ÎCCJ, Secția penală

Asupra apelului de față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 307/F din 02 septembrie 2014 Curtea de Apel București, secția I penală, în baza art. 459 C. proc. pen. a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentă Ș.D.E. prin mandatar I.G., iar în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. a obligat revizuentă la plata sumei de 100 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a se pronunța astfel, Curtea de Apel București a reținut că revizuentă Ș.D.E., prin mandatar I.G., a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 90 din 5 aprilie 1957 a fostului Tribunal Militar al Regiunii a 11-a Militară, definitivă prin Decizia penală nr. 368 din 16 iulie 1957 a fostului Tribunal Suprem - Colegiul Militar, înaintată acestei instanțe, spre competentă soluționare de către înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia penală nr. 76/A din data de 03 aprilie 2014.

In motivarea cererii de revizuire, s-a arătat că prin sentința penală nr. 90 din 05 aprilie 1957 a fostului Tribunal Militar al Regiunii a 11-a Militară, în temeiul art. 193

1

alin. (1), art. 157, art. 25 pct. 6 C. pen. anterior coroborat cu art. 304 și 403 din Codul Justiției Militare, numitul G.Z. a fost condamnat la 10 ani de detențiune riguroasă și s-a dispus confiscarea totală a averii personale.

S-a reținut în sarcina acestuia că, în calitate de comandant al Regimentului 8 Grăniceri București, a ordonat la data de 16 februarie 1933, măsuri de represiune prin deschiderea focului față de muncitorii greviști adunați la Atelierele Grivița București, care au avut ca urmare pierderea de vieți omenești.

Cererea de revizuire a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 393-394 alin. (1) lit. e) C. proc. pen. din 1968, invocându-se contrarietatea care ar exista între această sentință penală și sentința civilă nr. 282 din 13 februarie 2012 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă, prin care a fost admisă în parte acțiunea reclamantei Ș.E.D., în temeiul Legii nr. 221/2009.

Curtea de Apel București a avut în vedere că potrivit art. 453 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., revizuirea hotărârilor judecătorești definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia. De asemenea, hotărârile definitive nu se pot concilia, în sensul dispozițiilor mai sus arătate, atunci când, prin dispozițiile pe care le conțin, acestea se exclud între ele.

S-a menționat că în doctrina și practica judiciară s-a statuat că acest motiv de revizuire privește ireconciliabilitatea între hotărâri penale definitive, iar nu între o hotărâre penală definitivă și o hotărâre civilă definitivă, întrucât instanța competentă să soluționeze revizuirea anulează toate hotărârile care nu se pot concilia și pronunță o nouă hotărâre, nefiind posibil ca o instanță penală să anuleze o hotărâre civilă definitivă.

Totodată, s-a apreciat că cererea de revizuire este inadmisibilă în raport de dispozițiile art. 1 și 2 din Legea nr. 221/2009, potrivit cărora toate efectele hotărârilor judecătorești de condamnare cu caracter politic sunt înlăturate de drept. Astfel, conform art. 1 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 06 martie 1945 - 22 decembrie 1989, constituie de drept condamnări cu caracter politic condamnările pronunțate pentru faptele prevăzute în art. 193

1

C. pen. din 1938 republicat.

În conformitate cu art. 2 din legea sus-menționată, toate efectele hotărârilor judecătorești de condamnare cu caracter politic, prevăzute la art. 1, sunt înlăturate de drept.

S-a reținut că în prezenta cauză, condamnarea a fost pronunțată pentru infracțiunea prevăzută de art. 193

1

alin. (1) C. pen. în vigoare la acea dată, care, potrivit legii sus-menționate, reprezintă o condamnare politică.

Prin urmare, s-a apreciat că în cauză nu este incident cazul de revizuire invocat, nefiind îndeplinită condiția privind existența unor hotărâri judecătorești penale definitive contradictorii, motiv pentru care, în baza art. 459 C. proc. pen. a fost respinsă ca inadmisibilă cerere de revizuire formulată de revizuenta Ș.D.E. prin mandatar I.G.

Împotriva acestei sentințe, la data de 08 octombrie 2014, a declarat apel l.G., mandatar al revizuentei Ș.D.E., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 10 octombrie 2014.

La termenul de judecată din data de 07 noiembrie 2014 reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția tardivității declarării prezentei căi de atac.

