ÎCCJ, Secția penală

Asupra apelului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 270 din 22 iunie 2015 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, a hotărât următoarele:

A condamnat pe inculpata C.A.F., fără antecedente penale, la pedepsele de 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 C. pen. și de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la exercitarea fără drept a unei profesii sau activități, prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 348 C. pen. coroborat cu art. 26 din Legea nr. 51/1995.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen. a constatat că infracțiunile sunt concurente și, în baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea de 10 luni închisoare, la care a adăugat un spor de 1/3 din cealaltă pedeapsă, adică 2 luni închisoare, în final, pedeapsa rezultantă stabilită fiind de 1 an închisoare.

În temeiul art. 83-84 C. pen. a amânat aplicarea pedepsei rezultante aplicate pe durata termenului de supraveghere de 2 ani.

În temeiul art. 84 alin. (2) și art. 85 alin. (1) C. pen., inculpata a fost obligată ca, pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

În temeiul art. 84 alin. (2) și art. 85 alin. (2) lit. b) C. pen., inculpata a fost obligată, pe durata termenului de supraveghere, să presteze pe o perioadă de 40 zile, maxim 3 ore pe zi, muncă neremunerată în folosul comunității, la A.D.P. - sector 2 București sau A.M.O.F.M. București.

Pentru inculpata C.A.F., în temeiul art. 84 alin. (2) și art. 85 alin. (2) lit. j) C. pen., s-a dispus să nu exercite profesia de avocat, de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunilor.

În baza art. 404 alin. (3) din C. proc. pen. raportat la art. 88 alin. (1) și (3) C. pen., s-a atras atenția inculpatei asupra consecințelor nerespectării măsurilor și obligațiilor impuse de instanță sau a săvârșirii de noi infracțiuni, respectiv revocarea amânării aplicării pedepsei, aplicarea și executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 397, art. 25 alin. (3) C. proc. pen., s-a dispus desființarea înscrisului falsificat - împuternicire avocațială din 16 iunie 2014 aflată în original (în plic sigilat - anexă la Dosar urmărire penală nr. 131/p/2014 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj și în copie (fila 10 același dos. u.p.).

În temeiul art. 274 alin. (1), (2) C. proc. pen. a obligat inculpata să plătească 400 lei, cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotăra asfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin Rechizitoriul nr. 131/P/2014 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj au fost trimiși în judecată, în stare de libertate, inculpații:

- C.A.F. - avocat - pentru săvârșirea infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 322 C. pen. și complicitate la exercitarea fără drept a unei profesii sau activități prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 348 C. pen. coroborat cu art. 26 din Legea nr. 51/1995, totul cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

- V.F.C. - pentru săvârșirea infracțiunilor de exercitarea fără drept a unei profesii sau activități prev. de art. 348 C. pen. rap. la art. 26 din Legea nr. 51/1995 și uz de fals, prev. de art. 323 C. pen., totul cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

S-a reținut în actul de sesizare că inculpata C.A.F., avocat în Baroul București, la data de 16 iunie 2014, pentru a ajuta la exercitarea nelegală a drepturilor procesuale specifice recunoscute de lege unui avocat, a întocmit în fals împuternicirea avocațială din 16 iunie 2014 prin care a atestat în mod nereal, calitatea de avocat a inculpatului V.F.C. (în realitate expert contabil), precum și împrejurarea neadevărată că acesta era împuternicit de către clientul U.l.C. să exercite în fața organelor de cercetare penală din cadrul l.P.J. Cluj - S.I.F. „activități de redactare și semnare acte, asistență juridică și reprezentare" în baza contractului de asistență juridică din 16 iunie 2014, în realitate neexistând un astfel de contract, înscris ce a fost încredințat spre folosire inculpatului V.F.C. și folosit de acesta pentru producerea de consecințe juridice.

Analizând actele și lucrările dosarului, în baza reglementărilor în materie, instanța a reținut următoarea stare de fapt:

În cadrul urmăririi penale desfășurate în Dosar nr. 637/P/2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj - având ca obiect infracțiuni de evaziune fiscală - organele de cercetare penală din cadrul I.P.J. Cluj - S.I.F., investite cu instrumentarea cauzei, au procedat la citarea, în vederea audierii în calitate de martor a numitului U.l.C. pentru data de 18 iunie 2014.

