ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 254/2014

Asupra recursurilor de față recursurile declarate de inculpații N.B.A. și A.M.I. împotriva Deciziei penale nr. 65 din data de 19 martie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Prin Sentința penală nr. 186/F din 16 martie 2012, Tribunalul București, secția a II-a penală, în baza art. 254 alin. (2) C. pen. rap. la art. 6 și 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 a condamnat pe inculpatul N.B.A., la o pedeapsă de 5 ani închisoare. S-a făcut în cauză aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie. În baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) C. pen.

pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale ca și pedeapsă complementară. În baza art. 88 C. pen. a dedus prevenția inculpatului de ia 17 august 2010 până la 20 septembrie 2010 inclusiv. În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 254 alin. (2) C. pen. rap. la art. 6 și 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 a condamnat pe inculpatul A.M.I. la o pedeapsă de 3 ani închisoare. În baza art. 81 C. pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pentru un termen de încercare de 5 ani, conform art. 82 C. pen. A atras atenția asupra prev. art. 83 C. pen. și art. 84 C. pen. și art. 85 C. pen. În baza art. 88 C. pen. a constatat că inculpatul a fost reținut pentru 24 ore, în data de 17 august 2010. În baza art. 350 teza a II-a C. proc.

pen. a respins cererea de revocare a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea București, formulată de inculpatul N.B.A., măsură luată prin încheierea de ședință din 03 decembrie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală. Au fost obligați inculpații la câte 2500 lei cheltuieli judiciare statului în contul IBAN 000x1 deschis la Trezoreria Sector 4 București, beneficiar Tribunalul București. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că la data de 12 august 2010, G.V.M.și G.G.L., au sesizat Direcția Națională Anticorupție cu privire la comiterea unor infracțiuni de corupție de către N.B.A., comisar în cadrul Gărzii Financiare, secția București. Aceștia au arătat în denunțurile formulate că persoana ultim menționată a efectuat mai multe controale la punctele de lucru aparținând SC A.F.D.

SRL București, administrată de G.V.M. și, în schimbul aplicării unor amenzi contravenționale cu cuantum redus, a pretins atât produse alimentare cât și diverse sume de bani. Potrivit susținerilor denunțătorilor, la 08 mai 2009, N.B.A. împreună cu un alt comisar din cadrul Gărzii Financiare, a venit în control la unul dintre punctele de lucru ale societății administrate de G.V.M.și, la finalizarea controlului, i-a spus acestuia din urmă că-i va aplica o amendă în cuantum de 12.000 lei și va suspenda activitatea societății pentru o perioadă de 3 luni. În urma discuțiilor dintre cei doi, comisarul N.B.A. s-a oferit să reducă cuantumul amenzii până la 2.000 lei și să nu mai dispună suspendarea activității, cu condiția ca administratorul societății să-i dea acestuia, pe lângă amendă, suma de 4.000 lei.

G.V.M. a acceptat propunerea și, întrucât nu dispunea de suma respectivă de bani, i-a solicitat fratelui său, G.G.L., să aducă suma de 6.000 lei. Astfel, după sosirea lui G.G.L. și în prezența acestuia, G.V.M. a remis comisarului N.B.A. suma pretinsă de 4.000 lei și, totodată, a plătit și amenda de 2.000 lei, pentru această ultimă sumă fiindu-i eliberată chitanță și întocmindu-se procesul-verbal nr. 68625 din 08 mai 2009. De asemenea, denunțătorii au mai arătat că, la data de 18 februarie 2010, comisarul N.B.A., însoțit de comisarul I.I., a mers din nou în control la punctul de lucru al societății aparținând lui G.V.M. După finalizarea controlului N.B.A. i-a făcut cunoscut administratorului că a constatat mai multe nereguli, dar le va trece cu vederea și-i va aplica o amendă contravențională în cuantum de doar 2.000 lei, cu condiția să-i dea și lui aceeași sumă, propunere acceptată de către denunțător, care i-a remis comisarului suma totală de 4.000 lei.

