ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3614/2014

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3614/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului de

față, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 136/C din 10 mai 2013,

Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de conflicte de muncă și asigurări

sociale a respins excepția lipsei de interes invocată de pârâta SC L.A.C. SA, a

admis în parte acțiunea formulată și precizată de reclamanta Asociația P.

Brașov în contradictoriu cu pârâtele Uniunea Generală a Industriașilor din

România - U.1 Brașov, SC L.A.C. SA (fosta SC P.R. SA) și SC P.R.O. SA și, în

consecință, a constatat nulitatea absolută a Contractului de vânzare-cumpărare

acțiuni la purtător încheiat la data de 21 decembrie 2007.

A respins restul

pretențiilor reclamantei formulate în contradictoriu cu pârâtele Uniunea

Generală a Industriașilor din România - U.1 Brașov, SC L.A.C. SA (fosta SC P.R.

SA) și SC P.R.O. SA.

A admis excepția

lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Oficiul Registrului

Comerțului de pe lângă Tribunalul Brașov.

A respins acțiunea

formulată de reclamanta Asociația P. Brașov în contradictoriu cu pârâtul

Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Brașov.

A obligat pârâtele

Uniunea Generală a Industriașilor din România - U.1 Brașov, SC L.A.C. SA (fosta

SC P.R. SA) și SC P.R.O. SA să plătească reclamantei suma de 11.274 lei

reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța

această soluție, prima instanță a reținut că la data de 21 decembrie 2007 s-a

încheiat un contract de vânzare-cumpărare conform căruia pârâta U.1 Brașov, în

calitate de vânzător, a transmis pârâtei SC P.R. SA (actuala SC L.A.C. SA), în

calitate de cumpărător, 1237 acțiuni la purtător cu valoare nominală de 10

(zece) lei fiecare, numerotate de la nr. 39191 la nr. 40427, reprezentând

întreaga participațiune la capitalul social al SC P.R.O. SA.

Părțile contractului

au stabilit prețul acțiunilor la suma de 120.000 euro, plătibil în lei la

cursul BNR din data de 21 decembrie 2007, precum și că odată cu semnarea

actului de vânzare-cumpărare încetează calitatea de acționar la SC P.R.O. SA a

pârâtei U.1 Brașov.

Astfel cum rezultă

din Actul constitutiv al pârâtei SC P.R.O. SA cu încheiere de dată certă din 9

februarie 2004, acționarii societății administrator sunt Asociația P. Brașov -

cu un număr de 33002 acțiuni, numerotate de la 00001 la 33002, reprezentând 80%

din capitalul social, P.A. (M) Sdn.Bhd. - cu un număr de 4125 acțiuni,

numerotate de la 33003 la 37127, reprezentând 10% din capitalul social, Camera

de Comerț și Industrie Brașov - cu un număr de 2063 acțiuni, numerotate de la

37128 la 39190, reprezentând 5% din capitalul social, U.1 - cu un număr de 1237

acțiuni, numerotate de la 39190 la 40427, reprezentând 3% din capitalul social

și Universitatea T. Brașov - cu un număr de 825 acțiuni, numerotate de la 40428

la 41250, reprezentând 2% din capitalul social.

S-a constatat

totodată că, potrivit Hotărârii Guvernului României nr. 24/2004 prin care s-au

aprobat condițiile de constituire și structura acționariatului SC P.R.O. SA,

reclamanta deținea calitatea de acționar majoritar având 80% din acțiunile

societății.

Așa cum rezultă din

registrul acționarilor, dreptul de proprietate asupra acțiunilor deținute de

reclamantă a fost transferat în favoarea numitului N.I., în baza Contractului

de împrumut cu garanție imobiliară înregistrat la AEGRM ținută de CCI Brașov

sub nr. 2004-1076584427531-ELX din 12 februarie 2004.

Prin Hotărârea AGEA

din data de 7 iunie 2006 a SC P.R.O. SA s-a decis conversia acțiunilor din

acțiuni nominative în acțiuni la purtător, pârâtei U.1 revenindu-i un număr de

1237 acțiuni, numerotate de la 39190 la 40427.