În aceste împrejurări, martorul U.l.C. l-a contactat pe inculpatul V.F.C., expert contabil, administrator la SC V. SRL București (pe care-l cunoștea, fiind prieteni și colaboratori din 2011) solicitându-i sprijinul, în sensul de a-l însoți la Cluj-Napoca, în fața organelor penale și fiscale.

Inculpatul V.F.C. a colaborat cu inculpata C.A.F., avocat în Baroul București din data de 15 ianuarie 2008, căreia i-a subînchiriat o cameră în imobilul în care societatea sa își avea sediul, încăpere în care avocata și-a stabilit sediul profesional.

La data de 16 iunie 2014, martorul U. împreună cu inculpatul V.F. s-au întâlnit cu inculpata C.A., căreia i-au expus problemele juridice și i-au cerut să-l însoțească și să-l asiste pe martor în fața organelor de poliție de la I.P.J. Cluj.

Inculpata C.A.F. a refuzat să facă deplasarea, dar în urma insistențelor inculpatului V., a fost de acord să întocmească o împuternicire avocațială, în care să ateste în mod nereal calitatea de avocat a inculpatului, pentru a-i permite acestuia exercitarea nelegală a drepturilor de asistență juridică și reprezentare a unui subiect procesual în cadrul unui proces penal în curs.

Astfel, inculpata C.A.F. a întocmit împuternicirea avocațială din 16 iunie 2014, în care a atestat calitatea reală de avocat a emitentului și, în mod nereal, calitatea de avocat a inculpatului V.F.C., precum și împrejurarea că aceștia erau împuterniciți de către clientul U.l.C., în baza contractului de asistență juridică din 16 iunie 2014 să exercite activitățile de „Redactare și semnare acte. Asistență juridică și reprezentare" în fața organului de cercetare penală, în realitate nefiind încheiat un astfel de contract.

Pentru a da aparență de legalitate actului, inculpata s-a folosit de un exemplar al imprimatelor tipărite puse la dispoziția acesteia de Baroul București (formulare tipizate înseriate), înscris pe care l-a completat cu toate datele dictate de inculpatul V.F.C., martorul U.l.C. semnând ulterior înscrisul la rubrica „client".

Contractul de asistență juridică seria din 16 iunie 2014, menționat în împuternicire, nu s-a încheiat în realitate, din actele de urmărire penală rezultând că numărul de contract nici nu a fost alocat avocatei, împrejurare recunoscută de inculpata C.A.F. și de inculpatul V.F., fiind confirmată de datele furnizate de registrul de înregistrare a contractelor de asistență juridică și de declarațiile martorul U.l.C.

La data de 18 iunie 2014, inculpatul V.F.C. l-a însoțit pe martorul U.l.C. la audieri la I.P.J. Cluj, și după ce s-au identificat cu numele, a prezentat organelor de cercetare penală împuternicirea avocațială, fără a specifica expres că este avocat și l-a asistat pe martor, pe parcursul audierii acestuia de către lucrătorul de poliție M.R. La audiere a asistat și martorul P.P.E., apărătorul ales al suspectului din cauza respectivă, A.l.C.

Deși nu avea calitatea de avocat, inculpatul V.F.C. a asistat în calitate de apărător ales, la efectuarea actului de urmărire penală și a exercitat drepturile procesuale specifice recunoscute de lege avocatului, intervenind în cursul audierilor și oferind precizări raportat la poziția martorului U.l.C.

La finalul audierii, după ce martorul U.l.C. și avocatul P.P.E. au semnat declarația, inculpatul V.F.C. a recunoscut că nu este avocat.

Ca efect al acestei recunoașteri, după efectuarea verificărilor pe site-ul Baroului București, organele de cercetare penală s-au sesizat din oficiu pentru săvârșirea infracțiunilor de fals, uz de fals și exercitarea fără drept a unei profesii, procedând totodată la refacerea actului de urmărire penală, în condiții de legalitate, martorul U.l.C. fiind reaudiat la data de 23 iunie 2014.

