ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3614/2014

Asupra recursului de față, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 136/C din 10 mai 2013, Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de conflicte de muncă și asigurări sociale a respins excepția lipsei de interes invocată de pârâta SC L.A.C. SA, a admis în parte acțiunea formulată și precizată de reclamanta Asociația P. Brașov în contradictoriu cu pârâtele Uniunea Generală a Industriașilor din România - U.1 Brașov, SC L.A.C. SA (fosta SC P.R. SA) și SC P.R.O. SA și, în consecință, a constatat nulitatea absolută a Contractului de vânzare-cumpărare acțiuni la purtător încheiat la data de 21 decembrie 2007. A respins restul pretențiilor reclamantei formulate în contradictoriu cu pârâtele Uniunea Generală a Industriașilor din România - U.1 Brașov, SC L.A.C.

SA (fosta SC P.R. SA) și SC P.R.O. SA. A admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Brașov. A respins acțiunea formulată de reclamanta Asociația P. Brașov în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Brașov. A obligat pârâtele Uniunea Generală a Industriașilor din România - U.1 Brașov, SC L.A.C. SA (fosta SC P.R. SA) și SC P.R.O. SA să plătească reclamantei suma de 11.274 lei reprezentând cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că la data de 21 decembrie 2007 s-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare conform căruia pârâta U.1 Brașov, în calitate de vânzător, a transmis pârâtei SC P.R.

SA (actuala SC L.A.C. SA), în calitate de cumpărător, 1237 acțiuni la purtător cu valoare nominală de 10 (zece) lei fiecare, numerotate de la nr. 39191 la nr. 40427, reprezentând întreaga participațiune la capitalul social al SC P.R.O. SA. Părțile contractului au stabilit prețul acțiunilor la suma de 120.000 euro, plătibil în lei la cursul BNR din data de 21 decembrie 2007, precum și că odată cu semnarea actului de vânzare-cumpărare încetează calitatea de acționar la SC P.R.O. SA a pârâtei U.1 Brașov. Astfel cum rezultă din Actul constitutiv al pârâtei SC P.R.O. SA cu încheiere de dată certă din 9 februarie 2004, acționarii societății administrator sunt Asociația P. Brașov - cu un număr de 33002 acțiuni, numerotate de la 00001 la 33002, reprezentând 80% din capitalul social, P.A.

(M) Sdn.Bhd. - cu un număr de 4125 acțiuni, numerotate de la 33003 la 37127, reprezentând 10% din capitalul social, Camera de Comerț și Industrie Brașov - cu un număr de 2063 acțiuni, numerotate de la 37128 la 39190, reprezentând 5% din capitalul social, U.1 - cu un număr de 1237 acțiuni, numerotate de la 39190 la 40427, reprezentând 3% din capitalul social și Universitatea T. Brașov - cu un număr de 825 acțiuni, numerotate de la 40428 la 41250, reprezentând 2% din capitalul social. S-a constatat totodată că, potrivit Hotărârii Guvernului României nr. 24/2004 prin care s-au aprobat condițiile de constituire și structura acționariatului SC P.R.O. SA, reclamanta deținea calitatea de acționar majoritar având 80% din acțiunile societății.

Așa cum rezultă din registrul acționarilor, dreptul de proprietate asupra acțiunilor deținute de reclamantă a fost transferat în favoarea numitului N.I., în baza Contractului de împrumut cu garanție imobiliară înregistrat la AEGRM ținută de CCI Brașov sub nr. 2004-1076584427531-ELX din 12 februarie 2004. Prin Hotărârea AGEA din data de 7 iunie 2006 a SC P.R.O. SA s-a decis conversia acțiunilor din acțiuni nominative în acțiuni la purtător, pârâtei U.1 revenindu-i un număr de 1237 acțiuni, numerotate de la 39190 la 40427. Acțiunea reclamantei în anularea operațiunii prin care numitul N.I. s-a înscris în registrul acționarilor al SC P.R.O. SA a format obiectul Dosarului nr. 3447/57/2006 al Tribunalului Alba, care, prin Sentința civilă nr. 753/CA din 30 mai 2007 rămasă irevocabilă potrivit Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 1106 din 17 martie 2010, a dispus anularea declarației de înscriere a lui N.I.

în registrul acționarilor SC P.R.O. SA privind transferul dreptului de proprietate de la Asociația P. Brașov asupra pachetului de 33002 acțiuni și radierea din registrul acționarilor precum și din Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul Brașov a mențiunii privind calitatea de acționar a lui N.I. la SC P.R.O. SA. Ca urmare a acestor hotărâri, a fost confirmată cu efect declarativ calitatea de acționar a reclamantei, întrucât consecința radierii din registrul acționarilor al SC P.R.O. SA a transferului de acțiuni era revenirea la situația anterioară, respectiv la structura acționariatului consacrată de H.G. nr. 24/2004. Prin Sentința civilă nr. 31/CC din 6 aprilie 2011 pronunțată de Tribunalul Brașov, rămasă irevocabilă, s-a dispus și anularea Hotărârii AGEA SC P.R.O.