În acele împrejurări, comisarul N.B.A. a întocmit procesul-verbal din 18 februarie 2010, prin care a aplicat sancțiunea amenzii în cuantum de 2.000 lei, sumă pentru care a emis chitanță. La data de 11 august 2010, N.B.A., însoțit de alți doi comisari ai Gărzii Financiare, a efectuat un nou control la unul dintre punctele de lucru ale societății SC A.F.D. SRL, unde a găsit-o pe vânzătoarea, P.O.R., și pe fratele administratorului, G.G.L.. După efectuarea controlului, G.G.L. a purtat discuții cu N.B.A., acesta din urmă afirmând că trebuie să aplice o amendă de 8.000 lei și să suspende activitatea societății pentru trei luni. Având în vedere că denunțătorul G.G.L. a afirmat că amenda este mult prea mare și nu dispune de acea sumă de bani, comisarul N.B.A.

a propus să aplice o amendă de doar 1.000 lei și să nu mai suspende activitatea societății cu condiția să-i fie dată lui suma de 4.000 lei. G.G.L. a susținut că suma pretinsă este mare, fiind dispus însă să-i dea comisarului 1.000 lei în afară de suma de 1.000 lei care reprezenta amenda, lucru cu care N.B.A. nu a fost de acord, acesta insistând să-i fie remisă suma de 4.000 lei. Neînțelegându-se asupra cuantumului sumei ce urma să-i fie remisă, comisarul N.B.A. a întocmit procesul-verbal din 11 august 2010 prin care a aplicat o amendă contravențională în cuantum de 3.000 lei, din care G.G.L. a achitat pe loc suma de 1.800 lei, pentru care a fost emisă chitanță. Totodată, comisarul N.B.A. a lăsat o invitație destinată administratorului societății, G.V.M., prin care îi solicita acestuia să se prezinte cu documentele financiar contabile ale societății, la data de 16 august 2010, orele 8:30, la sediul Gărzii Financiare București.

Constatându-se de către procuror că în cauză există date și indicii temeinice privind săvârșirea infracțiunii de luare de mită, la 13 august 2010, s-a solicitat Tribunalului București autorizarea interceptării și înregistrării audio video, pe o durată de 30 zile, a convorbirilor și comunicărilor telefonice purtate de N.B.A. de la postul telefonic cu nr. 001 și de G.V.M.de la postul telefonic utilizat de acesta cu nr. 002; a convorbirilor purtate în mediul ambiental de către G.V.M., sau de alte persoane, cu N.B.A., ori cu alte persoane, în legătură cu faptele care formează obiectul prezentei cauze precum și a înregistrării de imagini privind întâlnirile dintre G.V.M., sau alte persoane, cu N.B.A., ori cu alte persoane.

Prin încheierea din 13 august 2010 pronunțată de Tribunalul București a fost admisă cererea Direcției Naționale Anticorupție și s-au emis autorizațiile nr. 953/A.I. din 13 august 2010 de interceptare și înregistrare a convorbirilor sau comunicărilor telefonice, precum și a înregistrărilor convorbirilor purtate în mediul ambiental, pentru o durată de 30 zile, de la 13 august 2010 până la 11 septembrie 2010. S-a mai menționat că în perioada în care denunțătorul a întreprins această activitate, inculpatul era ocupat cu încheierea procesului-verbal care era scris de colegul său, inculpatul A.M., proces-verbal în care s-a consemnat cuantumul amenzii de 1.000 lei.

Inculpatul a menționat că a fost convins că banii dați de denunțător pentru amendă sunt de 1.000 lei și nu mai mult și că nu i s-a părut un lucru nefiresc să-l lase pe denunțător să-i pună banii în geanta, în care mai deținea o sumă de bani - după cum a precizat acesta - când s-a prezentat la controlul respectiv, luată de inculpat de acasă pentru a plăti o rată la B. - Sucursala Drumul Taberei, respectiv sumă în valoare de 4.880 lei. În ziua respectivă, inculpatul a mai precizat că a intrat în sediul Gărzii Financiare cu suma menționată dar nu a declarat suma respectivă la intrarea în instituție, întrucât în ultimul an de zile niciun angajat nu a respectat această obligație.