Imediat după terminarea audierii din data de 18 iunie 2014, inculpatul V.F.C. a contactat-o telefonic pe inculpata C.A.F., căreia i-a spus despre problemele ivite, astfel că inculpata a redactat înscrisul „împuternicire din 16 iunie 2014", prin care martorul U.l.C. îl mandata pe V.F.C. să îndeplinească toate formalitățile necesare depunerii unei declarații de martor la I.P.J. Cluj - înscris antedatat, ce a fost trimis prin e-mail martorului U.l.C., care l-a semnat și l-a depus în aceeași zi la organele de cercetare penală.

Starea de fapt, mai sus descrisă a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă; din cursul urmăririi penale; proces-verbal de sesizare din oficiu (filele 5-6), proces-verbal de constatare (filele 7-8), proces-verbal de predare-primire înscrisuri (fila 9); împuternicirea avocațială din 2014, în copie (fila 10) și în original în plic sigilat ca mijloc material de probă anexat dosarului; înscrisuri din dosarul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj nr. 637/P/2014: în copie (filele 11-12), în original împuternicirea din n16 iuni 2014 (fila 13), în original declarația martorului U.l.C. dată în Dosarul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj nr. 637/P/2014 (filele 14-21); copia registrului de acces în sediul I.P.J. Cluj (filele 22-24); verificările efectuate pe site-ul Baroului București (filele 27-29), acte privind schimbarea sediului social al avocatei C.A.F. (filele 90-92); copia registrului de contracte de asistență juridică eliberat de Baroul București inculpatei C.A.F.,copia blocului de împuterniciri avocațiale eliberate inculpatei (filele 52-54); declarațiile martorilor: U.l.C. (filele 61-65), P.P.E. (filele 55-57); declarațiile inculpaților V.F.C. (filele 37-41, 71-73) și C.A.F. (fiele 48-51, 82-84); din faza de judecată: declarații inculpați (filele 32-35, 36-39); declarații martori U.I.C., P.P.E. (filele 41 -43, 45-46).

În drept, instanța a constatat că faptele inculpatei C.A.F., avocat în Baroul București, care la data de 16 iunie   2014, a întocmit în fals împuternicirea avocațială din 16 iunie 2014, atestând, în mod nereal, calitatea de avocat a inculpatului V.F.C., în realitate expert contabil, precum și împrejurarea neadevărată că acesta era împuternicit de către clientul U.l.C. să exercite în fața organelor de cercetare penală din cadrul I.P.J. Cluj - S.I.F. activitățile de „Redactare și semnare acte. Asistență juridică și reprezentare" în baza contractului de asistență juridică din 16 iunie 2014, în realitate neexistând un astfel de contract, înscris ce a fost încredințat spre folosire inculpatului V.F.C. și folosit de acesta pentru producerea consecințelor juridice și, în acest fel, l-a ajutat pe inculpatul V.F.C. să exercite nelegal drepturi procesuale specifice recunoscute de lege avocatului cu ocazia audierii în calitate de martor a numitului U.l.C. de către organele de cercetare penală din cadrul I.PJ. Cluj - S.I.F. în Dosarul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj nr. 637/P/2014 - întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 322 C. pen. și respectiv, complicitate la exercitarea fără drept a unei profesii sau activități, prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 348 C. pen. coroborat cu art. 26 din Legea nr. 51/1995.

Inculpata a recunoscut, în materialitatea lor faptele, însă a arătat că nu se consideră vinovată de comiterea acestora, pentru că nu au fost săvârșite cu vinovăția prevăzută de lege - invocând cazul de achitare prev. de art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen.

Inculpata C.A.F., deși prin apărător, a invocat lipsa intenției în comiterea faptelor (în sensul că nu a acceptat rezultatul faptelor, considerând că nu se va produce ori că nu a prevăzut rezultatul faptelor), poziția sa procesuală efectivă a fost una de apărare pe temeiul existenței un unui caz de neimputabilitate - constrângerea morală (în sensul că a comis faptele sub imperiul constrângerii exercitate de inculpatul V., care a amenințat-o că nu-i va mai permite să-și aibă sediul cabinetului în spațiul subînchiriat).

Niciuna din apărările invocate nu au fost primite, reținându-se că nu-și au suport în materialul probator, împrejurările invocate nu se regăsesc în cauză. S-a reținut că nu se poate accepta susținerea că inculpata a socotit că nu se va produce rezultatul faptelor sale, respectiv, că inculpatul V. nu va putea exercita activitățile specifice avocatului, chiar dacă i-a emis împuternicirea avocațială, pe motiv că acesta avea nevoie de legitimație.