SA din data de 7 iunie 2006 privind conversia acțiunilor din nominative în acțiuni la purtător. Totodată, prin Sentința civilă nr. 1243/C din 28 iunie 2011 a Tribunalului Brașov, s-a dispus înscrierea ca acționar a reclamantei cu 80% din capitalul social al SC P.R.O. SA astfel că în prezent, așa cum rezultă din Certificatul constatator nr. 5877 din 29 ianuarie 2013 emis de ORC de pe lângă Tribunalul Brașov, s-a revenit la structura acționariatului SC P.R.O. SA menționată în actul constitutiv. Excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul ORC de pe lângă Tribunalul Brașov a fost admisă reținându-se inexistența identității între persoana acestuia și subiectul obligat în raportul juridic dedus judecății.

S-a constatat în acest sens, în raport de prevederile art. 6 alin. (1) din Legea nr. 26/1990 și O.U.G. nr. 116/2009, că pârâtul asigură opozabilitatea actelor și faptelor comercianților prin efectuarea înregistrărilor în registrul comerțului pe baza unei încheieri a judecătorului delegat sau, după caz, a unei hotărâri judecătorești irevocabile. Opozabilitatea față de pârâtul ORC de pe lângă Tribunalul Brașov a hotărârilor judecătorești prin care se dispune efectuarea înregistrărilor în registrul comerțului, rezultă din lege și nu ca urmare a participării acestuia în proces. Ca urmare a admiterii excepției, acțiunea formulată de reclamanta Asociația P. Brașov în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Brașov a fost respinsă ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Excepția lipsei de interes invocată de pârâta SC L.A.C. SA a fost respinsă ca nefondată reținându-se că Asociația P. Brașov urmărește prin promovarea prezentei cereri de chemare în judecată obținerea unui folos material, care rezidă din calitatea de acționar majoritar al SC P.R.O. SA ce îi conferă posibilitatea, în virtutea dreptului de preemțiune prevăzut de art. 10.2.2, art. 10.2.3 și art. 10.2.4 din Actul constitutiv, să achiziționeze acțiunile deținute de pârâta U.1 Brașov. Referitor la primul motiv invocat de reclamantă, respectiv lipsa obiectului contractului de vânzare-cumpărare acțiuni la purtător, s-a reținut că la data încheierii acestui contract efectele hotărârii AGEA privind conversia acțiunilor erau suspendate față de faptul că prin Decizia nr. 575/R/2006 pronunțată de Curtea de Apel Brașov s-a dispus respingerea cererii numitului N.I.

de înscriere în registrul comerțului a calității sale de acționar majoritar la SC P.R.O. SA. Ulterior, așa cum s-a reținut anterior, Hotărârea AGEA SC P.R.O. SA din data de 7 iunie 2006 privind conversia acțiunilor din nominative în acțiuni la purtător a fost anulată cu efect retroactive astfel încât potrivit principiilor quod nullum est nullum producit effectum și re sol uto jure dantis resolvitur jus accipientis, astfel că nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare acțiuni la purtător derivă din nulitatea absolută a hotărârii AGEA de conversie a acțiunilor din nominative în acțiuni la purtător. În consecință, s-a reținut că față de faptul că pârâta U.1 Brașov a procedat la înstrăinarea unor acțiuni la purtător provenite din conversia acțiunilor nominative, conversie cu privire la care s-a constatat nulitatea absolută, contractul de vânzare-cumpărare acțiuni la purtător este lipsit de obiect, fiind la rândul său nul absolut.

Cererea reclamantei privind radierea din registrul acționarilor a calității de acționar a pârâtei SC L.A.C. SA (fosta SC P.R. SA) a fost respinsă având în vedere, așa cum rezultă din registrul anexat la dosar, că, ulterior conversiei acțiunilor SC P.R.O. SA din acțiuni nominative în acțiuni la purtător, nu s-a mai ținut registrul acționarilor. Așadar, față de faptul că la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare acțiuni la purtător, respectiv la data de 21 decembrie 2007, nu exista un registru al acționarilor, pârâta SC L.A.C. SA (fosta SC P.R. SA) nu a fost înscrisă într-un asemenea registru. Și cererea privind radierea din registrul comerțului a mențiunii privind înscrierea calității de acționar a pârâtei SC L.A.C.

SA (fosta SC P.R. SA) a fost respinsă față de faptul că în prezent, astfel cum rezultă din Certificatul constatator nr. 5877 din 29 ianuarie 2013 și cum s-a reținut mai sus, structura acționariatului SC P.R.O. SA este cea menționată în actul constitutiv, pârâta SC L.A.C. SA (fosta SC P.R. SA) nefiind înscrisă ca și acționar. Împotriva sentinței primei instanțe, au declarat apel pârâtele Uniunea Generală a Industriașilor din România U.1 și SC L.C. SA iar prin Decizia civilă nr. 125/Ap din 25 martie 2014, Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale a anulat ca netimbrat apelul pârâtei U.1 și a anulat apelul pârâtei SC L.C.