De asemenea, s-a mai precizat că la controlul efectuat s-a mai găsit și o cantitate de carne neînregistrată în facturi, dar pentru că prejudiciul creat de acest fapt era de 800 lei, inculpatul a considerat că nu este necesară aplicarea vreunei sancțiuni, dar recunoaște că în discuția cu denunțătorul s-a referit și la posibilele aspecte penale ale acestei nereguli dar, cu scopul de a-l preveni ca pe viitor să înregistreze cantitatea de carne în totalitate.

Inculpatul a mai precizat că la controlul menționat a evidențiat patru nereguli și a aplicat o singură sancțiune, fapt ce-l explică prin împrejurarea că pentru trei dintre ele i-a atras atenția denunțătorului doar verbal, făcând afirmația către denunțător "să fie mulțumit că nu i-a închis magazinul". În legătură cu sumele de bani ce au fost găsite asupra sa respectiv, pe lângă suma de 4.880 lei, pe care o avea în geantă, cu suma de 572 lei pe care o avea în buzunarul hainei cu care era îmbrăcat și cu suma de 1.404 lei găsită de anchetatori în torpedoul mașinii proprietatea inculpatului N.B.A., acesta nu și-a explicat de ce suma de 4.880 lei fusese înregistrată cu seriile banilor de către organele de anchetă, deoarece nu a solicitat denunțătorului ca pe lângă banii pentru amendă să-i plătească și o altă sumă de bani, iar pentru celelalte sume menționate a dat motivări care nu au putut fi confirmate de celelalte probatorii administrate în cauză.

Inculpatul a mai precizat că a lucrat în cadrul Gărzii Financiare București în calitate de comisar principal, timp de 11 ani, anterior a lucrat 4 ani în cadrul Poliției de Frontieră Otopeni, este absolvent al Academiei de Poliție, a fost apreciat pozitiv de șefii săi, este căsătorit și are 2 copii minori. În legătură cu inculpatul A.M.I., a menționat că pe data de 11 august 2010 a venit doar la începutul controlului și la sfârșitul acestuia, nefiind participant pe tot parcursul controlului iar pe data de 16 august 2010, a consemnat, la dictarea inculpatului N.B.A., constatările ocazionate de control și a întocmit procesul-verbal, fiind de față când denunțătorul a numărat banii și era în încăpere când acesta a pus banii în geantă.

Din declarația inculpatului A.M.I., dată în faza de cercetare judecătorească, Tribunalul reține împrejurarea descrisă de acesta că pe data de 16 august 2010, a fost de față la efectuarea controlului efectuat la Măcelăria K., în sensul că s-au verificat aparatele de marcat, documentele de casă, balanța lunii iunie 2010, și inventarul. Și acest inculpat confirmă neregula găsită cu privire la cantitatea de carne neînregistrată în actele societății, inculpatul N.B.A. întrebându-l pe denunțător de unde deține cantitatea respectivă și atenționându-i că este pasibil de o amendă, dar pentru această neregulă, societatea nu a fost amendată în final. Inculpatul A.M.I. l-a auzit pe inculpatul N.B.A.

cum a pronunțat o sumă mai mare pentru amendă, dar nu știe de ce nu s-a aplicat o amendă mai mare deoarece el era începător, lucra la Garda Financiară de numai 3 săptămâni și a considerat că nu era atribuția sa să ceară explicații pentru acest aspect, mai ales că, denunțătorul a fost de acord cu amenda de 1.000 lei și a plătit-o pe loc, primind și o chitanță în acest sens. Întrucât el scria procesul-verbal, inculpatul A.M.I. a precizat că nu a surprins momentul exact al plății amenzii, l-a văzut pe denunțător întinzând mâna cu banii către N., dar nu a, surprins și momentul în care acesta din urmă i-a preluat.