Aceasta deoarece inculpata, de profesie avocat, cunoștea sau, cel puțin, avea obligația să cunoască reglementările privind exercitarea profesiei de avocat, printre care și dispoz. art. 126 din Hotărârea C.U.B.R. nr. 64/2011 privind adoptarea Statutul profesiei de avocat, conform cărora contractul de asistență juridică prevede, în mod expres, întinderea puterilor pe care clientul le conferă avocatului și, în baza acestuia, avocatul se legitimează față de terți prin împuternicirea avocațială întocmită conform anexei nr. ll din actul normativ (ce reglementează conținutul formularului împuternicirii avocațiale); dispoziția art. 44 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, conform cărora, actele întocmite de avocat pentru legitimarea față de terți a calității de reprezentant au forța probantă deplină până la înscrierea în fals.

Astfel, avocatul se legitimează și prin împuternicirea avocațială, nu numai nu prin legitimația de serviciu.

Prin prezentarea unui înscris care, potrivit legii, era menit să servească la dovedirea calității de avocat față de terți, având legal conferită aparența de legalitate prin îndeplinirea condițiilor de formă cerute de lege, s-a creat reprezentarea aparentei legitimări procesuale, atât organelor de cercetare penală, cât și apărătorului ales al suspectului care asista la audieri.

Pe de altă parte, s-a depus la dosar de către inculpată o evaluare psihologică (fila 30 dos. instanță) - pentru a dovedi caracterul influențabil, firea timidă și dificultățile de comunicare interpersonale și, totodată, s-a solicitat audierea unor martori, angajați ai societății inculpatului V., pentru a dovedi caracterul autoritar al inculpatului V., față de ea și alți angajați.

Evaluarea psihologică a inculpatei - dincolo de caracterul extrajudiciar al înscrisului - într-adevăr, a relevat o fire anxioasă, introvertită, care face cu greu, față, situațiilor critice, tensionate, fire timidă în relațiile interpersonale, care se integrează cu dificultate în grup. Este însă, departe de face dovada unui caracter slab, labil, eventual, cu un discernământ afectat, care să o împiedice să se opună acțiunilor, cu certitudine, contrare legii și deontologiei profesionale.

În ceea ce privește comportamentul inculpatului V.F. față de angajați, a rezultat din declarațiile martorilor G.A.A. și N.M. (filele 55-56, 52-53) că acesta era unul normal, că relațiile de serviciu se desfășurau normal, fiind mai degrabă relații apropiate, de amiciție, decât relații de subordonare, autoritare. Nu s-a dovedit că inculpatul V. ar fi avut relații tensionate cu inculpata C., acestea erau similare cu relațiile dintre inculpatul V. și ceilalți angajați ai firmei sale, deși inculpata nu era angajata societății administrate de inculpat, era o simplă colaboratoare, căreia, într-adevăr, inculpatul îi trimitea clienți, pe care să-i consilieze pe probleme juridice, dar nicidecum, inculpata nu depindea financiar de bunăvoința inculpatului.

Chiar și reală fiind, „constrângerea" de care se prevalează inculpata în apărare, în sensul că inculpatul V. ar fi amenințat-o că, dacă nu emite împuternicirea avocațială, își va pierde sediul din spațiul închiriat - nu se constituie totuși, într-o amenințare cu un pericol grav - în accepțiunea art. 25 C. pen. - și care să nu poată fi înlăturat, decât prin comiterea faptei penale.

Instanța a reținut că la nivelul de pregătire profesională, la experiența în domeniu, și chiar raportat la firea, mai timidă, anxioasă, a inculpatei, nu se poate aprecia că amenințarea cu pierderea spațiului de birou, a fost atât de gravă, încât a avut aptitudinea de a înfrânge, a anihila total voința inculpatei și de a o determina să comită fapta penală.

La individualizarea judiciară a sancțiunilor aplicate inculpatei, s-au avut în vedere, pentru evaluarea gravității infracțiunilor și periculozității inculpatei, criteriile prev. de art. 74 C. pen. - împrejurările și modul de comitere a infracțiunilor - inculpata C., profitând de faptul că avea la îndemână instrumentele juridice corespunzătoare, în virtutea calității sale, natura și gravitatea rezultatului produs - o urmare, nu foarte gravă, actul procedural viciat, fiind refăcut ulterior, în condiții legale; antecedentele penale ale inculpaților - fără antecedente penale, cu o atitudine anterioară, corespunzătoare; nivelul de educație, vârsta, situația familială și socială -ambii inculpați, cu studii superioare, tineri, bine integrați social și profesional.