Acțiunea reclamantei

în anularea operațiunii prin care numitul N.I. s-a înscris în registrul

acționarilor al SC P.R.O. SA a format obiectul Dosarului nr. 3447/57/2006 al

Tribunalului Alba, care, prin Sentința civilă nr. 753/CA din 30 mai 2007 rămasă

irevocabilă potrivit Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 1106 din

17 martie 2010, a dispus anularea declarației de înscriere a lui N.I. în

registrul acționarilor SC P.R.O. SA privind transferul dreptului de proprietate

de la Asociația P. Brașov asupra pachetului de 33002 acțiuni și radierea din

registrul acționarilor precum și din Registrul Comerțului de pe lângă

Tribunalul Brașov a mențiunii privind calitatea de acționar a lui N.I. la SC

P.R.O. SA. Ca urmare a acestor hotărâri, a fost confirmată cu efect declarativ

calitatea de acționar a reclamantei, întrucât consecința radierii din registrul

acționarilor al SC P.R.O. SA a transferului de acțiuni era revenirea la

situația anterioară, respectiv la structura acționariatului consacrată de H.G.

nr. 24/2004.

Prin Sentința civilă

nr. 31/CC din 6 aprilie 2011 pronunțată de Tribunalul Brașov, rămasă

irevocabilă, s-a dispus și anularea Hotărârii AGEA SC P.R.O. SA din data de 7

iunie 2006 privind conversia acțiunilor din nominative în acțiuni la purtător.

Totodată, prin

Sentința civilă nr. 1243/C din 28 iunie 2011 a Tribunalului Brașov, s-a dispus

înscrierea ca acționar a reclamantei cu 80% din capitalul social al SC P.R.O.

SA astfel că în prezent, așa cum rezultă din Certificatul constatator nr. 5877

din 29 ianuarie 2013 emis de ORC de pe lângă Tribunalul Brașov, s-a revenit la

structura acționariatului SC P.R.O. SA menționată în actul constitutiv.

Excepția lipsei

calității procesuale pasive invocată de pârâtul ORC de pe lângă Tribunalul

Brașov a fost admisă reținându-se inexistența identității între persoana

acestuia și subiectul obligat în raportul juridic dedus judecății. S-a

constatat în acest sens, în raport de prevederile art. 6 alin. (1) din Legea

nr. 26/1990 și O.U.G. nr. 116/2009, că pârâtul asigură opozabilitatea actelor

și faptelor comercianților prin efectuarea înregistrărilor în registrul

comerțului pe baza unei încheieri a judecătorului delegat sau, după caz, a unei

hotărâri judecătorești irevocabile. Opozabilitatea față de pârâtul ORC de pe

lângă Tribunalul Brașov a hotărârilor judecătorești prin care se dispune

efectuarea înregistrărilor în registrul comerțului, rezultă din lege și nu ca

urmare a participării acestuia în proces. Ca urmare a admiterii excepției,

acțiunea formulată de reclamanta Asociația P. Brașov în contradictoriu cu

pârâtul Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Brașov a fost

respinsă ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală

pasivă.

Excepția lipsei de

interes invocată de pârâta SC L.A.C. SA a fost respinsă ca nefondată

reținându-se că Asociația P. Brașov urmărește prin promovarea prezentei cereri

de chemare în judecată obținerea unui folos material, care rezidă din calitatea

de acționar majoritar al SC P.R.O. SA ce îi conferă posibilitatea, în virtutea

dreptului de preemțiune prevăzut de art. 10.2.2, art. 10.2.3 și art. 10.2.4 din

Actul constitutiv, să achiziționeze acțiunile deținute de pârâta U.1 Brașov.

Referitor la primul

motiv invocat de reclamantă, respectiv lipsa obiectului contractului de

vânzare-cumpărare acțiuni la purtător, s-a reținut că la data încheierii

acestui contract efectele hotărârii AGEA privind conversia acțiunilor erau

suspendate față de faptul că prin Decizia nr. 575/R/2006 pronunțată de Curtea

de Apel Brașov s-a dispus respingerea cererii numitului N.I. de înscriere în

registrul comerțului a calității sale de acționar majoritar la SC P.R.O. SA.