Același inculpat a mai menționat că nu a fost consultat în privința cuantumului amenzii iar constatarea faptei pentru care s-a aplicat aceasta a fost făcută de ambii inculpați, precizând că pe data de 11 august 2010 nici el și nici inculpatul N.B.A., nu au primit sau pretins vreo sumă de bani de la denunțător ca de altfel, nici pe data de 16 august 2010, cei doi nu au cerut o altă sumă de bani, în afară de cuantumul amenzii menționate. Și acest inculpat a declarat că are familie, soție și un copil minor, în prezent își câștigă existența lucrând la o firmă de contabilitate, în baza unui contract de colaborare iar înainte de a fi angajat la Garda Financiară, a lucrat timp de 6 ani tot în cadrul ANAF.

Tribunalul a constatat că declarațiile date de cei doi inculpați nu se coroborează cu celelalte probatorii administrate în cauză. În acest sens, declarațiile martorului-denunțător G.G.L. și ale martorilor P.O.R., G.V.M. și D.C. stabilesc că situația de fapt este cea reținută în rechizitoriu în sensul că, în timp ce se aflau la un control la magazinul Măcelăria "K." aparținând SC A.F.D. SRL, al cărei administrator este numitul G.V.M., inculpații N.B.A.

și A.M.I., ambii comisari în cadrul Gărzii Financiare - secția București, în ziua de 16 august 2010, primul a pretins și primit suma de 5.000 lei, de la denunțător, pentru a-i aplica acestuia o amendă contravențională în cuantum de doar 1.000 lei pentru neregulile constatate în privința activității societății verificate și pentru care s-ar fi impus unor sancțiuni mai aspre precum și suspendarea activității respectivei firme iar cel de-al doilea inculpat, a asistat în permanență, la faptele săvârșite de inculpatul anterior menționat și a fost de acord cu un cuantum mic de amendă, în sumă de 1.000 lei atunci când inculpatul N.B.A. a afirmat textul "vezi că-i dăm 1.000 lei", "1.000 lei ar veni amenda", așa cum rezultă din procesul-verbal încheiat la data de 31 august 2010 în care au fost redate, în formă scrisă, conținutul convorbirilor purtate în mediul ambiental la data de 16 august 2010 de către G.V.M.cu N.B.A., A.M.I., precum și cu alte persoane.

Fapta inculpatului A.M.I., comisar în cadrul Gărzii Financiare, secția București, constând în aceea că, în ziua de 16 august 2010, a participat, împreună cu coinculpatul N.B.A., la controlul efectuat la magazinul "Măcelăria K.", aparținând SC A.F.D. SRL, asistând, în permanență, la faptele săvârșite de inculpatul ultim menționat, fapte care determină elementul material al laturii obiective a infracțiunii de luare de mită, întrunește elementele constitutive ale complicității la infracțiunea de luare de mită, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 254 alin. (2) C. pen. rap. cu art. 6 și 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000. Înregistrările video au relevat, dincolo de orice dubiu, actul primirii prin găsirea în geanta inculpatului N.B.A., în buzunarul hainei cu care îmbrăcat și în torpedoul mașinii sale, precum și conivența de care a dat dovadă coinculpatul A.M.I.

rezultând că apărarea inculpaților ce se axează pe susținerea caracterului ilicit al primirii sumei de bani nu este veridică. Instanța de fond a reținut poziția procesual nesinceră a inculpatului N.B.A. și împrejurarea, în pofida probelor evidente, că acesta a încercat să arate că este vorba de o înscenare, nerecunoscându-și nici formal faptele, sunt elemente ce arată că inculpatul N.B.A. nu a înțeles absolut nimic din gravitatea faptei săvârșite. Semnificația și impactul public puternic, specifice infracțiunilor de corupție, consecința indubitabilă a faptei de luare de mită săvârșite în calitate de comisar al Gărzii Financiare, constând în lezarea profundă a autorității și credibilității instituției reprezentată de inculpat, instituție ce este chemată să răspundă tocmai actelor de încălcare a legii, a împiedicat reținerea circumstanțelor atenuante în favoarea inculpatului.

