantei este de 23.720,69 euro (3388,67 mp X 7 euro/mp), adică suma de 104.630 RON, calculată potrivit cursului oficial de schimb afișat de Banca Națională a României pentru ziua de 3 februarie 2015 (4,4109 RON pentru 1 euro). Împotriva acestei decizii, pârâta, Compania Națională de Căi Ferate „CFR" SA București - Sucursala Regională de Căi Ferate Timișoara a formulat recurs prin care, pe cale de excepție, a invocat din nou excepția prematurității introducerii acțiunii, iar pe fondul cauzei a susținut că din actele depuse la dosar chiar de către reclamantă, și care nu au fost avute în vedere de către cei doi experți, care își mențin concluziile din raportul de expertiza (C.D.L.

și S.F.), rezultă chiar și indubitabil ca terenul supus exproprierii este un teren agricol situat în extravilanul localității. Face referire la titlul de proprietate din 07 februarie 1994 și certificatul de moștenitor suplimentar din 05 noiembrie 1999 prin care se precizează ca toata suprafața de teren deținută de reclamanta este teren arabil extravilan amplasat în extravilanul orașului Curtici și la deplasarea la fața locului a experților desemnați (procesul verbal din 28 martie 2013), terenul evaluat se afla la periferia orașului, este un teren agricol fără nici un fel de rețele edilitare (apa, canal, gaze, electricitate, etc.) ci doar drumuri de exploatare agricolă (fără pavaj și fundații).

Referindu-se la adeverința din 24 septembrie 2012 emisă de Primăria orașului Curtici prin care se adeverește ca terenul în suprafața de 9500 mp înscriși în CF nr. xx, nr. cad. C1 este situat în intravilanul localității, conform Planului Urbanistic General al orașului - Curtici aprobat prin Hotărârea nr. 271 din 28 decembrie 2007 al Consiliului Local Curtici, recurenta pârâtă arată că aceasta adeverință a fost eliberată „pentru a-i servi la înscrierea în intravilan a imobilului". Cu privire la metoda de evaluare aplicabilă în speța de față arată că aceasta este metoda raportării la expertizele întocmite și actualizate de camerele notarilor publici. Consideră că prima instanță nu s-a conformat dispozițiilor legale mai sus menționate, în sensul că nu a stabilit despăgubirea pe baza raportului de expertiză cerut de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.

și a avut în vedere "prețul bazat pe anunțuri din ziare, adrese care nu se știu unde sunt pe amplasamentul orașului, nu se cunosc rețelele edilitare, starea drumurilor, apropierea de zone comerciale, de centrul civic al orașului", așa cum menționează expertul tehnic Ț.Ș. Or, în cauză s-a aplicat metoda comparațiilor de piață, respectiv oferte din ziare - cu terenuri în orașul Curtici (terenuri cu utilități și drum asfaltat, între case, teren cu proiect de casa, terenuri cu parcele cu intrare de pe două străzi, terenuri cu utilități la strada) și nu ca teren agricol fără rețele edilitare. Terenul în litigiu din fotografiile depuse la expertiza este un teren agricol, la ieșirea din orașul Curtici, care nu are aceeași valoare de piață ca un teren situat în oraș cu rețele edilitare.

În acest sens, se susține că însuși expertul Ț.Ș., care a semnat cu observații raportul de expertiză, a arătat că rezultatele obținute prin raportul de expertiză sunt eronate, însă observațiile aduse raportului de expertiză de către acest expert nu au fost luate în considerare de către prima instanță, care atât ea, cât și experții erau obligați, potrivit art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, prin utilizarea metodei comparațiilor directe, să utilizeze comparabile cu adevărat similare, respectiv terenuri cu aceleași caracteristici. Apreciază că instanța de fond, în mod greșit a valorificat opinia majoritară cu privire la cuantumul despăgubirilor, obligând societatea la plata unei sume mult prea mari de 134.708 RON, cu titlu de despăgubiri, când în realitate nu a fost valorificată expertiza tehnică - Ț.Ș.

care a acordat doar suma de 38.330 RON, arătând că acest teren nu poate fi comparat cu terenuri similare din anunțuri de la mica publicitate. Mai susține că în decizia apelată, instanța de apel nu a luat în considerare expertiza întocmită în cauză, ci a solicitat unor Birouri Notariale contracte de vânzare cumpărare încheiate în intravilanul localității, însă din conținutul contractului de vânzare cumpărare luat ca referință, (cu 7 euro pe mp), nu se poate trage o concluzie clară că acest teren este similar cu cel în cauza, întrucât există posibilitatea să fie în interiorul localității, parcelat și cu utilități, iar trenul reclamantei este în afara orașului, fiind introdus în intravilan, cunoscându-se cu mult înainte faptul ca va trece coridorul IV Pan European prin localitatea Curtici (calea ferată care și în prezent traversează localitatea Curtici).