Analizând apelul declarat de I.G., mandatar al revizuentei S.D.E., -prin prisma excepției tardivității declarării acestei căi de atac, Înalta Curte constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 307/F din 02 septembrie 2014, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenta S.D.E., prin mandatar I.G., reținându-se că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a cererii de revizuire, potrivit art. 459 C. proc. pen.

împotriva acestei sentințe a formulat apel mandatarul revizuentei la data de 08 octombrie 2014, intitulat „apel peste termen", solicitând desființarea sentinței penale apelate, arătând, printre altele, că revizuenta S.D.E. era decedată la data de 25 iulie 2014 și că la momentul soluționării cauzei mandatarul nu a fost prezent.

Art. 459 C. proc. pen. prevede că „(1) La primirea cererii de revizuire, se fixează termen -pentru examinarea admisibilității în principiu a cererii de revizuire, președintele dispunând atașarea dosarului cauzei.

(2) Admisibilitatea în principiu se examinează de către instanță, în camera de consiliu, fără citarea părților."

Înalta Curte constată că prin sentința penală pronunțată la 02 septembrie 2014 a fost analizată cererea de revizuire din perspectiva îndeplinirii condițiilor de admisibilitate, analiză, care, potrivit dispozițiilor anterior citate, se desfășoară fără citarea părților, în camera de consiliu.

Sub acest aspect, critica mandatarului revizuentei în sensul că nu a fost prezent la ședința din 02 septembrie 2014, nu poate fi primită.

De asemenea, chiar dacă ulterior pronunțării sentinței apelate, respectiv cu ocazia declarării apelului a fost depus la dosar certificatul de deces al revizuentei S.D.E. datând 26 iulie 2014, nu afectează legalitatea sentinței penale atacate, având în vedere, pe de o parte, dispozițiile legale anterior citate, potrivit cărora în etapa care reglementează admiterea în principiu a cererii de revizuire se verifică îndeplinirea condițiilor de admisibilitate, fără citarea pârtilor, în camera de consiliu, iar pe de alată parte, având în vedere că pe numele mandatarului I.G. exista încă din data de 22 martie 2013 o procură judiciară legal autentificată, prin care acesta era mandatat să o reprezinte pe revizuenta S.D.E. în cauză, atât în ceea ce privește exercițiul dreptului de atac (fila 31 Dosar nr. 636/III/6/2013 al Parchetului Militar de le lângă Curtea Militară de Apel).

Prin urmare, se constată că în mod corect la data de 05 septembrie 2014 a fost comunicată mrnuta Hotărârii nr. 307 din 02 septembrie 2014 la domiciliul mandatarului revizuentei Ș.D.E., mandatarul l.G. semnând personal de primirea acesteia, astfel cum rezultă din dovada aflată la fila 6 din dosarul Curții de Apel București.

Dispozițiile art. 410 alin. (1) C. proc. pen. prevăd că pentru procuror, persoana vătămată și părți, termenul de apel este de 10 zile, dacă legea nu dispune altfel, și curge de la comunicarea copiei minutei.

Totodată, potrivit art. 268 alin. (1) C. proc. pen. „când pentru exercitarea unui drept -procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercițiul dreptului și nulitatea actului făcut peste termen".

În consecință, având în vedere că minuta sentinței penale nr. 307 din 02 septembrie 2014, apelată în prezenta cauză, a fost comunicată mandatarului revizuentei la data de 05 septembrie 2014, dată de la care a început să curgă termenul de 10 zile prevăzut de lege pentru exercitarea căii de atac a apelului, Înalta Curte constată că l.G., mandatarul revizuentei Ș.D.E., a formulat calea de atac peste termenul prevăzut de lege, respectiv la data de 08 octombrie 2014.

Pentru aceste motive, Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza art. 421 pct. 1 lit. a) teza I C. proc. pen. va respinge, ca tardiv, apelul declarat de l.G., mandatar al revizuentei Ș.D.E., împotriva sentinței penale nr. 307/F din 02 septembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va obliga apelantul la plata sumei de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, va fi avansată din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv, apelul formulat de l.G., mandatar al revizuentei Ș.D.E. împotriva sentinței penale nr. 307/F din 02 septembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală.

Obligă apelantul la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200-lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 07 noiembrie 2014.