Împotriva acestei sentințe, au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție și inculpații N.B.A. și A.M.I. În apelul său, Parchetul a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte: Nelegalitatea hotărârii instanței de fond sub aspectul neaplicării pedepselor complementare și accesorii inculpatului A.M.I.; Netemeinicia hotărârii sub aspectul individualizării pedepselor aplicate ambilor inculpați; Netemeinicia hotărârii sub aspectul neaplicării interzicerii executării dreptului prev. de art. 64 lit. c) C. pen., în cazul ambilor inculpați. Prin apelul declarat de inculpatul N.B.A., sentința s-a criticat sub aspectul greșitei condamnări, din probele administrate neputându-se trage concluzia că inculpatul a săvârșit fapta pentru care a fost condamnat, astfel că a solicitat achitarea conform prevederilor art. 10 lit. a) C. proc.

pen. În subsidiar, a solicitat executarea pedepsei într-o altă modalitate de executare. Prin apelul său, inculpatul A.M.I. a solicitat achitarea sa conform prevederilor art. 10 lit. a) C. proc. pen., întrucât din materialul probator administrat în cauză, nu rezultă că ar fi cunoscut presupusa rezoluție infracțională a inculpatului N.B.A., între ei fiind exclusă o înțelegere, iar participarea sa la control a fost un ordin de serviciu. II. Analizând legalitatea și temeinicia sentinței apelate în raport de criticile aduse, precum și sub toate aspectele de fapt și de drept conform prevederilor art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea a constatat următoarele: Printr-o evaluare judicioasă a probatoriului administrat, a reținut că instanța de fond a stabilit o corectă situație de fapt și a dat o corespunzătoare încadrare juridică faptelor comise de inculpați.

Astfel, instanța s-a pronunțat în limitele prev. de art. 317 C. proc. pen., în raport de sesizarea sa cu privire la fapta comisă la 16 august 2010. Deși în declarațiile martorilor denunțători, există referiri și la alte momente, anterioare celui din 16 august 2010, nu s-a adus nicio acuzație penală prin actul de învestire a instanței, și nici nu s-au administrat probe nici la urmărirea penală și nici în faza de cercetare judecătorească, după cum nu s-a efectuat o extindere a cadrului procesual cu privire la alte acte materiale. În demonstrarea vinovăției inculpatului, instanța a făcut referire la probatoriile administrate. Susținerile inculpatului N.B.A. că înregistrările nu ar fi originale, așa cum, de altfel, a concluzionat și expertul desemnat în cauză, nu conduc automat la necesitarea înlăturării acestora din ansamblul probator administrat în cauză.

Aceste înregistrări se coroborează perfect cu celelalte probatorii administrate, așa cum a evidențiat și instanța de fond. În definiția conceptului de "originalitate" a înregistrărilor, expertul desemnat în cauză, a omis să aibă în vedere modalitatea în care se fac în prezent înregistrările, în format digital, cu consecința imediată a faptului că nu mai este nicio diferență între înregistrarea inițială, care se află pe suport, și orice copie a înregistrării. În lipsa depistării unor urme de intervenții tehnice asupra înregistrării, în acest context, concluzia nu poate fi decât aceea că, originalitatea înregistrării nu poate fi discutată. Înregistrările autorizate purtate în mediul ambiental se coroborează cu declarațiile denunțătorilor și dovedesc fapta comisă de inculpatul N.B.A.

de pretindere și primire a sumei de 5000 lei de la denunțătorul G.V.M., suma fiind găsită, imediat după prinderea în flagrant în genata inculpatului, aspect care rezultă și din înregistrarea video a discuțiilor dintre denunțător și inculpați. Împrejurarea că pe mâinile inculpatului nu s-au găsit urme de substanță fluorescentă, este justificată de faptul că, așa cum însuși inculpatul a declarat, acesta nu a atins niciodată suma de bani în discuție, întrucât martorul denunțător a pus suma în geanta diplomat a inculpatului. Încercarea inculpatului de a acredita ideea că suma de bani ce se afla în geantă provenea din venituri proprii, este contrazisă chiar de propriile declarații ale inculpatului, cu privire la punerea sumei în geanta sa de către martorul denunțător.