Analizând motivele de recurs, în raport de criticile formulate, Înalta Curte, va respinge excepția nulității recursului invocată de intimata reclamantă I.E. și va respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Compania Națională de Căi Ferate CFR SA - Sucursala Regională de Căi Ferate Timișoara, împotriva deciziei nr. 13 din data de 3 februarie 2015 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă, pentru următoarele considerente: Prin întâmpinarea depusă la 4 mai 2015, intimata reclamantă I.E. a invocat excepția de nulitate a recursului declarat de pârâtă, susținând că motivele invocate în cererea de recurs nu constituie critici de nelegalitate ce permit încadrarea în motivele limitativ și expres prevăzute de lege, iar criticile aduse fondului vizează netemeinicia hotărârii recurate.

Contrar celor susținute de intimata reclamantă prin întâmpinarea depusă la recursul declarat de pârâtă, se constată că deși aceasta nu a indicat temeiul de drept pe care și-a întemeiat recursul și nu a structurat criticile formulate se poate reține incidența motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. întrucât, în esență, pârâta a reinterat excepția prematurității acțiunii introductive și și-a exprimat nemulțumirea față de valoarea despăgubirilor acordată de instanță, ceea ce vizează nelegalitatea aplicării art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994. Prin urmare se va respinge excepția nulității recursului invocată de intimata reclamantă.

Cât privește recursul declarat de pârât, se constată că este nefondat, pentru următoarele considerente: Structurând criticile formulate de pârâtă, se constată că acestea privesc, în esență, excepția prematurității introducerii acțiunii și greșita aplicare a dispozițiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, în sensul că raportul de expertiză întocmit în cauză a reținut în mod greșit că terenul este situat în intravilanul localității și nu în extravilanul acesteia, iar metoda de evaluare aplicabilă este cea a raportării la expertizele întocmite și actualizate de camerele notarilor publici, în timp ce contractul de vânzare cumpărare avut în vedere de instanță nu este relevant, solicitând omologarea raportului de expertiză efectuat de expertul cu opinie separată.

Cu privire la excepția prematurității acțiunii reclamantei, se constată, așa cum a reținut în mod legal și instanța de apel, că această excepție a fost soluționată definitiv și irevocabil, prin decizia de casare nr. 58 din 17 aprilie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, prin care, constatându-se că în mod greșit s-a soluționat cauza în baza excepției prematurității cererii de chemare în judecată, s-a casat sentința pronunțată de Tribunalul Arad și s-a trimis cauza pentru soluționare pe fond, decizie care nu a fost atacată, rămânând astfel definitivă și irevocabilă. Prin urmare, problema prematurității introducerii cererii de chemare în judecată nu mai poate fi reluată, întrucât se opune autoritatea de lucru judecat.

În ceea ce privește critica referitoare la greșita aplicare a dispozițiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, se consideră, contrar susținerilor formulate de recurenta pârâtă, că instanța de apel a făcut o corectă aplicare a acestora, iar hotărârea recurată este legală. Astfel, se constată că prin Decizia nr. 12 a Curții Constituționale, publicată în M. Of. la 15 ianuarie 2015, s-a admis excepția de neconstituționalitate și s-a constatat că prevederile coroborate ale art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 și ale art. 9 teza a doua din Legea nr. 198/2004 raportate la sintagma „la data întocmirii raportului de expertiză" sunt neconstituționale, apreciindu-se că valoarea despăgubirilor trebuie raportată la criteriile menționate însă operabile la momentul exproprierii efective.

