ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3042/2014

Deliberând, în

condițiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra recursului de față,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de

11 februarie 2014 pe rolul Curții de Apel București, secția a IlI-a civilă și

pentru cauze cu minori și de familie, revizuenta Ș.C.A. a solicitat instanței,

în contradictoriu cu intimatul Statul Român prin M.F.P., revizuirea Deciziei civile

nr. 84 din 14 ianuarie 2014 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a

civilă, susținând că este potrivnică Deciziei civile nr. 682 din 22 iunie 2010

pronunțată de aceeași instanță.

În motivare

a susținut că prin sentința civilă nr. 5689 din 20 octombrie 2009 pronunțată de

Judecătoria Sectorului 4 București, în Dosarul nr. 2180/4/2009 i s-a admis

cererea formulată împotriva pârâților Statul Român prin M.F.P. și A.N.R.P. -

Serviciul pentru Aplicarea Legii nr. 247/2005 și

Legii nr. 10/2001, a fost obligat pârâtul Statul Român prin

M.F.P. la 114.973,74 lei, plus dobânda legală aferentă sumei de 41.666,60 lei

pentru perioada 06 iunie 2008 - 01 septembrie 2008, sume ce rezultau din Titlul

de plată și Titlu de conversie, reținându-se că acțiunile F.P. nu au fost încă

listate la bursa de valori. Prin Decizia civilă nr. 682 din 22 iunie 2010

pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, s-a respins apelul

declarat de Statul Român prin M.F.P. împotriva acestei sentințe, ea nefondat.

La data de 22 iunie 2010, Tribunalul

București, secția a V-a civilă, a pronunțat în Dosarul civil nr. 36413/4/2012, Decizia

civilă nr. 84 din 14 ianuarie 2014 prin care, contrar Deciziei civile nr. 682

din 22 iunie 2010 pronunțată de aceeași instanță, respinge acțiunea reclamantei

privind obligarea debitorului pârât Statul Român prin M.F.P. la plata

diferenței sumei în numerar până la realizarea despăgubirii totale prevăzută în

Titlul de conversie, diferență rezultată din valoarea nominală a unei acțiuni F.P.

calculată la 1 leu, cu 3 ani înainte de listarea la bursă și valoarea reală de

plată a unei acțiuni a F.P. după listarea la bursă, de 40 de bani.

Prin Decizia

civilă nr. 894 din 26 mai 2014 a Curții de Apei București, secția a III-a

civilă și pentru cauze cu minori și de familie,

s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire,

instanța reținând, în esență, că deciziile invocate de revizuenta nu pot fi

considerate contradictorii, în sensul art 322 pct 7 C. proc. civ., deoarece

între pricinile soluționate prin aceste hotărâri nu există identitate de

obiect, părți și cauză, iar în ai doilea litigiu nu s-a invocat excepția

autorității de lucru judecat.

Împotriva acestei

decizii, în termen legal, a declarat recurs revizuenta Ș.C.A.,

indicând motivul de neiegalitate

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în motivarea recursului a arătat că

instanța nu a pus în discuția părților admisibilitatea cererii de revizuire, că

intimatul nu a depus întâmpinare și nu s-a prezentat în fața instanței și că cererea

de revizuire era admisibilă, întrucât este întrunită tripla identitate părți

obiect cauză. A susținut că Decizia civilă nr. 84 din 14 ianuarie 2014,

pronunțată de Tribunalui București, secția a V-a civilă, este contrară

sentinței civile nr. 5689 din 20 octombrie 2009 a judecătoriei sectorului 4

București și Deciziei civile nr. 682 din 22 iunie 2010 pronunțată de Tribunalul

București, secția a V-a civilă.

Analizând

recursul din perspectiva dispozițiilor art 302

1

alin. (1) lit. c)

coroborate cu dispozițiile art 306 alin. (3) C, proc. civ., Înalta Curte

constata nulitatea acestuia, pentru considerentele ce succed:

Potrivit art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub

sancțiunea nulității, motivele de neiegalitate pe care se întemeiază recursul

și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un

memoriu separat.

Recursul se

motivează, conform art. 303 C. proc. civ., prin însăși cererea de recurs sau

înăuntrul termenului de recurs, motivele de

recurs

fiind limitativ prevăzute la art. 304 C. proc. civ., iar art. 306 alin. (1) din

cod prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu

excepția cazurilor prevăzute la alin. (2), care se referă la motivele de ordine

publică.

Potrivit

legii, nu orice nemulțumire a părții poate duce la casarea sau modificarea

hotărârii recurate, întrucât a motiva recursul înseamnă, pe de o parte,

indicarea motivului de recurs ca fiind unul din cele prevăzute de art. 304 C.

proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării de

critici privind modul de judecată al instanței raportat ia motivul de recurs

invocat.

Indicarea

greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului, dacă dezvoltarea

acestora realizează exigențele art. 306 alin. (3) C. proc. civ., în sensul că

face posibilă încadrarea lor într-unui din motivele prevăzute de art. 304 din

cod.

În speță,

recurenta-revizuentă a indicat în mod formal că își întemeiază recursul pe

dispozițiile art, 304 pct. 9 C. proc. civ., Iară a indica, însă, care sunt

dispozițiile legale, de drept material ori procesual, încălcate, nici prin

cererea de recurs și nici prin concluziile formulate în fața instanței.

Prima

critică formulată, referitoare la faptul că instanța nu a pus în discuția

părților admisibilitatea cererii de revizuire, nu poate fi încadrată în

niciunul din cazurile de modificare, ori casare prevăzute de lege, având în

vedere că, potrivit dispozițiilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ., dezbaterile

sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se

întemeiază, iar din încheierea de ședință de la termenul din 12 mai 2014, care

face parte integrantă din decizia recurată, rezultă că instanța a acordat

cuvântul „asupra admisibilității cererii de revizuire și în susținerea

acesteia".

Nici

susținerea că Decizia civilă nr. 84 din 14 ianuarie 2014, pronunțată de

Tribunalul București, secția a V-a civilă, este contrară sentinței civile nr.

5689 din 20 octombrie 2009 a Judecătoriei sectorului 4 București și Deciziei civile

nr. 682 din 22 iunie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a

civilă, nu se constituie într-o veritabilă critică de nelegalitate a deciziei

atacate, având în vedere că nu se indică care sunt dispozițiile iegale aplicate

și interpretate greșit și nici nu se dezvoltă argumente prin care să se tindă a

se demonstra, în concret, pentru care motive este eronat și neiegal

raționamentul instanței de revizuire, instanță care, în motivarea soluției

pronunțate, a reținut că în cadrul celui de-al doilea litigiu nu s-a invocat

excepția autorității de lucru judecat, iar obiectul celor două dosare este

diferit.

Succesiunea

de fapte și afirmații din cuprinsul cererii de recurs nu este structurată din

punct de vedere juridic și nu poate fi, în nici un caz, apreciată drept motiv

de nelegalitate al deciziei pronunțate în apel, astfel încât nu poate fi

încadrată în dispozițiile art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., în limita cărora se

poate exercita controlul judiciar în recurs.

Pentru

aceste considerente, în aplicarea dispozițiilor ari. 312 C. proc. civ., Înalta Curte

va constata nulitatea recursului declarat de revizuentă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată

nul recursul declarat de revizuentă Ș.C.A. împotriva Deciziei nr. 894 din 26

mai 2014 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu

minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publica, astăzi 06 noiembrie 2014.