În cazul în care suma nu ar fi fost cea pusă de denunțător, după cum inculpatul a încercat să inducă ideea prin administrarea de probe cu înscrisuri și martori, în fond și apel, nu este justificată latitudinea inculpatului, de a refuza să predea geanta pentru a fi deschisă de organele de urmărire penală, astfel cum s-a consemnat din procesul-verbal aflat la dosarul cauzei. Nici criticile aduse de inculpatul A.M.I. nu sunt întemeiate, acesta aflându-se în permanență alături de celălalt inculpat, asistând la discuțiile dintre acesta din urmă și denunțători.

Tot așa, inculpatul A.M.I., care redacta un proces-verbal de constatare, a fost de față când, timp de un minut, s-au numărat 88 de bancnote, ce au fost depuse în geanta inculpatului N.B.A., astfel că nu se poate spune că nu a cunoscut ceea ce se întâmplă, mai ales că procesul-verbal era redactat după dictare, care s-a oprit timp de aproximativ un minut, văzând despre ce sumă de bani este vorba, alta decât cea reprezentând amenda. În acest context probatoriu, inculpatul A.M.I. a acordat, printr-o evidentă complicitate morală, un sprijin real celuilalt inculpat, prin sancționarea cu amendă mult mai mare și prin obținerea unei sume de bani peste cuantumul amenzii. Complicitatea inculpatului A.M.I.

este și materială, întrucât el este cel care a întocmit acel proces-verbal de constatare și sancționare, act care avea rolul de a masca activitatea nelegală de obținere a unei sume de bani. Față de toate aceste considerente, a rezultat că toate criticile aduse de inculpați cu privire la greșita lor condamnare nu au suport în probatoriile administrate în cauză, încercările acestora de a demonstra contrariul, rămânând izolate în ansamblul probator al cauzei. Nici criticile aduse de Ministerul Public și inculpatul N.B.A. cu privire la individualizarea judiciară a pedepselor nu au fost apreciate ca întemeiate de către Curtea de Apel.

Pedepsele aplicate inculpaților, atât sub aspectul cuantumului, cât și al modalității de executare, corespund gravității faptelor, gradul de participare la comiterea acestora, cât și elementelor ce circumstanțiază persoana inculpaților, care se află la primul conflict cu legea penală, și, de altfel, instanța a motivat în concret incidența în cauză a prevederilor art. 72 C. pen. Curtea de Apel a reținut că pedepsele, așa cum au fost dozate, asigură scopul prev. de art. 52 C. pen., cu atât mai mult cu cât, inculpații nu mai îndeplinesc funcțiile respective și la nivelul lor de pregătire conștientizează faptele. Totuși, Curtea de Apel a reținut că sub aspectul neaplicării unor pedepse complementare și accesorii criticile aduse de Parchet sunt întemeiate.

Astfel, conform art. 254 alin. (2) C. pen., infracțiunea de luare de mită se pedepsește cu închisoarea de la 3 la 15 ani și interzicerea unor drepturi. Conform art. 71 alin. (2) C. pen., condamnarea la pedeapsa detențiunii pe viață sau a închisorii, atrage de drept interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) - c) C. pen. Împrejurarea că inculpatului A.M.I. i s-a aplicat o pedeapsă cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, determină aplicarea textelor de lege enunțate, în condițiile prev. de art. 71 alin. (5) C. pen. Inculpații au săvârșit infracțiunile de corupție aflându-se în exercitarea funcției de comisar al Gărzii Financiare și, în raport de această calitate, trebuie să li se interzică și dreptul de a ocupa o astfel de funcție în exercitarea căreia au săvârșit faptele deduse judecății.

De aceea, prin Decizia penală nr. 65 din 19 martie 2013 Curtea de Apel București a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție împotriva Sentinței penale nr. 186 din 16 martie 2012, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. 43113/3/2010, a desființat parțial sentința și, în fond: A făcut aplicarea prev. de art. 71, 64 lit. a) teza a II-a lit. b) și c) C. pen., ca pedeapsă accesorie, în privința ambilor inculpați. În baza art. 65 C. pen., a interzis drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) și c) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei, ca pedeapsă complementară, pentru ambii inculpați.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate inculpatului A.M.I., s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței. A respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații N.B.A. și A.M.I. A obligat pe inculpatul N.B.A. la 200 lei cheltuieli judiciare statului și pe inculpatul A.M.I. la 400 lei cheltuieli judiciare statului din care 200 lei onorariu avocat oficiu s-a avansat din fondul Ministerului Justiției. Împotriva deciziei sus-menționate, inculpații N.B.A. și A.M.I. au declarat recurs. Inculpatul N.B.A. a solicitat admiterea recursului, invocând cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 17 C. proc.