Așa fiind, instanța a considerat, și în raport de limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile reținute (pedeapsa închisorii de la 3 luni la 1 an sau amenda pentru exercitarea fără drept a unei profesii și, respectiv, complicitatea la această infracțiune; pedeapsa închisorii de la 3 luni la 2 ani sau amenda - pentru uz de fals și, pedeapsa închisorii de la 6 luni la 3 ani sau amenda - pentru fals în înscrisuri sub semnătură privată) - că vor fi în măsură să realizeze scopurile coercitive, de reeducare și prevenție ale sancțiunilor penale, pedepsele aplicate.

Dat fiind că pedeapsa rezultantă stabilită nu depășește 2 ani închisoare, inculpata nu a mai fost anterior condamnată, și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității (filele 63, 64 dos, inst.) și, având în vedere și persoana inculpatei - la prima confruntare cu legea penală, care, în materialitatea lor, a recunoscut faptele, a avut o conduită corespunzătoare, anterior comiterii faptelor și, potrivit profilului moral, prezintă toate datele necesare, în sensul unor posibilități mari de îndreptare, instanța de fond a apreciat că aplicarea imediată a pedepsei nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei inculpatei pentru o perioadă determinată.

Împotriva sentinței penale a declarat apel inculpata C.A.A.F., solicitând desființarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare, invocând motivele de nulitate prevăzute de art. 280 alin. (1) C. proc. pen., întrucât nu a fost respectat termenul imperativ, de minim de 20 de zile, pentru a se formula cereri și excepții cu privire la legalitatea actului de sesizare a instanței, achitarea inculpatei, motivând că nu a săvârșit faptele cu intenție și înlăturarea obligației impuse inculpatei, de a nu exercita profesia de avocat.

Analizând apelul exercitat de inculpată, în raport cu criticile formulate, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins ca atare.

În ce privește criticile care vizează încălcarea termenului prevăzut de art. 344 alin. (1) C. proc. pen., care ar atrage sancțiunea nulității relative, instanța de control judiciar constată că nu sunt fondate.

Instanța de apel reține pe de o parte, că motivul invocat de apărarea inculpatei nu constituie un caz de nulitate absolută, care ar putea impune desființarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar, pe de altă parte, aspectele invocate exced cadrului procesual, întrucât acestea au făcut obiectul verificării judecătorului de cameră preliminară, care a constatat printr-o încheiere definitivă, legalitatea sesizării instanței și a administrării probelor, dispunând începerea judecății.

În ce privește a doua critică formulată în motivele de apel, Înalta Curte, verificând probele dosarului cu privire la infracțiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată și de complicitate la exercitarea fără drept a unei profesii sau activități pentru care s-a dispus condamnarea inculpatei, constată că prima instanță a reținut o situație de fapt corectă, bazată pe materialul probator administrat și just apreciat, care a confirmat existența faptelor și întrunirea conținutului constitutiv al infracțiunilor.

Probatoriul administrat confirmă pe deplin existența și săvârșirea de către inculpată a infracțiunilor reținute în sarcina sa, atât sub aspectul laturii obiective, cât si a celei subiective.

Pentru existența infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată și de complicitate la exercitarea fără drept a unei profesii sau activități, sub aspectul laturii subiective, este necesar să se facă dovada că inculpata a acționat cu voința de a falsifica împuternicirea avocațială, în vederea folosirii acestui înscris, având reprezentarea că prin încredințarea acestuia se vor produce consecințe juridice.

În concret, inculpata a întocmit împuternicirea avocațială din 16 iunie 2014, atestând, în mod nereal, calitatea de avocat a inculpatului V.F.C., în realitate expert contabil, precum și împrejurarea neadevărată că acesta era împuternicit de către clientul U.l.C. să exercite în fața organelor de cercetare penală din cadrul I.P.J. Cluj - S.I.F. activitățile de „Redactare și semnare acte. Asistență juridică și reprezentare" în baza contractului de asistență juridică nr. 393089/16 iunie 2014, în realitate neexistând un astfel de contract, înscris ce a fost încredințat spre folosire inculpatului V.F.C. și folosit de acesta pentru producerea consecințelor juridice și, în acest fel, l-a ajutat pe inculpatul V.F.C. să exercite nelegal drepturi procesuale specifice recunoscute de lege avocatului cu ocazia audierii în calitate de martor a numitului U.l.C. de către organele de cercetare penală din cadrul I.P.J. Cluj.