Ulterior, așa cum s-a

reținut anterior, Hotărârea AGEA SC P.R.O. SA din data de 7 iunie 2006 privind

conversia acțiunilor din nominative în acțiuni la purtător a fost anulată cu

efect retroactive astfel încât potrivit principiilor quod nullum est nullum

producit effectum și re sol uto jure dantis resolvitur jus accipientis, astfel

că nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare acțiuni la purtător

derivă din nulitatea absolută a hotărârii AGEA de conversie a acțiunilor din

nominative în acțiuni la purtător.

În consecință, s-a

reținut că față de faptul că pârâta U.1 Brașov a procedat la înstrăinarea unor

acțiuni la purtător provenite din conversia acțiunilor nominative, conversie cu

privire la care s-a constatat nulitatea absolută, contractul de

vânzare-cumpărare acțiuni la purtător este lipsit de obiect, fiind la rândul

său nul absolut.

Cererea reclamantei

privind radierea din registrul acționarilor a calității de acționar a pârâtei

SC L.A.C. SA (fosta SC P.R. SA) a fost respinsă având în vedere, așa cum

rezultă din registrul anexat la dosar, că, ulterior conversiei acțiunilor SC

P.R.O. SA din acțiuni nominative în acțiuni la purtător, nu s-a mai ținut

registrul acționarilor. Așadar, față de faptul că la data încheierii

contractului de vânzare-cumpărare acțiuni la purtător, respectiv la data de 21

decembrie 2007, nu exista un registru al acționarilor, pârâta SC L.A.C. SA

(fosta SC P.R. SA) nu a fost înscrisă într-un asemenea registru.

Și cererea privind

radierea din registrul comerțului a mențiunii privind înscrierea calității de

acționar a pârâtei SC L.A.C. SA (fosta SC P.R. SA) a fost respinsă față de

faptul că în prezent, astfel cum rezultă din Certificatul constatator nr. 5877

din 29 ianuarie 2013 și cum s-a reținut mai sus, structura acționariatului SC

P.R.O. SA este cea menționată în actul constitutiv, pârâta SC L.A.C. SA (fosta

SC P.R. SA) nefiind înscrisă ca și acționar.

Împotriva sentinței

primei instanțe, au declarat apel pârâtele Uniunea Generală a Industriașilor

din România U.1 și SC L.C. SA iar prin Decizia civilă nr. 125/Ap din 25 martie

2014, Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de

familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale a anulat ca netimbrat

apelul pârâtei U.1 și a anulat apelul pârâtei SC L.C. SA.

În argumentarea

soluției pronunțate, în ceea ce privește apelul pârâtei Uniunea Generală a

Industriașilor din România U.1, instanța de control judiciar a dat eficiență

dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare

de timbru și a dispus anularea pentru neplata taxelor de timbru datorate

statului pentru judecata cererii.

Referitor la apelul

pârâtei S.C. L.C. S.A., s-a reținut că potrivit art. 42 C. proc. civ. raportat

la dispozițiile imperative din Legea nr. 85/2006, societățile aflate în

procedura insolvenței pot exercita drepturile procedurale prin reprezentantul

legal, respectiv administratorul judiciar I.D.I. SPRL. Câtă vreme

reprezentantul legal nu a înțeles să confirme actele societății în insolvență,

respectiv cererea de acordare a facilităților privind plata taxei de timbru și

cererea de apel, cele două cereri au fost anulate potrivit art. 161 C. proc.

civ.

Împotriva deciziei

sus-menționate, a declarat recurs pârâta SC L.A.C. SA prin lichidator judiciar

I.D.I. SPRL, invocând dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., în

temeiul cărora a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate și

trimiterea cauzei spre rejudecare.

În dezvoltarea

motivelor de nelegalitate invocate, recurenta a susținut că soluția Curții de

Apel Brașov cu privire la anularea apelului formulat este nelegală, având în

vedere că formularea unei căi de atac împotriva unei hotărâri pronunțate de

instanța de judecată reprezintă un act de conservare ce are ca scop păstrarea

unui drept sau preîntâmpinarea pierderii acestuia, astfel încât apreciază că nu

este necesară confirmarea actului de către administratorul judiciar, precizând

totodată că acesta își însușește demersurile făcute de societate.