pen., iar inculpatul A.M.I. cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 12 și pct. 17 2 C. proc. pen. III. Examinând recursurile declarate de inculpații N.B.A. și A.M.I. prin raportare la dispozițiile art. 385 9 C. proc. pen. astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de Casație și Justiție le apreciază ca fiind nefondate pentru considerentele ce se vor arăta: Decizia recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, la data de 19 martie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, situație în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prev. de art. 385 9 alin. (1) C. proc.

pen. care este legea procesual penală aplicabilă recursului de față. Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat o limitare a devoluției recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial sau incluse în sfera de aplicare a cazului de casare prev. de pct. 17 2 al art. 385 9 C. proc. pen., incidența clară a legiuitorului prin amendarea cazurilor de casare fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului reglementat ca o a doua cale de atac ordinară, doar la chestiuni de drept. În ce privește cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen. invocat de recurentul inculpat N.B.A. referitor la critica privind omisiunea instanței de fond de a verifica regularitatea actului de sesizare conform art. 300 C. proc.

pen., Înalta Curte apreciază că aceasta nu poate face obiectul de verificare al instanței de recurs în condițiile în care pretinsă nelegalitate invocată de către inculpat se sancționează cu nulitate relativă. Or, potrivit art. 197 alin. (4) C. proc. pen., nulitățile relative pot fi invocate în cursul efectuării actului sau la primul termen de judecată cu procedură completă, iar verificarea regularității actului de sesizare se realizează la instanța de fond, la prima înfățișare. În aceste condiții, sub aspectul acestei prime critici, Înalta Curte constată că această nulitate relativă este tardiv formulată. Mai mult, inculpatul N.B.A. nu a făcut dovada vreunei vătămări a drepturilor sale prin această nulitate relativă invocată, care este și contradictorie cu poziția sa în recurs în raport de acuzațiile aduse prin rechizitoriu, atunci când solicită aplicarea procedurii simplificate.

Cât privește critica aceluiași inculpat, privind omisiunea instanței de fond și de apel de a-l întreba dacă înțelege să se prevaleze de art. 320 1 C. proc. pen. Înalta Curte o apreciază de asemenea ca nefondată, deoarece N.B.A. a beneficiat de serviciile unui apărător ales, atât la fond, cât și la apel. Mai mult, acesta a negat comiterea faptei și a contestat probatoriul administrat în cauză și nu a solicitat în niciun moment aplicarea procedurii simplificate. Solicitarea inculpatului, de aplicare a acestei proceduri simplificate - sens în care a și depus o declarație de recunoaștere în totalitatea a acuzațiilor ce au fost formulate împotriva sa - în fața instanței de recurs este tardivă, deoarece a fost depășit momentul procesual până la care se putea formula o asemenea cerere și este chiar incompatibilă cu toate criticile pe care același inculpat le-a formulat cu privire la acuzațiile formulate împotriva sa în motivele scrise de recurs.

Pe de altă parte, Înalta Curte constată că inculpatul N.B.A., prin invocarea cazurilor de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 și 17 2 C. proc. pen., vizează în criticile sale aspecte de reducere a pedepsei, adică aspecte de netemeinicie - ceea ce este inadmisibil, întrucât ceea ce nu se poate obține direct, sub incidența cazului de casare prev. de pct. 14, care în prezent vizează doar nelegalitatea și nu netemeinicia pedepsei, nu poate fi obținut indirect, prin "devierea" de la finalitatea sa reală a cazului de casare prev. de pct. 17 2 și aceasta cu atât mai mult cu cât examinarea eventualității aplicării art. 320 1 C. proc. pen. ar face inevitabil o reevaluare a situației de fapt. Așadar, Înalta Curte, va reține că în mod corect instanța de apel a constatat că în fața primei instanțe inculpatul N.B.A.