În urma propriului examen, instanța de control judiciar reține că inculpata a acționat cu forma de vinovăție cerută de lege, respectiv cu intenție directă, având reprezentarea că prin acțiunile sale se vor produce consecințele juridice ce decurg din prezentarea unei împuterniciri avocațiale false și urmărind producerea acestui rezultat prin comiterea infracțiunilor în ce privește apărarea inculpatei sub acest aspect, care nu a negat existența faptelor în modalitatea faptică reținută de prima instanță, dar a susținut că nu Ie-a săvârșit cu vinovăția prevăzută de lege, ci sub imperiul constrângerii morale, instanța de control judiciar reține netemeinicia acestei poziții, având în vedere că susținerile inculpatei nu au suport în materialul probator.

Împrejurarea că inculpata a socotit că, după emiterea împuternicirii avocațiale, care atesta în mod nereal calitatea de avocat a inculpatului V.F.C., acesta din urmă nu va putea exercita activitățile specifice avocatului în baza acesteia, pe motiv că avea nevoie de legitimație, nu este de natură să înlăturre caracterul penal al faptelor sale, în condițiile în care inculpata știa că acest act făcea dovada calității de avocat față de terți și avea aparența de legalitate prin îndeplinirea condițiilor de formă cerute de lege, fiind de natură să producă consecințe juridice, prin asigurarea unei false legitimări procesuale.

De altfel, pregătirea profesională și funcția de avocat a inculpatei prezumă faptul că inculpata avea cunoștință de reglementările privind exercitarea profesiei de avocat, printre care și dispozițiile art. 126 din Hotărârea C.U.B.R. nr. 64/2011 privind adoptarea Statutul profesiei de avocat, conform cărora contractul de asistență juridică prevede, în mod expres, întinderea puterilor pe care clientul le conferă avocatului și, în baza acestuia, avocatul se legitimează față de terți prin împuternicirea avocațială întocmită conform anexei nr. ll din actul normativ (ce reglementează conținutul formularului împuternicirii avocațiale) și ale art. 44 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, conform cărora, actele întocmite de avocat pentru legitimarea față de terți a calității de reprezentant au forța probantă deplină până la înscrierea în fals.

Nici critica apelantei referitoare la obligația impusă de instanță, de a nu exercita profesia de avocat, de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunilor (art. 85 alin. (2) lit. j) C. pen.), instanța de control judiciar constată că nu este fondată.

Potrivit art. 85 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, persoana față de care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei trebuie să respecte unele măsuri de supraveghere, care să permită verificarea conduitei persoanei.

De asemenea, instanța poate impune persoanei față de care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei să execute una sau mai multe dintre următoarele obligații, printre care și aceea de a nu ocupa sau exercita funcția profesia, meseria ori activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii (art. 85 alin. (2) lit. j) C. pen.).

Deși se numără printre obligațiile cu caracter facultativ ce decurg din amânarea aplicării pedepsei, în aprecierea necesității impunerii acestei obligații, instanța de fond a avut în vedere în mod just împrejurările concrete ale săvârșirii faptei, întrucât inculpata s-a folosit de calitatea de avocat pentru săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa.

În cauză, prin raportare la contextul concret de săvârșire a faptelor de către inculpată și la împrejurările cauzei, se apreciază că, în mod corect, prima instanță a dispus suplimentar această obligație, care, prin conținutul ei asigură scopul pedepsei și supravegherea conduitei inculpatei pentru o perioadă de doi ani.

Pentru considerentele arătate, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpata C.A.F. împotriva sentinței penale nr. 270 din 22 iunie 2015 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va obliga apelanta inculpată la plata sumei de 270 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 70 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpata C.A.F. împotriva sentinței penale nr. 270 din 22 iunie 2015 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Obligă apelanta inculpată la plata sumei de 270 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 70 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 07 septembrie 2015.