ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 22.05.2015

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1373/2015

HOTĂRÂRE
22.05.2015
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1373/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

După deliberare, asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin

cererea de revizuire înregistrată la data de 27 martie 2015 pe rolul Înaltei Curți

de Casație și Justiție sub nr. 1245/1/2015,

petenta CEZ Distribuție SA, continuatoarea SC Filiala de Distribuție

și Furnizare a Energiei Electrice Electrica O. SA a solicitat revizuirea deciziei

nr. 6854 din 19 octombrie 2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția civilă și de proprietate intelectuală, în Dosarul nr. 4447/46/2005.

În

motivare, revizuenta a arătat că la data de 06 martie 2015

și, respectiv la 13 martie 2015 a luat cunoștință de actul de proprietate cu privire

la terenul situat în Horezu, str. T.V., jud. Vâlcea, din care rezultă că titularul

dreptului nu este autorul intimatei M.A., ci antecesorul numiților O.D.D., O.I.D.

și P.N., precum și de dispoziția nr. 521 din 16 martie 2004, emisă de Primăria Horezu,

prin care a fost respinsă cererea de restiuire în natură a imobilului menționat,

formulată de aceeași intimată, pentru lipsa actelor de proprietate.

Aceste înscrisuri au existat la data soluționării

Dosarului nr. 4447/46/2005 al Înaltei Curți de Casație și Justiție în care a fost

pronunțată decizia supusă revizuirii, însă, dintr-o împrejurare mai presus de voința

revizuentei nu au putut fi depuse în dosarul finalizat cu hotărârea prin care a

fost obligată la restituirea în natură a terenului supus litigiului. Mai mult decât

atât, partea potrivnică, intimata M.A., a reținut dispoziția nr. 521 din 16

martie 2004 emisă de Primăria Horezu, întrucât, în cuprinsul acesteia s-a specificat

faptul că nu deține acte de proprietate asupra terenului.

Prin decizia nr. 6854 din 1 octombrie 2007,

pronunțată în Dosarul nr. 4447146/2005,

supusă

revizuirii, Înalta Curte de Casație de Justiție, secția civilă și de poprietate

intelectuală, a admis recursurile declarate de reclamanta M.A. și de pârâtele CEZ

Distribuție SA, continuatoarea SC Filiala de Distribuție și Furnizare a Energiei

Elecrice Electrica O. SA și SC E. SA - Sucursala de Distribuție și Furnizare a Energiei

Electrice R.V. împotriva deciziei nr. 164/A din 19 septembrie 2006 a Curții de Apel

Pitești, secția civilă, pe care a casat-o în parte, în sensul că a obligat-o pe

pârâta SC CEZ Distribuție SA Craiova la restituirea în natură către reclamantă a

suprafeței de teren de 215,7 mp, obligând-o, totodată, să-i facă acesteia o ofertă

de despăgubire pentru lotul de 189,39 mp; a respins acțiunea formulată împotriva

pârâtei SC E. SA pentru lipsa calității procesuale pasive; a menținut celelalte

dispoziții ale deciziei, obligând pârâtele la plata cheltuielilor de judecată către

reclamantă, în cuantum de 1000 RON.

În

drept, cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile

art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

Examinând cu prioritate excepțiile autorității

de lucru judecat și inadmisibililății cererii de revizuire din perspectiva existenței

unei convenții, invocate de intimate M.A., conform dispozițiilor art. 137 alin.

(1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 1201 C. civ.,

„este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect este

întemeiată pe aceeași cauză și

este între aceleași părți,

facută de ele și

în contra

lor în aceeași calitate". Prin urmare, existența autorității de lucru judecat

trebuie verificată din perspectiva întrunirii triplei identități a acestor elemente,

care face să funcționeze excepția puterii de lucru judecat, ce paralizează cea de-a

doua acțiune introdusă în condiții identice cu cea soluționată anterior, în mod

irevocabil.