SA. În argumentarea soluției pronunțate, în ceea ce privește apelul pârâtei Uniunea Generală a Industriașilor din România U.1, instanța de control judiciar a dat eficiență dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și a dispus anularea pentru neplata taxelor de timbru datorate statului pentru judecata cererii. Referitor la apelul pârâtei S.C. L.C. S.A., s-a reținut că potrivit art. 42 C. proc. civ. raportat la dispozițiile imperative din Legea nr. 85/2006, societățile aflate în procedura insolvenței pot exercita drepturile procedurale prin reprezentantul legal, respectiv administratorul judiciar I.D.I. SPRL. Câtă vreme reprezentantul legal nu a înțeles să confirme actele societății în insolvență, respectiv cererea de acordare a facilităților privind plata taxei de timbru și cererea de apel, cele două cereri au fost anulate potrivit art. 161 C. proc.

civ. Împotriva deciziei sus-menționate, a declarat recurs pârâta SC L.A.C. SA prin lichidator judiciar I.D.I. SPRL, invocând dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare. În dezvoltarea motivelor de nelegalitate invocate, recurenta a susținut că soluția Curții de Apel Brașov cu privire la anularea apelului formulat este nelegală, având în vedere că formularea unei căi de atac împotriva unei hotărâri pronunțate de instanța de judecată reprezintă un act de conservare ce are ca scop păstrarea unui drept sau preîntâmpinarea pierderii acestuia, astfel încât apreciază că nu este necesară confirmarea actului de către administratorul judiciar, precizând totodată că acesta își însușește demersurile făcute de societate.

În ceea ce privește soluția de anulare a cererii de acordare a facilităților formulate de societate, recurenta a arătat de asemenea că apreciază a fi nelegală, pentru considerentele expuse anterior și precizează că în temeiul dispozițiilor art. 77 din Legea nr. 85/2006, cererea de apel era scutită de plata taxelor judiciare de timbru. Analizând decizia atacată în raport de criticile formulate, în limitele controlului de legalitate și temeiurilor de drept invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Deși, recurenta a indicat în memoriul de recurs depus la dosar, motivele de nelegalitate cărora înțelege să-și subsumeze criticile, ca fiind cele prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ., Înalta Curte verificând susținerile părții constată că acestea pot fi încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., cu referire la o pretinsă încălcare sau aplicare greșită a dispozițiilor art. 161 C. proc. civ. Totodată, ca și chestiune prealabilă, este de subliniat că dat fiind caracterul nedevolutiv al căii de atac extraordinare a recursului, Înalta Curte nu procedează la rejudecarea cauzei în fond ci examinează hotărârea atacată din perspectiva respectării dispozițiilor legale incidente cauzei. Așa fiind, se constată că potrivit art. 20 alin. (1) lit. l) teza a II-a din Legea nr. 85/2006, republicată, printre principalele atribuții ce revin administratorului judiciar numit de judecătorul-sindic se află și "(...) formularea și susținerea acțiunilor în pretenții pentru încasarea creanțelor debitorului, pentru aceasta putând angaja avocați", iar conform art. 87 pct. 5 C. proc.

civ., cei supuși procedurii reorganizării judiciare și a falimentului se citează prin administratorul judiciar ori, după caz, prin lichidatorul judiciar. Din analiza logico-juridică a acestor dispoziții legale, Înalta Curte reține că legiuitorul a înțeles să reglementeze, dreptul și obligația administratorului/lichidatorului judiciar de a reprezenta societatea debitoare în instanță, în litigiile formulate în calitate de reclamantă. Ca atare, de la data deschiderii procedurii insolvenței și numirii administratorului judiciar, societatea își desfășoară activitatea sub supravegherea judecătorului-sindic, care urmărește îndeplinirea obligațiilor legale de către administratorul judiciar numit în cauză, între care și obligația de a reprezenta societatea debitoare în instanță.

Din interpretarea per a contrario a dispozițiilor legale menționate, Înalta Curte reține că un atare drept nu mai poate fi exercitat de fostele organe statutare ale societății, chiar și în ipoteza în care se urmărește exercitarea unor acțiuni care vizează conservarea unui drept, dat fiind dispozițiile imperative ale Legii nr. 85/2006. În speță, așa cum rezultă din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, societatea recurentă se află sub incidența dispozițiilor Legii nr. 85/2006, fiind desemnat la data de 3 octombrie 2012, în calitate de lichidator judiciar, I.D.I. SPRL, acesta fiind unicul reprezentant legal al debitoarei în fața instanței de judecată. În considerarea celor anterior expuse, Înalta Curte constată că în mod corect, instanța de control judiciar a făcut aplicarea dispozițiilor art. 161 C. proc.

civ., în raport de faptul că deși i s-a pus în vedere administratorului judiciar să confirme atât cererea de apel cât și cea de acordare a facilităților, acesta nu s-a conformat solicitării, motiv pentru care soluția de anulare a ambelor cereri apare a fi temeinică și legală. Pentru toate argumentele ce preced, în aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul pârâtei SC L.A.C. SA prin lichidator judiciar I.D.I. SPRL.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC L.A.C. SA prin lichidator judiciar I.D.I. SPRL împotriva Deciziei civile nr. 125/Ap din 25 martie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 noiembrie 2014. Procesat de GGC - NN