Or, față de aceste dispoziții obligatorii pentru instanță, la data pronunțării deciziei din apel, 3 februarie 2015, acestea erau în vigoare și trebuiau aplicate, cea ce de altfel a și făcut, în mod legal, instanța de apel. În aplicarea dispozițiilor Curții Constituționale, instanța, ținând cont de faptul că exproprierea a avut loc în baza deciziei nr. 1/1050 la 25 februarie 2013 și că valoarea despăgubirilor trebuie să se raporteze la tranzacții efective pentru terenuri similare, a luat în considerare contractul de vânzare cumpărare cel mai de referință depus în cauză, eliberat de camera notarilor publici din Curtici, din care a rezultat un preț de 7 euro/mp, pentru un teren situat în aceeași zonă cu cel în litigiu.

Astfel, a rezultat o valoare calculată la cursul de la data pronunțării deciziei din apel de 104.630 RON, față de 134.708 RON, la cât a fost obligată pârâta inițial prin sentința de fond, conform unui raport de expertiză ce a avut în vedere metoda comparației vânzărilor rezultând un preț de 9 euro/mp, valoare fiind calculată la data întocmirii raportului de expertiză. Referitor la situația juridică a terenului, în sensul că acesta se află în extravilan și nu în intravilanul localității Curtici, se constată că în raportul de expertiză efectuat de expertul Ț.Ș. a cărui omologare se solicită de către pârâtă, calculul efectuat de expert pornește chiar de la descrierea terenului, în care se reține că acesta este amplasat la marginea orașului Curtici în intravilan.

Prin urmare, în ceea ce privește valoarea despăgubirilor calculate de experți, diferența rezultată este dată de metoda de calcul folosită și nu de amplasamentul terenului, aspect asupra căruia cei trei experți au fost cu toții de acord, în sensul că se află situat în intravilanul localității. Deși în stabilirea situației juridice a terenului în litigiu recurenta invocă o serie de acte considerând că nu au fost avute în vedere sau au fost interpretate greșit, contrar susținerilor acesteia, față de actuala configurație a art. 304 C. proc. civ., care permite reformarea unei hotărâri în recurs numai pentru motive de nelegalitate, nu și de netemeinicie, instanța de recurs nu mai are competența de a cenzura situația de fapt stabilită prin hotărârea atacată și de a reevalua în acest scop probele, așa cum se urmărește în realitate, ci doar de a verifica legalitatea hotărârii prin raportare la situația de fapt pe care aceasta o constată.

Pe de altă parte, motivul de recurs ce permitea aprecierea probelor, încadrat în pct. 11 al art. 304 C. proc. civ., a fost abrogat prin art. I pct. 112 din O.U.G. nr. 138/2000. Se observă că recurenta pârâtă reia unele critici referindu-se la hotărârea instanței de fond, față de care susține că în mod greșit a valorificat opinia majoritară cu privire la cuantumul despăgubirilor. Față de aceste critici, se constată că potrivit art. 299 C. proc. civ., obiectul recursului îl constituie hotărârea dată în apel, ceea ce înseamnă că motivele de recurs ce pot fi circumscrise cazurilor de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ. pot viza numai această hotărâre, nu și cea dată în primă instanță.

În consecință, criticile referitoare la sentința de fond, care nu face obiectul recursului, nu sunt susceptibile de încadrare în art. 304 C. proc. civ. și nu pot fi analizate. Pentru considerentele arătate, se va respinge excepția nulității recursului invocată de intimata reclamantă I.E. și în raport de dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Compania Națională de Căi Ferate CFR SA - Sucursala Regională de Căi Ferate Timișoara. În baza art. 316 cu referire la art. 298 și 274 C. proc. civ., o va obliga pe recurentă, ca parte căzută în pretenții, la plata sumei de 1860 RON, cheltuieli de judecată către intimata reclamantă, I.E. reprezentând onorariu de avocat potrivit chitanței din 3 mai 2015 emisă de Cabinet de avocat I.A., Baroul Timiș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepția nulității recursului invocată de intimata reclamantă I.E. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Compania Națională de Căi Ferate CFR SA - Sucursala Regională de Căi Ferate Timișoara, împotriva deciziei nr. 13 din data de 3 februarie 2015 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă. Obligă pe recurenta pârâtă la plata sumei de 1860 RON, cheltuieli de judecată către intimata reclamantă I.E. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 mai 2015.