Intimata M.A. a invocat excepția autorității

de lucru judecat față de convenția autentificată sub nr. 2653 din 03 moiembrie 2011

de B.N.P. M.P. și A., consfințită prin decizia nr. 2137/R din 15 noiembrie 2011

a Curții de Apel Pitești, secția I civilă, și a deciziei nr. 5989 din 26 mai 2009,

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate

intelectuală, în Dosarul nr. 5219/1/2008.

Instanța reține că în cauză, nu este îndeplinită

condiția privind tripla identitate de părți, obiect și cauză, prin raportare la

decizia nr. 5989 din 26 mai 2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția civilă și de proprietate intelectuală, în Dosarul nr. 5219/1/2008.

Astfel, acest litigiu a avut ca obiect

soluționarea cererii de revizuire formulată împotriva deciziei nr. 6854 din 19 octombrie

2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală,

de petenta CEZ Distribuție SA, în contradictoriu cu intimatele M.A., SC E.S. SA

și SC E. SA, întemeiată pe dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

În susținerea acestei cereri de revizuire, petenta a invocat existența adresei

din 29 mai 2008 emisă de Primăria Orașului Horezu prin care i s-a adus la cunoștință

că proprietar al terenului era defunctul O.D., adresă care nu exista Ia data pronunțării

hotărârii atacate.

Or, prezenta cerere de revizuire, deși

este formulată împotriva aceleiași decizii, este fundamentată pe alte înscrisuri

pretinse ca fiind noi, în raport de dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.,

ce constau în titlul de proprietate al defunctului O.D., dispoziția nr. 521 din

16 martie 2004, emisă de Primăria Horezu intimatei M.A. și copia registrelor agricole.

Față de aceste aspecte, se constată că,

deși ambele cereri de revizuire privesc aceleași părți, având aceeași calitate procesuală,

că vizează aceeași decizie și că sunt întemeiate, în drept, pe aceleași dispoziții

legale, respectiv pe cele ale art. 322 pct. 5 C. proc. civ., înscrisurile de care

se prevalează petenta în susținerea acestora nu sunt identice, întrucât, în primul

litigiu, petenta a invocat existența adresei din 29 mai 2008 emisă de Primăria Orașului

Horezu, iar în prezenta cauză, aceasta s-a folosit de titlul de proprietate al defunctului

O.D., de dispoziția nr. 521 din 16 martie 2004, emisă de Primăria Horezu intimatei

M.A. și de copia registrelor agricole.

Prin urmare, chiar dacă se poate susține

că scopul urmărit de către petenta prin cele două cereri de revizuire este același,

respectiv anularea deciziei nr. 6854 din 19 octombrie 2007 a Înaltei Curți de Casație

și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, nu există identitate

de cauză.

Față de aceste considerente, Înalta Curte

va respinge, ca nefondată, excepția autorității de lucru judecat invocată prin întâmpinare

de intimata M.A.

Cât privește excepția inadmisibilității

cererii de revizuire invocată de intimata M.A. în raport de convenția autentificată

sub nr. 2653 din 03 noiembrie .2011 de B.N.P. M.P. și A., prin care părțile au convenit

să stingă litigiul ce a făcut obiectul Dosarului nr. 2538/90/2010 al Curții de Apel

Pitești și să preîntâmpine declanșarea altor procese viitoare, Înalta Curte constată

că această manifestare de voință a părților nu înlătură și nu exclude posibilitatea

ca oricare dintre ele să formuleze acțiune în justiție în vederea apărării drepturilor

ocrotite de lege. O altfel de interpretare ar conduce la încălcarea accesului liber

la justiție, drept garantat de dispozițiile art. 21 din Constituția României, republicată.

Examinând îndepinirea condițiilor de admisibilitate

a cererii de revizuire în raport de dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 5 C. proc.

civ., Înalta Curte reține următoarele:

Dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 5

de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri pronunțate de o instanță de

recurs, atunci când evocă fondul se poate cere dacă, după darea hotărârii, s-au

descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au

putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă

s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care se întemeiază hotărârea

a cărei revizuire se cere.