nu și-a manifestat expres intenția de a-și recunoaște vinovăția și a soluționat cauza pe baza probatoriului administrat, iar din examinarea actele și lucrările dosarului, constată că desfășurarea judecății a avut loc cu respectarea dispozițiilor procedurale, instanțele (atât cea de fond, cât și cea de apel) evaluând întregul material probator, apărările inculpatului și probele administrate în favoarea acestuia. În concluzie, constată că situația de fapt s-a stabilit cu respectarea dispozițiile art. 63 din C. proc. pen., iar instanța de recurs nu este îndrituită să procedeze la o nouă apreciere a materialului probator, în sarcina inculpatului N.B.A., fiind reținute în mod corect comiterea faptelor stabilite ce corespund normei de incriminare a acestei infracțiuni.

Critica aceluiași inculpat referitoare la stabilirea pedepsei este nefondată, întrucât instanța de recurs nu poate proceda la o nouă individualizare a sancțiunii, deoarece aceasta implică o apreciere a elementelor și criteriilor prev. de art. 72 C. pen. și astfel nu se încadrează în dispozițiile art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen., ce are în vedere situația în care hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii. Înalta Curte reamintește că abrogarea dispoziției referitoare la posibilitatea de examinare a criteriilor de individualizare din art. 72 C. pen. decurge din limitarea căii de atac a recursului la probleme de drept și în acest sens, Legea nr. 2/2013 a înlăturat odată cu abrogarea art. 385 9 pct. 18 C. proc.

pen., posibilitatea instanței de recurs de a reaprecia faptele. Cu privire la criticile formulate de inculpatul A.M.I., ce se circumscriu cazurilor de casare prev. de art. 385 9 pct. 12 și 17 2 C. proc. pen., Înalta Curte constată că nu poate proceda la examinarea lor, deoarece deși au fost formulate în scris, nu au fost depuse cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată, așa cum prevăd cerințele art. 385 10 C. proc. pen. Potrivit dispozițiilor art. 385 10 C. proc. pen., recursul trebuie să fie motivat, iar motivele de recurs se formulează în scris prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat, care trebuie depus la instanța de recurs cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată.

În cazul în care nu sunt respectate condițiile prevăzute în alin. (1) și (2) instanța ia în considerare numai cazurile de casare care, potrivit art. 385 9 alin. (3), se examinează din oficiu. Cum de altfel în mod constant a arătat în practica sa, Înalta Curte reiterează constatarea că legiuitorul nu a avut în vedere vreo derogare cu privire la termenul de 5 zile, întrucât o astfel de situație ar fi fost menționată expres în textul de lege, așa încât orice interpretare ce excede prevederilor legale menționate nu poate fi luată în considerare de către instanța de recurs. În aceste circumstanțe, Înalta Curte constată că primul termen de judecată în prezentul dosar de recurs (înregistrat la 18 aprilie 2013) a fost stabilit la 11 octombrie 2013, iar în citațiile emise la 14 iunie 2013 s-a prevăzut expres că sancțiunea nedepunerii în acest termen a motivelor scrise conduce la luarea în considerare doar a cazurilor de casare ce se examinează din oficiu.

Cu toate acestea, deși recurentul inculpat A.M.I. a solicitat la data de 30 iulie 2013, copierea unor documente din dosarul aflat la instanța de recurs, deci cu circa trei luni înainte de primul termen de judecată stabilit, a ignorat prevederile exprese ale legii procesuale și este de domeniul evidenței că nu există niciun argument obiectiv pentru care motivelor scrise să fie depuse doar la 9 octombrie 2013 cu nerespectarea cerințele legale. În consecință, față de aceste considerente, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații N.B.A. și A.M.I. împotriva Deciziei penale nr. 65 din data de 19 martie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București și obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații N.B.A. și A.M.I. împotriva Deciziei penale nr. 65 din data de 19 martie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul inculpat N.B.A. la plata sumei de 275 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 75 lei, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Obligă recurentul inculpat A.M.I. la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 24 ianuarie 2014. Procesat de GGC - NN