ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3042/2014

Deliberând, în condițiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra recursului de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 11 februarie 2014 pe rolul Curții de Apel București, secția a IlI-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, revizuenta Ș.C.A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul Statul Român prin M.F.P., revizuirea Deciziei civile nr. 84 din 14 ianuarie 2014 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, susținând că este potrivnică Deciziei civile nr. 682 din 22 iunie 2010 pronunțată de aceeași instanță. În motivare a susținut că prin sentința civilă nr. 5689 din 20 octombrie 2009 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, în Dosarul nr. 2180/4/2009 i s-a admis cererea formulată împotriva pârâților Statul Român prin M.F.P.

și A.N.R.P. - Serviciul pentru Aplicarea Legii nr. 247/2005 și Legii nr. 10/2001, a fost obligat pârâtul Statul Român prin M.F.P. la 114.973,74 lei, plus dobânda legală aferentă sumei de 41.666,60 lei pentru perioada 06 iunie 2008 - 01 septembrie 2008, sume ce rezultau din Titlul de plată și Titlu de conversie, reținându-se că acțiunile F.P. nu au fost încă listate la bursa de valori. Prin Decizia civilă nr. 682 din 22 iunie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, s-a respins apelul declarat de Statul Român prin M.F.P. împotriva acestei sentințe, ea nefondat. La data de 22 iunie 2010, Tribunalul București, secția a V-a civilă, a pronunțat în Dosarul civil nr. 36413/4/2012, Decizia civilă nr. 84 din 14 ianuarie 2014 prin care, contrar Deciziei civile nr. 682 din 22 iunie 2010 pronunțată de aceeași instanță, respinge acțiunea reclamantei privind obligarea debitorului pârât Statul Român prin M.F.P.

la plata diferenței sumei în numerar până la realizarea despăgubirii totale prevăzută în Titlul de conversie, diferență rezultată din valoarea nominală a unei acțiuni F.P. calculată la 1 leu, cu 3 ani înainte de listarea la bursă și valoarea reală de plată a unei acțiuni a F.P. după listarea la bursă, de 40 de bani. Prin Decizia civilă nr. 894 din 26 mai 2014 a Curții de Apei București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire, instanța reținând, în esență, că deciziile invocate de revizuenta nu pot fi considerate contradictorii, în sensul art 322 pct 7 C. proc. civ., deoarece între pricinile soluționate prin aceste hotărâri nu există identitate de obiect, părți și cauză, iar în ai doilea litigiu nu s-a invocat excepția autorității de lucru judecat.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs revizuenta Ș.C.A., indicând motivul de neiegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în motivarea recursului a arătat că instanța nu a pus în discuția părților admisibilitatea cererii de revizuire, că intimatul nu a depus întâmpinare și nu s-a prezentat în fața instanței și că cererea de revizuire era admisibilă, întrucât este întrunită tripla identitate părți obiect cauză. A susținut că Decizia civilă nr. 84 din 14 ianuarie 2014, pronunțată de Tribunalui București, secția a V-a civilă, este contrară sentinței civile nr. 5689 din 20 octombrie 2009 a judecătoriei sectorului 4 București și Deciziei civile nr. 682 din 22 iunie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă.

Analizând recursul din perspectiva dispozițiilor art 302 1 alin. (1) lit. c) coroborate cu dispozițiile art 306 alin. (3) C, proc. civ., Înalta Curte constata nulitatea acestuia, pentru considerentele ce succed: Potrivit art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității, motivele de neiegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. Recursul se motivează, conform art. 303 C. proc. civ., prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, motivele de recurs fiind limitativ prevăzute la art. 304 C. proc. civ., iar art. 306 alin. (1) din cod prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (2), care se referă la motivele de ordine publică.

Potrivit legii, nu orice nemulțumire a părții poate duce la casarea sau modificarea hotărârii recurate, întrucât a motiva recursul înseamnă, pe de o parte, indicarea motivului de recurs ca fiind unul din cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării de critici privind modul de judecată al instanței raportat ia motivul de recurs invocat. Indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului, dacă dezvoltarea acestora realizează exigențele art. 306 alin. (3) C. proc. civ., în sensul că face posibilă încadrarea lor într-unui din motivele prevăzute de art. 304 din cod. În speță, recurenta-revizuentă a indicat în mod formal că își întemeiază recursul pe dispozițiile art, 304 pct. 9 C. proc.

civ., Iară a indica, însă, care sunt dispozițiile legale, de drept material ori procesual, încălcate, nici prin cererea de recurs și nici prin concluziile formulate în fața instanței. Prima critică formulată, referitoare la faptul că instanța nu a pus în discuția părților admisibilitatea cererii de revizuire, nu poate fi încadrată în niciunul din cazurile de modificare, ori casare prevăzute de lege, având în vedere că, potrivit dispozițiilor art. 326 alin. (3) C. proc.

civ., dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază, iar din încheierea de ședință de la termenul din 12 mai 2014, care face parte integrantă din decizia recurată, rezultă că instanța a acordat cuvântul „asupra admisibilității cererii de revizuire și în susținerea acesteia". Nici susținerea că Decizia civilă nr. 84 din 14 ianuarie 2014, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, este contrară sentinței civile nr. 5689 din 20 octombrie 2009 a Judecătoriei sectorului 4 București și Deciziei civile nr. 682 din 22 iunie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, nu se constituie într-o veritabilă critică de nelegalitate a deciziei atacate, având în vedere că nu se indică care sunt dispozițiile iegale aplicate și interpretate greșit și nici nu se dezvoltă argumente prin care să se tindă a se demonstra, în concret, pentru care motive este eronat și neiegal raționamentul instanței de revizuire, instanță care, în motivarea soluției pronunțate, a reținut că în cadrul celui de-al doilea litigiu nu s-a invocat excepția autorității de lucru judecat, iar obiectul celor două dosare este diferit.

Succesiunea de fapte și afirmații din cuprinsul cererii de recurs nu este structurată din punct de vedere juridic și nu poate fi, în nici un caz, apreciată drept motiv de nelegalitate al deciziei pronunțate în apel, astfel încât nu poate fi încadrată în dispozițiile art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., în limita cărora se poate exercita controlul judiciar în recurs. Pentru aceste considerente, în aplicarea dispozițiilor ari. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va constata nulitatea recursului declarat de revizuentă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de revizuentă Ș.C.A. împotriva Deciziei nr. 894 din 26 mai 2014 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publica, astăzi 06 noiembrie 2014.