În

sensul primei ipoteze reglementate de textul legal citat,

invocată ca fiind incidență în speță de către petentă, noțiunea de „înscris nou"

se referă la actul care a existat la data pronunțării hotărârii a cărei revizuire

se solicită, pe care revizuentui nu l-a putut prezenta instanței dintr-o împrejurare

mai presus de voința sa sau din cauză că acesta a fost reținut de partea potrivnică:

Prin precizările făcute la termenul de

judecată din 22 mai 2015, petenta a susținut că înscrisurile noi de care se prevalează

în susținerea cererii de revizuire constau în titlul de proprietate al defunctului

O.D., dispoziția nr. 521 din 16 martie 2004, emisă de Primăria Horezu intimatei

M.A. și copia registrelor agricole.

În

speță, nu se poate reține că scriptele mai sus menționate

îndeplinesc cerințele art. 322 pct. 5 C. proc. civ., câtă vreme actul de proprietate

al defunctului O.D., deși nu fusese transcris în Registrul de publicitate imobiliară

al orașului Horezu, figura înscris, pentru opozabilitate, în Registrul de carte

funciară al orașului R.V., iar dispoziția nr. 521 din 16 martie 2004 emisă de Primăria

Horezu prin care a fost respinsă notificarea din 31 iulie 2001, formulată de intimata

M.A. în temeiul dispozițiilor Legii nr. 10/2001, cu privire la terenul în suprafață

de 0,20 ha, situat în orașul Horezu, str. T.V., jud. Vâlcea, precum și

registrele agricole, se aflau în evidența

Primăriei orașului Horezu, de unde, printr-o minimă diligentă, puteau fi obținute

de către revizuentă.

Prin urmare, înscrisurile considerate de

pelentă ca fiind noi nu au fost reținute de partea potrivnică, iar faptul că partea

le-a descoperit după pronunțarea hotărârii a cărei revizuire se solicită, nu este

de natură să justifice admiterea cererii de revizuire, în lipsa dovezii existenței

unei împrejurări mai presus de voința sa, care s-o fi împiedicat să le procure în

timpul procesului.

În consecință, pentru considerentele expuse,

Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta

CEZ Distribuție SA, continuatoarea SC Filiala de Distribuție și Furnizare a Energiei

Electrice Electrica O. SA, împotriva deciziei nr. 6854 din 19 octombrie 2007 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală.

Respinge excepția autorității de lucru

judecat invocată de intimata M.A.

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire

formulată de revizuenta CEZ Distribuție SA, continuatoarea SC Filiala de Distribuție

și Furnizare a Energiei Electrice Electrica O. SA, împotriva deciziei nr. 6854 din

19 octombrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate

intelectuală.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi,

22 mai 2015.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2007-10-19
0,92
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1118/2015
.Z.D. SA (continuatoarea în drepturi a SC F.D.F.E.E.E.O. SA) împotriva Decizia nr. 164/Adin 19 septembrie 2006 a Curții de Apel Pitești, secția civilă, a casat în parte decizia dată în apel și a obligat pe pârâta SC C.E.Z.D. SA Craiova la r
ÎCCJ 2023-05-04
0,92
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1069/2023
ul-reclamant susținând faptul că instanța de apel a admis, în mod greșit, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei CEZ VÂNZARE S.A. În opinia recurentului, hotărârea Curții de Apel Craiova nu creează un suport transparent din p
ÎCCJ 2016-06-30
0,92
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1282/2016
electrice de distribuție. Factura respectivă poate face dovada cel mult că SC H. SRL a executat o lucrare pentru apelantă în legătură cu o linie electrică aeriană de 0,4 Kv, și deci nu probează dreptul de proprietate al acesteia asupra stâl
ÎCCJ
0,92
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1720/2018
nu rezultă voința reclamantei de a trece în proprietatea furnizorului de energie electrică rețeaua respectivă. Deși instanța de apel nu a luat în considerare probele depuse de către reclamantă în sprijinul afirmației sale că este proprietar
ÎCCJ 2011-04-11
0,91
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3347/2011
te pe cale separată dacă nu fac obiectul unei legi speciale de reparație. Tribunalul a evidențiat în considerentele de fapt că autorii reclamanților au încheiat cu foștii proprietari ai imobilului o promisiune bilaterală de vânzare-cumpărar
Sursă