În ceea ce privește

soluția de anulare a cererii de acordare a facilităților formulate de

societate, recurenta a arătat de asemenea că apreciază a fi nelegală, pentru

considerentele expuse anterior și precizează că în temeiul dispozițiilor art.

77 din Legea nr. 85/2006, cererea de apel era scutită de plata taxelor

judiciare de timbru.

Analizând decizia

atacată în raport de criticile formulate, în limitele controlului de legalitate

și temeiurilor de drept invocate, Înalta Curte constată că recursul este

nefondat pentru următoarele considerente:

Deși, recurenta a

indicat în memoriul de recurs depus la dosar, motivele de nelegalitate cărora

înțelege să-și subsumeze criticile, ca fiind cele prevăzute de dispozițiile

art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., Înalta Curte verificând susținerile părții

constată că acestea pot fi încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., cu referire la o pretinsă încălcare sau aplicare greșită a dispozițiilor

art. 161 C. proc. civ.

Totodată, ca și

chestiune prealabilă, este de subliniat că dat fiind caracterul nedevolutiv al

căii de atac extraordinare a recursului, Înalta Curte nu procedează la

rejudecarea cauzei în fond ci examinează hotărârea atacată din perspectiva

respectării dispozițiilor legale incidente cauzei.

Așa fiind, se

constată că potrivit art. 20 alin. (1) lit. l) teza a II-a din Legea nr.

85/2006, republicată, printre principalele atribuții ce revin administratorului

judiciar numit de judecătorul-sindic se află și "(...) formularea și

susținerea acțiunilor în pretenții pentru încasarea creanțelor debitorului,

pentru aceasta putând angaja avocați", iar conform art. 87 pct. 5 C. proc.

civ., cei supuși procedurii reorganizării judiciare și a falimentului se

citează prin administratorul judiciar ori, după caz, prin lichidatorul

judiciar.

Din analiza

logico-juridică a acestor dispoziții legale, Înalta Curte reține că legiuitorul

a înțeles să reglementeze, dreptul și obligația

administratorului/lichidatorului judiciar de a reprezenta societatea debitoare

în instanță, în litigiile formulate în calitate de reclamantă.

Ca atare, de la data

deschiderii procedurii insolvenței și numirii administratorului judiciar,

societatea își desfășoară activitatea sub supravegherea judecătorului-sindic,

care urmărește îndeplinirea obligațiilor legale de către administratorul

judiciar numit în cauză, între care și obligația de a reprezenta societatea

debitoare în instanță.

Din interpretarea per

a contrario a dispozițiilor legale menționate, Înalta Curte reține că un atare

drept nu mai poate fi exercitat de fostele organe statutare ale societății,

chiar și în ipoteza în care se urmărește exercitarea unor acțiuni care vizează

conservarea unui drept, dat fiind dispozițiile imperative ale Legii nr.

85/2006.

În speță, așa cum

rezultă din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, societatea recurentă se află

sub incidența dispozițiilor Legii nr. 85/2006, fiind desemnat la data de 3

octombrie 2012, în calitate de lichidator judiciar, I.D.I. SPRL, acesta fiind

unicul reprezentant legal al debitoarei în fața instanței de judecată.

În considerarea celor

anterior expuse, Înalta Curte constată că în mod corect, instanța de control

judiciar a făcut aplicarea dispozițiilor art. 161 C. proc. civ., în raport de

faptul că deși i s-a pus în vedere administratorului judiciar să confirme atât

cererea de apel cât și cea de acordare a facilităților, acesta nu s-a conformat

solicitării, motiv pentru care soluția de anulare a ambelor cereri apare a fi

temeinică și legală.

Pentru toate

argumentele ce preced, în aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul pârâtei SC L.A.C. SA prin

lichidator judiciar I.D.I. SPRL.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de pârâta SC L.A.C. SA prin lichidator judiciar I.D.I. SPRL

împotriva Deciziei civile nr. 125/Ap din 25 martie 2014 pronunțată de Curtea de

Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de

conflicte de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 noiembrie 2014.

Procesat

de GGC - NN